Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.143
Ședința publică din 28 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Liliana Novac
JUDECĂTOR - - -
*
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.338/A din 29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul-inculpat - asistat de avocat, în substituire pentru avocat ales, și intimații-părți vătămate și.
Procedura - completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris. A susținut că decizia recurată este netemeinică și nelegală, întrucât apelul a fost admis în parte, iar inculpatul nu a fost achitat. A solicitat a se avea în vedere declarația martorului din care rezultă că inculpatul, la momentul comiterii faptelor, era la muncă. Apărătorul a invocat declarația martorei, care a recunoscut în fața instanței că inițial, în declarația dată la poliție, a fost influențată de fratele său, să declare împotriva inculpatului. Apărătorul a susținut că infracțiunea de port ilegal de cuțit trebuia înlăturată, ca și infracțiunea de violare de domiciliu, având în vedere că locul în care a pătruns, un chioșc, este un loc public. În final a solicitat achitarea inculpatului-recurent, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod pr.penală, pentru săvârșirea ambelor infracțiuni. În subsidiar, a solicitat aplicarea art.181și reținerea art.74 și 76 Cod penal, având în vedere faptul că acesta este tânăr, are un copil în întreținere, este singurul întreținător de familie, iar mama acestuia este grav bolnavă.
Intimatul-parte vătămată, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și a precizat că dorește să-și retragă plângerea.
Intimatul-inculpat, având cuvântul, a arătat de asemenea că dacă este posibil solicită să-și retragă plângerea.
Procurorul, având cuvântul, a susținut că infracțiunile pentru inculpatul a fost trimis în judecată au fost comise de acesta, fapt dovedit cu probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor agresați cu cuțitul și ale părților vătămate. A solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că regretă cele petrecute și că este de acord cu susținerile apărătorului său.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 110 din 27 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr-, s-a dispus:
Pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit prev.de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, în condițiile art.37 lit.a Cod penal și art.41 al.2 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din art.11pct.1 din Legea nr.61/1991) condamnarea inculpatului - fiul lui și, domiciliat în comuna, sat, județul N, CNP -, la 6 luni închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev.de art.192 al.2 în condițiile art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 1259 zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.83/1997 a Tribunalului Neamț, definitivă prin decizia penală nr.168/1997 a Curții de APEL BACĂU.
A contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute 1259 zile închisoare; a fost lipsit de drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal în condițiile și pe perioada prev.de art.71 Cod penal.
S-a lua act că părțile vătămate - și nu s-au constituit părți civile.
În baza art.191 al.1 Cod pr.penală a obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1108 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, înregistrat la instanță cu nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de port ilegal de cuțit, prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a pr.pen. și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al.2 pen. cu aplicarea art. 41 al.2, 44.Cod Penal și 37 lit. a pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen. fapte comise în seara de 27.03.2006 când a pătruns fără drept în locuințele numiților și din comuna și a purtat fără drept un cuțit cu care a amenințat mai mulți cetățeni.
Din probele administrate în cauză (proces-verbal de consemnare a plângerii lui -, declarațiile părților vătămate și, declarațiile martorilor, și ) se reține, că în seara de 27.03.2006, după lăsarea întunericului, inculpatul a pătruns fără drept în locuința lui din satul, com., provocând scandal și agresând pe numitele și.
În aceeași seară, în jurul orei 21,00 inculpatul a pătruns fără drept în locuința lui din aceeași localitate, purtând asupra sa un cuțit cu care a amenințat pe proprietari.
Cu același cuțit asupra sa, inculpatul a mers apoi, la magazinul mixt "" unde a provocat scandal și chiar a rănit ușor, pe numiții și.
Inculpatul susține (declarația - fila 10 dosar) că a mers doar la magazinul mixt având asupra sa un cuțit, dar spune că nu a pătruns fără drept în gospodăriile numiților și.
