Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 1781/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

DOSAR NR-

(Număr în format vechi 1787/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1781

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21 decembrie 2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Ion Tudoran Bogdan Corneliu JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .

Pe rol, se află pronunțarea asupra RECURSURILOR declarate de inculpații, -, și împotriva deciziei penale nr. 435/A din 01 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.

Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise privind motivele de recurs, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 17.12.2009 și, ulterior, la data de 21.12.2009, dată la care s-a pronunțat următoarea decizie penală:

CURTEA,

Deliberând asuprarecursurilor declarate deinculpații, -, ȘIîmpotriva deciziei penale nr. 435/A din 01 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr- constată:

Prin decizia penală nr.435/01.07.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins - ca nefondate - apelurile declarate de inculpații, - și partea civilă împotriva sentinței penale nr.635 din 23.11.2007, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosar nr-.

A luat act de retragerea apelurilor declarate de părțile civile și OG împotriva aceleași sentințe penale

A obligat apelanții-inculpați și apelantele -părți civile la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în cont IBAN -Z-XXX-; Cod fiscal -, deschis la Trezoreria sector 4 B, beneficiar Tribunalul București.

Onorariul apărătorilor din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 635 din 23.11.2007, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosar nr-, în temeiul art. 321 al. 1 cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și c cod penal, art. 76 lit. d cod penal și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat inculpatul -- la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri.

În temeiul art. 192 al. 2 cod penal, cu aplicare art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. c cod penal și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În temeiul art. 217 al. 1 cod penal cu aplicare art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. e cod penal și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la 250 lei, amendă penală (pentru fapta comisă împotriva părții vătămate ).

În temeiul art. 217 al. 1 cod penal cu aplicare art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. e cod penal și art. 75 lit. a cod penal,a condamnat același inculpat la 250 lei, amendă penală (pentru fapta comisă împotriva părții vătămate OG).

În temeiul art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicare art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. e cod penal și art. 75 lit. a cod penal,a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (două) luni.

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. e cod penal, inculpatul -, va executa pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 cod penal.

În temeiul art. 359 cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a și b cod penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 71 al. 4 cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 16.07.2006 la data de 28.07.2006.

În temeiul art. 321 al. 1 cod penal, cu aplicare art. 37 lit. b și art. 75 lit. a cod penal a condamnat inculpatul lON - la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În temeiul art. 192 al. 2 cod penal, cu aplicare art. 37 lit. b și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În temeiul art. 217 al. 1 cod penal cu aplicare art. 37 lit. b și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni, (pentru fapta comisă împotriva părții vătămate ).

În temeiul art. 217 al. 1 cod penal cu aplicare art. 37 lit. b și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni (pentru fapta comisă împotriva părții vătămate )

În temeiul art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicare art. 37 lit. b și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a și b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 cod penal, a dedus din pedeapsa a aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 16.07.2006 la data de 28.07.2006.

În temeiul art. 321 al. 1 cod penal, cu aplicare art. 37 lit. b și art. 75 lit. a cod penal a condamnat inculpatul -- la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În temeiul art. 217 al. 1 cod penal cu aplicare art. 37 lit. b și art. 75 lit. a cod penal,a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni (pentru fapta comisă împotriva părții vătămate )

În temeiul art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicare art. 37 lit. b și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal, a contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a și b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 16.07.2006 la data de 28.07.2006.

În temeiul art. 321 al. 1 cod penal, cu aplicare art. 37 lit. a și art. 75 lit. a cod penal a condamnat inculpatul - la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În temeiul art. 192 al. 2 cod penal, cu aplicare art. 37 lit. a și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În temeiul art. 217 al. 1 cod penal cu aplicare art. 37 lit. a și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni (pentru fapta comisă împotriva părții vătămate ).

In temeiul art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicare art. 37 lit. a și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În temeiul art. 61 cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 729 de zile din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 548/19.10.2000 a Tribunalului București.

În temeiul art. 61 cod penal, art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu restul rămas neexecutat de 729 de zile din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 548/19.10.2000 a Tribunalului București, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a și b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 16.07.2006 la data de 28.07.2006.

În temeiul art. 321 al. 1 cod penal, cu aplicare art. 37 lit. a, art. 74 lit. c, art. 76 lit. d și art. 75 lit. a cod penal a condamnat inculpatul, la pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni.

În temeiul art. 192 al. 2 cod penal, cu aplicare art. 37 lit. a, art. 74 lit. c, art. 76 lit. c și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În temeiul art. 217 al. 1 cod penal cu aplicare art. 37 lit. a, art. 74 lit. c, art. 76 lit. e și art. 75 lit. a cod penal, a condamnat același inculpat la 300 lei amendă penală (pentru fapta comisă împotriva părții vătămate ).

În temeiul art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicare art. 37 lit. a, 74 lit. c, art. 76 lit. e cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (două) luni.

În temeiul art. 33 și 34 b cod penal, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 542/2003 a revocat beneficiul grațierii privind pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 97 al. 1,4 din Legea nr. 26/1996 și pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 98 al. 1, 4 din Legea nr. 96/1996, aplicate prin sentința penală nr. 1534 Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 371/2004 a Tribunalului București și decizia penală nr. 850/2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, și a dispus executarea alăturat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoare.

În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a și b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 16.07.2006 la data de 13.12.2006 și ziua de 05.09.2003.

În temeiul art. 160 indice 5 al. 4 lit. e cod procedură penală,a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 3000 lei, achitată conform recipisei de consemnare nr.-/1 din data de 16.11.2006.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de părțile civile, OG, și.

În temeiul art. 191 al. 2 cod procedură penală a obligat inculpații la 600 lei, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 6100/P/2006 emis la data de 27.07.2006 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

-, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 321 al. 1, art. 192 al. 2, art. 217 al. 1 si art. 1 indice 1 din Legea nr.61/1991, cu aplicare art. 37 lit. a, art. 75 lit. a si art. 33 lit. a cod penal;

-, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 321 al. 1, art. 192 al. 2, art. 217 al. 1 și art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicare art. 75 lit. a si art. 33 lit. a cod penal;

-, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute si pedepsite de art. 321 al. 1, art. 192 al. 2, art. 217 al. 1 si art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicare art. 37 lit. b, art. 75 lit. a si art. 33 lit. a cod penal;

-, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute si pedepsite de art. 321 al. 1, art. 192 al. 2, art. 217 al. 1 si art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicare art. 37 lit. a, art. 75 lit. a si art. 33 lit. a cod penal;

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la participarea altor persoane la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 al. 1 cod penal, art. 217 al. 1 cod penal, art. 192 al. 2 si art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991, cu privire la vătămările corporale suferite de, și și cu privire la furtul telefonului mobil marca Nokia și a ului cu gaze marca.

