Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 131
Ședința publică din data de 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE
SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI
PROCUROR - A
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații -, partea civilă SC SRL G, partea responsabilă civilmente SC SRL G, partea responsabilă civilmente SC SRL B, împotriva încheierii din 03.04.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal, au răspuns: recurentul inculpat și recurenta inculpată, asistați de avocat - apărător ales, recurentul inculpat asistat de același apărător în substituire pentru avocat a - apărător desemnat din oficiu, recurenta parte civilă SC SRL G, recurenta parte responsabilă civilmente SC SRL G, recurenta parte responsabilă civilmente SC SRL B, reprezentate de avocat.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a fost restituit dosarul de fond nr- al Curții de APEL GALAȚI, care a fost înaintat la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului declarat împotriva încheierii din 20 mai 2009, după care:
Avocat susține că nu o poate substitui pe d-na avocat a, având în vedere că în cauză există interese contrarii.
La întrebarea instanței, avocat susține că în ce privește problema de fond, sunt interese contrare, însă în ce privește încheierea de ședință interesele ar fi comune.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că față de obiectul căii de atac, interesele părților sunt comune.
Avocat susține că în ce privește recursul parchetului are o excepție de admisibilitate, apreciind că nu ar reprezenta motiv de amânare al cauzei, concluziile fiind comune.
În raport de recursul parchetului care vizează solicitarea de a se reinstitui măsura sechestrului asiguratoriu pe bunurile aparținând părții responsabile civilmente SC SRL B, invocă excepția de inadmisibilitate motivată pe două aspecte.
Susține că primul aspect îl reprezintă faptul că cererea parchetului nu se circumscrie dispozițiilor art. 363 alin. 5 Cod procedură penală, în sensul că dispoziția invocată prevede că măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei se pot lua la cererea părții civile, sau din oficiu, și deci, MINISTERUL PUBLIC reprezentat de DNA - Serviciul Teritorial Galați nu are abilitatea de a formula o astfel de cerere, motiv pentru care o astfel de cerere formulată de DNA este inadmisibilă.
A doua teză pe care înțelege să-și întemeieze în comun cu susținerile de fond, excepția, o reprezintă faptul că în cursul urmăririi penale DNA Gai nstituit o astfel de măsură, asupra bunurilor părții responsabile civilmente SC SRL B, măsură care în urma formulării unei plângeri în baza art. 168, fost ridicată de către Tribunalul Galați, măsură confirmată și de către Curtea de APEL GALAȚI.
Apreciază că este inadmisibil să se solicite a doua oară aceeași măsură, atâta timp cât nu au intervenit temeiuri și motive de fapt diferite, față de momentul la care instanțele s-au pronunțat.
Reprezentantul Ministerului Public susține că împotriva hotărârii instanței de fond care a fost intitulară inițial ca fiind "sentință penală", ulterior fiind rectificată eroarea materială, dobândind calitatea de "încheiere", calitate statuată și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea instanței de fond prin care s-a pronunțat și cu privire la cererea parchetului de reinstituire a sechestrului asigurator pentru această parte responsabilă civilmente, parchetul nu a declarat recurs.
Recursul care a fost declarat și motivat de către parchet, a vizat decizia pronunțată de către Curtea de Apel, deci nu a atacat hotărârea instanței de fond prin care s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator. S-a ridicat o excepție a inadmisibilității a unei căi de atac pe care parchetul nu a formulat-
Avocat precizează că în ce privește susținerile reprezentantului Ministerului Public, a luat act și a constatat că probabil a fost indus în eroare că nu s-a formulat un recurs vizând acest lucru, motiv pentru care excepția invocată rămâne fără obiect.
Curtea, ia act că Parchetul nu a uzat de calea de atac împotriva sentinței penale nr. 141 /2008 a Tribunalului Galați,că aceasta a fost atacată doar de către inculpați, situație în care excepția invocată de apărător rămâne fără obiect și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Avocat având cuvântul pe fondul cauzei, raportat la dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție înțelege de comun acord cu părțile pe care le reprezintă să susțină în continuare recursul declarat, sens în care depune la dosar note de concluzii scrise.
