Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 97/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.97/
Ședința publică din 12 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache Judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte secție
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, împotriva deciziei penale nr. 90 din 04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila, privind pe inculpatul-fiul lui și, născut la 09.01.1962, în sat., com. R, jud. B, domiciliat în B,-, CNP- -.
La apelul nominal au răspuns intimații - inculpați și asistați de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 93/08.05.2008 eliberată de Baroul Galați și intimații - părți responsabile civilmente și, lipsă fiind intimatul - parte vătămată, intimatul-parte civilă Spitalul Județean de Urgență B, intimatul - autoritate tutelară - Consiliul Local și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, cu următoarele amendamente.
Precizează că nu susține concluziile legate de reținerea prev. art. 75 lit.
Cod PenalDe asemenea, nu susține condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 din Cod Penal, din următoarele considerente:
Analizând rechizitoriul prin care inculpatul fost trimis în judecată se constată că această faptă în concret descrisă prin actul de sesizare, nu se referă la prev. art. 182 al. 1.Cod Penal, cum în mod greși au reținut toate instanțele până acum dar și procurorul care întocmit actul de sesizare.
Solicită să se aibă în vedere următoarea situație descrisă și imputată inculpatului . În retragere învinuitul a aruncat cu pietre către partea vătămată, pe care lovit- Partea vătămată a alergat după învinuiți. Învinuitul s- împiedicat într-o sârmă și căzut în stradă. Partea vătămată i-a aplicat învinuitului mai multe lovituri cu piciorul. Învinuitul observând că - partea vătămată - îi nepotul a smuls din fier de la împrejmuire din fața unei case și a lovit-o pe partea vătămată în mod repetat, afectându-i zona capului și picioarele.
Din desfășurarea evenimentelor rezultă cu certitudine că prima acțiune infracțională a fost comisă de către - lovirea cu pietre părții vătămate.
În acest context cu privire la această faptă, celălalt coinculpat nu are nici o contribuție.
Ulterior, atitudinea părții vătămate, concretizată în lovirea lui, l-a determinat pe inculpatul să-i aplice loviturile independent de activitatea desfășurată până atunci de către.
Este o situație cât se poate de clară. Între cele două acțiuni nu există nici o legătură concretă, nici măcar un sprijin moral.
În situația de față din descrierea din rechizitoriu modului în care s-au produs evenimentele rezultă cu certitudine că activitatea infracțională a lui nu l-a influențat sub nici o formă, nu l-a ajutat în nici un fel.
Din acest punct de vedere nu poate susține că în cauză ar fi incidente prev. art. 182 al.1 din Cod Penal, însă în mod evident sunt incidente prevederile art. 180 al. 1 din
Cod PenalInculpatul recunoscut în mod constant că l-a lovit cu pietre în spate pe partea vătămată, care nu a avut nevoie de anumite zile de îngrijiri medicale, pentru fi luat în discuție al 2 al art. 180.
În opinia sa instanțele au încălcat prev. art. 317.C.P.P., referitoare la persoana și fapta care i se impută. Consideră că avem de face cu două categorii de lovituri, lovituri cu pietre și lovituri cu ua, însă între cele două categorii nu există o legătură.
Apreciază că nici art. 75 din nu Cod Penal poate fi reținut și se impune încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 1 întrucât s-a prescris răspunderea penală.
Al doilea motiv de recurs invocat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, îl găsește ca fiind întemeiat și solicită admiterea, apreciind că în ceea ce-l privește pe inculpatul, pedeapsa aplicată este greși individualizată.
Aceasta pentru că instanța nu a ținut cont de prev. art. 72 al.1 în Cod Penal sensul că împrejurările în care fost săvârșită fapta, trebuiau avute în vedere la stabilirea gravității faptei comise, iar atitudinea nesinceră inculpatului atât din cursul urmăririi penale, cât și din cursul cercetării judecătorești este o circumstanță care agravează răspunderea penală.
Astfel, în cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, prezentându- într-o cu totul altă variantă, cu privire la o altă faptă decât cea arătată în cursul cercetării judecătorești.
Această atitudine fost considerată de instanța de apel ca fiind suficientă pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei cu toate că cele susținute de către inculpatul nu se coroborează cu celelalte probe administrate, conturând profilul acestuia, care, lăsat în libertate, se poate manifesta oricând la fel de violent.
Din această perspectivă, apreciază că doar se impune majorarea pedepsei, reținându-se incidența prev. de art. 73 lit., pedeapsa aplicată fiind prea mică și de asemenea, ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere.
Înțelege să invoce și un motiv suplimentar, de această dată în favoarea inculpatului, și anume aplicarea art. 73 lit. b, conduce la reducerea proporțională culpei și a despăgubirilor acordate Spitalului Județean de Urgență B, instanța de fond obligându-l pe inculpat la plata sumei de 604, 207 lei.
Din această perspectivă, acest motiv chiar dacă nu fost invocat și în motivele de apel d e procuror, poate fi luat în discuție și din oficiu, fiind vorba despre individualizarea laturii civile, apreciind că dispozițiile invocate de către instanța de fond, prevederile art. 313 din Legea 95/2006, dimpotrivă, constituie o concretizare din punct de vedere legal unui principiu recunoscut în cadrul dreptului civil și dreptului procesual civil - răspunderea materială se angajează în limita contribuției materiale la comiterea faptei - astfel încât, aceste dispoziții legale nu sunt în contradicție cu nici unul din dispozițiile legale referitoare la răspunderea materială pentru fapta comisă.