Prin actul de sesizare a instanței de judecată s-a reținut în fapt că inculpații sus-menționați in seara de 15.07.2006 au avariat autoturismele marca Mercedes înmatriculat sub nr. B 69, aparținând pârtii vătămate si marca WV Golf înmatriculat sub nr. -, aparținând pârtii vătămate, după care au pătruns fără drept in curtea locuinței părții vătămate OG, înarmați cu sabie, coasa, furca si alte obiecte contondente, unde au distrus bunurile aflate in imobil si au lovit-o pe (concubina părții vătămate OG).

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în seara de 15.07.2006, în timp ce partea vătămata se afla la volanul autoturismului marca Mercedes, înmatriculat sub nr. B 69, îndreptându-se către satul Cozieni, comuna, județul I, din direcția sat Moara, drumul de acces de la intrarea din comuna a fost blocat de doua autoturisme marca si marca 1310, din care au coborât cei 5 inculpați, înarmați cu, topoare, furci si o sabie.

Inculpații au început să aplice mai multe lovituri autoturismului marca Mercedes aparținând pârtii vătămate, spărgând farurile din stânga, geamurile de la ușile din ale autoturismului, parbrizul si luneta, geamurile laterale stânga-dreapta, oglinzile retrovizoare, avarierea aripilor din ale autoturismului, distrugerea celor 4 uri, avarierea ușilor din spate de pe partea stânga si dreapta, capotei.

Partea vătămata si pasagerul care se afla împreuna cu el in autoturism, martorul, au coborât din autoturism, reține instanța de fond, moment in care au început sa fie loviți de către inculpați cu obiectele cu care erau înarmați. Inculpatul ce avea asupra sa o sabie a încercat sa-l lovească pe martorul cu aceasta in zona capului, iar acesta s-a aparat, ridicând mana stânga, cauzând rănirea sa prin taiere. de atacul inculpaților, partea vătămata si martorul s-au refugiat pe câmpul din apropiere unde s-au întors după plecarea inculpaților, la aproximativ 30 minute de la incident.

Partea vătămata lancu, aflat la volanul autoturismului sau marca WV Golf, înmatriculat sub nr. -, alături de martorii si, la intrarea in comuna a observat autoturismul marca Mercedes aparținând pârtii vătămate care prezenta mai multe avarii. Deoarece nu era nimeni lângă acest autoturism partea vătămata lancu a oprit pentru a vedea cele întâmplate, după care s-a urcat in autoturismul sau, pentru a se deplasa la domiciliul pârtii vătămate si a-i anunța familia despre cele văzute. In acel moment drumul i-a fost blocat de doua autoturisme marca si marca 1310, din care au coborât cei 5 inculpați, inarmati cu, topoare, furci si o sabie, care fara motiv au inceput sa lovească autoturismul in care se afla, provocandu-i mai multe avarii.

Inculpații si-au continuat activitatea infracționala, deplasandu-se la locuința pârtii vătămate OG(tatăl pârtii vătămate ) unde fara a avea permisiunea vreunei persoane, au intrat in curtea ce imprejmuieste locuința, inarmati cu, topoare, furci, sabie, unde au găsit pe numita (concubina pârtii vătămate si OG mama pârtii vătămate ) si martora (concubina pârtii vătămate ).

Inculpatul a încercat sa o lovească pe numita cu un topor in zona capului, aceasta a ridicat mana stânga sa se apere, determinând urmare a loviturii primite fracturarea sa. In acel moment numita a căzut la pamant, iar inculpații au inceput sa o lovească cu pumnii si picioarele in toate zonele corpului. Ulterior, inculpații au distrus geamurile de la usa de acces si geamurile de la ferestrele casei aparținând pârtii vătămate OG, după care au părăsit locul faptei.

Situația de fapt, reține instanța de fond a fost probată cu: proces verbal de cercetare la locului incheiat la data de 16.07.2006, plângerea si declarațiile pârtii vătămate, declarațiile martorului, raportul de expertiza medico-legala nr. A1 /J/287/2006 emis de SML I, plângerea si declarațiile pârtii vătămate lancu, declarația martorei lancu, plângerea si declarațiile pârtii vătămate OG, plângerea si declarația pârtii vătămate, declarațiile martorilor,.

Audiați atât in cursul urmăririi penale cat și în cursul cercetării judecătorești inculpații au susținut o varianta diferita de situația de fapt reținuta atât de organele de cercetare penala cat si de instanța de judecata.

Astfel, inculpații au susținut că în seara respectivă în timp ce se îndreptau spre domiciliu, fiind intr-un autoturism marca cu nr. de înmatriculare B 49, au fost blocați la ieșirea din drumul agricol in șoseaua principala a comunei de autoturismul marca Mercedes, aparținând pârtii vătămate. Totodată s-a susținut de inculpați că în încercarea de a evita un potențial conflict, inculpatul ce se afla la volanul autovehiculului in care se aflau, a încercat sa ocolească autoturismul staționat, dar a fost blocat de un WV Golf, in care se aflau rudele pârtii vătămate.

S-a mai susținut ca în realitate, inculpații au fost cei agresați de părțile vătămate si rudele sale, fiind nevoiți sa riposteze pentru a îndepărta aceste atacuri.

Cu privire la incidentul petrecut in curtea părților vătămate și OG, inculpații au negat in totalitate ca ar fi fost prezenți in acel loc.

Varianta prezentata de inculpați a fost susținuta de martorii propuși de aceștia în apărare, respectiv, HG(vărul inculpatului ), (prietenul nepoatei inculpatului ), si.

Astfel, martorii menționați anterior, reține instanța de fond, au susținut că în seara respectivă nu a avut loc nici un incident în curtea părților vătămate și OG, fiind prezenți în seara și noaptea respectivă la petrecerea dată ca urmare a celebrării unei căsătorii, ce s-a desfășurat în mare parte în strada unde se află situate atât domiciliul părții vătămate cât și domiciliul inculpatului.

Aceste declarații instanța de fond le-a înlăturat ca nesincere și părtinitoarea, majoritatea martorilor propuși de inculpați în apărare fiind rude sau afini cu inculpatul, depozițiile acestora nefiind coroborate cu alte mijloace de probă administrate în cursul procesului penal.

Nici înregistrarea propusă ca probă în apărare de inculpatul nu este concludentă în cauză având în vedere că filmarea a fost făcută în plan apropiat, neputând surprinde planul îndepărtat din stradă, unde se afla situată locuința părților vătămate și OG.

Pe de alta parte declarațiile părților vătămate, reține instanța de fond s-au coroborat cu declarațiile martorilor,.