În esență, se solicită casarea sentinței penale nr. 141 /2008 a Tribunalului Galați - transformată ulterior în încheiere de ședință și să se dispună în temeiul art. 173 alin.1 Cod procedură penală, anularea unor acte esențiale efectuate în cadrul urmăririi penale de către DNA și ca urmare a acestei anulări, constatând că rechizitoriul este emis în temeiul și sprijinindu-se pe niște probe lovite de nulitate.
Solicită să se constate că instanța a fost nelegal sesizată și în temeiul art. 332 alin. 2 Cod procedură penală să se dispună casarea sentinței și sub acest aspect, desesizarea instanței și restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
Ca și o consecință a eventualei admiteri pct. 1 și 2 solicită ca instanța să se pronunțe și asupra cererii de desființare a măsurilor asiguratorii luate împotriva inculpaților și și să se dispună desființarea măsurilor asigurătorii instituite pe bunurile părții responsabile civilmente SC SRL
Susține că actele lovite de nulitate care sunt enumerate exemplificativ la finalul notelor de concluzii scrise depuse la dosar în motivarea recursului, că sunt lovite de nulitate datorită faptului că au fost efectuate toate în prezența unei persoane care a participat și influențat ancheta în mod nelegal, în speță, numitul și arată că a menționat motivele pentru care această persoană nu avea de ce să participe; acesta avea calitatea de martor care este primordială în raport cu orice altă calitate în dosar, nu are calitatea de apărător ales în sensul dispozițiilor art. 178.
Solicită a fi avut în vedere răspunsul DNA pe care l-a depus în scris la dosar, la o solicitare a cabinetului avocațial de a participa în calitate de apărător ales a unei părți civile la actele de urmărire penală; susține că în adresa DNA din 2008, se arată că nu poate participa decât la anumite acte.
Reprezentantul Ministerului Public susține că pornind de la calificarea căii de atac exercitată în prezenta cauză de către inculpați și părțile responsabile civilmente și anume aceea de recurs, așa cum a fost stabilit prin decizia nr. 605/19.02.2009 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție apreciază că recursul formulat în cauză cu privire la hotărârea instanței de fond dată la data de 3 aprilie 2008 prin care Tribunalul Galația respins cererea de restituire a cauzei, motivat de nulitatea actelor de urmărire penală - motivare dată în susținerea unei asemenea cereri de către apărător, recursul formulat împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, în conformitate cu prevederile art. 332 alin. 4 Cod procedură penală, astfel încât combate cele susținute de apărare pe fondul cauzei, în sensul motivării existenței nulității absolute a activității de urmărire penale, este inoportună, având în vedere că în cauză calea de atac a recursului este inadmisibilă.
În ce privește plângerea formulată împotriva măsurilor asiguratorii, solicită să se constate că apărarea a făcut precizarea că s-a solicitat ridicarea măsurii asiguratorii as sechestrului ca o consecință a soluționării favorabile a cererii de restituire, astfel încât, pornind de la această motivație, un asemenea recurs ar fi inadmisibil; mergând pe procedura legală reglementată de art. 163 și art. 168 Cod procedură penală, privind sechestrul asigurator instituit în faza de urmărire penală în prezenta cauză, apreciază că recursul vizând soluția de respingere a plângerii ca fiind nefundat în condițiile în care inculpații sunt trimiși în judecată pentru o infracțiune cauzatoare de prejudiciu, falsuri și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prejudiciul material în cauză având un cuantum de peste 4 miliarde de lei ROL, astfel încât, așa cum rezultă din economia prevederilor legale în materie, această măsură asiguratorie reprezintă o garanție a acoperirii pagubelor până la soluționarea definitivă a cauzei; simpla motivare în sensul contestării prejudiciului stabilit de către organele de urmărire penală și refuzul de a se administra ca probă în apărare o expertiză contabilă, reprezentând în sine temeiul pentru admiterea unei plângeri împotriva unei măsuri asiguratorii și respectiv admiterii căii de atac astfel cum a fost formulată în cauză.
