Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 31/
Ședința publică din 05.03. 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președintele secției
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier-
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații (fiul lui și, născut la 13.03. 1982 în T), domiciliat în T, str. -. -, nr. 25, județ G și (fiul lui și al lui, născut la 16.08.1979), domiciliat în T,-, județ G, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192,189 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 252/A/24.05.2007, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- ( nr. vechi 1213/P/2006).
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 21 februarie 2008, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză la data de 5.03.2008, după care:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.534 din 23.05.2006 a Judecătoriei Tecuci (dosar fond nr.4703/2005) inculpatul a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare pentru art.192 al.2 din pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a din pen.;
- 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art.189 al.2 pen.;
- 500 lei RON pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art.180 al.2 pen.;
- 500 lei RON pentru comiterea infracțiunii prev. de art.193 pen. (două pedepse și 2 fapte);
- două pedepse de câte 150 lei RON, pentru comiterea a două infracțiuni de insultă prev. de art.205 pen. (părti vătămate: și ).
În baza art.33- 34.pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus executarea pedepsei mai grele de 7 ani închisoare.
Conform art.61 si 39 din pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 385 zile închisoare, s-a contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare dispunându-se executarea unei pedepse rezultante de 7 ani și 1 lună închisoare.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b din pen.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 al.2 pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen.
Același inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art.189 al.2 pen.; 500 lei RON pentru comiterea infracțiunii prev. de art.180 al.2 pen.; două pedepse de câte 500 lei RON pentru comiterea a două infracțiuni prev. de art.193 pen. și două pedepse de câte 150 lei RON, pentru comiterea a două infracțiuni de insultă prev. de art.205 pen.
În baza art.33- 34.pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b din pen.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 1000 lei RON, daune morale către partea vătămată.
Au fost respinse ca nefondate pretențiile civile solicitate de părțile vătămate: -, și.
Conform art.189 si 191 din pr.pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.05.2005, inculpații și, frați vitregi, au hotărât să se răzbune pe minorul - motivat de faptul că acesta ar fi avut datorii bănești neachitate celor doi inculpați.
Văzând pe partea vătămată, inculpații au plecat în urmărirea acesteia, partea vătămată de teamă a intrat în locuința părții vătămate, dar inculpații dorind să se răzbune pe partea vătămată, au pătruns fără drept în locuința părții vătămate și au început să lovească pe minorul - parte vătămată.
După ce inculpații au lovit pe minorul acesta a fost urcat cu forța într-o căruță și transportat câteva sute de metri fără voia sa, după care partea vătămată a reușit să sară din căruță și s-a adăpostit în curtea casei bunicului său din T, partea vătămată -.
Inculpații au intrat și în imobilul părții vătămate - fără voia proprietarului, dorind să o lovească din nou pe partea vătămată minoră, dar au intervenit părțile vătămate și - care au fost amenințate cu moartea de către cei doi inculpați, aceștia aducându-le și injurii grave.
Inculpații au avut o atitudine procesuală parțial sinceră dar situația de fapt și vinovăția acestora au fost dovedite și cu: plângerile și declarațiile tuturor părților vătămate, declarații de martori, proces-verbal de constatare, certificat medico-legal, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva sentinței penale nr.534 din 23.05.2006 a Judecătoriei Tecuci, în termen legal au declarat apel inculpații și.
În motivarea cererilor de apel inculpații prin apărător au solicitat achitarea conform art.10 lit.a din pr.pen. în ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate prev. de art.189 din pen. deoarece durata lipsirii de libertate a părții vătămate a fost foarte scurtă.
S-a mai solicitat redozarea pedepselor aplicate la instanța de fond și achitarea ambilor inculpați în ceea ce privește infracțiunea de insultă prev. de art.205 din pen. deoarece faptele au fost dezincriminate prin decizia penală nr. 252/A din 24.05.2007 a Tribunalului Galațis -au admis apelurile declarate de inculpații (fiul și, născut la 16.08.1979 în T, domiciliat in T,-, jud.G, CNP -) și (fiul lui și, născut la 13.03.1982 in T, domiciliat in T, str.-. - nr.25, jud.G, CNP -) și în consecință:
S-a desființat în parte sentința penală nr.534 din 23.05.2006 a Judecătoriei Tecuci și în rejudecare:
În baza art.11 pct.2 lit.a din pr.pen. în referire la art.10 lit. din pr.pen.
s-a dispus achitarea inculpaților și pentru comiterea a câte două infracțiuni de insultă prev. de art.205 pen. (fiecare), părți vătămate - - și .