Astfel, martorul a susținut ca la momentul in care a coborât din autoturismul pârtii vătămate, inculpatul a intenționat să-l lovească in zona capului cu sabia, dar a ridicat mana pentru a se apară. Aceasta declarație s-a coroborat cu concluziile raportului de expertiza medico-legala nr. A1/J/287/2006 emis de SML I, proba științifica ce nu poate fi înlăturata de declarațiile martorilor propuși de inculpat in apărare, potrivit cu care martorul a prezentat la momentul examinării o leziune traumatica care a putut fi produsa prin lovire cu un corp tăietor-înțepător (posibil tip cuțit sau similar).

Totodată planșele foto atașate la dosarul de urmărire penală și efectuate de organele de cercetare penala la momentul cercetării la locului, au demonstrat indubitabil, afirmă instanța de fond, că părțile vătămate au avut autoturismele avariate și geamurile de la locuințe sparte.

Existența geamurilor sparte de la locuința părților vătămate și, în condițiile în care acesta este împrejmuită de un gard, iar pentru a ajunge în apropierea ferestrelor este necesara pătrunderea in interiorul curții, a dus la concluzia existentei si infracțiunii de violare de domiciliu, distrugerea ferestrelor neputând fi comisa decât de persoane aflate în interiorul curții.

Inculpații, în apărare, au susținut ca au fost blocați la intrarea cu autoturismul în comuna de doua autoturisme, unul marca Mercedes, iar celălalt marca WV Golf, din care au coborât in jur de 5-6 persoane înarmate, si s-au luat la bătaie, după care aceștia au abandonat autoturismele si au fugit.

Aceste declarații nu au fost plauzibile, in condițiile in care raportul de forțe dintre inculpați și presupușii agresori era egal, chiar defavorabil inculpaților, potrivit propriilor declarații, fiind înarmați si cu toate acestea, inculpații au reușit să le respingă atacul și să avarieze cele doua autoturisme aproape în totalitate în timp ce autoturismul în care se aflau inculpații nu a suferit nici un fel de avarie.

Instanța de fond a reținut participația egala a inculpaților la comiterea infracțiunilor, activitățile coautorilor de executare nemijlocita a infracțiunii nu trebuie sa fie identice ci sa se completeze intr-o activitate infracționala unica, fapt ce a rezultat in cauza de față, in sensul ca nu ar fi fost posibila comiterea infracțiunilor in aceasta modalitate in absenta unuia dintre coinculpați si nici nu ar fi fost posibila cu participația in mod spontan a unuia dintre inculpați, rezultând ca aceasta a fost anterior premeditata si organizata.

Cu privire la apărarea inculpaților potrivit cu care în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 321 al. 1 cod penal, lipsind latura obiectivă, incidentul dintre părți având loc în plin "câmp",iar nu în public cum prevede textul de lege, instanța de fond a avut o opinie contrară.

Astfel, potrivit art. 152 cod penal, fapta se consideră săvârșită în public, atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.

Incidentul dintre inculpați și părțile vătămate și lancu a avut loc pe DJ 101, la intrarea în comuna, drum județean care prin natura lui și destinația sa este întotdeauna accesibil publicului.

Mai mult, acțiunea inculpaților a fost de natură să producă scandal public, în condițiile fapta comisă de inculpați a avut rezonanță în comunitatea mică în trăiesc părțile.

Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al. 2 cod penal, instanța de fond a înlăturat apărările inculpaților care au solicitat achitarea lor, pe considerentul că nu au comis această faptă sau pe considerentul că fapta nu există, față de probele administrate în cauză.

Susținerile inculpaților, potrivit cu care părțile vătămate și OG și-au spart geamurile de la ferestre, aruncând cu pietre, nu a fost susținută de nici un indiciu sau probă existentă la dosar, prin aceste afirmații urmărindu-se sustragerea de la răspunderea penală.

Instanța de fond a reținut starea de fapt, în urma analizării credibilității susținerilor părților, a martorilor audiați în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, analizate prin prisma relațiilor personale, cât și în raport de logica desfășurării faptelor, astfel cum este susținută de întreg materialul probator administrat în cauză, reținând astfel cum s-a arătat anterior participarea tuturor inculpaților la comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați.

Pentru aceleași considerente, instanța de fond a reținut și existența infracțiunilor prevăzute de art. 217 al. 1 cod penal și art. 1/1 din Legea nr. 61/1991, înlăturând apărarea inculpaților care au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a cod penal (fapta nu există) și art. 10 lit. c (fapta nu este comisă de inculpați).

Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților au fost comise cu intenție directă, în sensul că au prevăzut și urmărit producerea rezultatului socialmente periculos.

Cu privire la solicitarea apărătorului ales al inculpatului de a lua act de retragerea plângerii penale prealabile a părții vătămate lancu și de a dispune încetarea procesului penal, instanța de fond a constatat următoarele că potrivit art. 217 al. 6, teza finală cod penal, în cazul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de distrugere în formă simplă, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Instanța a observat că numai împăcarea părților are efectul înlăturării răspunderii penale și încetării procesului penal, iar nu retragerea plângerii penale prealabile. În cauza de față, părțile nu și-au manifestat voința de a se împăca, în sensul prezentării în instanță și solicitând acesteia din urmă să ia act de această manifestare de voință.

In consecință, pentru considerentele anterior arătate instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpaților față de această infracțiune.

La individualizarea judiciara a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare statuate de art. 72 cod penal, respective pericolul social al faptelor comise, limitele speciale prevăzute de lege, circumstanțele reale si personale ale inculpaților.

Astfel, in ceea ce privește pe inculpatul, instanța a avut in vedere ca acesta este la primul conflict cu legea penala, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine corespunzătoare in organelor judiciare prezentându-se la fiecare termen de judecata.

În aceste condiții instanța a aplicat acestui inculpat circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a si c cod penal, aplicându-i pedepse sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 al. 1 cod penal, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1/1 din Legea nr. 61/1991 si 3 pedepse cu amenda penala in cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de distrugere.

de împrejurarea ca infracțiunile au fost comise in concurs real, instanța a contopit pedepsele aplicate in pedeapsa cea mai grea, urmând ca in final inculpatul - sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 81 lit. a si b cod penal, apreciindu-se ca scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără executare efectiva în regim de detenție, instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit in condițiile art. 82 cod penal.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie de natura infracțiunilor, modul de comitere si circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a constatat existenta unei nedemnități cu privire la exercitarea drepturilor de natura electorala, motiv pentru care instanța a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a si b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 71 al. 4 cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.