Solicită reducerea despăgubirilor acordate spitalului raportat la culpa inculpatului.
Insistă asupra aplicării unei pedepse mai mari inculpatului, datorită violenței deosebite cu care a acționat și urmărilor cauzate părții vătămate, fiind vorba de leziuni identificate în zona capului și în mod deosebit fractura din zona piciorului, care, din punctul său de vedere, relevă o periculozitate socială deosebită.
Solicită admiterea recursului prin prisma motivelor invocate astăzi în fața instanței.
Avocat, având cuvântul, precizează că este cu totul de acord cu concluziile parchetului în sensul că între faptele celor doi inculpați nu există o legătură, pentru că ele s-au desfășurat în perioade de timp și într-o cronologie cu totul diferită.
Nu se poate reține circumstanța agravantă lui 75 lit. c, pentru inculpatul.
În situația în care instanța va ajunge la concluzia că motivul de recurs al Parchetului este întemeiat și că inculpatul ar fi vinovat de săvârșirea faptei prev. de art. 180.Cod Penal și s-ar schimba încadrarea juridică, solicită continuarea procesului penal, pentru că în mod evident nu există elemente care să conducă la reținerea săvârșirii acestei fapte.
Urmează să se observe că art. 180 al.1 implică faptul ca partea vătămată să fi fost supusă unei agresiuni cauzatoare de suferințe fizice. Ori, faptul că inculpatul a aruncat cu bolovani după partea vătămată, ( inculpatul a apreciat că l-a lovit în spate, dar certificatul medico-legal nu atestă nici leziune dorsală, iar partea vătămată nu invocă niciodată faptul că a fost lovită de inculpat).
Față de această situație hotărârea instanței de apel d e achitare inculpatului pe litera "c" este justă.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, care este susținut de Parchet și anume individualizarea pedepsei și modalitatea de executare, apreciază că hotărârile pronunțate în apel și la fond sunt temeinice și legale, pentru că s-a avut în vedere exact gradul de pericol social redus pe care-l prezintă inculpatul, pentru că, dumnealui a fost cel care fost agresionat, partea vătămată arătând clar că înainte de fi lovit " eu i-am aplicat o lovitură inculpatului ", care fugit ( fila 25). Partea vătămată a agresat soția lui și este normal ca în aceste situații dumnealui să fi replicat.
Nu este un om violent, nu este un om care să prezinte pericol social, iar susținerea din motivele de apel, că lăsat în libertate se poate manifesta oricând la fel de violent.
Reprezentantul Parchetului, în replică, precizează că a susținut suspendarea sub supraveghere.
Avocat precizează că inculpatul "nu se manifestă oricând la fel de violent " ci în momentul în care este lovit.
Apreciază că suspendarea sub supraveghere care s-a cerut ar fi inutilă, în condițiile în care dumnealui oricum fost obligat la tratament medical și ceea ce-i trebuie lui este un tratament medical de specialitate, instanța de apel ajungând la această concluzie și a dispus obligarea sa la tratament.
Pe latură penală solicită respingerea recursului.
Pe latură civilă, solicită să se aibă în vedere susținerile formulate, apreciind că trebuie apreciată obligarea la despăgubiri civile în funcție de gradul de culpă.
Partea responsabilă civilmente lasă la aprecierea instanței.
Partea responsabilă civilmente lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2443/21.12.2007 Judecătoriei Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod pr. penală fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.
În baza art. 334 Cod pr. pen. s- schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 182 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 73 lit. b pen. și prin reținerea disp. art. 76 lit.d pen, a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
S-au aplicat disp. art. 71 și art.64 lit. a, bp.
Conform art. 81.pen. și art. 82.Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durata de 2 ani și 6 luni și conform art. 71 alin. 5.p fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
S-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 604,27 lei către partea civilă Spitalul de Urgență B, cu titlu de servicii medicale acordate părții vătămate.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila cu numărul 361/P/2004, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în forma prevăzută de art.182 alin. 1 pen. cu aplicarea art.75 lit.c pen. și inculpatul minor pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în forma prevăzută de art.182 alin. 1 pen cu aplicarea art.99 alin.2.pen.
Totodată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 182 al.1 pen
În fapt s-a reținut că la data de 23.04.2004 inculpatul împreună cu fiul său minor-inculpatul aflându-se pe str.- din B, în urma unui conflict spontan și fiind sub influența băuturilor alcoolice au lovit partea vătămată cu pietre (inculpatul ) și cu o metalică (inculpatul ) provocându-i leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a-i pune în pericol viața.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și, partea vătămată, precum și martorii,.
Prin pen 2870/30.11.2005 a Judecătoriei Brăila dată în ds.9524/2005 s-a dispus condamnarea inculpaților la câte 2 luni închisoare cu suspendare fiecare.Față de inculpatul s-a reținut circumstanța atenuantă legală prev de art 73 lit b.