Așa cum a motivat și în scris, cu prilejul formulării recursului împotriva deciziei date inițial de Curtea de Apel, cu privire la instituirea acestor măsuri asiguratorii, această situație a fost statuată prin hotărârea Tribunalului Galați - sentința penală nr. 262/14 mai 2007, definitivă prin decizia penală nr. 389 din 9.07.2007 - ulterior fiind formulată o contestație în anulare ce a fost respinsă prin decizia nr. 462/2007 a Curții de APEL GALAȚI.
Chiar și pentru existența unor hotărâri pronunțate anterior în această cauză, în condițiile în care în nu s-a procedat la efectuarea niciunui act de cercetare judecătorească, apreciază că situația de fapt este neschimbată, astfel încât plângerea și recursul formulat în cauză, vizând măsuri asiguratorii, este pentru aceste motive nefondată.
Pune concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului formulat împotriva hotărârii instanței de respingere a cererii de restituire a cauzei, și ca nefondat a recursului declarat de inculpați și părțile responsabile civilmente împotriva soluției date de aceeași instanță de fond cu privire la măsurile asiguratorii instituite în cauză.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurenților inculpați și - care solicită a fi avute în vedere concluziile apărătorului ales.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 141/2008 Tribunalul Galațis -a respins ca nefondată cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale formulată în temeiul art. 322 alin. 2 Cod procedură penală, de inculpații și și de părțile responsabile civilmente SC SRL G și SC SRL
S-a respins ca nefondată, plângerea formulată de inculpații și și de partea responsabilă civilmente SC SRL G împotriva măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanța nr. 39/006 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DNA Serviciul Teritorial Galați.
S-a respins ca nefondată, plângerea formulată de inculpatul în calitate de reprezentant legal al părții responsabile civilmente SC SRL M împotriva măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă prin ordonanța nr. 39/006 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Galați.
S-a respins ca nefondată cererea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Galați privind instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând persoanei responsabile civilmente SC SRL
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La termenul din data de 27.02.2008, conform art. 320 alin. 2 Cod procedură penală inculpații, și - precum și părțile responsabile civilmente SC SRL G și SC SRL B, au promovat următoarele cereri și excepții:
- anularea unor acte esențiale efectuate în cadrul urmăririi penale în baza art. 173 alin. 1 Cod procedură penală;
- desesizarea instanței și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 322 alin. 2 Cod procedură penală;
- desființarea măsurilor asiguratorii luate împotriva inculpaților;
- desființarea măsurilor asiguratorii luate împotriva părții responsabile civilmente SC SRL
În esență, s-a arătat că se impunea anularea actelor de urmărire penală întocmite cu participarea reprezentantului părții civile SC SA, respectiv numitul, acte care vizează declarațiile tip - olografe ale inculpaților, și -, precum și declarația numitului, declarațiile martorilor, -, procesele verbale de confruntare privind pe inculpații, și și constatarea nelegalității sesizării instanței cu rechizitoriul mai sus menționat în temeiul art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât în baza art. 173 alin. 1 Cod procedură penală modificat la 6.09.2006 prin Legea nr. 356/2006, numitul nu avea calitatea de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală.
S-a reținut că ulterior termenului din 27.02.2008 inculpații și, precum și cele două părți responsabile civilmente au adus completări cererii de restituire a cauzei la procuror, fiind adus în discuție un nou motiv, pentru care se impunea a se da eficiență prevederilor art. 322 al. 2 Cod procedură penală, motiv ce consistă în natura și modalitatea în care a fost conturată suma reclamată ca prejudiciu, aceasta nefiind probată, organul de cercetare penală însușindu-și fără expertizare, susținerile părții civile.
S-a reținut că la termenul din 26.03.2008 s-au formulat noi cereri prealabile de către inculpatul - acesta solicitând în calitate de reprezentantul legal al SC SRL M, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse la urmărirea penală, termen la care și procurorul a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor părții responsabile civilmente SC SRL B, cereri care au fost apreciate ca fiind nefondate.