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 al.3 din pr.pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate în apel să rămână în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că la acest moment hotărârea Judecătoriei Tecuci apare în parte ca nelegală dar pentru considerente obiective ce au apărut ulterior pronunțării hotărârii apelate.
S-a arătat că hotărârea apelată a fost pronunțată de Judecătoria Tecuci la data de 23.05.2006, iar în luna august 2006 a fost promulgată Legea nr.278/2006, intrată în vigoare la data de 12.08.2006, care aduce unele modificări Codului penal, abrogând totodată infracțiunile de insultă și calomnie prev. de art.205 și 206.pen.
În sarcina inculpaților și se rețin și câte două infracțiuni de insultă comise de fiecare inculpat împotriva părților vătămate - - și - pentru care fiecare inculpat a fost pedepsit la câte două amenzi penale de 150 lei RON.
Având în vedere că la acest moment hotărârea instanței de fond nu este definitivă, iar infracțiunea de insultă prev. de art.205 din pen. este dezincriminată de Codul penal, tribunalul a arătat că după admiterea celor două apeluri va desființa în parte hotărârea apelată și în conformitate cu art.11 pct.2 lit.b din pr.pen. în referire la art.10 lit.b din pr.pen. va dispune achitarea ambilor inculpați pentru câte două infracțiuni de insultă prev. de art.20 din pen. reținute in sarcina lor, deoarece aceste infracțiuni nu mai sunt pedepsite de legea penală.
Întrucât pentru cele două infracțiuni se dispusese la instanța de fond condamnări la pedepse constând în amenzi penale în cuantum redus, s-a apreciat că înlăturarea prin achitare a celor două fapte penale de insultă prev. de art.205 din pen. nu poate să afecteze pedeapsa rezultantă stabilită pentru fiecare inculpat.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că deși inculpații -apelanți și au comis mai multe fapte penale, în final instanța de fond a dispus doar să se execute ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate prev. de art.189 al.2 din pen. nesporită.
S-a precizat că vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate ca fiind legale și temeinice și prin urmare celelalte motive de apel invocate de inculpați, s-a apreciat că nu pot fi admise deoarece:
Instanța de fond a reținut corect în sarcina ambilor inculpați și infracțiunea de lipsire de libertate prev. de art.189 al.2 din pen. deoarece fapta există, a fost comisă cu vinovăție de către inculpați, aceștia lovind pe partea vătămată -, minor în vârstă de 17 ani, după care l-au imobilizat și l-au urcat într-o căruță, transportându-l fără voia lui o distanță de câteva sute de metri.
S-a apreciat că partea vătămată minoră a fost lipsită de libertate, această durată de timp fiind suficientă pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 al.2 din pen.
Pe de altă parte s-a mai arătat că victima a scăpat de starea de lipsire de libertate în care era adusă de către cei doi inculpați numai datorită iscusinței sale, sărind practic din căruță într-un moment de neatenție al celor doi inculpați.
Partea vătămată - a fost luată cu forța de cei doi inculpați, din starea naturală de libertate în care se afla, a fost imobilizată si urcată cu forța într-o căruță după care ținută în captivitate o durată suficientă de timp.
Întrucât inculpații - apelanți sunt cunoscuți cu antecedente penale, au comis fapte penale foarte grave, provin din familii dezorganizate, s-a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea acestora, aspecte ce au fost coroborate și cu atitudinea nesinceră manifestată de fiecare inculpat.
S-a mai arătat că celelalte infracțiuni reținute în sarcina ambilor inculpați au fost probate de instanța de fond, iar pedepsele aplicate au fost orientate către limitele minime prevăzute de lege, respectându-se totodată criteriile generale de individualizare prev. de art.72 din pen. și prin urmare nu se impune o redozare a pedepselor în calea de atac a apelului.
