Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 78/
Ședința publică din 04 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache Judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte secție
Grefier -
Ministerul Public fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui și al lui, născut la 16 Ianuarie 1987) în prezent deținut în Penitenciarul fde minori și, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.192 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.87/A din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns recurentul-inculpat în stare de arest și asistat de avocat av. -, lipsă fiind intimata - parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul precizează că își menține recursul declarat împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Galați, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Este de acord cu avocatul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul de judecată și acordă cuvântul în recursul inculpatului.
Avocat - învederează că prin decizia pronunțată de Tribunalul Galați, fost admis apelul formulat împotriva 196/2008 pronunțată de Judecătoria Tg. B, prin care s-a soluționat corect situația antecedentelor penale în schimb a rămas neschimbat cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 al. 2 rap. la art. 75 lit. c.
Arată că inculpatul este arestat în altă cauză și critică atât sentința cât și decizia penală prin prisma cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată raportată la gravitatea faptei. S-a reținut în sarcina acestuia că împreună cu celălalt inculpat au pătruns în curtea părții vătămate, fără voie au provocat scandal, motiv pentru care fost nevoie ca aceasta să solicite intervenția organelor de poliție. Pedeapsa ce i-a fost aplicată a fost raportată la comportamentul acestuia și la antecedentele penale, la faptul că persistă în săvârșirea de fapte antisociale, motiv pentru care a primit această pedeapsă.
În soluționarea recursului, solicită să se aibă în vedere vârsta inculpatului, faptul că a recunoscut săvârșirea faptei și față de împrejurarea că este arestat în altă cauză, solicită redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, pentru a putea fi redat societății cât mai repede și rolul pedepsei să fie pe deplin justificat prin reeducarea sa, cu plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat. În opinia sa instanțele au făcut o justă individualizare a pedepsei și a cuantumului acesteia.
De asemenea, instanța de apel înlăturat în mod corect prevederile art. 37 lit. b iar Cod Penal modalitatea de executare și cuantumul pedepsei a rămas cel reținut la instanța de fond, în condițiile în care inculpatul pe timp de noapte și împreună cu celălalt inculpat a pătruns în curtea locuinței pății vătămate, au lovit geamurile, au realizat presiuni asupra acestora pentru a-l primi în casă, partea vătămată a fost nevoită să se încuie în casă și să anunțe organele de poliție. Modalitatea violentă în care s-a desfășurat activitatea inculpatului după pătrunderea în curtea locuinței părții vătămate și refuzul acestuia de pleca este dovedită cu declarațiile părții vătămate și, care descriu în amănunt modalitatea în care au acționat inculpații, care se aflau sub influența băuturilor alcoolice, fapt care, însă, nu este de natură a-i atenua răspunderea penală.
Apreciază că în mod corect s-a stabilit atât cuantumul cât și modalitatea de executare pedepsei, solicitând să se constate că inculpatul e arestat în altă cauză și să se respingă recursul ca fiind nefondat.
Inculpatul, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 196/18.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosar - a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 ain. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpații sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata a câte 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 07.11.2006, orele 20.45 - 21.00, inculpații au ajuns în dreptul locuinței părții vătămate, au auzit muzică și au încercat să intre pe poarta care era încuiată. i-a propus lui să escaladeze gardul și să intre în locuință, au escaladat astfel gardul și după ce au ajuns în curte au început să strige și să bată în geamuri, provocând scandal. Partea vătămată a ieșit din casă și le-a cerut celor doi inculpați să părăsească curtea imediat, pentru a nu strica aniversarea fiului ei.
Cei doi inculpați au continuat să facă, să bată în geamuri până când martora a anunțat poliția.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. B și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bac riticat hotărârea apelată ca fiind nelegală în ceea ce privește pe inculpatul, întrucât prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, deși nu a reținut circumstanțe atenuante.
În motivarea apelului declarat de inculpatul se susține că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât instanța de fond a lăsat nesoluționată situația antecedentelor penale ale inculpatului și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care o consideră prea mare raportat la gradul de pericol social al faptei comise.
Prin decizia penală nr. 87 din 20.02.2009 a Tribunalului Galaț iau fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. B și de inculpatul.
S-a desființat în parte sentința penală nr. 196/18.06.2008 a Judecătoriei Tg. B, numai sub aspectul laturii penale, și în rejudecare:
S-a înlăturat din încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului dispozițiile art. 37 lit. b pen. menținându-se pedeapsa de 3) ani închisoare.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 ( luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților și, dând faptelor reținute în sarcina acestora încadrarea juridică corespunzătoare.
În acest sens au fost avute în vedere procesul verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorei, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptelor.
