Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 10/2009
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 209/A/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Aiud asistat de avocat cu delegație din oficiu, lipsind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, reducerea pedepsei aplicate în sensul orientării acesteia spre minimul special, avându-se în vedere că a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat pedeapsa acestuia fiind corect dozată.
Având ultimul cuvânt, inculpatul lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 60/09.04.2008 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2.pen. și de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g, i pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și a art. 74, 76.pen. totul cu aplicarea art. 33,34.pen.
Au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe durata prev. de art. 71.pen.
S-a făcut aplicarea art. 191.pr.pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în noaptea de 04/05.10.2007, inculpatul a pătruns fără drept și prin efracție în locuința părții vătămate, de unde a sustras un telefon mobil și suma de 23 lei.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului, așa cum au fost descrise și dovedite cu probele administrate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen. și de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g, i pen. cu apl. art. 37 lit. b pen.
În baza acestor texte s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, conform criteriilor prev. de art. 72.pen. reținându-se în favoarea acestuia și disp. art. 74, 76.pen.
S-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe durata prev. de art. 71.pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că prejudiciul cauzat a fost recuperat, astfel că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, susținând că pedepsele aplicate de instanța de fond sunt prea mari, solicitând reducerea lor.
Prin decizia penală nr. 209/A/10.11.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Alba - Secția penală a respins ca tardiv apelul inculpatului, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. a obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că în cauza dedusă judecății, inculpatul a fost prezent la termenul din data de 19.03.2008, când i s-a luat declarație cu privire la învinuirea reținută în sarcina sa.
La următorul termen de judecată fixat, termen avut în cunoștință de inculpat, instanța de fond a procedat la judecarea cauzei.
Față de lipsa inculpatului la acel termen, în mod corect instanța a dispus ca termenul de apel d e 10 zile să curgă de la comunicare, în conformitate cu disp. art.363 al. 1, 3.pr.pen.
Din dovada de comunicare a hotărârii cu inculpatul a rezultat că aceasta i-a fost comunicată inculpatului la data de 17 aprilie 2008, fiind semnată de primire de mama sa, numita.
Prin urmare, a concluzionat instanța de apel, pentru inculpat termenul de apel a început să curgă de la data de 17 aprilie, urmând a se împlini la data de 28 aprilie 2008.
Ori, din ștampila de înregistrare a apelului, rezultă că acesta a fost declarat doar la data de 16.05.2008, deci cu mult peste termenul statuat în mod imperativ de legiuitor.
S-a apreciat că susținerile inculpatului că nu a putut declara apel în termen întrucât a fost plecat în Germania sunt nefondate, deoarece martorii audiați nu au făcut dovada certă că inculpatul într-adevăr a plecat în Germania.
Chiar și în această ipoteză, instanța de apel a constatat că nu ar fi fost o cauză temeinică de împiedicare, în condițiile în care inculpatul avea cunoștință de proces, iar hotărârea de condamnare a fost primită de mama lui, aspecte ce denotă în fapt indolență din partea inculpatului cu privire la procesul în curs.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate, în sensul orientării sale spre minimul prevăzut de lege.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a constatat în mod corect faptul că inculpatul a uzat de reglementările prev. de art. 361.pr.pen. cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege pentru formularea apelului.
Inculpatul nu a dovedit nici existența unei cauze temeinice de împiedicare, care să justifice repunerea în termen, conform art. 364 al. 1.pr.pen. simplul fapt că a fost plecat în Germania, în condițiile în care avea cunoștință de existența procesului, iar dovada de comunicare a hotărârii primei instanțe a fost primită de mama sa, denotă o lipsă de interes, care ulterior nu poate fi invocată în favoarea sa.
Lipsa de diligență a inculpatului recurent nu constituie o cauză temeinică de împiedicare, în accepțiunea art. 364 al. 1.pr.pen. astfel că în mod just instanța de apel a respins ca tardiv apelul inculpatului.
Cum acesta este singurul aspect ce poate fi cenzurat de instanța de recurs, Curtea nu va lua în examinare criticile recurentului, referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, acestea neputând face obiectul verificărilor instanței de recurs, în condițiile în care apelul a fost în mod corect respins ca tardiv.
În consecință, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 209/A/10.11.2008 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă recurentul la plata sumei de 280 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red-
tehnored. LS/2ex/22.01.2009
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș, Oana
