Furtul (art.208 cod penal). Decizia 462/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 462
Ședința publică de la data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19 februarie 1986, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei penale nr. 50 din data de 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței nr. 1361/10.12.2007 pronunțată de Judecătoria Moreni.
Prin sentința pronunțată de Judecătoria Moreni în baza disp. art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. a,i Cod penal cu aplic. disp. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 74,76 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19 februarie 1986 în R, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza disp. art. 83 Cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1662/2004 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, pedeapsă cu privire la care s-a dispus că nu se contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând a fi executată alături de aceasta, respectiv 2 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe durata prev. de disp. art. 71 Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit inculpatul pentru care a răspuns apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 3214/2008 aflată la fila 14 dosar și părțile vătămate și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul nu are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru inculpat arată că acesta nu a depus la dosar motivele de recurs.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă menținută de instanța de apel.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei cu coborârea acesteia sub minimul special, la 3 luni închisoare. Cu aplicarea disp. art. 76 lit. c cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că au fost reținute circumstanțele atenuante pentru prima faptă, dar la 8 luni de la comiterea acesteia, inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1361 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Moreni, în baza disp.art.208 alin.1 combinat cu art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal, cu aplicarea disp.art.41 alin.2 și a disp.art.74 și 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul al, născut la data de 19 februarie 1986 în R, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În conformitate cu disp.art.83 Cod penal, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1662/2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, dispunându-se executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită prin sentința menționată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pe durata prev.de disp. art.71 Cod penal, inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev.de disp.art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
S-a luat act că părțile vătămate și, nu s-au constituit părți civile, iar în baza disp. art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.718/P/2005 la 23 octombrie 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Morenia fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de furt calificat, prev.de disp.art.208 alin.1 rap.la disp.art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal, cu aplicarea disp.art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în ziua de 20 iunie 2005 acesta a sustras bunuri în valoare de 1.500 lei din apartamentul nr.26 situat în blocul 19 pe scara B, str.- - din municipiul M aparținând numitei și a încercat de asemenea, să-și însușească bunuri din apartamentul părții vătămate situat în blocul nr.1 D 7, etaj 1, acțiune care a fost întreruptă de intervenția vecinilor care i-au solicitat să părăsească balconul în interiorul căruia reușise să ajungă prin escaladare.
S-a reținut că numitul cu care inculpatul se deplasase în M, folosind autoturismul marca " 1310" înmatriculat sub nr.-, proprietatea lui și care a asigurat paza la cea de-a doua acțiune infracțională, a fost reținut și ulterior arestat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, reușind să fugă, situație care a determinat disjungerea cauzei față de el.
Situația de fapt, astfel cum a fost expusă mai sus, a fost stabilită în urma analizei plângerii părților vătămate, a proceselor verbale de cercetare la fața locului, a declarațiilor martorilor,a declarațiilor inculpatului și a procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, părțile vătămate și martora.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, menționând că - socrul său, nu a avut nici o contribuție în desfășurarea activității sale infracționale.
De asemenea, s-a reținut că martora a declarat că într-una din zilele verii anului 2005, în momentul în care se întorcea de la piață, a observat o persoană mai în vârstă sprijinită de peretele blocului D 7 și pe un adolescent care pătrunsese în balconul aparținând numitului și care la intervenția sa verbală au părăsit în fugă zona.
Coroborând probele administrate în cele două faze procesuale, instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de disp.art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal, cu aplicarea disp.art.41 alin.2 Cod penal (pentru pătrunderea prin escaladare la 20 iunie 2005 în apartamentul proprietatea părții vătămate, din interiorul căruia a sustras bunuri în valoare de 1.500 lei și pentru pătrunderea în același mod în balconul apartamentului aparținând părții vătămate, acțiune nefinalizată din cauza intervenției unei persoane care l-a surprins înainte de a reuși să-și însușească bunuri).
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de disp.art.72 Cod penal dar și disp.art.74 Cod penal, privitoare la circumstanțele atenuante, urmare a recunoașterii de către inculpat a faptelor, a cooperării sale cu organele judiciare și a achitării contravalorii prejudiciului către partea vătămată, fixând cuantumul sancțiunii sub nivelul minimului special prevăzut de textul incriminator.
Motivat de faptul că inculpatul mai fusese condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.1662/2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, a cărei executare fusese suspendată condiționat, aflându-se în cursul termenului de încercare, instanța a făcut aplicarea disp.art.83 Cod penal, revocând beneficiul stabilit în favoarea lui și dispunând executarea acesteia alăturat pedepsei stabilită pentru faptele care au făcut obiectul prezentei judecăți.
Pe durata executării pedepsei, în conformitate cu disp.art.71 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de apel formulate oral, apărătorul inculpatului a invocat faptul că instanța de fond, în mod greșit a încadrat juridic activitatea acestuia ca furt calificat în formă continuată, în loc să rețină alături de o infracțiune de furt calificat în formă consumată și o tentativă la aceeași infracțiune.
S-a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe și asupra celei de-a doua fapte, iar în subsidiar, urmarea reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev.de disp.art.74Cod penal, coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.50 din 17 martie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și a dispus obligarea apelantului la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Situația de fapt a fost în mod corect stabilită de către instanța de fond care a făcut o analiză justă a probelor administrate în cauză în sensul disp.art.63 alin.2 Cod procedură penală, declarațiile părților vătămate și ale martorei, coroborându-se întrutotul cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut întreaga activitate infracțională.
S-a reținut că nu poate fi primită critica apelantului potrivit căreia instanța de fond ar fi omis să se pronunțe în legătură cu cea de-a doua faptă de furt calificat, rămasă în faza de tentativă.