Vinovăția sa, este însă dovedită cu probele administrate susmenționate, inclusiv cu martorii audiați în instanță.
S-a constatat că în drept, faptele inculpatului constituie infracțiunile de port ilegal de cuțit prev. de art.11pct.1 din Legea nr. 61/1991 în condițiile art. 41 al.2 și Cod Penal art. 37 lit. a și Cod Penal violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 în Cod Penal condițiile art. 41 al.2 și Cod Penal art. 37 lit. a Cod Penal, pentru care va răspunde. S-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de port ilegal de cuțit prev. de art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 în condițiile art. 37 lit. a după Cod Penal ce a fost pusă în discuția părților.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social al faptelor și persoana inculpatului (condamnat anterior pentru fapte similare, fără ocupație, necăsătorit).
Prin sentința penală nr. 83/1997 a Tribunalului Neamț inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit. d, f în Cod Penal condițiile art. 37 lit. b și Cod Penal 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 Cod Penal, iar în baza art. 33, 34.Cod Penal s-a dispus să execute 10 ani închisoare. Din executarea acestei pedepse a fost liberat condiționat la 22.10.2003 cu un rest neexecutat, de 1259 zile, astfel că inculpatul a comis faptele deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie.
Multitudinea acestor fapte, caracterul lor violent - trăsătură comună cu faptele anterioare pentru care a fost condamnat, așa cum s-a menționat, dovedesc pericolul social mare al infracțiunilor, situație în care se impune, conform art. 61.Cod Penal, revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat, care va fi contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta.
S-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71.
Cod PenalConform art. 191 al.1 pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, inculpatul,care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, susținând că probele administrate în cauză nu susțin acuzarea din actul de sesizare, între declarațiile martorilor din lucrări existând contradicții de care instanța de fond nu a ținut seama.
Astfel declarația martorei nu poate fi luată în considerare, întrucât aceasta suferă de tulburări psihice aflându-se în evidența Secției psihiatrie a Spitalului R, declarațiile martorilor și Romei relevă o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, iar martorele și au fost determinate de partea vătămată să dea declarații nereale în cursul urmăririi penale.
În subsidiar, inculpatul a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art.181Cod penal, pe baza circumstanțelor reale și personale, întrucât are un copil minor și îl așteaptă pe al doilea, mama sa este nevăzătoare și grav bolnavă, el fiind singurul întreținător al familiei.
Tribunalul, verificând hotărârea apelată, pe baza materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385 ind.6 alin 3 Cod procedură penală, a constatat că apelul declarat de inculpat este întemeiat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Vinovăția inculpatului în comiterea ambelor infracțiuni reținute în sarcina sa este pe deplin dovedită.
Astfel, din declarațiile martorilor și, coroborate cu declarațiile părților vătămate și, rezultă că în seara zile de 27.03.2006, după lăsarea întunericului, inculpatul a pătruns fără drept în locuința celor două părți vătămate, unde a provocat scandal.
Din declarațiile martorilor, și, rezultă că în aceeași zi, inculpatul a mers la locuința numitei, pentru a cere o sumă de bani împrumutată concubinului acesteia,. Neavând bani potriviți, a mers împreună cu inculpatul la magazinul AF, pentru a schimba o bancnotă și a achita datoria concubinului.
Acolo, inculpatul a scos un cuțit de la pantaloni și a început să o înjure pe, sora lui și concubina sa, iar atunci când și, au intervenit pentru a aplana conflictul, ambii au fost tăiați superficial de inculpat cu cuțitul.
În timpul cercetării judecătorești, toți martorii și-au menținut declarațiile date în timpul urmăririi penale, cu excepția martorei, concubina inculpatului, care audiată în instanța de apel, și-a schimbat declarația. Această schimbare de atitudine se datorează faptului că martora este interesată în cauză, pentru că are un copil rezultat din relația de concubinaj cu inculpatul, în prezent îl așteaptă pe al doilea și locuiește împreună cu inculpatul.