In temeiul art. 88 cod penal, a dedus din pedeapsa aplicata perioada efectiv executata ca urmare a reținerii si arestării preventive de la 16.07.2006 pana la data de 28.07.2006, când inculpatul a fost pus in libertate.

Cu privire la inculpatul, la individualizarea judiciara a pedepsei ce a fost aplicata acestuia instanța a avut in vedere contribuția sa la comiterea infracțiunilor, in coautorat, de natura sa crească pericolul social, împrejurarea ca este cunoscut cu antecedente penale, prezentele fapte fiind comise in stare de recidiva postexecutorie, prevăzuta de art. 37 lit. b cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 152/25.03.1998 a Tribunalului Militar București.

In atare condiții, instanța a apreciat ca aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzute de lege sunt in măsura sa asigure scopul preventive educativ al pedepsei, motiv pentru care inculpatului i-au fost aplicate pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 al. 1 cod penal, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1/1 din Legea nr. 61/1991 si 3 pedepse cu închisoarea de 6 luni, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de distrugere.

de împrejurarea ca infracțiunile au fost comise in concurs real, instanța a contopit pedepsele aplicate in pedeapsa cea mai grea, urmând ca in final inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în regim de detenție.

In ceea ce privește pedeapsa accesorie de natura infracțiunilor, modul de comitere si circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a constatat existenta unei nedemnități cu privire la exercitarea drepturilor de natura electorala, motiv pentru care instanța a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a si b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la inculpatul, la individualizarea judiciara a pedepsei ce a fost aplicata acestuia instanța a avut în vedere contribuția sa la comiterea infracțiunilor, in coautorat, de natura sa crească pericolul social, împrejurarea ca este cunoscut cu antecedente penale, prezentele fapte fiind comise in stare de recidiva postexecutorie, prevăzuta de art. 37 lit. b cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 1693/11.10.2001 a Judecătoriei Buftea.

In atare condiții, instanța de fond a apreciat ca aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzute de lege sunt in măsura sa asigure scopul preventive educativ al pedepsei, motiv pentru care inculpatului i-au fost aplicate pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 al. 1 cod penal, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1/1 din Legea nr. 61/1991 și 3 pedepse cu închisoarea de 6 luni, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de distrugere.

In temeiul art. 88 cod penal, dedus din pedeapsa aplicata perioada efectiv executata ca urmare a reținerii și arestării preventive de la 16.07.2006 pana la data de 28.07.2006, când inculpatul a fost pus in libertate.

Cu privire la inculpatul, la individualizarea judiciara a pedepsei ce a fost aplicata acestuia instanța a avut in vedere contribuția sa la comiterea infracțiunilor, in coautorat, de natura sa crească pericolul social, împrejurarea ca este cunoscut cu antecedente penale, prezentele fapte fiind comise in stare de recidiva postexecutorie, prevăzuta de art. 37 lit. a cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 548/19.10.2000 a Tribunalului București, prezentele fapte fiind comise in termenul de liberare condiționata, fiind eliberat condiționat la data de 08.03.2005 cu un rest neexecutat de 729 zile închisoare.

Instanța a apreciat ca aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzute de lege sunt in măsura sa asigure scopul preventive educativ al pedepsei, motiv pentru care inculpatului i-au fost aplicate pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 al. 1 cod penal, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1/1 din Legea nr. 61/1991 si 3 pedepse cu închisoarea de 6 luni, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de distrugere.

Potrivit art. 61 cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 729 zile, ce urmează a fi contopit cu pedepsele aplicate prin prezenta sentința, urmând ca in final inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, in regim de detenție.

In ceea ce privește pedeapsa accesorie de natura infracțiunilor, modul de comitere si circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a constatat existenta unei nedemnități cu privire la exercitarea drepturilor de natura electorala, motiv pentru care instanța urmează a interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a ll-a si b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

In ceea ce privește individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere participația egală cu a celorlalți inculpați, reținerea circumstanțelor agravante legale, prevăzute de art. 75 lit. a cod penal, infracțiunile fiind comise în coautorat (5 persoane împreună), precum și circumstanțelor personale ale acestuia (căsătorit, singurul întreținător al familiei).

Totodată a reținut în favoarea acestui inculpat circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 74 lit. c cod penal, în sensul că a avut o atitudine corespunzătoarea în fața organelor judiciare, după punerea sa în libertate, prezentându-se la fiecare termen de judecată.

In aceste condiții instanța aplicat acestui inculpat pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 al. 1 cod penal, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1/1 din Legea nr. 61/1991 si 3 pedepse cu amendă penală în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de distrugere.

Față de împrejurarea că prezentele fapte au fost comise în termenul de grațiere instanța in temeiul art. 7 din Legea nr. 542/2003 a revocat beneficiul grațierii privind pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 97 al. 1,4 din Legea nr. 26/1996 și pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat Ia art. 98 al. 1, 4 din Legea nr. 96/1996, aplicate prin sentința penală nr. 1534 Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 371/2004 a Tribunalului București și decizia penală nr. 850/2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, și a dispus executarea alăturat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

In temeiul art. 88 cod penal, a dedus din pedeapsa aplicata perioada efectiv executată ca urmare a reținerii si arestării preventive de Ia 16.07.2006 pana Ia data de 13.12.2006, când inculpatul a fost pus in libertate provizorie pe cauțiune.

În temeiul art. 160 indice 5 al. 4 lit. e cod procedură penală, a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 3000 lei, achitată conform recipisei de consemnare nr. -/1 din data de 16.11.2006.

Cu privire la acțiunile civile alăturate acțiunii penale în procesul penal, instanța a retinut următoarele:

Părțile vătămate, OG, și lancu s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale cu sumele de 40.000 lei, 200 lei și 3500 lei.

Potrivit prevederilor art. 14 cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil, repararea pagubei produse prin săvârșirea unei infracțiuni trebuie să prezinte o justă și integrală acoperire a prejudiciului.

Instanța a observat că părțile vătămate au indicat estimativ sume, care în opinia acestora ar reprezenta acoperirea prejudiciului în totalitate, fără a aduce probe care să confirme susținerile acestora.

În lipsa unor înscrisuri, chitanțe sau facturi sau a unui deviz de reparații ale celor două mașini, instanța s-a aflat în imposibilitatea de a aprecia cu propriile simțuri, numai în baza procesului verbal de cercetare la fața locului, unde sunt precizate avariile autovehiculelor, care ar fi cuantumul prejudiciilor suferite de părțile vătămate.

Față de aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiate acțiunile civile formulate în cauză de părțile vătămate, OG, și.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, - și părțile civile OG, și fiecare solicitând desființarea sentinței penale apelate si pronunțarea unei noi sentințe.