S-a avut în vedere că cererea de desesizare a instanței, formulată în cauza prezentă, în conformitate cu prevederile art. 322 alin. 2 Cod procedură penală, vizează nerespectarea unor dispoziții privitoare la competența după calitatea persoanei ca și premisă a nelegalei sesizări instanței de judecată.
Potrivit art. 197 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Dispozițiile relative la competența după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și pot fi invocate în orice stare a procesului, neputând fi înlăturate în nici un mod.
Raportat la cauza de față, nulitatea invocată a unor acte de urmărire penală nu atrage nelegala sesizare a instanței. Împrejurarea că inculpaților și părților responsabile civilmente corelative li s-a produs o vătămare prin participarea reprezentantului părții civile la efectuarea unor acte de urmărire penală nu conturează nulitatea invocată.
De altfel, faptul că fiecare parte din proces trebuie să aibă șanse egale de a-și prezenta cauza și nimeni nu trebuie să beneficieze de un avantaj substanțial asupra adversarului său, este statuat ca o garanție a procesului echitabil conținută în primul paragraf al. art. 6 din CEDO.
În consecință, partea vătămată/civilă are aceleași drepturi ca și inculpatul, de a se apăra singură ori prin avocat, în orice fază a procesului penal, de a propune probe în apărare, de a avea posibilitatea întrebării martorilor în vederea clarificării cauzei sub toarte aspectele.
S-a avut în vedere cauze similare în care se invoca acest principiu, ce au fost analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului - respectiv cauza "Neumeister versus Anglia" care a statuat că pe parcursul unei proceduri penale, cele două părți trebuie să fie reprezentate în toate fazele examinării cauzei iar în cauza "Feldbrugge versus Olanda", că fiecărei părți trebuie să-i fie acordată posibilitatea de a prezenta obiecțiuni la argumentele celeilalte, dreptul la un proces echitabil, presupunând și respectarea principiului contradictorialității.
În ce privește plângerile formulate de inculpații și - și părțile responsabile civilmente SC SRL G și SC SRL M în baza art. 168 Cod procedură penală, instanța a apreciat ca fiind justificate măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța nr. 39/006 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați.
S-a constatat că în continuare, sunt îndeplinite condițiile legale care determină instituirea măsurilor asigurătorii, respectiv că este conturată o pagubă materială, în cauză având ca premisă o infracțiune de prejudiciu, obiect al unui proces penal, iar constituirea de parte civilă a avut loc în condițiile art. 15 alin. 2 Cod procedură penală.
S-a apreciat că nu se poate avea în vedere o altă valoare a eventualei pagube decât cea reținută prin rechizitoriu, întrucât cercetarea judecătorească nu a început.
S-a avut în vedere faptul că măsurile asiguratorii au ca rațiune protejarea părții civile împotriva riscului insolvabilității inculpaților ori a părților responsabile civilmente până la pronunțarea unei hotărâri definitive, garantându-se astfel posibilitatea funcționalității acțiunii civile, în ipoteza unei hotărâri de condamnare de obligare.
Or, în primă fază a procesului penal a fost conturată desfășurarea unei activități ilicite de către inculpații, și, în numele și pe seama părților responsabile civilmente SC SRL G și SC SRL
S-a analizat existența unui interes comun al inculpaților de aom enține în eroare pe partea vătămată în scopul obținerii unor foloase materiale precum și condițiile în care inculpatul a acceptat să cumpere cantitatea de motorină de la primii doi inculpați, pe care ulterior să o vândă inculpatului, facturând-o sub prețul de achiziție, dar și situația financiară a SC SRL M la acel moment.
Situația a fost statuată anterior și prin sentința penală nr. 262/2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 389/2007 a Curții de APEL GALAȚI, hotărâre pronunțată într-un moment procesual identic.