Tribunalul a apreciat că această declarație urmează a fi înlăturată ca nesinceră.
Totodată a apreciat că declarațiile celorlalți martori nu sunt contradictorii și se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
A constatat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este însă și nelegală și netemeinică.
Nelegalitatea hotărârii constă în greșita schimbare a încadrării juridice pentru infracțiunea de port ilegal de cuțit, care presupune existența unui loc public, condiție îndeplinită numai în cazul magazinului AF, în care se aflau patru persoane, iar inculpatul a intrat înarmat cu un cuțit pe care 1-a folosit, precum și în greșita aplicare a pedepsei accesorii, respectiv a articolului 64 lit.a teza I și lit.c Cod penal.
Locuințelor persoanelor private nu sunt de interes public, iar în această situație, nu trebuiau aplicate dispozițiile art.41 alin 2 Cod penal, pentru prima infracțiune.
Netemeinicia hotărârii constă în aplicarea unei pedepse exagerat de mari, în raport cu faptele comise de inculpat.
Aceasta, locuiește împreună cu mama sa - în vârstă de 82 ani, care prezintă un handicap asimilabil gradului I de invaliditate, iar inculpatul este singura persoană care se ocupa de îngrijirea permanentă a mamei sale.
De asemenea, inculpatul are un copil în vârstă de 1 an cu numita, care în prezent este din nou însărcinată, iar inculpatul este singurul întreținător al familiei.
Aceste împrejurări constituie circumstanțele atenuante în sensul dispozițiilor art.74 alin 2 Cod penal și pot fi aplicate în favoarea inculpatului.
Din aceleași considerente s-a apreciat că nu se impunea revocarea liberării condiționate pentru restul de 1259 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul, prin decizia penală nr.338/AP din 29.11.2007 a dispus în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admiterea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.110/27.02.2007 a Judecătoriei Roman.
A desființat sentința apelată și, rejudecând în fond cauza:
înlăturat aplicarea art.41 alin 2 Cod penal, cu privire la infracțiunea de port ilegal de cuțit, prev. de art.1pct.l din Legea nr.61/1991, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni de la 6 (șase) luni închisoare la 2(două) luni închisoare, prin aplicarea dispoziții art.74 alin 2 și art.76 alin 1 lit. e Cod penal.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin 2 Cod penal în condițiile art.41 alin 2 și art.37 lit. a Cod penal de la 3 (trei) ani închisoare la l (un) an închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art.74 al. 2 și art.76 al. 1 lit. c Cod penal, urmând ca n temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de l (an) închisoare.
A înlăturat aplicarea art.61 Cod penal și contopirea restului de pedeapsă neexecutat din condamnarea anterioară cu pedeapsa curentă.
A menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1259 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.83/1997 a Tribunalului Neamț.
A înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit.a teza I și lit.c Cod penal și a menținut aplicarea art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, în condițiile art.71 alin 2 Cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
In temeiul art.192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul, solicitând în principal achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală, iar în subsidiar aplicarea art. 18/1 Cod penal.
A motivat acest lucru pe considerentul că declarațiile martorilor date în cauză sunt contradictorii și față de care instanța nu le-a acordat eficiența cuvenită, în sensul concluzionării că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunile ce i se rețin în sarcină.
În subsidiar, inculpatul a solicitat să se facă aplicarea prevederilor art.18/1 Cod penal, avându-se în vedere circumstanțele reale și cele personale.
Curtea, analizând recursul formulat, prin prima motivelor invocate cât și din oficiu, constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
S-a reținut corect prin actul de sesizare a instanței cât și în urma administrării probatoriului pe tot parcursul procesului penal, că în ziua de 27.03.2006, inculpatul a pătruns fără drept în locuințele numiților și și totodată că a purtat fără drept un cuțit, cu care a amenințat mai multe persoane.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu mijloacele de probă administrate - procesul verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părților vătămate și, declarațiile martorilor - astfel că în raport de situația de fapt reținută, în mod corect și legal s-a dispus condamnarea inculpatului.
