Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.57/R/2010
Ședința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de către inculpații recurențiși, împotriva deciziei penale nr.155/A din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, inculpații fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni prev. și ped. de art.180 Cod penal și art.192 din același cod.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de către apărătorul acestuia desemnat din oficiu av., în baza împuternicirii avocațiale nr.591 din 25.01.2010, emisă de Baroul Bihor, iar pentru inculpata recurentă lipsă, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în bazqa împuternicirii avocațiale nr.592 dibn 25.01.2010, emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind și partea vătămată intimată.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai, după care:
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursurilor declarate de către inculpați.
Avocat solicită instanței admiterea recursului declarat de către inculpata, casarea hotărârilor recurate și având în vedere probele administrate de la dosar apreciază că aceasta este nevinovată și solicită achitarea potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Avocat pentru inculpatul solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpat și în principal achitarea potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât faptele reținute în sarcina acestuia nu există. Astfel cum rezultă la dosar, ambii inculpați au fost invitați în casa părții vătămate, nu au fost dați afară și în mod greșit s-a reținut infracțiunea de lovire, inculpatul defapt încercând să scape din mâna părții vătămate.
Reprezentantul parchetului apreciază ca nefondate ambele recursuri declarate de inculpați în cauză, motiv pentru care solicită respingerea lor ca atare și în consecință menținerea hotărârilor recurate ca fiind legale și temeinice. În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu solicită a se constata că a fost reținută sub aspectul laturii obiective în modalitatea refuzului de părăsi locuința părții vătămate, iar sub acest aspect martorii audiați în cauză, fără putință de tăgadă, în speță, și, confirmă acest refuz categoric al inculpaților și confirmă solicitarea expresă a părții vătămate de a părăsi locuința, fapt ce nu s-a realizat și ca atare latura obiectivă este dovedită, iar cea subiectivă în mod automatic fiind atrasă de către aceasta, conduce la reținerea vinovăției inculpaților pentru acea violare de domiciliu. În ceea ce privește lovirea reținută doar în sarcina inculpatului, la fel martorele audiate în cauză, pe lângă declarația părții vătămate, confirmă loviturile active cu pumnul aplicate. Pe aceste considerente apreciază că faptele există, că au fost săvârșite de către inculpați iar pedeapsele aplicate, modice de altfel, prin reținerea de circumstanțe atenuante, însă fiind doar recursurile inculpaților, nu critică aceste circumstanțe, concluzionează doar că pedepsele aplicate sunt legale și temeinice.
Inculpatul recurent arată instanței că este nevinovat și susține cele arătate de apărătorul său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.93/30.03.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Carei, n baza art.192 alin.2 Cod Penal cu apl.art.74, 76 alin.1 lit.c Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul fiul lui si, născut la data de 26.07.1970 în Supur, județul S M, cetățenie română, CNP -, ocupație muncitor, fără antecedente penale, studii 10 clase, necăsătorit, posesor al CI seria - - eliberat de Poliția, domiciliat în de, nr.12, județul S M, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la 1 an închisoare.
În baza art.180 alin.1 Cod Penal, cu aplic.art.74, 76 alin.1 lit.e a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la 200 lei amendă penală.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.d s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.192 alin.2 Cod Penal cu aplicarea art.74, 76 alin.1 lit."c" Cod Penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 22.05.1974 în, județul S M, cetățenie română, CNP -, studii 10 clase, casnică, fără antecedente penale, posesoare a CI seria - - eliberat de Poliția, domiciliată în de, nr.12, județul S M, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la 1 an închisoare.
În baza art.81 s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei cu termen de încercare de câte 3 ani pentru fiecare inculpat, conform art.82 Cod Penal.
S-a atras atenția inculpaților conform art.359 Cod procedura penală.
În baza art.71 Cod Penal, s-au interzis inculpaților drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a teza II a și b Cod Penal, dispoziție ce urmează a fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor conform art. 71 alin.5 Cod Penal.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art.191 alin.1, 2, art.189 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat sa plătească statului câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 600 lei va fi avansată din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați S pe seama av., cu titlu de onorariu apărător din oficiu conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.305/15.12.2008.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că n data de 19.04.2008, orele 9,00, inculpații au venit la locuința părții vătămate întrucât fiica inculpatei, numita, de 16 ani, cu câteva zile înainte venise la bunica ei, partea vătămată, să locuiască fiindu-i frică să se întoarcă acasă, deoarece fusese amenințată cu bătaia.