De asemenea, cu privire la SC SRL B, chemată să răspundă pentru paguba cauzată de inculpații, în calitate de parte responsabilă civilmente, s-a apreciat că nu se impune reinstituirea vreunei măsuri asigurătorii, va rămâne în proces în calitate de parte responsabilă civilmente, conform art. 191Cod penal, datorită interconexiunilor care există între răspunderea persoanei fizice reținute prin rechizitoriu ca autor al infracțiunii.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații și -, partea civilă SC SRL G și părțile responsabile civilmente SC SRL G și SC SRL B, care au apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând următoarele:
În temeiul art. 322 alin. 2 Cod procedură penală desesizarea instanței și restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, instanța fiind sesizată prin rechizitoriul nr. 39/006 din 28.03.2007, întocmit de DNA - Serviciul Teritorial Galați în temeiul unor acte de urmărire penală nule.
S-a solicitat, în urma admiterii cererilor mai sus menționate, desființarea măsurilor asiguratorii luate împotriva inculpatului, desființarea măsurilor asiguratorii luate împotriva inculpatei și împotriva părții responsabile civilmente SC SRL
În urma recursului promovat de către G la decizia pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în această cauză, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin decizia nr. 605/2008 a calificat drept cale de atac a sentinței penale nr. 141/2008 a Tribunalului Galați, ca fiind recursul și nu apelul, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
În acest context, Curtea reține faptul că în mod greșit Tribunalul Galați s-a pronunțat prin sentință asupra cererilor formulate la termenul din 03.04.2008 de către inculpați și părțile responsabile civilmente și având în vedere decizia Înaltei C de Casație și Justiție urmează să se constate că sentința penală nr. 141/2008 a Tribunalului Galați are valoarea unei încheieri de ședință, urmând a se proceda ca atare, atât în ceea ce privește dosarul de fond cât și în ceea ce privește recursurile declarate împotriva acestei încheieri.
Analizând încheierea de ședință din 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- prin prisma motivelor de recurs invocate și mai sus menționate, Curtea reține următoarele:
a) În ceea ce privește desesizarea instanței și restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, urmează să se constate că acest motiv de recurs este inadmisibil, hotărârea instanței prin care a respins această cerere neputând fi atacată separat cu recurs, conform art. 332 pct. 4 Cod procedură penală, calea de atac putând fi promovată doar odată cu fondul cauzei.
b) În ceea ce privește aplicarea măsurilor asigurătorii, Curtea apreciază că în mod judicios instanța de fond a respins cererile de ridicare a sechestrului asigurător, deoarece:
- Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, deci o infracțiune de prejudiciu;
- Măsurile asiguratorii au ca rațiune protejarea părții civile împotriva riscului insolvabilității inculpaților ori a părților responsabile civilmente până la pronunțarea unei hotărâri definitive, garantându-se astfel posibilitatea funcționalității acțiunii civile, în ipoteza unei hotărâri de condamnare de obligare.
Or, în primă fază a procesului penal a fost conturată desfășurarea unei activități ilicite de către inculpații, și, în numele și pe seama părților responsabile civilmente SC SRL G și SC SRL
Deci, în condițiile în care din probele administrate până în acest moment în faza de urmărire penală și din actul de sesizare al instanței sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune cauzatoare de prejudicii, menținerea sechestrului asigurător apare ca o măsură legală și temeinică, asigurând astfel scopul prevăzut de art. 163 Cod procedură penală, acela al reparării pagubei produse prin infracțiune.
Măsura are un caracter temporar, urmând ca prin hotărârea instanței de fond să se dispună în final, asupra menținerii sau înlăturării acestei măsuri.
În consecință, încheierea recurată fiind legală și temeinică se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, (fiul lui și, născut la data de 03.06.1973 în G, județul G, CNP:-, domiciliat în G,-, -.32, jud. G), (fiica lui și, născută la data de 09.09.1956 în comuna, județul G, CNP:-, domiciliată în G,-,. 7A,.36, județul G), (fiul lui - și, născut la data de 03.09.1976 în M, județul T, CNP:-, domiciliat în B,-, bloc 19,.71, județul B), partea civilă SC SRL (cu sediul în G,-, jud. G) și părțile responsabile civilmente SC SRL G (cu sediul în G,-, - 1,.6, județul G), SC SRL (cu sediul în Șoseaua de centură/Șos. B - F, județul B)împotriva încheierii de ședință din data de 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent la plata sumei de către 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /24.02.2010
Tehn. 4.03.2010
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
