Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 463
Ședința publică de la data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuentul, fiul lui și, născut la 24 iulie 1974, domiciliat în comuna Tătărani, sat, județul D, împotriva deciziei penale nr.46 din data de 11.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr. 603/08.10.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr- și în consecință:
A fost desființată sentința penală nr. 603/08.10.2007 și pe fond s-a respins cererea de revizuire formulată de.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul revizuent, personal și asistat de avocat, apărător ales conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 74/13.05.2008 aflat la fila 7 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului având cuvântul precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat sau cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului revizuent având cuvântul pentru acesta arată că decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița nu este legală, solicitând în baza disp. art. 38515Cod proc. penală admiterea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Târgoviște ca fiind legală și temeinică.
Arată că cererea de revizuire s-a întemeiat pe disp. art. 394 lit. a anume C.P.P. că au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Tribunalul Dâmbovița nu a verificat dacă există sau nu cazul prev. de art. 394 lit. a
C.P.P.Instanța de apel face confuzie între noțiunea de faptă sau împrejurare, susținând că prezența și a altor martori la locul unde se afla inculpatul nu este o faptă sau o împrejurare nouă.
Or, prin împrejurare se înțelege situația în care se află cineva iar prin faptă se înțelege acțiunea săvârșită de cineva. Existența împrejurării este absorbită în opinia instanței de apel d e mijlocul de probă, ignorând faptul că la data săvârșirii infracțiunii inculpatul se afla în altă parte, în prezența unor martori.
Cei șapte inculpați nu au declarat că la data săvârșirii infracțiunii ar fi fost prezent și revizuentul. Aceste declarații nu au fost avute în vedere de instanța de apel.
Fiind audiați cei 3 martori, au confirmat că la data de 11/12 iunie revizuentul se afla cu aceștia. Acestea fiind probe noi trebuia să intervină achitarea.
De altfel Judecătoria Târgoviștea achitat pe de două ori dar Tribunalul Dâmbovițal -a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. Curtea de APEL PLOIEȘTIa redus pedeapsa la 1 an închisoare.
De altfel se urmărește de instanța de apel nu stabilirea adevărului ci a faptului că nu există cazul prev. de disp. art. 394 lit. a Nu C.P.P. a fost analizată sentința instanței de fond și nici încheierea de admitere în principiu. Mai mult procurorul s-a sesizat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă vizând revizuentul.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Dâmbovița și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 394 lit. a este C.P.P. nelegală, nefiind întrunite condițiile prevăzute de acest articol.
Privind încheierea de admitere în principiu aceasta se atacă odată cu fondul cauzei.
Arată că a fost audiat un martor care a declarat că în noaptea de 11/12 iunie, la momentul săvârșirii infracțiunii se afla împreună cu revizuentul.
Procurorul s-a sesizat din oficiu pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și nu ca o amenințare la adresa revizuentului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Apărătorul ales al recurentului revizuent având cuvântul arată că este de acord cu susținerea potrivit căreia exercitarea căii de atac împotriva încheierii de admitere în principiu se face odată cu fondul cauzei.
Dar dosarul se afla în rejudecare și trebuia motivat fondul cauzei cu privire la existența art. 294 lit. a Cod proc. penală.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Luând în examinare actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.603 din 08 octombrie 2007 a Judecătoriei Târgoviștes -a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul (fiul lui și, născut la 24 iunie 1974 în comuna Tătărani, județul D, cu același domiciliu, sat ), privind sentința penală nr.610 din 15 aprilie 2005 pronunțată de aceeași instanță, rămasă definitivă prin decizia penală nr.418 din 19 mai 2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
În baza art.406 alin.(1) Cod proc. penală s-au anulat ambele hotărâri, precum și decizia penală nr.55/2006 a Tribunalului Dâmbovița, mandatele de executare a pedepsei închisorii și toate celelalte forme de executare a acestora, în ceea ce-l privește pe revizuentul-condamnat, dispunându-se achitarea conform art.11 pct.2 lit.a comb. cu art.10 lit.c cod proc. penală pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate și moștenitorii legali ai defunctului G nu au exercitat acțiunea civilă în cauză.
Restul dispozițiilor hotărârilor atacate, s-au menținut.
În fine, s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia, restituindu-se condamnatului sumele la care a fost obligat prin hotărârile de condamnare.