Față de toate acestea, s-a apreciat că se impune admiterea apelurilor declarate de ambii inculpați, numai în ceea ce privește dezincriminarea infracțiunii de insultă prev. de art.205 pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul, ca un prim motiv de nelegalitate a invocat faptul că nu a fost citat legal, nici la instanța de fond și nici la cea de apel, arătând că deși ambele instanțe cunoșteau faptul că din luna octombrie 2005 e plecat din țară, așa cum rezultă din procesul - verbal aflat la fila 42 din dosarul de urmărire penală, nu au procedat la citarea sa prin afișare la sediul Consiliului Local T - locul săvârșirii infracțiunii.
În drept a invocat disp.art.3859pct.21 Cod pr.penală.
Un al doilea motiv de nelegalitate invocat a fost faptul că cele două instanțe nu au făcut referiri în cuprinsul hotărârilor date, asupra tuturor probelor administrate în cauză, fiind încălcate disp.art.287 și 356 Cod pr. penală.
Totodată, s-a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra probei cu martorii și G, solicitată de inculpatul în apărare, inculpatul făcând această solicitare prin cerere scrisă, depusă la data de 22.05.2006. S-a mai arătat că instanța de apel a procedat nelegal atunci când a respins proba cu cei doi martori susmenționați, solicitată în apărare.
În drept au fost invocate disp.art.3859alin.1 pct. 9 și 10 Cod pr.penală.
Față de aceste două motive s-a solicitat admiterea recursului promovat și trimiterea spre rejudecare la prima instanță.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că nu s-a făcut dovada că partea vătămată ar fi fost lipsită de libertate, motiv pentru care s-a solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu disp.art.10 lit.a Cod pr.penală - fapta nu există.
Cu privire la celelalte infracțiuni de amenințare și lovire, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a aplicat principiul oficialității și a dispus condamnarea inculpaților, având în vedere lipsa nejustificată a părților vătămare la mai mult de două termene consecutive. S-a precizat că la momentul la care s-a pronunțat sentința instanței de fond, prevederile art.2841Cod pr.penală erau în vigoare, astfel că lipsa nejustificată a părții vătămate echivalează cu retragerea plângerii prealabile, iar aceste infracțiuni de amenințare și lovire se judecă doar la plângerea prealabilă.
Hotărârile pronunțate au fost criticate și sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, arătându-se că nu au fost respectate dispozițiile art.72 Cod penal.
Inculpatul, în recursul său, a solicitat achitarea în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit. în ref. la art. 10 lit.a C.P.P. pentru infracțiunea prev.de art.189 Cod penal.
În ceea ce privește celelalte infracțiuni, inculpatul a solicitat redozarea pedepselor aplicate, arătându-se că instanțele au aplicat pedepse mult prea mari, raportat la gravitatea faptelor și la modalitatea de săvârșire.
Recursurile formulate sunt fondate, pentru următoarele motive:
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.3859pct.21 Cod pr.penală invocat, apreciem că acesta nu poate fi reținut, nefiind corectă susținerea că judecarea cauzei la fond și în apel a inculpatului s-a desfășurat cu lipsă de procedură, având în vedere următoarele:
Potrivit art. art. 177 al. 3 din p Cod Penal, se impune citarea învinuitului sau inculpatului la o altă adresă, în măsura în care acesta făcut demersurile în sensul încunoștințării instanței de judecată de această schimbare. Acest lucru nu rezultă din actele existente nici la dosarul de urmărire penală și nici din faza de cercetare judecătorească, astfel că simpla plecare din țară inculpatului nu atestă și existența unei alte adrese la care acesta ar fi putut fi citat pe parcursul derulării cercetării judecătorești.
Însă, apreciem că în cauză sunt incidente disp.art.3859pct.9 și 10 Cod pr.penală, impunându-se casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Tecuci, având în vedere următoarele:
Astfel, se observă că la instanța de fond inculpatul a solicitat prin concluziile scrise, în conformitate cu disp.art.334 Cod pr.penală, repunerea cauzei pe rol și reluarea cercetării judecătorești, întrucât a cerut în apărarea sa administrarea probei cu martorii și G, arătându-se că aceștia sunt vecini cu partea vătămată și nu sunt rude cu niciuna din părți, precizându-se că au văzut și auzit cele întâmplate, de la mică distanță.
Judecătoria Tecuci nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestei probe testimoniale, încălcând disp. art.289 și art.67 Cod pr.penală.