La aprecierea vinovăției inculpatului, instanțele au avut în vedere administrarea probatoriilor din ambele faze ale procesului penal: urmărire penală și cercetare judecătorească, nefiind permis a se acorda o eficiență primativă unei anumite etape, astfel că susținerile inculpatului doar cu privire la depozițiile martorilor audiați în fața instanței, referitoare la aspectul contradictorialității nu pot fi luate în considerare.
Mai mult decât atât, martorii audiați pe parcursul cercetării judecătorești și-au menținut pozițiile adoptate și în faza de urmărire penală, singura care și-a schimbat depoziția fiind martora.
Această depoziție apare ca fiind una izolată și care nu se coroborează cu celelalte probe, atitudinea adoptată de aceasta fiind una caracterizată prin "interes" întrucât este concubina inculpatului, fapt pentru care instanța o va înlătura din ansamblul probator.
Așadar, sub aspectul stabilirii vinovăției, prezenta hotărâre nu comportă nici un fel de discuții.
Solicitarea inculpatului, în sensul aplicării prevederilor art. 18/1 Cod penal, nu poate fi primită nici de instanța de recurs, deoarece faptele comise prezintă ele însele gradul de pericol social necesar pentru ca acestea să poată constitui infracțiuni, neputându-se susține că prin atingerea valorilor apărate de lege și prin conținutul lor concret, sunt lipsite în mod vădit de importanță.
Nu trebuie neglijat, în al doilea rând nici starea de recidivă în care inculpatul a săvârșit faptele pendinte, ceea ce demonstrează perseverența sa pe calea infracțională.
Hotărârea pronunțată comportă anumite critici, doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 Cod penal, și implicit la cuantumul pedepsei rezultante.
În ceea ce privește această faptă, nu trebuie ignorat modul în care s-au desfășurat faptele, relația sa de concubinaj cu numita, dar și împrejurarea arătată de părțile vătămate și că ar dori să-și retragă plângerile formulate (ceea ce denotă stingerea conflictului născut între părți), deși aceasta nu produce consecințe juridice, având în vedere că fapta prev. de art. 192 al.2 Cod penal este o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu.
Față de aceste împrejurări, fapta de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 Cod penal, prezintă un grad redus de pericol social, astfel că instanța, având în vedere circumstanțele sus expuse, va reduce pedeapsa aplicată sub limita minimă prevăzută de norma de încriminare ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 al.2 și art. 76 al.1 lit.c Cod penal.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul-inculpat, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal, art.74 al.2 și art. 76 al.1 lit.e Cod penal și cu privire la cuantumul pedepsei rezultante.
Va casa decizia sub aspectele arătat, va reține cauza spre rejudecare și în fond:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și va repune în individualitatea lor pedepsele de:
1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 192 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, 37 lit.a Cod penal, 74 al.2 și art. 76 al.1 lit.e Cod penal;
2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, art. 74 al.2 Cod penal și art. 76 al.1 lit.c Cod penal.
Va reduce pedeapsa de la 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu la 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal, contopește cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Văzând și prevederile art. 192 al.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.338/A din 29 nov.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev.de art.192 al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, 37 lit.a Cod penal, art.74 al.2 și art.76 al.1 lit.c Cod penal și cu privire la cuantumul pedepsei rezultante.
Casează decizia sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele de:
a) 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev.de art.192 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, 37 lit.a Cod penal, 74 al.2 și 76 al.1 lit.c Cod penal;
b) 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev.de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, 74 al.2 Cod penal și art.76 al.1 lit.e Cod penal.
Reduce pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare pe care inculpatul o execută.
Menține celelalte dispoziții din decizia recurată.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art.192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate în recurs de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel - M/
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 4 ex.
3/7.03.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Liliana Novac