În apelul declarat de către inculpații și susținut la termenul de judecată din data de 24.06.2009, prin apărător ales s-a solicitat desființarea sentinței penale apelate si rejudecând în fond să se dispună achitarea celor doi inculpați în baza art. 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit b/1 arătându C.P.P.- se că infracțiunile săvârșite de către inculpați au fost provocate ca urmare a provocării acestora de către părțile vătămate iar pe de altă parte, gradul de pericol social concret al acestora nu justifică aplicarea unei pedepse, o amendă cu caracter administrativ în cuantum maxim fiind o măsură mult mai adecvată în atingerea scopului educativ și preventiv.

În apelul declarat de către inculpații, și susținut la termenul de judecată din data de 24.06.2009, prin apărător ales s-a solicitat desființarea sentinței penale apelate si rejudecând în fond să se dispună achitarea celor trei inculpați în baza art. 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit c arătându C.P.P.- se că aceștia nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor puse pe seama lor neexistând probe în acest sens iar în subsidiar, s-a solicitat achitarea celor trei inculpați în baza art. 11 pct 2 lit a raportat la art. 10 lit b/1 arătându C.P.P.-se că, gradul de pericol social concret al infracțiunilor nu justifică aplicarea unei pedepse, o amendă cu caracter administrativ în cuantum maxim fiind o măsură mult mai adecvată în atingerea scopului educativ și preventiv.

La termenele de judecată din data de 24. 06. 2009 și 29. 04. 2009 apelanți -părți civile și OG și-au retras apelurile formulate sens în care, azind manifestarea de voință a acestora in raport si de dispozitiile art.369 al. 2 Cod de procedura penală, potrivit carora până la inchiderea dezbaterilor oricare dintre parți își poate retrage calea de atac formulata, Tribunalul va lua act.

Deși legal citat, apelantul-parte civilă nu s-a prezentat în fața instanței (celelalte două părți civile- părinți- au învederat instanței că acesta a părăsit de mult domiciliu si nu cunosc unde se află acesta), astfel că instanța a analizat apelul din prisma motivelor din oficiu.

Examinând legalitatea si temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art.371 teza finală C.P.P. Tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate si le-a respins, în condițiile art. 379 pct 1 lit b C.P.P. apreciind că în mod corect, instanța de fond în raport de materialul robator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, respectiv, proces verbal de cercetare la locului încheiat la data de 16.07.2006, plângerea si declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului, raportul de expertiza medico-legala nr. A1 /J/287/2006 emis de SML I, plângerea si declarațiile pârtii vătămate lancu, declarația martorei lancu, plângerea si declarațiile pârtii vătămate OG, plângerea si declarația pârtii vătămate, declarațiile martorilor, a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor puse pe seama lor, iar cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a acestora fiind judicios individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72.

Cod Penal

Tribunalul nu a primit solicitările inculpaților de achitare în sensul că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor puse pe seama lor în condițiile în care declarațiile martorilor, și, dovedesc fără putință de tăgadă, susține instanța de apel, că inculpații au săvârșit acele infracțiuni, declarațiile martorilor propuși în apărare de către inculpați, rude si afini ale acestora sau prieteni apropiați fiind în mod corect, înlăturate de către instanța de fond dat fiind profundul caracter subiectiv al acestor declarații.

Tribunalul nu a primit nici solicitările inculpaților de aplicare a unor sancțiuni cu caracter administrativ (în urma achitării în baza art. 10 pct. 1 lit b/1 C.P.P.) în condițiile în care infracțiunile săvârșite de către inculpați au avut un puternic impact în rândul opiniei publice, infracțiuni de violență care generează un mare sentiment de insecuritate în societate, comportamentul brutal al inculpaților stârnind un puternic sentiment de indignare, astfel de fapte fiind foarte frecvente, situație față de care se impune o atitudine fermă de sancționare si eliminare iar pe de altă parte, este de observat că patru in cei cinci inculpați (excepție face inculpatul față de care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța dovedind astfel clemență față de acest inculpat) au săvârșit infracțiunile în stare de recidivă ceea ce dovedește di n partea acestora nărăvire infracțională astfel că, nici nu poate fi vorba de o simplă sancțiune cu caracter administrativ.

Referitor la apelul părții civile examinându-l din oficiu, Tribunalul a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală respingerea pretențiilor formulate de către această parte civilă fiind justă în condițiile în care partea nu a putut dovedi în nici un fel existența și întinderea prejudiciului pretins suferit.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs deinculpații, -, ȘI.

Apărătorul ales al recurenților - inculpați și a precizat că, pe lângă cazurile de casare invocate în scris, completează cererea de recurs și invocă cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 pct. 3 Cod procedură penală, în sensul că, nu este constituit, în mod legal, completul de judecată din apel.

Legea nr. 92/1992 prevede, în cuprinsul său, că judecătorii constituie completul de judecată însă, referindu-ne la dispozițiile art. 312 Cod procedură penală, care stabilesc că hotărârile se semnează de către membrii completului de judecată cât și de către grefierul de ședință, apreciază lipsa semnăturii acestuia din urmă de pe decizia pronunțată în apel ca o imposibilitate de a constata compunerea completului de judecată, motiv pentru care apreciază hotărârea pronunțată în apel ca fiind nulă, si solicită casarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de apel, în vederea rejudecării.

Pe lângă acest prim motiv de recurs, se invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 15 și 18 Cod procedură penală.

Astfel, se afirmă în motivele de recurs, așa cum rezultă și din actele și lucrările dosarului, situația de fapt constă în aceea că la data de 15/16.07.2006, în jurul orelor 23:00, a avut loc o altercație între, împreună cu ceilalți trei inculpați din prezenta cauză și partea vătămată OG, acesta fiind însoțit de alte două persoane care au rămas neidentificate până la acest moment. a avut loc în afara localității unde locuiau, aceasta izbucnind pe seama unui conflict existent între aceste părți, pe motiv că inculpații administrau o pe care partea vătămată dorea să o preia.

În respectiva perioadă, se afirmă în recurs efectua lucrări de reparație la digurile ce existau pe acea, întrucât, în urma inundațiilor ce avuseseră loc în 2006, acestea fuseseră rupte, iar cei efectuau aceste reparații erau chiar inculpații, și.

, mergând la să-i ia pe cei trei, respectiv pe, și, a fost oprit de către care împreună cu o altă persoană, a intrat în autoturismul pe care-l conducea fiul lui, și au început să-i lovească pe cei doi;, încercând să-și apere fiul, a fost lovit la mână (la dosar existând dovezi în acest sens), iar ceilalți inculpați, de asemenea, au fost loviți, însă, au reușit să-i pună pe fugă pe agresori, cei care au declanșat acest conflict.