Pentru a pronunța această soluție, la primul grad de jurisdicție s-au reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința penală nr.610/15.04.2005 a Judecătoriei Târgoviște modificată în parte prin decizia penală nr.418/19 mai 2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, alături de alți inculpați, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru violare de domiciliu în formă continuată, constând în aceea că în noaptea de 11/12 iunie 2003, repetat au pătruns împreună în curtea imobilului aparținând părților vătămate și
Cererea de revizuire introdusă de condamnat a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința penală nr.1540/25 octombrie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, menținută prin decizia penală nr.50/2007 a Tribunalului Dâmbovița.
S-a considerat că împrejurările invocate, respectiv audierea martorilor și care au cunoștință că la data comiterii faptei se afla în gospodăria familiei și, nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art.394 Cod proc. penală, apărările fiind audiate și verificate la judecata fondului cauzei.
Admițând recursul condamnatului prin decizia penală nr.409/2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște pentru îndeplinirea etapei cercetărilor prealabile prin verificarea efectivă a temeinicie cererii de revizuire.
După aducerea la îndeplinire a dispozițiilor deciziei de casare, inclusiv audierea martorilor indicați de condamnat, procurorul sesizat a reinvestit instanța competentă, formulând concluzii de respingere a cererii pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art.394 alin.1 lit.a cod proc. penală.
Constatând că, dimpotrivă, cererea de revizuire s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, că din declarațiile martorilor audiați rezultă fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanța de condamnare, prin încheierea de ședință din 17 septembrie 2007 prima instanță a admis în principiu calea de atac extraordinară exercitată de condamnatul.
Totodată, s-a dispus rejudecarea cauzei, cu citarea părților, precum și suspendarea executării hotărârilor supuse revizuirii, în ceea ce-l privește.
Reapreciindu-se materialul probator administrat, în fapt s-a reținut că într-adevăr în speța dedusă judecății există o activitate infracțională, desfășurată prin trei acțiuni succesive de pătrundere în curtea părților vătămate, faptă de care se fac vinovați numai coinculpații, și.
Astfel, confirmându-se apărările formulate constant de revizuent, din coroborarea declarațiilor acestora cu cele date de părțile vătămate, precum și martorii, și rezultă cu certitudine că la data și ora când se pretinde comiterea faptei el s-a aflat în domiciliul ultimilor doi, părăsindu-l în jurul orelor 2,00.
Cererea parchetului privind reaudierea celorlalți martori, s-a respins cu motivația imposibilității îndeplinirii actului procedural întrucât aceștia ar fi plecați din țară.
Ca urmare, rezultând netemeinicia condamnării, prin sentința penală nr.603 din 8 octombrie 2007, s-au anulat sentința nr.610/2005 a Judecătoriei Târgoviște, precum deciziile nr.55/2006 și nr.418/2006, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și respectiv, Curtea de APEL PLOIEȘTI, mandatul de executare a pedepsei închisorii și celelalte forme de executare emise, pronunțându-se o nouă hotărâre în sensul achitării revizuentului conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c cod proc. penală pentru violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 cu aplic. art.33 lit.a cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel parchetul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele invocate au vizat, pe de o parte greșita interpretare a dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a cod proc. penală privind condiția descoperirii de fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, nemotivarea selecției probelor și ignorarea contradicțiilor existente între acestea, cu ocazia rejudecării în revizuire.
Admițându-se calea de atac exercitată, prin decizia penală nr.46 din 11 martie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa desființat sentința primei instanței și pe fond a respins cererea de revizuire introdusă de condamnatul, ca neîntemeiată.
La al doilea grad de jurisdicție s-au avut în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat ca o împrejurare nouă situația de fapt vizată în cerere, în sensul că la data de 11/12 iunie 2003, între orele 19,00-2,00 revizuentul s-ar fi aflat la familia și că ar exista alți trei martori ce pot confirma acest fapt, fiind în același loc.
acestor martori, constituie mijloace de probă și nu o situație de fapt sau împrejurare cu caracter de noutate conf. art.394 alin.1 lit.a cod proc. penală.
De altfel, împrejurarea invocată a fost cunoscută de instanța de condamnare și avută în vedere la soluționarea cauzei, martorul, fiind audiat în apărare.
Separat de aceasta nu s-au verificat contradicțiile existente între declarațiile revizuentului și ale martorilor ascultați în procedura revizuirii, cu privire la ora plecării din locuința familiei, ignorându-se declarațiile martorilor, și.
