Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 133
Ședința publică din data de 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 208/2009 a Tribunalului Galați - sentința penală nr. 631/2008 a Judecătoriei Galați.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosar s-au înaintat relații de la Biroul Național Interpol privind data arestării provizorie în Spania a inculpatului, respectiv 29.09.2009 și încarcerat în România la data de 28.10.2009, după care:
Curtea, constată că recursul nu a fost motivat în termen legal situație în care vor fi avute în vedere doar motivele de recurs ce pot fi invocate din oficiu.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține că temeiul în drept pe care îl invocă îl reprezintă unul dintre cazurile de casare pe care instanța le poate avea în vedere din oficiu, respectiv art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Consideră că instanțele au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu art. 72 Cod penal și greșeala instanței nu-i este imputabilă, deoarece la momentul când instanța de fond și de apel au soluționat cauza nu aveau toate datele speței, care ar fi putut crea posibilitatea reținerii în favoarea inculpatului de circumstanțe personale prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod procedură penală - conduita cooperantă și sinceră a inculpatului, dar mai ales circumstanțele atenuante care pot fi încadrate în drept în prevederile art. 74 alin. 2 Cod penal - contextul săvârșirii faptelor și la relația dintre inculpat și părțile vătămate.
Se arată că inculpatul a fost condamnat pentru cele două infracțiuni - portul unei arme albe art. 11al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/91 și art. 192 al. 2 Cod penal, instanțele considerând că se face vinovat de săvârșirea faptelor, aplicându-i inculpatului pedepse de 6 luni pentru prima faptă și de 3 ani și 2 luni pentru a doua faptă.
Solicită să se constate că instanțele nu au reținut circumstanțe favorabile inculpatului pentru că nu au avut toate datele problemei și inculpatul nu a fost prezent la judecată pentru a-și face apărarea.
Se arată că inculpatul nu s-a sustras de la judecată și a prezentat o situație obiectivă și dovedită în sensul că s-a aflat în străinătate, în Spania, perioadă în care a și muncit dar și în detenție o perioadă, conform actelor de la dosar din care rezultă că inculpatul a fost liberat pe cauțiune și s-a aflat în interdicție de a părăsi Spania și a muncit acolo în baza unui contract de muncă temporar.
În ce privește contextul săvârșirii faptei din prezenta cauză, acesta nu a negat-o însă a prezentat-o exact așa cum s-a produs, respectiv că în seara respectivă se afla cu partea vătămată la o petrecere unde consumaseră băuturi alcoolice și spre dimineață au venit către casă și între aceștia au intervenit discuții, pe fondul cărora partea vătămată a încercat într-un fel să-i tempereze zelul inculpatului, luându-l în brațe și ținându-l de mână.
Inculpatul nu a apreciat acest comportament, reproșându-i că încearcă într-un fel să-i facă avansuri sau propuneri de relații ciudate, sens în care invocă și declarațiile părții vătămate în acest sens, ulterior urmând ceea ce s-a reținut în cauză,
Consideră că inculpatul a relatat contextul săvârșirii faptelor, care este confirmat de probele de la dosar și invocă și declarațiile martorilor pentru a fi avute în vedere la pronunțare.
Solicită să se constate comportamentul inculpatului prin analiza contextului în care s-a produs, urmând a se reține aceste împrejurări ca și circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, care coroborate cu celelalte elemente care țin de prezența lui în fața instanței de recurs și declarația în care și-a manifestat și regretul, făcând dovada că în perioada cât a fost plecat din țară a fost arestat și a și muncit, pentru a se coborî pedepsele sub minimul special.
Dacă se va admite cererea inculpatului, solicită a se aprecia asupra pedepselor și efectuarea concursului și să se analizeze dacă se impune revocarea beneficiului restului liberării condiționate.
Solicită a se avea în vedere fapta comisă, că nu a fost premeditată, care să aibă ca scop deposedarea de bunuri sau violentarea unor persoane, consideră că nu s-ar impune neapărat revocarea restului liberării condiționate.
Dacă se va considera că se impune revocarea, solicită să se aibă în vedere că există posibilitatea aplicării unei pedepse care să nu depășească minimul special de 3 ani pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Curtea, pune în discuție faptul că la instanța de fond inculpatului i s-a reținut ca pedeapsă accesorie prevederile art. 71 - 64 lit. a,b c Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public susține că sub acest aspect invocat consideră că este fondat recursul inculpatului, cu consecința casării și în rejudecare interzicerea ca pedeapsă accesorie doar a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.
În cea ce privește fondul cauzei, solicită să se constate că din punctul său de vedere recursul inculpatului este nefondat. S-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal și alte circumstanțe cu caracter exemplificativ din cele prevăzute de art. 74 al. 2 Cod penal.