Inculpatul, precum și coinculpatul, au reiterat această cerere și în fața instanței de apel, care a respins-o cu motivarea că din probele administrate nu rezultă prezența martorilor la locul săvârșirii faptei ( încheierea din 2.11.2006).
Apreciem că cele două instanțe au procedat nelegal, încălcând disp.art.4 Cod pr.penală, art.287 și art.67 alin.1 și 2 Cod pr.penală. Acestea au pronunțat o hotărâre nelegală întrucât nu au manifestat rol activ în vederea aflării adevărului, iar admiterea sau respingerea probelor trebuia făcută în raport cu exigențele impuse de art.66 și 67 Cod pr.penală, examinându-se utilitatea și concludența acestora, în raport de teza probatorie și de dreptul și obligația inculpatului de a dovedi lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție.
În condițiile în care inculpatul, prin cererea de probatorii, a arătat că cei doi martori stau vis-a-vis de partea vătămată și erau în acel moment în curtea locuinței lor, văzând încă de la început conflictul ce a avut loc la acea dată, cele două instanțe, în virtutea rolului activ ar fi trebuit să încuviințeze administrarea acestor probe, formulate de către inculpatul în apărarea sa.
Prin respingerea acestor probe, apreciem că în cauză a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului și dreptul la un proces echitabil.
Instanțele ar fi trebuit să aibă un rol activ și să administreze probe, atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpaților, instanța fiind obligată să lămurească aspectele invocate de către inculpat în apărarea sa.
Totodată, apreciem că atât hotărârea instanței de fond, cât și cea din apel, nu sunt motivate corespunzător, încălcându-se disp.art.356 Cod pr.penală.
Astfel, în fața instanței de fond cei doi inculpați au făcut o serie de cereri, respectiv s-a precizat că nu poate fi reținută infracțiunea de lipsire de libertate. De asemenea, tot pentru această infracțiune s-a cerut reținerea disp.art.73 lit.b Cod penal, iar instanța de fond, atunci când a motivat, nu a răspuns de ce nu a reținut aceste solicitări, care reprezentau cereri esențiale pentru cei doi inculpați.
Și în fața instanței de apel inculpații și au reiterat cererea de achitare, în ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate prev. de art.189 Cod penal, deoarece durata lipsirii de libertate a părții vătămate a fost foarte scurtă.
Tribunalul Galați, în considerentele hotărârii nu a analizat corespunzător aceste apărări, motivarea făcută fiind lacunară și superficială.
Față de toate cele reținute, apreciem că se impune admiterea recursurilor promovate, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță - Judecătoria Tecuci.
În rejudecare, instanța va manifesta rol activ, respectând disp.art.4 și 287 Cod pr.penală, va administra probe și în favoarea inculpatului, în vederea respectării dreptului la apărare și asigurării unui proces echitabil, cu respectarea dispozițiile procedurale prev. de art.67 alin.1 și 2 Cod pr.penală.
Instanța va trebui să lămurească toate aspectele invocate în apărare, să analizeze cererile formulate de către părți ( de achitare, de reținere a circumstanțelor atenuante), hotărârea pronunțată urmând a fi motivată în fapt și în drept.
Se vor avea în vedere de asemenea toate motivele invocate de părți, precum și motivele de recurs, urmând nu fi îngreunată situația celor doi inculpați în propria cale de atac.
Se vor menține actele procedurale efectuate până la termenul din 16.05.2006.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații (fiul și, născut la 16.08.1979 in T, domiciliat in T,-, jud. G, CNP -) și (fiul lui și, născut la 13.03.1982 in T, domiciliat in T, str. -. - nr.25, jud. G, CNP -) împotriva deciziei penale nr. 252/A/24.05.2007, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 1213/P/2006, (sent.pen. nr. 534/23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Tecuci, jud. G).
Casează sentința penală nr. 534 din 23 mai 2006 Judecătoriei Tecuci și decizia penală nr. 252 din 24.05.2007 Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Tecuci.
Menține actele procedurale efectuate până la termenul din 16 mai 2006.
Conform art. 192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu în recurs pentru inculpatul va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 05.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. dec.jud./25.03.2008
Jud. apel -
Jud. fond
Tehnored.CG/2 ex./28.03.2008
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Mariana