Măsura se impunea cu atât mai mult cu cât împotriva primei categorii de martori, după terminarea procedurii prealabile s-a dispus efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Ca urmare, soluția de revizuire și achitare a inculpatului prin suplimentarea sau reaprecierea probatoriului cu privire la fapte și împrejurări puse în discuție și cunoscute de instanță la judecata fondului cauzei, contravine doctrinei și jurisprudenței în materie, inclusiv decizia nr.3050/28 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție, care au statuat că o atare hotărâre este nelegală deoarece sintagma înscrisă sub art.394 lit.a cod proc. penală se referă la elemente de fapt propriu-zise și nu mijloace de probă.
Decizia instanței de apel s-a recurat în termenul legal de condamnatul, susținându-se că apelul parchetului a fost greșit admis.
Sub un prim aspect s-a arătat că soluția se întemeiază pe o confuzie în interpretarea noțiunilor de "faptă" și "împrejurare", ca noutate în sensul art.394 lit.a cod proc. penală, deci între acțiunea săvârșită de o persoană și situația în care se află acea persoană.
Faptul că există și alți martori care prezenți fiind în același loc pot confirma că la data și ora când se pretinde că a fost săvârșită fapta, revizuentul se afla în gospodăria familiei, precizându-se și datele de identificare, ar întruni condiția "descoperirii unei împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei", caz de revizuire pe care și-a întemeiat cererea introdusă.
Cum dovada unei atari împrejurări se face prin mijloacele de probă recunoscute de lege, nelegal s-a apreciat că mărturia martorilor audiați la cercetarea prealabilă, nu reprezintă o împrejurare nouă în sens procesual.
De aceea, cererea de revizuire fiind corect admisă în principiu, întemeiat s-a dispus și achitarea revizuentului, el neparticipând în vreun mod la comiterea infracțiunii de violare de domiciliu din data de 11/12 iunie 2003.
probelor administrate în ciclul procesual ordinar rezultă, de altfel, și din achitarea acestuia în două rânduri la prima instanță, condamnarea numai în apel și reducerea substanțială a pedepsei de către instanța de recurs.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe, constatându-se că apelul parchetului a fost greșit admis.
Recursul nu este fondat.
Verificând decizia atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivul de casare invocat, precum și din oficiu, în limitele art.3859alin.3 cod proc. penală, rezultă că situația de fapt s-a stabilit corect la al doilea grad de jurisdicție, iar dispozițiile procedurale prev. de art.394 și urm. cod proc. penală ce reglementează revizuirea hotărârilor penale intrate sub puterea lucrului judecat au fost legal interpretate.
Instanța de apel a reținut corect că cererea introdusă de condamnatul nu întrunește condițiile cumulativ cerute de prevederile art.394 alin.1 lit.a, alin.2 și 3 cod proc. penală pentru admiterea în principiu iar din actele de cercetare efectuate de procuror în procedura admisă de art.399 din același cod nu rezultă date suficiente de natură a duce la retractarea condamnării definitive, prin rejudecarea cauzei conf. art.405 cod proc. penală.
Într-adevăr doctrina și jurisprudența sunt constante în aprecierea faptului că atunci când se invocă descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, admisibilitatea revizuirii este condiționată ca acestea să nu fi fost arătate la judecata fondului sau în căile de atac ordinare, deci să nu fi fost analizate cu ocazia condamnării definitive, neavând relevanță mijloacele de probă reținute ca fiind utile și concludente pentru aflarea adevărului.
Prin cererea de revizuire introdusă la data de 24 mai 2006, condamnatul a înțeles să repună în discuție decizia penală nr.52/2006 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă prin decizia penală nr.418/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, neexecutată în prezent, prin care modificându-se sentința penală nr.610/2005 a Judecătoriei Târgoviște, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin.2 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a cod penal, faptă din 11/12 iunie 2003.
Invocând cazul înscris sub art.394 alin.1 lit.a cod proc. penală, acesta a solicitat reverificarea existenței faptei și vinovăției, susținând că există o împrejurare nouă, necunoscută de instanța de condamnare, respectiv faptul că există și alți martori care pot confirma că la data și ora când se pretinde că a săvârșit infracțiunea, s-a aflat în gospodăria familiei, împreună cu soția acestuia, precum și martorii și.
