Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.170/R/2009
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în, sat, nr.48, județul B, împotriva deciziei penale nr.44/A din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie care desființează în parte sentința penală nr.1450/P din 9 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.1680/2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 27.03.2009, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei recurate și reținerea cauzei spre rejudecare și, reapreciind probațiunea administrată în cauză, solicită pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală cu referire la art.51 Cod penal. Din probele de la dosar rezultă că inculpatul s-a aflat în eroare în momentul pătrunderii în locuința părții vătămate, acesta se afla în stare de ebrietate și din greșeală a intrat în locuința părții vătămate, care este situată în aceeași curte cu locuința inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art.51 din Codul penal, din declarația părții vătămate rezultând că i-a interzis inculpatului să intre în locuința sa.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1450/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că prin sentința penală nr.478/16.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de 08.07.2008 condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare cu art. 71 Cod penal, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, pentru comiterea în cursul lunii iunie 2004, infracțiunii prev. și ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată privind restul de 785 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 151/1999 a Tribunalului Bihor.
S-a constatat că prin sentința penală nr.739/11.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.09.2008 aceluiași condamnat i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 Cod penal, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pentru comiterea în noaptea de 03/04.07.2003 a infracțiunii prev. și ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată privind restul de 785 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 151/1999 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal, art.33 lit.a Cod penal, art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, art. 64 lit. a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reținerii de 24 ore din 11.04.2005 și perioada executată de la 17.07.2008 până la zi.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr.672/2008 din 18.07.2008 și cu nr.1042/2008 din 09.09.2008 și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1380 lei cheltuieli judiciare câtre stat, din care suma de câte 100 lei onorarii pentru apărători desemnați din oficiu av.- ( în dosarul nr- ) cu împuternicirea avocațială nr.5238/31.10.2008 și av. ( în dosarul nr- ) cu împuternicirea avocațială nr.2508/24.04.2008 se avansează Baroului B din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 12/13.02.2008 în jurul orelor 01.30, fiind sub influența alcoolului, inculpatul a intrat fără acordul părții vătămate în locuința acesteia din satul, nr.48, jud.
În locuință dormea partea vătămată, fiica acesteia împreună cu copilul ei precum și nepoata sa.
Partea vătămată s-a trezit la zgomot, a aprins lumina, surprinzându-l pe inculpatul care, a fugit din locuință.
Inculpatul nu a recunoscut că ar fi intrat în locuința părții vătămate, susținând că noaptea respectivă dormea la domiciliu în locuința în care se mai afla și concubina lui și copilul lor.
Instanța a reținut că susținerea inculpatului nu este sinceră pentru următoarele motive:
Partea vătămată pe tot parcursul procesului penal a susținut că l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care i-a intrat noaptea în locuință.
Martora de asemenea a declarat că în noaptea de 12/13.02.2008 în jurul orelor 01.30 fost trezită de țipetele părții vătămate, moment în care în camera în care a dormit l-a văzut pe inculpatul care speriat de strigătele părții vătămate a fugit din locuință.
În mod similar a declarat și martora, nepoata părții vătămate.
Astfel, plângerea și declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorelor și, drept pentru care în baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu instanța l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere limitele legale de pedeapsă, atitudinea nesinceră al inculpatului, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală prezenta infracțiune fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 151/1999 a Tribunalului Bihor din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 27.11.2002 cu un rest neexecutat de 785 zile închisoare.
Conform fișei de cazier judiciar și adresei nr.A2 - din 14.11.2008 al Penitenciarului Oradea, instanța a constatat că prin sentința penală nr.478/16.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de 08.07.2008 condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare cu art. 71 Cod penal, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pentru comiterea în cursul lunii iunie 2004, infracțiunii prev. și ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată privind restul de 785 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 151/1999 a Tribunalului Bihor.
În executarea acestei pedepse s-a emis mandatul nr.672/2008.
Executarea acestei pedepse a început la data de 17.07.2008 și urma să expire la 15.10.2008.