La acel moment, se afirmă în motivele de recurs, a venit și partea vătămată, care a oprit să vadă ce se întâmplă iar inculpații, și și i-au lovit mașina.

Părțile vătămate, se afirmă în recurs, au spus că inculpații, ulterior producerii altercației petrecută în afara localității, s-au oprit la locuința părții vătămate OG, unde au pătruns în curte și le-au lovit pe partea vătămată și pe nora acesteia. Probele administrate în cauză arată, în mod clar, se precizează în recurs, că aceste din urmă fapte despre care fac vorbire părțile vătămate, nu s-au comis. Astfel, se solicită instanței să aibă în vedere existența procesului verbal din care rezultă că cel care sesizează primul organele de poliție, la numărul de telefon 112, la orele 23:16, este (conform procesului verbal din data de 25.07.2006), pentru ca, ulterior, la orele 23:31, numitul să solicite, la rândul său, intervenția organelor de poliție, apelând în acest sens numărul de telefon 112. Peste această chestiune care, în opinia recurentului ridică un semn de întrebare, instanțele ce s-au pronunțat în cauză au trecut cu ușurință, și au apreciat că situația de fapt este cea descrisă în rechizitoriu.

De asemenea, în sensul că nu s-a pătruns în locuința părții vătămate sunt și fotografiile efectuate de către organele de poliție și declarațiile părților vătămate precum și cele ale martorilor; aceștia declară că, în curtea părții vătămate au OG pătruns inculpații, înarmați cu bâte, topoare, răngi și alte arme albe, însă geamurile, așa cum rezultă și din fotografiile aflate la dosar, au fost sparte de către inculpați cu pietre. Față de aceste declarații, în opinia recurentului, în mod legitim se naște întrebarea de ce, dacă pătrunzi cu o, topor, ori alte asemenea, obiecte, să spargi geamurile cu pietre.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 în. 9 pct.15 Cod procedură penală, se precizează că acesta vizează fapta de distrugere asupra autoturismului părții vătămate; pentru această faptă inculpații au fost condamnați, deși, în faza de cercetare judecătorească, la fond, partea vătămată a declarat că își retrage plângerea. În consecință, pentru această faptă, se solicită achitarea inculpaților și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. h Cod procedură penală.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, cu privire la fapta prevăzută de art. 217 Cod penal, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 li c Cod procedură penală, fapta nefiind săvârșită de către inculpat.

Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, faptă prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, în opinia sa fapta neîntrunind elementele constitutive ale unei infracțiuni - și face referire la fapta ce a avut loc la ieșirea din localitate, așa cum rezultă din declarațiile inculpaților și ale părților vătămate. Apreciază că, neprovocând urmările prevăzute de art. 321 Cod penal, fapta nu întrunește elementele constitutive pentru a putea angaja răspunderea penală a inculpatului.

În subsidiar, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 321 Cod penal, solicită achitarea, în temeiul art. 10 lit. c rap. Cod procedură penală, fapta nefiind săvârșită de către inculpat, acesta fiind prezent la locul incidentului doar fizic, fără să participe în vreun fel la altercație.

Cu privire la cea de-a treia faptă, respectiv cea de violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 190 Cod penal, solicită achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât faptă nu există.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 pt. 1 din Legea nr. 61/1991, privind portul ilegal de arme în locuri publice, având în vedere ca la dosar nu există niciun indiciu din sensul că inculpații au avut asupra lor astfel de arme, solicită achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, fapta nu există.

Este de reținut că asupra inculpaților nu s-a găsit nici o armă, în schimb, în autoturismul părții vătămate s-a găsit un și un cartuș. Mai mult decât atât, este de reținut că, în seara în care inculpații au fost reținuți, cei trei care veneau de la, respectiv, și, erau obosiți, după o zi de muncă, erau încălțați cu cizme de și cu trening-uri ce erau pline de noroi, și este greu de închipuit că, în aceste condiții, aceștia erau în stare să inițieze altercații.

Aceleași concluzii s-au susținut în recurs și pentru inculpatul, cu mențiunea că pentru infracțiunea de distrugere a autoturismului marca Mercedes, s-a solicitat condamnarea acestuia la plata unei amenzi administrative și achitarea aceluiași inculpat, în temeiul celor invocate anterior, pentru infracțiunea prevăzute de art. 321 Cod penal, 192 Cod penal și art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Apărătorul ales al recurentului - inculpat invocă cazurile de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 3 Cod procedură penală, art. 385 ind. 9 pct. 14 și pct. 21 Cod penal.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 21 Cod procedură penală, s-a solicitat instanței să constate că, partea vătămată nu a fost legal citată în faza de judecată a apelului; de asemenea, solicită să se constate că, în acest fel, s-a produs o încălcare gravă a drepturilor acesteia; mai mult decât atât, partea care a fost prezentă la acest termen, respectiv OG, și care nu avea calitate, având în vedere că a renunțat la calea de atac a apelului, a învederat instanței de apel domiciliul numitei, luându-și angajamentul să o aducă personal în fața instanței. În opinia apărării, față de cele mai sus învederate, în cauză, în faza de apel a judecății, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

Față de aceste considerente, solicită casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, solicită să se raporteze fapta, făptuitorul, conjunctura în care s-a produs această infracțiune, dacă fost atribuită și încadrată juridic corect, așa cum reiese din declarațiile părților vătămate; solicită instanței să constate cazul de casare invocat ca fiind întemeiat, sens în care să se dispună redozarea pedepsei aplicată.

În raport de dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, achiesând la concluziile colegilor săi, solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat în cauză.

În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu solicită să se constate că aceasta este neprobată; în mare parte, toți cei din respectiva localitate sunt rude, astfel încât, intre aceștia nu există probleme în a-și împărți proprietățile. Având în vedere și poziția procesuală a inculpatului, solicită achitarea acestuia.

Apărătorul ales al recurentului - inculpat a precizat că, din întreg materialul probator, exceptând unele aspecte din declarațiile martorilor propuși de părțile vătămate, aceștia fiind rude între ele, nici o altă probă administrată în faza de judecată nu susține actul de sesizare al instanței.

Fără a se avea în vedere situația concretă de fapt, din materialul probator administrat în cauză rezultă, în mod greșit, că instanțele de judecată au dispus condamnarea inculpatului.

Față de aceste aspecte se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, și pe fond, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 Cod penal, fapta nefiind săvârșită de către inculpat.

Totodată, se apreciază că se impune achitarea inculpatului și pentru infracțiunea de ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea liniștii publice, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni; și față de infracțiunea de violare de domiciliu solicită achitarea inculpatului, întrucât fapta nu există.