Prin actele de cercetare efectuate conform art.399 cod proc. penală atât la prima sesizare a instanței, cât și după casarea sentințelor pronunțate în primul ciclu procesual extraordinar, procurorul a pus concluzii de respingere a cererii formulate, cu motivația că împrejurarea afirmată, chiar dovedită cu martorii audiați în revizuire, nu îndeplinește condiția de noutate cerută de textul de lege pe care s-a întemeiat.
S-a opinat că în raport de declarațiile acestora, situația condamnatului ar putea fi analizată conform art.394 lit.b cod proc. penală, respectiv stabilirea prin ordonanța procurorului sau hotărâre judecătorească a faptului că la judecata fondului cauzei martorii au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
S-a menționat însă că prin avocatul ce i-a reprezentat interesele, revizuentul a refuzat schimbarea temeiului revizuirii, conduită procesuală confirmându-se și în fața instanțelor judecătorești.
Într-adevăr, la judecata cauzei în fond revizuentul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, apărându-se constant că în noaptea de 11/12 iunie 2003, când se pretinde că ceilalți cinci coinculpați ar fi pătruns fără drept în gospodăria părților vătămate și G, el s-ar fi aflat în locuința familiei și, vizitându-i între orele 19,00 și 2,00.
fiind încă din faza de urmărire penală de doi avocați aleși, acesta a limitat apărarea la audierea martorului, care a confirmat alibiul formulat, neaducându-se vreo completare privind existența și a altor persoane la domiciliul său în perioada de mai sus.
Împrejurarea invocată în apărare ca și mijloacele de probă s-au luat în discuție de instanțele anterioare, fiind cunoscute și analizate inclusiv cu ocazia exercitării controlului jurisdicțional de către tribunal și curtea de apel, reformându-se sentința primei instanțe prin care se dispusese achitarea inculpatului, conform art.10 lit.c cod proc. penală.
Existența faptei și vinovăției s-au stabilit reținându-se drept concludente pentru aflarea adevărului declarațiile martorilor, coroborate cu plângerile părților vătămate.
unora dintre acestea, cu ocazia cercetării judecătorești, s-a înlăturat în codițiile art.63 alin.2 cod proc. penală, apreciindu-se că în realitate ultimele ar fi consecința încercării revizuentului de a scăpa de răspundere penală, inclusiv prin exercitarea unor acte de intimidare sau influențare.
Față de această situație, întemeiat instanța de apel a stabilit că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de art.394 lit.a cod proc. penală pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire și rejudecarea cauzei.
În realitate, prin promovarea căii extraordinare de atac condamnatul a urmărit prelungirea probei cu martori pentru reverificarea unei împrejurări de fapt cunoscute, reiterând apărări asupra cărora s-a dispus cu autoritate de lucru judecat în ciclul procesual ordinar, pronunțându-se hotărârea de condamnare, executabilă în prezent.
Or, este știut că finalitatea și funcția procesuală a revizuirii presupune strângerea și aducerea în fața instanțelor a unor stări de fapt ori împrejurări, după caz, a unor mijloace de probă cu totul inedite sau cel puțin necunoscute la momentul judecării fondului, care să permită constatarea pretinsei erori judiciare și respectiv înlăturarea acesteia, prin adoptarea unei soluții inverse (condamnare, achitare ori încetarea procesului penal), ceea ce nu s-a realizat în speță.
Chiar dacă în procedura prealabilă martorii audiați în revizuire de procuror au susținut declarația martorului, confirmând alibiul invocat de condamnat încă din cursul urmăririi penale, în cazul unei cereri întemeiată pe disp. art.394 alin.1 lit.a cod proc. penală instanța de revizuire nu poate reaprecia aceeași situație de fapt invocată în apărare, fără încălcarea autorității de lucru judecat.
Prin urmare, cât timp asistat fiind de avocat ales încă de la introducerea cererii, revizuentul nu a înțeles să schimbe temeiul revizuirii în acela prev. de art.394 alin.1 lit.b cod proc. penală, iar limitarea controlului jurisdicțional extraordinar reprezintă atributul voinței legislative a statului, nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea cererii și rejudecarea cauzei.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că decizia atacată este dreaptă și conformă legii, situație în care recursul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul, domiciliat în comuna Tătărani, sat, județul D, împotriva deciziei penale nr.46 din 11.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2008.
Președinte, Judecători,
-se la instanță,
Semnează președinte complet
Grefier,
Red. NE/Tehnored.
2 ex./09.06.2008
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec. Târgoviște
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