Prin dec.pen76/17.03.2006 dată în ds.284/2005 al Tribunalului Brăila, s-a desființat sent.pen.2870/2005 a Judecătoriei Brăila, cauza fiind trimisă spre rejudecare.În motivarea deciziei de casare s-a arătat că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei întrucât a deși a reținut circumstanțe atenuante în privința ambilor inculpați - art 73 lit b pentru și art 74 pentru, a soluționat latura civilă în mod nediferențiat.
În rejudecare au fost reaudiați inculpații, și martorii,.
Prin sentința penală nr.2813/4.12.2006, pronunțată în dosarul nr.4686/2006, Judecătoria Brăilaa condamnat pe inculpatul la doi închisoare, iar pe inculpatul la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, pentru primul inculpat în forma prevăzută de art.182 alin.1 pen cu aplicarea art.75 lit. pen. iar pentru cel de al doilea inculpat în forma prevăzută de art.182 alin.1 pen. cu aplicarea art.99 alin.2 pen. și art.109 pen.
Prin dec.pen.106/20.03.2007 dată în ds- al Tribunalului Brăila, s-a desființat sent.pen.2813/2006 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare s-a dispus achitarea inculpatului minor apreciindu-se că nu a săvârșit fapta, și totodată a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în forma prevăzută de art.182 alin. 1 pen la 2 ani închisoare cu suspendare condiționată.Totodată s-a luat față de inculpatul măsura de siguranță prev de art 113 și acesta a fost obligat la plata sumei de 604,27 lei reprezentând despăgunbiri către Spitalul Județean
Prin dec.pen 109/R/12.09.2007 a Curții de APEL GALAȚIs -a casat atât sent.pen.2813/2006 a Judecătoriei Brăila cât și dec.pen.106/2007 a Tribunalului Brăila, cauza fiind trimisă spre rejudecare la prima instanță, formându-se astfel acest dosar.
În motivarea deciziei de casare se arată că atât prima instanță cât și instanța de apel în rejudecare în mod nelegal nu au mai reținut disp.art 73 lit b pen în privința inculpatului, deși această împrejurare era câștigată inculpatului.Se mai arată că instanța de fond învestită cu rejudecarea cauzei după prima casare nu a respectat dispozițiile deciziei de casare 76/2006 a Tribunalului Brăila, în sensul că nu a stabilit gradul de culpă a fiecărui participant la conflict pentru o corectă soluționare a laturii civile.
Totodată, s-au menținut toate actele procedurale efectuate în cauză până la data de 20.03.2007 (deci inclusiv cele efectuate în dosarul 9524/2005 al Judecătoriei Brăila, față de care în decizia 76/2006 a Tribunalului Brăila, deși nu a fost o casare pe motive procedurale, nu s-a arătat dacă actele procedurale se mențin sau nu).
La ultimul termen, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei față de inculpatul din infracțiunea prev de art 182 al.1 cu aplic art 75 lit c pen în infracțiunea prev de art 182 al.1 cu aplic art 73 lit b pen.
Analizând actele dosarului, prima instanța a reținut că la data de 23.04.2004, ora 20,30, partea vătămată se afla la un chioșc alimentar de pe str.-, unde au sosit și inculpații însoțiți de martorii și. La un moment dat, partea vătămată a făcut observație inculpaților și lui care doreau ca vânzătoarea să deschidă magazinul, iar aceștia au răspuns părții vătămate cu invective și injurii ce au fost urmate de riposta părții vătămate care i-a pălmuit pe inculpați și l-a lovit în zona capului pe inculpatul. După aceasta inculpații și s-au retras spre locuința lor situată în apropierea locului în care s-a desfășurat conflictul. Martorul s-a împiedicat și a căzut fiind ajuns de partea vătămată care i-a aplicat câteva lovituri cu picioarele, iar inculpatul observând că îi nepotul a smuls o metalică ditr-un gard și a lovit cu aceasta partea vătămată în cap și la picioare de mai multe ori.
Partea vătămată a suferit leziuni pentru care inițial a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale în caz de evoluție favorabilă.La reexaminarea din 15.07.2004 s-a stabilit prelungirea duratei de îngrijiri medicale cu încă 25 zile, necesitând în final 75-80 zile de îngrijiri medicale.Această durată de îngrijiri medicale, 75-80 zile a fost confirmată prin expertiza medico-legală nr.S 524/09.02.2005 întocmită de IML
Audiat fiind în instanță la termenul din 01.11.2005 (fila 23 ds 9524/2005), partea vătămată a declarat că acest conflict a fost provocat de 4 persoane printre care și inculpatul, iar inculpatul nu s-a aflat de față la incident, agresorii săi fiind și.Totodată, partea vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză.
În toate declarațiile date în cauză, inculpatul a negat săvârșirea faptei.Cu toate acestea, participarea și vinovăția sa rezultă din declarațiile date de martorii și care au văzut cum inculpatul, având asupra sa o i-a aplicat mai multe lovituri peste corp și picioare părții vătămate.De altfel, chiar inculpatul a recunoscut în prima declarație olografă (fila 38 ds UP) dată la poliție că i-a aplicat o lovitură părții vătămate cu o în zona picioarelor.
În drept, fapta inculpatului de a lovi partea vătămată și de a-i produce leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 75 - 80 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, în forma prevăzută de art.182 alin.1 pen.
