Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 459/R/2009
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Patrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de partea vătămată recurentă, fiul lui și al lui, născut la 22 August 1973,deținut în Penitenciarul Satu Mare, împotriva deciziei penale nr.103/Ap din 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie care a menținut sentința penală nr. 106 din 31.03. 2004 Judecătoriei Carei, inculpatul, domiciliat în loc. nr.75, județul S M, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal și lovire, prevăzută și pedepsită de art.180 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea vătămată recurentă, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu I, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4853 din data de 14.10.2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor, pentru inculpatul intimat lipsă, avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3856 din data de 12.08.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Partea vătămată recurentă, depune la dosar un memoriu și solicită a se dispune atașarea dosarelor nr. 1626/ 2005 și 1529/2005 ale Curții de Apel Oradea și a fi citat inculpatul cu mandat de aducere.
Apărătorul din oficiu al părții vătămate recurente, solicită a se admite cererile formulate de către acesta.
Reprezentantul parchetului, arată că nu se impune citarea inculpatul cu mandat de aducere.
Instanța, față de obiectul cauzei, respinge cererea formulată de partea vătămată recurentă, neimpunându-se citarea inculpatului cu mandat de aducere și nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu părții vătămate recurente - avocat I susține recursul solicitând admiterea acestuia pentru motivele arătate în memoriul pe care-l depune în instanță, casarea hotărârilor recurate și rejudecând cauza a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, apreciind că raportat la starea de fapt și împrejurările concrete ale comiterii faptei, pedeapsa aplicatăinculpatului este prea mică. Totodată, solicită acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu.
Apărătorul inculpatului intimat - avocat solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Consideră că instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză a reținut o stare de fapt reală, aplicând inculpatului o pedeapsă legală, just individualizată.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului părții vătămate, iar pe fondul cauzei, respingerea ca nefondat a recursului și, pe cale de consecință menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.106/31.03.2004 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.495/2004, în baza art.192 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la 2 ani închisoare; în baza art.180 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.74 alin.2, art.76 alin.1, lit.e Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la 2 luni închisoare, urmând ca în baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 4 ani, conform art.82 Cod penal și în baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
În baza art.14 și urm. Cod de procedură penală raportat la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2.000.000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând daune morale și în baza art.193 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 284.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 900.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu va fi avansată din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați S M, pentru av.Pișta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză că între partea vătămată și inculpat au existat neînțelegeri datorită faptului că partea vătămată ar fi agresat sexual, prin întreținerea relații sexuale orale în repetate rânduri, copiii inculpatului, ultima dată pe fiul în vârstă de 9 ani al acestuia din urmă.
Fiind sub influența băuturilor alcoolice, în noaptea de 1/2.12.2003, inculpatul înarmat cu o furcă și un cuțit a pătruns în casa părții vătămate, l-a trezit pe, atingându-l cu furca în zona piciorului, după care a aruncat obiectul în curtea părții vătămate. A aplicat apoi părții vătămate mai multe lovituri cu pumnul și piciorul, agresiunea încetând abia atunci când în casă au intrat soția și unul din fiii inculpatului.
l-au condus spre ieșire, moment în care inculpatul a fost văzut de către cei doi martori, treziți de lătratul câinelui.Partea vătămată s-a refugiat în fundul grădinii, până când inculpatul și celelalte două persoane mai sus menționate au părăsit curtea sa.
Inculpatul a stat de vorbă cu cei doi martori, cărora le-a spus motivul pentru care a intrat în curtea părții vătămate și a bătut-o pe aceasta.
La aproximativ 3 zile de la incident, inculpatul a depus o plângere la poliție împotriva părții vătămate, în care a arătat că fiul său în vârstă de 9 ani a fost agresat sexual de către partea vătămată.
Având în vedere recunoașterea inculpatului, precum și faptul că nimeni nu are dreptul să-și facă singur dreptate, trebuind să apeleze la sprijinul organelor împuternicite, instanța de fond în baza textelor de lege amintite l-a condamnat pe inculpat pentru cele două infracțiuni săvârșite la pedeapsa închisorii.
S-a mai menționat faptul că prin certificatul medico-legal nr.1892/I/a/660 din 10.12.2003, s-a stabilit că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Făcând aplicarea art.72 Cod penal, instanța de fond a ținut cont la individualizarea judiciară a pedepselor, de faptul că inculpatul a fost profund nemulțumit de ipoteza că partea vătămată i-ar fi agresat sexual copiii, acesta fiind motivul pentru care a comis infracțiunile arătat. Ca atare s-a considerat că în cauză pot fi aplicate circumstanțe atenuante judecătorești, având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut sincer săvârșirea infracțiunilor, regretând faptul că a încălcat legea.
Față de cele de mai sus, instanța de fond reținând vinovăția inculpatului, în baza textelor de lege amintite l-a condamnat conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva prezentei sentințe penale a declarat apel, apelantul parte vătămată solicitând, în esență, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecarea cauzei majorarea pedepsei aplicate inculpatului și acordarea de despăgubiri civile într-un cuantum sporit.