Pentru infracțiunea de port ilegal de arme albe în locuri publice, de asemenea, solicită achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, fapta nu există.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost invocată excepția de neconstituționalitate a art 81 alin. 1 lit. b Cod penal, pe care instanța de recurs a respins-

Analizând recursurile declarate în cauză de inculpații, -, ȘI, Curtea în baza art 385/15 pct 1 litera b Cpp, le va respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate,Curtea, verificând aspectele care țin de condițiile de admisibilitatea cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției, potrivit Legii 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea 242/2004 și republicată, a constatat că in interpretarea art. 29 din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că, în vederea sesizării Curții Constituționale, instanțele exercita un control de admisibilitate a cererii de sesizare asupra următoarelor aspecte:

a)Excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecata sau de arbitraj comercial, de procuror în instanței de judecata în cauzele în care participă;

b)Excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare;

c)Excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d)Excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În cauza pendinte, excepția a fost ridicată de către recurentul - inculpat, prin intermediul apărătorului său, domnul avocat și vizează neconstituționalitatea art.81 alin. 1 lit. b din Codul penal în raport de art. 16 alin. 1 din Constituția României și art. 53 alin. 1 și 2 din Constituția României.

Curtea constată că nu este îndeplinită condiția ca de textul de lege criticat ca neconstituțional să depindă soluționarea fondului cauzei. Acesta nu trebuie analizat numai formal ci, este necesar a se aprecia că în mod real, soluționarea aspectului neconstituțional al textului de lege să conducă la respectarea dreptului părții în conformitate cu dispozițiile Constituției României.

Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale(art. 29) obliga instanțele să verifice și îndeplinirea unei alte condiții prealabile sesizării și anume aspectul legat de cerința ca textul de lege criticat, ca neconstituțional, să aibă legătura cu soluționarea cauzei. Acțiunea în declararea unui text de lege ca neconstituțional nu este o "actio popularis", aceasta nu este admisibilă dacă textul a cărui neconstituționalitate este invocată nu a provocat într-o cauza pendinte pe rolul instanțelor o restrângere a drepturilor părții, contrară principiilor enunțate de Constituție. O cerere de declarare a unui text de lege ca neconstituțional bazata pe un interes trecut sau eventual, ori pe salvgardarea legii în general, nu îndeplinește cerința prevăzuta de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, privind existenta unei legături cu soluționarea cauzei. În consecința, instanțele sunt obligate să verifice existenta unui interes în examinarea textului presupus neconstituțional, legat de soluționarea cauzei pendinte.

Interesul trebuie sa stea la baza oricărei cereri în justiție, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv și trebuie justificat de partea care a formulat, în cazul de față, excepția de neconstituționalitate art. 81 alin. 1 lit. b din Codul penal, în raport de art. 16 și 53 din Constituția României.

Cerința menționată anterior, prevăzută de art. 29 din Legea nr.47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, presupune așadar îndeplinirea cumulativă a două condiții, în vederea trimiterii cauzei la Curtea Constituțională, pentru soluționarea excepției:

a)existența unei relații între situația juridică a părții și mijlocul procesual la care aceasta a recurs;

b)remedierea situației juridice a părții prin soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Partea, invocă neconstituționalitatea unui text de lege referitor la individualizarea executării pedepsei, și anume suspendarea condiționată a executării pedepsei. Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei condamnate, ci un beneficiu, la care aceasta poate accede, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, antecedente penale și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executare prin privarea de libertate.

Curtea constată că, textul invocat de către parte ca fiind neconstituțional, reprezintă un drept eventual, neavând legătură directă cu soluționarea fondului cauzei.

Individualizarea judiciară a pedepsei are loc în cadrul condițiilor prevăzute de legiuitor, aceleași pentru toți cetățenii, după cum a constatat Curtea Constituțională în decizia nr.25/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 136 din 01 aprilie 1999.

Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, de textul criticat nedepinzând soluționarea fondului cauzei, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 pct. 3 Cod procedură penală Curtea apreciază că instanța de apel a fost legal constituită, în complet de doi judecători, astfel că nu aplică cazul de casare invocat. Lipsa semnăturii grefierului de ședință de pe minuta deciziei recurate nu produce nici un fel de consecințe juridice, o atare semnătură nefiind cerută de procedura penală.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală

În ceea ce privește aplicarea unei amenzi administrative, Curtea apreciază că această sancțiune nu poate fi avută în vedere în raport de condițiile în care s-au săvârșit infracțiunile, numărul mare de inculpați, starea de recidivă pentru mulți dintre aceștia, iar pentru cei cu privire la care s-a constatat că nu există stare de recidivă, s-au aplicat circumstanțe atenuante, aplicându-se condamnări cu suspendarea executării pedepsei, și face referire la inculpatul.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, Curtea constată că soluția instanței de fond și a celei de apel, în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiuni, este corectă, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comise, circumstanțele personale, atitudinea pe parcursul procesului penal, precum și atitudinea anterior comiterii faptelor. nstanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat pedepse just individualizate, conform cerințelor art. 72 și art. 52. pen.

Astfel, critica recurenților, în sensul acordării unei mai largi eficiențe a dispozițiilor art. 74. pen. nu va fi reținută, deoarece circumstanțele personale au fost avute în vedere, iar aspectele privind încadrarea în muncă, și vârsta au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72. pen. Curtea consideră că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, ținându-se cont și de regimul sancționator corespunzător concursului între cauzele de agravare și atenuare prevăzut la art. 80. pen.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 15 Cod procedură penală, așa cum corect au stabilit atât instanța de fond cât și cea de apel, era necesară împăcarea părților și nu retragerea plângerii, aceasta fiind condiția prevăzută de lege. În aceste condiții retragerea plângerii prealabile, act unilateral de voință al părții vătămate nu putea produce aceleași efecte ca și împăcarea părților, act bilateral, așa cum au cerut recurenții. În lipsa împăcării părților soluția, singura cauză de înlăturare a răspunderii penale ce este prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă, soluția instanțelor de fond și de apel este legală și temeinică. În cauza de față, părțile nu și-au manifestat voința de a se împăca, în sensul prezentării în instanță și solicitând acesteia din urmă să ia act de această manifestare de voință.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală Curtea apreciază că, din probele administrate în cauză, în mod corect s-a menționat că toți inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, vinovăția acestora reieșind din procesele verbale de cercetare la fața locului, din plângerea și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico - legală.