În ceea ce privește participarea inculpatului minor la săvârșirea faptei, instanța reține că partea vătămată nu l-a indicat în nicio declarație pe inculpatul ca fiind una din persoanele ce l-au lovit în conflictul ce a avut loc la data 23.04.2004 pe strada - din municipiul Astfel, în declarația dată inițial la urmărirea penală (din 31.05.2004 /fila 12 ds UP) partea vătămată arată că a fost lovit de și, nu și de.Ulterior, la 25.04.2005 a arătat că a fost lovit de și un anume, fiu al aceluiași și frate al inculpatului, precizând că acest l-a lovit cu o în cap.La aceeași dată, cu ocazia confruntării dintre și, acesta din urmă a precizat aceeași situație, respectiv că a fost lovit de și numitul (care nu este aceeași persoană cu, ci este fratele acestuia conform datelor din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune - fila 38 ds 9524)).
Și în declarația dată în instanță (fila 23 ds 9524) partea vătămată a declarat că nu se afla printre cele 4 persoane care au iscat scandalul și că minorul nu a participat în nici un fel la incident.
De asemenea, nici un martor nu a descris activitatea infracțională a inculpatului deși au fost audiate persoane care au asistat la consumarea întregului conflict.În aceste condiții, instanța apreciază că există serioase dubii cu privire la participarea inculpatului minor la incidentul descris mai sus, instanța urmând a face aplicarea principiului in dubio pro reo, iar simpla declarație a inculpatului în sensul că l-ar fi lovit cu o piatră în zona spatelui pe nu poate fi luată în considerare decât dacă s-ar mai fi coroborat și cu alte probe administrate în cauză.
În partea a doua a conflictului partea vătămată i-a urmărit pe membrii familiei spre domiciliu și a fost lovit de inculpatul cu o bară metalică în zona capului și la picioare, constarea medicală fiind în concordanță cu susținerile martorilor oculari audiați.
În raport de aceste probe rezultă că nu s-au constatat leziuni situate în zona torace spate ce ar fi putut proveni de la lovitura pe care ar fi aplicat-o inculpatul, iar în lipsa unor alte dovezi care să se coroboreze cu declarația inculpatului, având în vedere și intelectul redus al acestuia (intelect liminar prin carențe de instrucție și educație conform raportului de constatare medico-legală - fila 51 ds UP), nu se poate susține că s-a dovedit vinovăția acestui inculpat în sensul că ar fi lovit partea vătămată și că astfel ar fi coautor la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.182 alin.1 pen.
S-a constat astfel că nu s-a dovedit vinovăția inculpatului și în consecință se impune achitarea lui în temeiul art.10 lit. proc.pen.
Cum participarea inculpatului minor a atras reținerea în încadrarea juridică a faptei inculpatului a prevederilor art.75 lit.c pen. față de dispoziția de achitare a inculpatului minor pentru că nu a săvârșit fapta, în temeiul art.334 proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul în sensul înlăturării circumstanței agravante prev de art 75 lit c pen.
Totodată, având în vedere că fapta a fost săvârșită de inculpatul sub imperiul unei puternice emoții determinată de provocarea părții vătămate care i-a lovit nepotul, văzând și dispozițiile deciziei de casare 109/2007 a Curții de APEL GALAȚI, s-a reținut în sarcina acestui inculpat circumstanța atenuantă legală a provocării prev de art 73 lit b pen, și s- dispus schimbarea încadrării juridice a faptei și în acest sens.Ca urmare, primă instanța a făcut aplicarea art 76 lit d pen și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special.
La individualizarea pedepsei care i s-a aplicat inculpatului, instanța s-a ținut seama portivit art.72 Cp de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de natura și limitele pedepsei prevăzute în partea specială a pen. de gradul ridicat de pericol social al faptei dat de împrejurările de comitere a faptei, de urmările produse (leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale pentru vindecare), de urmările care s-ar fi putut produce, de atitudinea constant nesinceră avută de inculpat care nu a recunoscut fapta, de faptul că inculpatul are antecedente penale, dar care nu constituie recidivă fiind împlinit termenul de reabilitare (cf.fișei de cazier-fila 71 ds UP), anterior fiind condamnat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală gravă, de faptul că inculpatul nu are studii, este pensionar, căsătorit, are un copil minor, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 40 ds UP) inculpatul prezintă oligofrenie gr.I/II și are discernământ scăzut în raport cu fapta, iar Comisia a recomandat luarea măsurilor prev. de art. 113.pen, precum și de starea de provocare în care a săvârșit fapta.
Ca urmare, în baza art 182 al. 1 cod penal cu aplic art 73 lit b pen și art 76 lit.d pen Judecătoria l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă,fapta din 23.04.2004
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță reținut că natura și gravitatea faptei săvârșite, persistența infracțională și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art 64 lit a și b din pen fapt pentru care în baza art 71 alin 2.p a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit a și b p pe durata executării pedepsei.