Prin sentința penală nr.949/12.09.2008 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă la 16.09.2008 s-a dispus liberarea condiționată a inculpatului măsură care nu a fost pusă în executare deoarece a fost încarcerat la data de 17.09.2008 în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.739/11.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.09.2008 prin care aceluiași condamnat i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 Cod penal, art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pentru comiterea în noaptea de 03/04.07.2003 a infracțiunii prev. și ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată privind restul de 785 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 151/1999 a Tribunalului Bihor.
Întrucât cele trei infracțiuni comise în noaptea de 03/04.07.2003, în cursul lunii iunie 2004, în data de 12/13.02.2008 sunt concurente, fiind comise înainte de data de 08.07.2008, data rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare, în baza art. 36 al. 1 Cod penal, art.33 lit.a Cod penal, art. 34 alin.1 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, art. 64 lit. a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reținerii de 24 ore din 11.04.2005 și perioada executată de la 17.07.2008 până la zi.
A dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr.672/2008 din 18.07.2008 și cu nr.1042/2008 din 09.09.2008 și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1380 lei cheltuieli judiciare câtre stat, din care suma de câte 100 lei onorarii pentru apărători desemnați din oficiu av.- ( în dosarul nr- ) cu împuternicirea avocațială nr.5238/31.10.2008 și av. ( în dosarul nr- ) cu împuternicirea avocațială nr.2508/24.04.2008 se vor avansa Baroului B din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul solicitând admiterea apelului, iar cu ocazia rejudecării a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art.912 al. 2 Cod penal.
În motivarea apelului se arată că, în speță, nu se pune problema comiterii infracțiunii de violare de domiciliu sub aspectul laturii subiective în condițiile în care din declarația dată de inculpat în fața instanței de apel rezultă că acesta s-a aflat în avansată stare de ebrietate și a intrat din greșeală în locuința părții vătămate, locuință situată de altfel în aceeași curte cu locuința inculpatului.
Prin decizia penală nr.44/A din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, a fost admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1450 din 9.12.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost modificată în sensul că, au fost reformate dispozițiile instanței de fond privind deducerea duratei executate în baza art. 36 alin. 3 Cod penal în sensul că s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 11.04.2005 și perioada executată de la 17.07.2008 până la data liberării sale condiționate respectiv, 6.01.2009.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus a se vira în favoarea Baroului B suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 48/9.01.2009.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat fiind legală.
În mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, relevante fiind depozițiile părții vătămate ce se coroborează cu declarațiile martorilor și.
De altfel, în apel inculpatul și- modificat declarația dată în fața instanței de fond precizând că a intrat în locuința părții vătămate fiind în stare avansată de ebrietate fără avea intenția de a săvârși vreo infracțiune. Motivează faptul că partea vătămată locuiește în aceeași curte comună și este posibil ca din greșeală, pe fondul stării de ebrietate, să fi nimerit în altă locuință. De altfel, acesta declară că au mai existat situații când în cursul nopții a intrat în domiciliul părții vătămate.
Tribunalul a înlăturat această apărare a inculpatului formulată în apel, în condițiile în care audiată fiind, partea vătămată, susține că l- surprins noaptea pe inculpat în camera în care dormea cu cele două martore, toate ușile fiind deschise, becul stins iar inculpatul purta haină de culoare albă cu ridicată în sus pentru a nu i se vedea fața, ( fila 17 dosar apel, respectiv 7 verso dosar urmărire penală ). Partea vătămată reiterează aceleași aspecte ca în fața instanței de fond, în sensul că niciodată nu i-a dat inculpatului consimțământul de a intra în locuința sa și nu s-a mai întâmplat niciodată ca inculpatul să intre noaptea în imobilul respectiv astfel cum acesta a susținut în declarația dată.
In apel partea vătămată declară în plus doar faptul că din considerente de umanitate ( inculpatul având copii minori de crescut ) înțelege să-și retragă plângerea formulată, aspect lipsit de relevanță, în condițiile în care inculpatul este învinuit de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 al. 2 Cod penal.