În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, fapta fiind săvârșită pe un drum județean, astfel că, potrivit art. 152 Cod penal, fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; astfel, Curtea constată că, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpaților și săvârșirea acestei infracțiuni.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond și cea de apel au reținut în mod corect că în seara de 15.07.2006, în timp ce partea vătămata se afla la volanul autoturismului marca Mercedes, înmatriculat sub nr. B 69, îndreptându-se către satul Cozieni, comuna, județul I, din direcția sat Moara, drumul de acces de la intrarea din comuna a fost blocat de doua autoturisme marca si marca 1310, din care au coborât cei 5 inculpați, înarmați cu, topoare, furci si o sabie, care a aplicat mai multe lovituri autoturismului marca Mercedes aparținând părții vătămate, spărgând farurile din stânga față, geamurile de la ușile din ale autoturismului, parbrizul si luneta, geamurile laterale stânga-dreapta, oglinzile retrovizoare, producând avarierea aripilor din ale autoturismului, distrugerea celor 4 uri, avarierea ușilor din spate de pe partea stânga si dreapta, capotei.

Din probele administrate rezultă că inculpatul a încercat sa-l lovească cu o sabie pe martorul cu aceasta in zona capului, iar acesta s-a apărat, ridicând mâna stânga, cauzându-i-se rănirea prin taiere.

Autoturismul marca Mercedes aparținând părții vătămate care prezenta mai multe avarii a fost observat și de partea vătămata lancu, aflat la volanul autoturismului sau marca WV Golf, înmatriculat sub nr. -, alături de martorii si, la intrarea in comuna. Partea vătămata lancu a oprit pentru a vedea cele întâmplate,și deoarece nu era nimeni lângă acest autoturism, s-a urcat în autoturismul sau, pentru a se deplasa la domiciliul lui și a-i anunța familia despre cele văzute. In acel moment drumul i-a fost blocat de doua autoturisme marca si marca 1310, din care au coborât cei 5 inculpați, înarmați cu, topoare, furci si o sabie, care fără motiv au început sa lovească autoturismul in care se afla, provocându-i mai multe avarii.

Inculpații au mers la locuința părții vătămate OG(tatăl pârtii vătămate ) unde fără a avea permisiunea vreunei persoane, au intrat in curtea ce împrejmuiește locuința, înarmați cu bâte, topoare, furci, sabie, unde au găsit pe (mama părții vătămate ) si martora.

a încercat sa o lovească pe numita cu un topor in zona capului, aceasta a ridicat mana stânga sa se apere, determinând în urma loviturii primite o fractură.

În mod corect instanțele de fond și apel au reținut că situația de fapt a fost probată de procesul verbal de cercetare la locului încheiat la data de 16.07.2006, plângerea si declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului, raportul de expertiza medico-legala nr.A1/J/287/2006 emis de SML I, plângerea si declarațiile pârtii vătămate lancu, declarația martorei lancu, plângerea și declarațiile părții vătămate OG, plângerea si declarația pârtii vătămate, declarațiile martorilor,.

Instanța de fond și de apel au înlăturat declarațiile inculpaților. Astfel, inculpații au susținut că în timp ce se îndreptau spre domiciliu, fiind intr-un autoturism marca cu nr. de înmatriculare B 49, au fost blocați la ieșirea din drumul agricol in șoseaua principala a comunei de autoturismul marca Mercedes, aparținând pârtii vătămate. S-a mai susținut că în încercarea de a evita un potențial conflict, inculpatul ce se afla la volanul autovehiculului in care se aflau, a încercat sa ocolească autoturismul staționat, dar a fost blocat de un WV Golf, in care se aflau rudele pârtii vătămate.

Referitor la cele petrecute în curtea părților vătămate și OG, inculpații au negat in totalitate ca ar fi fost prezenți in acel loc.

Varianta prezentata de inculpați a fost susținuta de martorii propuși de aceștia în apărare, respectiv, HG(vărul inculpatului ), (prietenul nepoatei inculpatului ), si.

Declarațiile au fost înlăturate ca nesincere și părtinitoare, majoritatea martorilor propuși de inculpați în apărare fiind rude sau afini cu inculpatul, depozițiile acestora nefiind coroborate cu alte mijloace de probă administrate în cursul procesului penal.

În mod corect s-a susținut că înregistrarea propusă ca probă în apărare de inculpatul nu este concludentă în cauză având în vedere că filmarea a fost făcută în plan apropiat, neputând surprinde planul îndepărtat din stradă, unde se afla situată locuința părților vătămate și OG.

Pe de alta parte declarațiile părților vătămate s-au coroborat cu declarațiile martorilor,.

Astfel, martorul a susținut ca la momentul in care a coborât din autoturismul părții vătămate, inculpatul a intenționat să-l lovească in zona capului cu sabia, dar a ridicat mana pentru a se apară. Aceasta declarație s-a coroborat cu concluziile raportului de expertiza medico-legala nr. A1/J/287/2006 emis de SML I, proba științifica ce nu poate fi înlăturata de declarațiile martorilor propuși de inculpat in apărare, potrivit cu care martorul a prezentat la momentul examinării o leziune traumatica care a putut fi produsa prin lovire cu un corp tăietor-înțepător (posibil tip cuțit sau similar).

Părțile vătămate au avut autoturismele avariate și geamurile de la locuințe sparte. sparte de la locuința părților vătămate și, au dus la concluzia existentei si infracțiunii de violare de domiciliu, distrugerea ferestrelor neputând fi comisa decât de persoane aflate în interiorul curții în condițiile în care acesta este împrejmuită de un gard, iar pentru a ajunge în apropierea ferestrelor este necesară pătrunderea in interiorul curții.

Instanța de fond și cea de apel au reținut în mod corect participația egala a inculpaților la comiterea infracțiunilor, activitățile coautorilor de executare nemijlocită a infracțiunii nu trebuie sa fie identice, ci să se completeze într-o activitate infracțională unică. Nu ar fi fost posibilă comiterea infracțiunilor în aceasta modalitate în absența unuia dintre coinculpați rezultând ca aceasta a fost anterior premeditată și organizată.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 21 Cod procedură penală, în sensul că partea - vătămată nu a fost corect citată, neîndeplinirea procedurii de citare a fost invocată de inculpat, în condițiile în care acesta nu justifică nici un interes în susținerea acestei lipse de proceduri.

Apreciind recursurile declarate de inculpații, -, ȘI împotriva deciziei penale nr. 435/A din 01 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, ca nefondate, va face aplicarea art.192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de inculpații, -, și împotriva deciziei penale nr. 435/A din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr-.

Obligă fiecare recurent la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, pentru fiecare, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, onorariul parțial al avocatului din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

Red.

Dact.

Ex.2

Jud.

Președinte:Ion Tudoran Bogdan Corneliu
Judecători:Ion Tudoran Bogdan Corneliu, Piciarcă Dumitrița

Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 1781/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 1781/2009. Curtea de Apel Bucuresti