Prima instanță apreciat, în baza acelorași criterii expuse mai sus că scopul prev de art 52.pen poate fi atins în privința inculpatului și fără executarea pedepsei și având în vedere că sunt întrunite condițiile prev de art 81.pen (deși inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare ne aflăm în cazul prev de art.38 al.2 Cp), și suspendat condiționat executarea pedepsei pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359.pr.pen a atras atenția incupatului asupra dispozițiilor art 83 Cp și art 84.pen privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni sau în cazul neexecutării obligațiilor civile ce decurg din prezenta sentință
În baza art 71 alin 5.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit a și b p pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Având în vedere starea de boală psihică de care suferă inculpatul existând pericolul săvârșirii de alte fapte penale în viitor, văzând și recomandarea Comisiei medico-legale (fila 40 ds UP) s- aplicat inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire conf. Art.113 cod penal.
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 51 ds UP) Comisia a recomandat luarea măsurii prev de art 113 și față de fără a reține însă că suferă de vreo boală, ci doar că prezintă intelect liminar prin carențe de instrucție și educație.Or, măsura prev de art.113 pen poate fi luată doar dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, situație ce nu se regăsește în privința lui.Pe de altă parte, nici o instanță până în prezent, soluționând fondul, nu a luat față de măsura de siguranță prev de art 113, iar deciziile de casare nu s-au referit la acest aspect, caz în care instanța în prezenta rejudecare nu ar mai putea lua această măsură față de acest inculpat.Ca urmare, față de nu se va dispune obligarea la tratament medical conform art 113.pen așa cum a solicitat Parchetul.
În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut că Spitalul Județean de Urgență B s-a constituit parte civilă cu suma de 604,27 lei (conform adresei-fila 109 ds.4686/2006) cu titlu de contravaloare servicii medicale acordate părții vătămate.
În motivarea deciziei de casare nr.109/2007 a Curții de APEL GALAȚI se arată că instanța de fond învestită cu rejudecarea cauzei după prima casare nu a respectat dispozițiile deciziei de casare 76/2006 a Tribunalului Brăila, în sensul că nu a stabilit gradul de culpă a fiecărui participant la conflict pentru o corectă soluționare a laturii civile.
Ca urmare, instanța trebuie să dea eficiență și să respecte dispozițiile deciziei de casare 76/2006 a Tribunalului Brăila.
Potrivit acestei decizii, nesoluționarea corectă a laturii civile constă în aceea că, deși instanța a reținut circumstanța atenuantă a provocării față de, și circumstanțe atenuante judiciare față de, iar cele 2 categorii de circumstanțe atenuante au regim juridic diferit, latura civilă a fost soluționată în mod nediferențiat, adică au fost obligați ambii inculpați în solidar la plata integrală a sumei cu care s-a constituit parte civilă CAS B (la acea vreme), fără să se țină cont de acele circumstanțe. Ca urmare instanța trebuia să aprecieze gradul de culpă al fiecărui inculpat și să-i oblige pe fiecare la plata despăgubirilor către Spital în mod diferențiat. Decizia de casare 76/2006 a Tribunalului Brăila nu s-a referit și la stabilirea gradului de culpă a părții vătămate (care de altfel nu s-a constituit parte civilă în cauză), ci doar la stabilirea gradului de culpă a celor 2 inculpați.
Câtă vreme, în cauză instanța a dispus achitarea inculpatului întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta, dispozițiile deciziei de casare 76/2006 a Tribunalului Brăila și cele ale deciziei de casare nr.109/2007 a Curții de APEL GALAȚI în sensul arătat mai sus, au rămas practic fără obiect, nemaiputând să se stabilească o diferențiere a culpei celor doi inculpați. Față de soluția de achitare, instanța va constata totuși că inculpatul nu are nicio culpă în producerea leziunilor părții vătămate, singurul care se face vinovat de producerea acelor leziuni fiind inculpatul. Faptul că față de acesta s-a reținut circumstanța provocării nu poate avea incidență în privința despăgubirilor civile datorate Spitalului pentru contravaloare serviciilor medicale acordate părții vătămate.Față de Spital, potrivit art. 313 din Legea 95/2006, inculpatul (ca persoană vinovată de provocarea leziunilor părții vătămate) este obligat să suporte toate cheltuielile medicale ocazionate de asistența medicală acordată, neavând relevanță circumstanța provocării. A interpreta altfel, ar însemna să fie obligată și partea vătămată la despăgubirea Spitalului, situație inadmisibilă, întrucât aceasta nu și-a provocat prin fapta ei leziunile, iar art 313 din Legea 95/2006 prevede destul de clar - că răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală, persoanele care prin fapta lor aduc prejudicii PERSOANE. Cu alte cuvinte, față de Spital nu pot fi obligați la plata despăgubirilor decât aceia care au provocat leziunile părții vătămate (alte persoane decât partea vătămată).Așadar, față de Spital, poate și va fi obligat la plata integrală a despăgubirilor doar inculpatul.
provocării ar fi avut relevanță pe latură civilă doar între inculpat și partea vătămată și bineînțeles doar dacă partea vătămată s-ar fi constituit parte civilă.
Văzând aceste considerente, și constatând că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă,în baza art. 14.p Cod Penal raportat la art. 346.p Cod Penal și art.313 din Legea 95/2006 Judecătoria a admis acțiunea civilă a părții civile Spitalul Județean de Urgență B, și a obligat inculpatul la plata integrală a despăgubirilor constând în contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate.
S-a mai constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, criticând- pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că hotărârea instanței de fond este bazată exclusiv pe probatoriul administrat în fața sa, însă aceasta trebuia să coroboreze probatoriile administrate în ambele faze procesuale și să dispună condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.1 Cod Penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei.