Inculpații trăiesc în concubinaj, iar minora cu câteva zile în urmă venise acasă în jurul orelor 21, iar mama sa, inculpata, nu i-a deschis ușa să intre în casă deși a insistat până la orele 23, și din acest motiv a plecat la bunica maternă în.
Pe data de 19.04.2008 intrând în curtea părții vătămate fără să îi ceară permisiunea acesteia, care le-a spus să plece, inculpații i-au cerut să nu o mai ascundă pe minoră.
Partea vătămată le-a cerut inculpaților să plece și atunci inculpatul enervat a luat de jos o bucată de țeavă metalică și a început să o lovească în zona abdominală, deși martora i-a strigat tot timpul să plece.
În acest timp inculpata îl incita și încuraja pe inculpatul să o lovească pe partea vătămată. A intervenit fiica acesteia, și a fost lovită și ea de 3-4 ori cu pumnul peste cap de către inculpat deși avea în brațe copilul.
În timp ce era lovită, o vecină, a venit și l-a prins de mână pe inculpat pentru a-l opri, dar a fost trasă de lângă el de inculpata.
În acest timp minora fugise pe un deal din apropiere.
Partea vătămată a declarat că nu are nicio pretenție de la inculpați, nu se constituie parte civilă, dar a solicitat trimiterea acestora în judecată.
Martorele audiate în instanță au confirmat starea de fapt mai expusă, respectiv atitudinea agresivă a celor doi inculpați atunci când au venit la domiciliul parții vătămate, refuzul lor de a părăsi curtea locuinței la cererea expresă a părții vătămate, acțiunile agresive ale inculpatului asupra părții vătămate care a lovit-o cu pumnul în față pe aceasta de nenumărate ori, precum și loviturile cu o țeavă metalică în zona abdominală.
Inculpații nu au antecedente penale.
Având în vedere cele arătate mai, instanța de fond a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, și, prin urmare, i-a condamnat pe aceștia conform dispozitivului sentinței atacate. La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere disp.art.72 Cod penal și starea emoțională a acestora legată de refuzul fiicei minore de a veni la domiciliul parental, fiind un conflict în familie, iar inculpații sunt infractori primari.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații și.
Prin decizia penală nr.155/A din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate apelurile formulate în cauză de către inculpații apelanți și, ambii cu domiciliul în loc. de, nr.12, com.Supur, jud.S M, împotriva sentinței penale nr.93/30.03.2009 pronunțată de către Judecătoria Carei, care a fost menținută în întregime.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală au fost obligați apelanții la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, câte 200 lei fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că, potrivit disp.art.192 alin.1 Cod penal, constituie infracțiunea de violare de domiciliu fapta de pătrunde fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, fapta este mai gravă dacă este comisă de două sau mai multe persoane împreună.
Rezultă astfel că sub aspectiv obiectiv, infracțiunea de violare de domiciliu poate fi comisă prin două modalități alternative, respectiv pătrunderea fără drept sau refuzul de a părăsi o locuință, etc. la cererea persoanei care o folosește, oricare dintre cele două acțiuni consumând infracțiunea prev. de art.192 Cod penal.
Analizând probele administrate în cursul cercetării judecătorești, Judecătoria Carei, în mod corect, a reținut că fapta inculpaților și de a refuza părăsirea curții locuinței persoanei vătămate, la solicitarea expresă a acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, în forma calificată, prev.de art.192 alin.2 Cod penal.
Sub acest aspect este de observat că declarația persoanei vătămate este confirmată de declarațiile celor doi martori oculari, - vecină și - fiica persoanei vătămate, precum și de declarația martorei minore - fiica inculpatei, care la rândul ei a auzit cele întâmplate, deși se ascunsese din fața inculpaților.
Critica celor doi inculpați privind faptul că frecventau adesea locuința persoanei vătămate și, în plus, la acea dată au fost invitați la o cafea de către martora nu a putut fi primită.