La termenul de judecată din data de 04.06.2009 instanța din oficiu a pus în discuție excepția tardivității introducerii apelului, raportat la termenul de declarare a căii de atac.
Potrivit art. 363 alin.1 și 3 Cod de procedură penală termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare.
Din analiza sentinței penale nr.106/31.03.2004, pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.495/20064, se constată că partea vătămata a fost prezentă la termenul de judecată din data de 31.03.2004, data pronunțării hotărârii, iar soluția a fost dată de către instanța de fond cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată și de la comunicare cu inculpatul.
Împotriva acestei sentințe partea vătămată a declarat apel la data de 18.09.2008, astfel cum reiese din cererea existentă la fila 2 din dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare, precum și din încheierea ședinței de judecată publice din data de 24.02.2009 aflată la fila 64 al aceluiași dosar.
Prin decizia penală nr.103/Ap din 4 iunie 2009, Tribunalul Satu Marea respins ca tardiv apelul declarat de apelantul-parte vătămată, fiul lui și, născut la data de 22.08.1973 în loc. jud.S M, CNP - -, domiciliat în loc., nr.77, jud.S M, în prezent deținut în Penitenciarul Satu Mare, împotriva sentinței penale nr.106/31.03.2004, pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.495/2004.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală a obligat apelantul să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, având în vedere că pentru partea vătămată, termenul de exercitare a căii de atac a apelului a început să curgă de la data pronunțării hotărârii, a constatat că apelul declarat de către aceasta s-a făcut cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege.
Împrejurarea că partea vătămată a fost arestată la data de 14.04.2004, în executarea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 682/22.12.2005, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, nu influențează situația căii de atac declarate în cauză, întrucât termenul legal de declarare a apelului s-a împlinit înainte de data încarcerării.
Totodată, raportat la timpul extrem de scurs de la pronunțarea hotărârii și până la declararea căii de atac, lipsa unei motivații pertinente asupra cauzelor ce au determinat întârzierea exercitării acesteia, precum și la împrejurarea că partea vătămată a fost prezentă la termenele de judecată, cât și la pronunțare, Tribunalul a constatat că, în cauză nu vor putea fi incidente nici dispozițiile art.364 și art. 365 Cod de procedură penală, privitoare la repunerea în termen și apelul peste termen.
Față de cele mai sus expuse, Tribunalul a constatat tardivitatea introducerii apelului, motiv pentru care în baza art.379 pct.1 lit.a Cod de procedură penală a respins ca atare apelul declarat în cauză, conform dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod de procedură penală privitoare la plata cheltuielilor judiciare în caz de respingere a apelului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs penal partea vătămată, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și rejudecând cauza a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, apreciind că raportat la starea de fapt și împrejurările concrete ale comiterii faptei, pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/16 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de partea vătămată recurentă este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 385/15 punctul 1 lit. b Cod procedură penală.
Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției inculpatului legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție, ceea ce în speță este îndeplinit.
Totodată, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art.72 Cod penal. Astfel, solicitarea părții vătămate cu privire la majorarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată, urmând a fi respinsă.
În mod just a fost condamnat inculpatul pentru faptele reținute prin rechizitoriu, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal, reținându-se că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și lovire.
Apreciem că rațiunile fundamentale ale incriminării unor fapte ca infracțiuni, constau în gravitatea acestora și în oportunitatea aplicării sancțiunii penale. Nu este suficient ca un comportament să aducă atingere unei valori sociale chiar de importanță unanim recunoscută ci mai este necesar ca aceasta să poată fi apărată eficient numai prin intermediul unei pedepse.
Sancționarea cu pedeapsă penală a unei fapte trebuie să dea expresie, caracterului său ofensiv la adresa valorilor sociale cu relevanță penală, conferind legitimitate încriminării.
De menționat, că s-a respins corect ca fiind tardiv apelul declarat de partea vătămată, întrucât apelul declarat de către acesta s-a făcut cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege, având în vedere că pentru partea vătămată termenul de exercitare a căii de atac a apelului a început să curgă de la data pronunțării hotărârii Judecătoriei Carei. Raportat la perioada M de timp scursă de la pronunțarea hotărârii 31 martie 2004 și până la declararea apelului 18 septembrie 2008, nu sunt incidente dispozițiile privitoare la repunerea în termen și apelul peste termen, prevăzute de art.364 și 365 Cod de procedură penală.
Față de acestea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de partea vătămată recurentă, cu păstrarea în totul a deciziei penale nr. 103/Ap din 4 iunie 2009 Tribunalului Satu Mare atacată cu recurs.
În baza art. 192 alin.2Cod procedură penală va obliga pe recurenta parte vătămată să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, conform delegației de asistență judiciară obligatorie nr.3856/2009, I, potrivit delegației nr. 4853/2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de recurentul, născut la 22 august 1973,deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.103/Ap din 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de câte 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, delegația 3856/2009, I, delegația 4853/2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red.CA./05.11.2009.
Jud. apel -
Judecător fond
Tehnored./05.11.2009.
3 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Patrăuș Mihaela, Rus Claudia