De asemenea este nelegală și înlăturarea disp. art. 75 lit. c din Cod Penal încadrarea juridică faptei comisă de inculpații .
Hotărârea fost criticată și pe motive de netemeinicie sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se aplicarea disp. art. 861.
Cod PenalPrin decizia penală nr. 90/04.04.2008 Tribunalului Brăilaa fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reținut următoarele:
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 al.2 pr.pen. s-a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe baza unei analize temeinice a probelor administrate în cauză. Astfel prima instanță a avut în vedere atât probele administrate amănunțit în instanță cât și cele din faza de urmărire penale. De menționat este faptul că ambii inculpați: tată și fiu sunt analfabeți și conform actelor medicale aflate la dosarul de urmărire penală (fila 40 și respectiv 51), inculpatul, în vârstă de 42 ani, prezintă oligofrenie grad I/II și are discernământul scăzut în raport cu fapta comisă. Inculpatul-minor prezintă intelect limitat, prin carențe de instrucție și educație, având discernământul prezent. La examenul psihic s-a constatat că s-a prezentat cu o ținută îngrijită, însă are o mimică tândă, contactul psiho-verbal se stabilește dificil, nu a vrut ca să răspundă la toate întrebările comisiei, este relativ orientat auto și allopsihic, prezintă hipoprosexie voluntară, hipomnezie voluntară hipoprosexie, gândire cu ritm ideativ, procese operațional logice deficitare, comportament necontrolat.
Conform certificatului medico-legal și raportului de constatare medic-legală efectuat pe baza de documente medicale la data de 12.07.2004, partea vătămată a prezentat leziuni care s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure la data de 23 aprilie 2004, necesitând în final 75-80 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, care nu au pus în primejdie viața victimei și nici nu au constituit nici una din consecințele prevăzute de art. 182.pen.
Partea vătămată a fost internată în perioada 23 aprilie - 10 mai 2004 cu diagnosticul: politraumatism prin agresiune acut deschis, plăgi contuze frontale, fractură deschisă gambă, aparat gipsat. S-a practicat toaletă, sutură, pansament și imobilizarea în aparat gipsat, cu antibiotice și pansamente zilnice.
Deci, față de probele științifice administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpaților, părții vătămate și martorilor, rezultă că numărul mare de îngrijiri medicale s-a datorat fracturării deschise a gambei stângi, ca urmare a lovirii de către inculpatul cu o aflat sub imperiul unei puternice emoții determinată de provocarea părții vătămate care i-a lovit nepotul.
Că după circa patru ani de zile, prin motivele de apel formulate, parchetul solicită schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul-minor, în infracțiunea prevăzută de art. 180 al.1 pen. deoarece ar fi aruncat cu bolovani în spatele părții vătămate, aceasta este lipsită de suport legal, nu se coroborează cu probele aflate la dosar, și mai ales că în conformitate cu dispozițiile art.124 pen. coroborat cu art. 129.pen. pentru această faptă a intervenit prescripția răspunderii penale.
Așa fiind, rezultat că numai fapta inculpatului, de aol ovi pe partea vătămată, la data de 23 aprilie 2004, producându-i leziuni care au necesitat un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.182 alin.1 pen. cu reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art.73 lit.b pen. deoarece a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinată de victimă.
Fiind corect achitat inculpatul-minor pentru comiterea aceleiași fapte, în mod temeinic și legal s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul major și i s-a aplicat acestuia o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege (2-7 ani).
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, rezultă că aceasta a fost bine individualizată, cu respectarea disp. art.72 al.1 pen. și s-au avut în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptei, modalitatea în care a fost comisă, ca și persoana infractorului, aspecte descrise în cuprinsul sentinței și al deciziei acestei instanțe.
Astfel, nu s- putut dispune schimbarea modalității de executare a pedepsei, întrucât nu s-ar mai asigura scopul educativ și preventiv al acesteia, așa cum este prevăzut în art.52 pen. după trecerea a patru ani de la comiterea faptei, perioadă în care a fost prezent la majoritatea termenelor de judecată acordate și a fost asistat de apărător ales.
Faptul că parchetul reține că cei doi inculpați au avut poziții oscilatorii pe tot parcursul acestui proces se datorează în primul rând stării de boală a inculpatului care așa a înțeles ca să perceapă situația, și a stării psihice privind pe inculpatul, fapt dovedit cu expertizele medico-legale efectuate în cauză și care au fost avute în vedere atât de instanța de fond cât și în apel.
Împotriva acestei hotărâri declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că probatoriile administrate în cauză confirmă împrejurarea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.1 Cod Penal, chiar inculpatul recunoscând că a lovit cu pietre în spate pe partea vătămată.
Motivul de netemeinicie a vizat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, precum și modalitatea de executare.
S-a solicitat astfel majorarea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei acestuia.
Pe latură civilă, având în vedere împrejurarea că față de inculpatul s-au reținut disp. art. 73 lit. b s Cod Penal- solicitat reducerea despăgubirilor acordate părții civile Spitalul Județean B, în raport de culpa inculpatului.