Invitația la cafea din partea martorei, care la acea dată se afla în locuința mamei sale, persoana vătămată, nu rezultă din depozițiile persoanelor audiate în cauză. Chiar și în situația în care lucrurile s-ar fi întâmplat conform acestor susțineri ale inculpaților, este de remarcat că vizita inculpaților la locuința persoanei vătămare a avut loc pe fondul unei stări tensionate, legate de faptul că fiica minoră a acestora s-a refugiat la locuința bunicii sale de teama inculpaților.
Infracțiunea de violare de domiciliu s-a consumat după ce inculpaților li s-a cerut în mod expres să părăsească curtea casei persoanei vătămate. În loc să părăsească această curte, inculpații s-au angrenat într-o altercație verbală și fizică cu, inculpatul aplicând mai multe lovituri victimei, oprindu-se doar după ce aceasta a căzut și la intervenția vecinei. Mai mult, după ce martora le-a transmis inculpaților că va anunța poliția în cazul în care nu vor părăsi curtea casei mamei sale, inculpatul a lovit-o și pe aceasta cu palma peste față. Victima nu înțelege să formuleze plângere penală pentru lovire sau alte violențe împotriva inculpatului.
Critica inculpatului privind inexistența probelor care să dovedească susținerile victimei referitor la agresiunile fizice exercitate asupra sa, au fost nefondate.
Exercitarea de acte de violență de către inculpatul asupra persoanei vătămate, constând în lovirea acesteia de mai multe ori, atât în zona capului, cât și a abdomenului, rezultă din declarațiile martorilor oculari și. De altfel, cu ocazia audierii inculpatului de către organele de cercetare penală ale poliției, acesta a recunoscut că, fiind nervos, a lovit-o de mai multe ori cu palma peste față pe soacra sa (filele 9 și 11 dosar urmărire penală).
S-a concluzionat că reținerea în sarcina inculpatului a comiterii cu vinovăție a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.de art.180 alin.1 Cod penal și, respectiv condamnarea acestuia pentru această faptă, este legală și temeinică.
Aplicând inculpaților pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, respectiv pedeapsa de 200 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în ce-l privește pe inculpatul și dispunând suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate, instanța de fond a realizat o judicioasă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prev. de art.72 Cod penal, respectând totodată dispozițiile art.81 Cod penal.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoanele cărora li s-a respins apelul, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 400 lei, câte 200 lei fiecare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs penal inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul recurent a solicitat personal și prin apărător achitarea potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât faptele reținute în sarcina acestuia nu există.
Inculpata a solicitat prin apărătorul său achitarea potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât este nevinovată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală vor fi respinse ca atare.
Curtea constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia, ceea ce în speță este îndeplinit.
Astfel, se constată că inculpații au manifestat nesinceritate, iar pedepsele au fost just individualizate în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, nefiind cazul reținerii în favoarea acestora de circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea pedepsei. Totodată, pedepsele de 1 an închisoare pentru inculpatul raportat la infracțiunile prevăzute de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74, 76 alin.1 lit.c Cod penal și art.180 alin.1 Cod penal și 1 an închisoare cu art.81 Cod penal pentru inculpata, raportat la infracțiunile prevăzute de art.192 alin.2 cu aplicarea art.74, 76 alin.1 lit.c Cod penal, sunt juste atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, nefiind aplicabile dispozițiile de achitare în baza art.10 lit.c cum solicită inculpatul și art.10 lit.a cum solicită inculpata, infracțiuni ce au fost dovedite în sarcina lor.
În consecință, în baza prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat recursurile penale declarate de inculpați, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.189 și art.192 Cod procedură penală, va obliga pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 300 lei, onorariu pentru avocații din oficiu și (delegațiile nr.592 și 591 din 25.01.2010), va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondate recursurile penale declarate de inculpații recurenți ȘI, împotriva deciziei penale nr.155/A din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 300 lei, onorariu pentru avocații din oficiu și (delegațiile nr.592 și 591 din 25.01.2010), va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /09.02.2010
jud.apel,
jud.fond
tehnored.3ex/09.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Condrovici Adela