Consideră că aspectele pe carte inculpatul le-a invocat nu pot duce la concluzia că în cauză s-ar impune reținerea de circumstanțe atenuante din cele la care s-a făcut referire. Are în vedere faptul că aceste circumstanțe vin în contrast vădit cu fapta în modalitatea în care a fost comisă, dar și cu persoana inculpatului și invocă practica judiciară în materie în sensul că aceasta a stabilit că în condițiile în care circumstanțele vin în contrast vădit cu aceste două împrejurări, acestea nu pot fi reținute în mod automat ci trebuie analizate de la caz la caz.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul se liberase condiționat din executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, cu o lună și J înainte de săvârșirea infracțiunii din prezenta cauză, motiv pentru care pedeapsa trebuie să fie astfel individualizată încât să ducă la atingerea scopului, în condițiile în care se dovedește că prima pedeapsă nu și-a atins scopul educativ-preventiv.
Consideră că s-a avut în vedere comportamentul sincer al inculpatului în cursul urmăririi penale, dovadă în acest sens sunt pedepsele îndreptate spre minimul special.
Pentru aceste motive, solicită să se constate că recurentul inculpatului este fondat numai pe aspectele invocate de instanță din oficiu.
Curtea, pune în discuție necesitatea deducerii perioadei cât inculpatul a fost arestat în vederea extrădării:
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține că în principiu, consideră necesar dar, dacă s-ar dispune în calea de atac al recursului, cu privire la această chestiune, probabil că s-ar putea considera că inculpatul este privat de o cale de atac pentru această perioadă cât a fost arestat în vederea extrădării, respectiv perioada executată în țară.
Reprezentantul Ministerului Public susține că inculpatul a fost arestat în Spania în vederea extrădării, la data de 29.09.2009 și predat autorităților române la data de 27.10.2009, urmând a se aprecia asupra deducerii.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care regretă fapta și solicită admiterea recursului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 631/08.04.2008 a Judecătoriei Galați, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unei săbii în locurile în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică prev. de art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 litera a Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a, art. 34 litera b Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 2 luni închisoare sporită la 3 ani și 4 luni închisoare.
Potrivit art. 61 al 1 teza II a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 651 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită prin sentința penală 467/01.11.2002 a Tribunalului Galați, definitivă la 14.04.2003 prin decizia penală 155/2003 a Curții de APEL GALAȚI și în conformitate cu art. 61 al 1 teza a III a Cod penal a fost contopit acest rest rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare, sporită la 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 literele a, b și c Cod penal.
Au fost respinse ca fiind nefondate pretențiile civile solicitate de părțile civile și - iar în conformitate cu art. 118 litera b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei săbii tip cu lama de 45 cm și învelit cu bandă izolatoare de culoare neagră.
Conform disp. art. 189 și art. 191 al 1 Cod procedură penală s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță a de judecată a reținut următoarele:
S-a reținut că inculpatul este prieten cu partea vătămată care locuiește în imobilul din- C împreună cu părinții și bunicii - părțile vătămate și, respectiv și -.
În noaptea de 25/26.2005, inculpatul și partea vătămată au fost împreună la o petrecere de unde au revenit în cartier în dimineața zilei de 26.06.2005. Inculpatul, fiind în stare avansată de ebrietate avea un comportament violent, motiv pentru care partea vătămată a încercat să-l tempereze. În aceste condiții, inculpatul a mers la domiciliu, unde s-a înarmat cu o sabie tip, după care s-a deplasat la domiciliul părților vătămate. Aici a pătruns fără acordul proprietarilor în curtea imobilului din- În curte se afla partea vătămată care a fost amenințată de către inculpat. În acest timp partea vătămată, care se afla pe stradă, i-a atras atenția inculpatului pentru a-l determina pe acesta să părăsească curtea. Inculpatul a părăsit curtea imobilului și a plecat în urmărirea lui împrejurare în care a depistat de către lucrătorii de poliție. În momentul în care a observat poliția, inculpatul a fugit și a aruncat sabia, iar în scurt timp a fost prins și imobilizat. S-a procedat la căutarea sabiei, care a fost găsită aruncată în iarbă într-o grădină din spatele blocului H 1.
Cu privire la infracțiunile de amenințare, prev de art. 193.pen și de insultă, prev de art. 205.pen, s-a dispus încetarea urmăririi penale întrucât nici una dintre părțile vătămate nu a formulat plângere.
S-a apreciat de către prima instanță de judecată ca fiind dovedită situația faptică mai sus expusă implicit vinovăția inculpatului cu materialul probator administrat (proces-verbal de depistare, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în cursul urmăririi penale.
La individualizarea sancțiunilor aplicate în cauză au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de disp. art. 72 Cod penal și în mod deosebit gradul de pericol social concret al infracțiunilor, condițiile și modalitatea în care inculpatul a acționat și antecedentele penale și conduita inculpatului care deși și-a asumat infracțiunile inițial, ulterior s-a sustras de la cercetări.
Împotriva acestei hotărâri, a promovat apel inculpatul la data de 05.02.2009 apreciind hotărârea penală de condamnare ca netemeinică sub aspectul aprecierii de către prima instanță a împrejurării de fapt deduse judecății și, în consecință sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.
Astfel a arătat partea apelantă în detalierea motivației căii de atac formulate pe care a apreciat-o ca fiind un apel peste termen, faptul că raportat la comportamentul său și parcursul activității infracționale reținute (nu a avut în intenție de a pătrunde în locuința părților vătămate ori de a le deposeda de bunuri ori de a produce distrugeri și s-a retras la momentul solicitării acestora, se impunea reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare și coborârea pedepsei închisorii sub limita minimă specială.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept s-a apreciat că prima instanță de judecată a evaluat corect criteriile de individualizare a sancțiunilor aplicate.