RECURSUL ESTE FONDAT.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859.C.P.P. se constată că hotărârile recurate sunt nelegale din motivele ce se vor arăta:
Se constată că inițial în cauză fost pronunțată:
-entința penală 2870/30.11.2005 a Judecătoriei Brăila prin care inculpatulfost condamnat la pedeapsa de2 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.1 Cod Penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod Penal și art. 73 lit. b Cod Penal, dispunându-se executarea efectivă a acestei pedepse.
Inculpatul fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.1 cu Cod Penal aplic. art. 99.Cod Penal și art. 74 lit. a,c Cod Penal, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de 1 an.
Au fost obligați cei doi inculpați în solidar, și inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de204,27 lei RONcătre partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate B, cu titlul de contravaloare a serviciilor medicale acordate părții vătămate.
Împotriva acestei hotărâri declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila,întrucât în mod greșit s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
Hotărârea fost criticată și sub aspectul soluționării laturii civile cauzei, întrucât dispozițiile art. 73 lit. b Cod Penal au fost reținute doar față de inculpatul, sens în care instanța trebuia să defalce și să stabilească o sumă în raport de vinovăția fiecărui inculpat.
Prin decizia penală nr. 76/17.03.2006 Tribunalului Brăilafost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, s-a desființat sentința penală 2870/30.11.2005 Judecătoriei Brăila și s- dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare fost pronunțatăsentința penală nr. 2813/04.12.2006 Judecătoriei Brăilaprin care fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod Penal, iar inculpatul fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 Cod Penal cu aplic. art. 99.
Cod PenalS-au aplicat celor doi inculpați disp. art. 71 și 64 lit. a,b,
Cod PenalAu fost obligați inculpații în solidar și inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 604, 27 lei către partea civilă Spitalul Județean
Prin decizia penală nr. 106/20.03.2007 Tribunalului Brăilaau fost admise apelurile declarate de cei doi inculpați.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a, în ref. la art. 10 lit. c Cod Penal fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 182 alinb.1 cu Cod Penal aplic. art. 99.
Cod PenalA fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 Cod Penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 182 al.1 Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod Penal, pedeapsă cărei executare fost suspendată condiționat.
A fost obligat inculpatul la 604,27 lei despăgubiri către Spitalul Județean
Prin decizia penală nr. 109/12.09.2007 Curții de Apel Galați, fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, au fost casate ambele hotărâri (decizia penală 106/2007 Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 2813/04.12.2006 Judecătoriei Brăila și s- trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare fost pronunțată hotărârea recurată, respectiv sentința penală 2443/21.12.2007 Judecătoriei Brăila.
De precizat că fost necesară indicarea hotărârilor pronunțate în celelalte cicluri procesuale, pentru a se înțelege motivele de nelegalitate incidente în cauză, datorate atât nerespectării deciziilor de casare, dar credem că și unei interpretări eronate dispozițiilor legale în materie.
1. Hotărârea instanței de fond și implicit decizia pronunțată în apel sunt nelegale sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului .
Așa cum am arătat mai sus inculpatul fost condamnat prin sentința penală 2870/30.11.2005 Judecătoriei Brăila ( prima hotărâre pronunțată în cauză) la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 182 al.1 Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. c și Cod Penal aplic. art. 73 lit. b
Cod PenalPrin apelul declarat împotriva acestei hotărâri de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila nu s- criticat și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului .
Considerăm că acest cuantum al pedepsei redus sub limita minimului special rămas câștigat inculpatului, sens în care soluția instanței de fond privind condamnarea acestuia la o pedeapsă de 6 luni închisoare este nelegală.
2. Hotărârea instanței de fond este nelegală și sub aspectul soluționării laturii civile cauzei, respectiv sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile Spitalul Județean
în vedere în acest sens tot prima sentință pronunțată în cauză, respectiv nr. 2870/30.11.2005 prin care s-a dispus obligarea celor doi inculpați în solidar și inculpatului minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 204,27 lei către Casa de Asigurări de Sănătate
Prin apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, nu s-a criticat cuantumul despăgubirilor stabilit de instanța de fond ci doar modalitatea în care au fost obligați cei doi inculpați, invocându-se participarea infracțională diferită a acestora.
Mai mult, partea civilă - la acea dată - Casa de Asigurări de Sănătate B, nu a promovat calea de atac a apelului.
În acest sens considerăm că și acest cuantum al despăgubirilor civile reprezentat un câștig în favoarea inculpaților, iar soluția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 604,27 lei către partea civilă este nelegală.
Trebuie făcută precizarea că soluția instanței de fond este nelegală și sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 38518Cod procedură penală, conform cărora:
" Instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului ".
Astfel, prin decizia penală nr. 109/12.09.2007 Curții de APEL GALAȚI, s- precizat că în rejudecare instanța de fond să procedeze la o soluționare corectă laturii civile și să stabilească gradul de culpă al fiecărui participant, prin prisma reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b Cod Penal, în favoarea inculpatului.
În speță, însă, instanța de fond nesocotit aceste dispoziții care nu aduceau atingere în nici un fel legalității hotărârii.
Stabilirea gradului de culpă al fiecărui participant la conflict nu se referea la participarea infracțională diferențiată celor doi inculpați, așa cum greșit dedus instanța de fond, ci la gradul de culpă al inculpatului și implicit al părții vătămate, întrucât așa cum prevăd dispozițiile legale în materie, atitudinea provocatoare părții vătămate conduce la intervenția activității infracționale inculpatului.