Deși partea vătămată susține că nu cunoaște care au fost intențiile inculpatului, instanța de apel a considerat că motivul hotărâtor care determinat- să îl reclame imediat în cursul dimineții la poliție, îl constituie antecedența penală bogată a inculpatului conform fișei de cazier judiciar ( fila 18 urmărire penală ) acesta fiind cunoscut cu multiple condamnări anteriore pentru infracțiuni de viol, furt calificat, tâlhărie, în prezent împotriva acestuia fiind puse în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de act sexual cu un minor ( art. 198 al. 1 Cod penal cu aplicarea, art. 41 al. 2 Cod penal ) în dosar nr. 61/P/2005 al Tribunalului Bihor.
Ca atare, singulară în întreg materialul probator varianta inculpatului cum că ar fi pătruns din eroare în imobilul părții vătămate, nu poate conduce la înlăturarea depozițiilor victimei ce se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța a reținut că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală prezenta infracțiune fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 151/1999 a Tribunalului Bihor din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 27.11.2002 cu un rest neexecutat de 785 zile închisoare. Pe de altă parte, instanța de fond în mod corect constatat că inculpatul a suferit alte două condamnări pentru fapte concurente și dispus contopirea acestora cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Apelul declarat de inculpat apare ca fiind fondat în opinia tribunalului doar sub aspectul deducerii duratei executate până la data de 01 septembrie 2009, dată la care inculpatul fost liberat condiționat din executarea pedepsei aplicate pentru o faptă concurentă, cu privire la care instanța în mod corect dispus contopirea pedepselor în baza art. 36 Cod penal.
Întrucât momentul liberării condiționale se situează în timp după momentul pronunțării hotărârii primei instanțe, tribunalul a apreciat necesară reformarea sentinței doar sub acest aspect pentru a nu exista nici o neclaritate asupra duratei ce se impune a fi dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recursul inculpatul, solicitând prin intermediul avocatului său, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în urma reaprecierii probațiunii administrate în cauză, a se dispune achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală cu referire la art.51 Cod penal, inculpatul aflându-se în eroare în momentul pătrunderii în locuința părții vătămate, respectiv a crezut că intră în locuința sa ( locuința părții vătămate fiind situată în aceeași curte cu locuința inculpatului ).
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, combinat cu art.385/6 alin.1 Cod procedură penală și art.385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat de prima instanță ( soluție menținută și de instanța de apel ) la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza II și b Cod penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei, s-a dispus privarea de libertate pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 12/13.02.2008, în jurul orelor 1,30, fiind sub influența alcoolului, inculpatul a intrat fără acordul părții vătămate în locuința acesteia din satul, nr.48, județul
De menționat că, criticile inculpatului în sensul că din cauza stării de ebrietate, din eroare a intrat în locuința părții vătămate, în loc să intre în locuința sa, sunt neîntemeiate. Astfel, în mod corect s-a arătat de instanța de apel că această apărare a inculpatului nu subzistă, câtă vreme, audiată fiind, partea vătămată arată că l-a surprins noaptea pe inculpat în camera în care dormea împreună cu martorele și, toate ușile fiind deschise, becul stins, iar inculpatul purta o haină de culoare albă, cu ridicată în sus pentru a nu i se vedea fața ( fila 17 dosar apel, respectiv 7 verso urmărire penală ). De menționat că partea vătămată își menține declarațiile și în fața instanței de apel, confirmând încă o dată că niciodată nu i-a dat inculpatului consimțământul de a intra în locuinț-a sa și că niciodată nu s-a mai întâmplat ca inculpatul să intre noaptea în locuința sa. Aceste aspecte au fost confirmate și de martorele și, situație în care nu se poate reține poziția inculpatului, referitoare la faptul că din eroare ar fi pătruns în locuința părții vătămate.
Pe de altă parte, se constată că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu scopul prev. de art.52 Cod penal și cu criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, dar mai ales multiplele condamnări anterioare pentru infracțiunile de viol, furt calificat, tâlhărie ( în prezent fiind pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de act sexual cu un mior - art.198 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în dosar nr.61/P/2005 al Tribunalului Bihor ).
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent și îl va obliga să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat fin oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.44/A din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o mențiune în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.1680/27.03.2009 va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 27.04.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
decizie - - -
3 ex./28.04.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Popovici Corina