Astfel, s-a avut în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt grave prin prisma urmărilor pe cale le pot determina iar comportamentul procesual al inculpatului și antecedența penală a acestuia exclud din reținerea vreunei circumstanțe care să-i atenueze răspunderea penală.
S-a avut în vedere că inculpatul s-a sustras cercetărilor imediat după ce i-a fost adusă la cunoștință învinuirea în cursul primei faze a procesului penal lipsind în mod susținut și la toate termenele de judecată acordate la judecata în fond a cauzei; din acest punct de vedere s-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele legale prevăzute de disp. art. 365 Cod procedură penală prezenta cale de atac urmând fi catalogată apel peste termen.
Totodată, s-a avut în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului ( fila 115 dosar fond) reliefează predilecția acestuia spre comiterea faptelor antisociale (sentința penală nr. 467/2007 a Tribunalului Galați - condamnare pentru o infracțiune de violență), context în care, este exclusă reducerea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator - cum de altfel a apreciat și prima instanță de judecată prin considerentele hotărârii apelate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care apreciază hotărârile recurate ca fiind netemeinice sub aspectul pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia, neavând intenția de a pătrunde în locuința părților vătămate cu scopul de a le deposeda de bunuri ori a produce distrugeri.
De asemenea, a solicitat să se constate că apelul s-a judecat cu lipsă de procedură, inculpatul fiind arestat în Spania pe timpul judecării recursului (motiv ce nu a mai fost sustinut de apărătorul inculpatului cu ocazia dezbaterilor).
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
a) Cu privire la judecarea cu lipsă de procedură în apel, urmează să se constate faptul că recursul declarat de inculpat a fost nemotivat, situație în care instanța are obligația să analizeze cauza, numai prin prisma motivelor ce pot fi invocate din oficiu, iar judecarea cauzei cu lipsă de procedură nu este un motiv de recurs ce poate fi analizat din oficiu.
b) De altfel, din informațiile existente la dosarul cauzei, nu rezultă că inculpatul a fost arestat în perioada judecării apelului, Biroul Interpol comunicând instanței că acesta a fost arestat în Spania la data de 29.09.2009 iar hotărârea instanței de apel a fost dată pe data de 07.05.2009.
Pe fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
În mod judicios instanța, pe baza analizei probelor adminsitrate în cauză (declarațiile părții vătămate, procesul verbald e depistare încheiat de către organele de poliție, declarațiile martorilor coroborate cu declaratiile de recunoaștere a inculpatului date în faza de urmărire penală) au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și au dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
Astfel, fapta inculpatului de a merge la domiciliul său, unde s-a înarmat cu o sabie tip ninja, după care s-a deplasat la domiciliul părților vătămate, pătrunzând fără acordul proprietarilor în curtea imobilului, din-, și de amenința pe partea vătămată, fiindla scurt timp depistat de organele de poliție, este o faptă cu un grad de pericol social ridicat, prin modalitatea în care a fost săvârșită ( pătrunderea în imobil înarmat cu o sabie și amenințarea părții vătămate).
Persoana inculpatului care nu se află la primul impact cu legea penală, fiind predispus spre comiterea de fapte antisociale cu violență, având o condamnare anterioară pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, îndreptățesc instanța să aprecieze că aplicarea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, nu vor asigura scopul pedepsi prev. de art. 52 Cod penal.
Pe cale de consecință, se va respinge ca nefondat acest motiv de recurs invocat de inculpat.
Totuși, examinând cauza din oficiu, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a aplicat inculpatului, pedeapsa accesorie a interziucerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c Cod penal, având în vedere și practica CEDO în materie.
În raport de natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, aceea de violare de domiciliu, Curtea apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei accesorii a dreptului de a alege, precum și a interzicerii unei funcții sau profesii de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 64 lit. a și c Cod penal.
În consecință, se va admite pe acest motiv recursul declarat de inculpatul și în rejudecare, se va aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.
Deoarece inculpatul a fost arestat provizoriu în Spania în vederea extrădării în România, pentru executarea pedepsei stabilite pentru infracțiunea dedusă judecății, urmează a se deduce din pedeapsa aplicată perioada executată cu începere de la 29.09.2009 la zi.
Având în vedere că celelalte dispioziții ale hotărțrii recurate sunt legale și temeinice urmează a le menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul (deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui - și, născut la data de 06.08.1980 în G, CNP: -, domiciliat în G, micro 239 B, - 10,. 4) împotriva deciziei penale nr. 208/2009 a Tribunalului Galați - dosar nr- ( sentința penală nr. 631/8.04.2008 a Judecătoriei Galați - dosar nr-).
Casează în parte, decizia penală nr. 208/2009 a Tribunalului Galați și sentința penală nr. 631/2008 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, și b Cod penal.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată cu începere de la data de 29.09.2009 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /24.02.2010
Tehn. /4.03.2010
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