Or, reținerea disp. art. 73 lit. b în Cod Penal favoarea inculpatului, conduce la reducerea proporțională culpei și implicit despăgubirilor acordate Spitalului de Urgență
3. Hotărârea este nelegală și sub aspectul achitării inculpatului .
Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine existența a două conflicte între părți, primul având loc între inculpatul și partea vătămată, iar al doilea între inculpatul și partea vătămată, doar acesta din urmă soldat de atitudinea provocatoare părții vătămate.
Contrar opiniei instanțelor anterioare, considerăm că la dosarul cauzei există probe ce atestă împrejurarea că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, în sensul că lovit- pe aceasta în spate cu bolovani, fără însă ca leziunile provocate să necesite îngrijiri medicale.
În acest sens, avem în vedere declarația inculpatului, declarație ce se coroborează cu declarația martorei și cu susținerile părții vătămate ( la concluziile pe fond în cadrul dosarului - al Curții de Apel Galați ) care confirmă că fost lovit de ambii inculpați.
În concluzie, considerăm că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul, se încadrează în dispozițiile art. 180 alin.1 Cod Penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod Penal, sens în care se impunea schimbare încadrării juridice faptei din infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 Cod Penal cu aplic. art. 99.
Cod PenalAvând în vedere data comiterii infracțiunii respectiv 23.04.2004, prin raportare la cuantumul pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.1 cu Cod Penal aplic. art. 109.Cod Penal, față și de disp. art. 122 lit. Cod Penal, art. 123 și art. 124 Cod Penal, considerăm că s- împlinit termenul de prescripție răspunderii penale în privința inculpatului .
Față de cele de mai sus, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Se va casa decizia penală nr. 90/2008 Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 2443/2007 Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
Va fi condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru infracțiune prev. de art. 182 alin.1 Cod Penal cu aplic. art. 73 lit. b și Cod Penal art. 76 lit. d
Cod PenalConform art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. Cod penal.
Conform art. 81 Cod penal și 82 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată executării pedepsei pe durata termenul de încercare de 2 ani și 2 luni.
Astfel, față de modalitatea de comitere faptei, față de persoana și atitudinea inculpatului în sensul că acesta nu are antecedente penale, s-a prezentat în instanță, este bolnav, ( prezintă oligofrenie gr.I /II), considerăm că scopul preventiv educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cod Penal, poate fi atins și prin suspendarea condiționată executării pedepsei.
Față de cele arătate mai sus, motivul de recurs al Parchetului vizând suspendarea sub supraveghere pedepsei aplicate acestui inculpat, apare ca nefondat.
Având în vedere raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată inculpatului, (fila 40 dosar urmărire penală) urmează a se dispune conform art. 113 Cod penal, obligarea acestuia la tratament medical până la însănătoșire.
Se va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza disp. art. 14 Cod proc. penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 204,27 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean de Urgență
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b în ref. la art. 10 lit.g teza II Cod proc. penală, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod proc. penală, din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu aplicare art. 99 Cod penal.
Conform art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, împotriva deciziei penale nr. 90 din 04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila, privind pe inculpatul-fiul lui și, născut la 09.01.1962, în sat., com. R, jud. B, domiciliat în B,-, CNP- -, (sentința penală nr. 2443/21.12.2007 a Judecătoriei Brăila ) și în consecință:
Casează decizia penală nr. 90/04.04.2008 a Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 2443/21.12.2007 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b și art. 76 lit. d Cod penal - faptă săvârșită la data de 23.04.2004.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, respectiv pe o durată de 2 ani și 2 luni.
Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei de 2 luni închisoare dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Aplică inculpatuluimăsura de siguranțăa obligării la tratament medical prev. de art. 112 lit. a și 113 alin. 1 Cod penal până la însănătoșire.
Conform art. 429 Cod proc. penală, o copie de pe dispozitivul prezentei hotărâri și raportul de constatare nr. 584/14.07.2005 din 2.08.2005 se va comunica Direcției Sanitare.
Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În temeiul art. 14 Cod proc. penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă pe inculpatul la plata sumei de 204,27 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean de Urgență
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare la urmărirea penală + fond.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b în ref. la art. 10 lit. g teza a II-a (prescripția răspunderii penale) Cod proc. penală, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod proc. penală, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu aplicare art. 99 Cod penal - faptă săvârșită la data de 23.04.2004.
Potrivit art. 192 alin. (1) pct. 3 partea introductivă, cheltuielile judiciare în ceea ce-l privește pe inculpatul rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.06.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier,
PROCES - VERBAL
Conform art. 359 Cod proc. penală, se atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
Conform art. 113 Cod penal și art. 429 alin. 2 Cod proc. penală, se atrage atenția inculpatului că are obligația de a se prezenta, în mod regulat, la unitatea sanitară ce va fi desemnată de Direcția de Sănătate B, pentru efectuarea tratamentului medical până la însănătoșire deoarece, în caz contrar, se va dispune internarea medicală.
Președinte,
- -
Red. /30.06.2008
Tehnored./01.07.2008
Jud.apel-,
Jud.fond -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