S-a motivat că dincolo de faptul că acceptarea soluției la care face trimitere apărătorul inculpatului ar înfrânge disp.art.372 alin.1 Cod procedură penală, instanța de apel nu poate crea o situație mai grea pentru apelant în calea sa de atac și totodată că aceasta s-ar face cu încălcarea și a disp.art.41 alin.2 Cod penal, referitoare la forma continuată a infracțiunii.
Astfel, s-a motivat că după fazele de desfășurare a activității infracționale, în cauză avem de-a face cu o unitate legală de infracțiune (infracțiune continuată) pe care instanța de fond a reținut-o în mod just, în deplin acord cu normele legale în materie.
După ce s-a realizat o infracțiune continuată, apelantul - inculpat a trecut la tentativă care a fost absorbită de prima formă a infracțiunii (infracțiunea consumată) reținându-se din punct de vedere juridic numai aceasta, neputându-se vorbi în nici un caz despre un concurs între infracțiunea consumată și o tentativă.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nici critica formulată în legătură cu individualizarea pedepsei realizată de către instanța de fond nu se justifică.
S-a motivat astfel că, au fost luate în calcul toate criteriile prev. de disp.art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului, în favoarea căruia au fost constatate ca operând circumstanțele atenuante prev.de disp.art.74 Cod penal.
Ca o consecință a incidenței disp.art.74 Cod penal, în conformitate cu disp.art.76 alin.1 lit.c Cod penal, instanța a coborât cuantumul pedepsei, fixându-l cu mult sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Totodată, cum noua faptă a fost comisă în cursul termenului de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit prin sentința penală nr.1662/2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, s-a impus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, dispunându-se executarea acesteia alăturat celei aplicate prin sentința supusă examinării, în conformitate cu disp.art.83 Cod penal.
Fiind vorba despre o pedeapsă privativă de libertate, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei principale a drepturilor prev.de disp.art.64 alin.1 lit. teza a II-a și lit.b Cod penal, în baza disp.art.71 Cod penal.
S-a concluzionat că au fost respectate prin prisma naturii și a gravității infracțiunii săvârșită de către apelantul - inculpat, prin restrângerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă - la cele menționate, dispozițiile CEDO, neimpunându-se și interzicerea exercitării dreptului de a alege.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva în scris calea de atac formulată, astfel cum cer disp. art. 38510alin.1 și 2 și C.P.P. fără să se prezinte în instanță în vederea susținerii orale, deși a fost legal citat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat hotărârile pronunțate de netemeinicie, susținând că în raport de natura faptei săvârșite și persoana inculpatului, se impunea aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, având în vedere că instanțele au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante facultative.
Pentru motivul invocat, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepsei la minimul special de 3 luni închisoare, conform art.76 lit.c
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de critica invocată, circumscrisă cazului de casare prev. de art.3859pct.14 p, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 și 4 p, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate și, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile martorei și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că la data de 20 iunie 2005, pe timp de zi, inculpatul a pătruns prin escaladare în apartamentul părții vătămate din M, de unde a sustras bunuri în valoare de 1500 lei și apoi, în aceeași zi, pe timp de zi, împreună cu numitul, a pătruns prin escaladare în apartamentul părții vătămate, situat în M, acțiune întreruptă de vecini.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost corect analizate și just interpretate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au stabilit că acesta este responsabil în condițiile legii penale de comiterea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, astfel că în mod just au dispus condamnarea sa în baza disp. art 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i cu aplic. disp.art.41 alin.2
De asemenea, față de atitudinea inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, a colaborat cu organele de anchetă și s-a prezentat în fața instanței, achitând totodată prejudiciul cauzat părții vătămate, în mod corect s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare facultative prev. de art.74
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că instanța de fond a evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite de inculpat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, amploarea fenomenului infracțional privind sustragerile de bunuri din locuință, dar și persoana inculpatului, condamnat în minorat pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen, așa încât, pedeapsa de 6 luni închisoare, în regim privativ de libertate, este o pedeapsă justă și nu se impune reducerea acesteia, așa cum în mod corect a apreciat și tribunalul, instanțele dând pe deplin eficiență dispozițiilor cuprinse în art.76 lit.c din codul penal.
Aplicarea unei pedepse de 3 luni închisoare, așa cum s-a solicitat de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, ar contraveni disp.art.52 și Cod Penal ar constitui un motiv de încurajare pentru inculpat dar și pentru alte persoane predispuse la comiterea de fapte penale în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Curtea observă că pedeapsa de 2 ani închisoare ce urmează a fi executată de inculpat, în condiții prev. de art.71-64,nu este consecința greșitei individualizări judiciare ci doar urmarea aplicării disp.art.83 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1662/2004 a Judecătoriei Sector 1 B, întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost comisă înăuntrul termenului de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit prin respectiva hotărâre, așa încât, soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice și în privința corectei aplicări a dispozițiilor privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei conform art.83
Examinând critica invocată de inculpat și din perspectiva timpului relativ scurt ce a trecut de la condamnarea anterioară și până la săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, de numai opt luni, se constată că aceasta este neîntemeiată, câtă vreme sancțiunea aplicată anterior, în cuantumul și modalitatea de executare aplicată, nu și-a atins scopul preventiv educativ și sancționator cerut de art.52
Pentru considerentele expuse, Curtea constatând că nu se justifică critica invocată de inculpat iar la examinarea din oficiu nu s-au constatat nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea hotărârilor pronunțate, în baza disp.art.38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu, conform art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, fiul lui și, născut la 19 februarie 1986, domiciliat în comuna, sat, județul D împotriva deciziei penale nr. 50/17.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița și sentinței penale nr. 1361/10.12.2007 a Judecătoriei Moreni.
Obligă recurentul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI
Tehnored. EV, MM
2 ex./5.06.2008
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