Din coroborarea probelor mai sus indicate rezultă că în seara zilei de 07.11.2006 în jurul orelor 20,45 - 21,00 inculpații și, prin escaladarea gardului, au pătruns în curtea locuinței părții vătămate, unde au provocat scandal; inculpații au refuzat să părăsească curtea părții vătămate la cererea acesteia, plecând abia în momentul în care au auzit că vin lucrătorii de poliție.
Fapta reținută în sarcina inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
Hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului minor. Astfel, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani. Cum la data săvârșirii infracțiunii inculpatul era minor, potrivit art. 109 alin. 1 Cod penal, limitele de pedeapsă se reduc la J, așa fiind minimul special al pedepsei ce putea fi aplicată inculpatului era de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a constatat, prin urmare, că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege, deși nu a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.
Având în vedere gravitatea infracțiunii comise, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă (împreună cu o altă persoană, pe timp de noapte, provocând scandal) conduita procesuală a inculpatului, s-a apreciat că nu se poate justifica reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
Ținând cont de elementele de individualizare mai sus expuse, având în vedere și persoana inculpatului care, la momentul judecării cauzei la fond era arestat în altă cauză, s-a apreciat că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei prev. în art. 52 Cod penal se poate realiza prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare, în modalitatea privării de libertate.
În privința inculpatului, s-a considerat că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, ținând cont de limitele de pedeapsă fixate în art. 192 alin. 2 Cod penal, de gradul de pericol social concret al faptei, de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă (pe timp de noapte, împreună cu o altă persoană - fratele său minor producând scandal) și de persoana inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, dar nu este la prima abatere de la legea penală.
În mod nelegal, însă, a reținut instanța de fond că inculpatul a săvârșit infracțiunea prezentă în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, în raport de condamnările anterioare.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului (fila 29) rezultă că inculpatul a suferit condamnări doar pentru infracțiuni comise în timpul minorității, condamnări care, potrivit art. 38 Cod penal, nu atrag starea de recidivă.
Este adevărat că infracțiunea prezentă a fost săvârșită mai înainte de împlinirea duratei pedepsei aplicate prin sentința penală 361/25.08.2003 a Judecătoriei Tg. B, fiind incidente dispozițiile art. 61 Cod penal.
Având în vedere că în cauză a declarat apel doar inculpatul, nu se poate da eficiență în această fază a procesului disp. art. 61 Cod penal, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propriul apel.
De asemenea, nu poate fi primită critica în sensul că hotărârea este lovită de nulitate absolută conform art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât la termenul din 18.06.2008, termen la care au avut loc dezbaterile, inculpatul (arestat în altă cauză) a fost prezent, procedându-se la audierea acestuia (fila 87 dosar fond).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie,sub aspectul cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată.
Față de situația că este tânăr și a recunoscut săvârșirea faptei, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, în limita cazurilor de casare prev. de art.3859Cod pr.penală se constată că hotărârea Tribunalului Galați este legală și temeinică.
Considerăm că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza analizei materialului probator.
Având în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, considerăm că individualizarea răspunderii penale a inculpatului a fost corect realizată.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 al.2 Cod penal, constând în acea că în noaptea de 7.11.2006 - în jurul orelor 2045- 2100împreună cu inculpatul minor, a pătruns fără drept în Curtea locuinței părții vătămate, provocând scandal și în final înțelegând să plece doar în momentul în care au fost anunțate organele de poliție.
Dispozițiile legale în materie, respectiv art.192 alin.2 Cod penal stabilesc pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Se constată astfel că pedeapsa stabilită de instanța de fond, pentru inculpatul, în cuantum de 3 ani închisoare reprezintă limita minimului special prevăzut de lege.
În concret, pentru a exista posibilitatea reducerii pedepsei aplicate inculpatului, sub limita minimului special, este necesară reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal în ref. la art.76 lit. c Cod penal.
Reținerea circumstanțelor atenuante nu reprezintă o obligativitate pentru instanța de judecată, ci aplicarea prevederilor art.74 Cod penal se realizează prin raportare la celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal.
În speță, față de gradul concret de pericol social al infracțiunii deduse judecății, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum s-a arătat mai sus, având în vedere faptul că la activitatea infracțională a fost antrenat și un minor; față de persoana inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală ( fapta din prezenta cauză a fost comisă după data liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.361/2003 a Judecătoriei Tg.B și până la data considerării ca fiind executată, iar în prezent se află arestat în altă cauză), considerăm că nu se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei.
Având în vedere disp. art.52 Cod penal,considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin executarea efectivă a pedepsei în cuantum de 3 ani închisoare, așa cum au stabilit instanțele anterioare.
Față de cele de mai sus, având în vedere împrejurarea că în speță nu este incident nici unul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 16.01.1987 în Tg. B, jud. G, posesor al. CI seria - nr.- eliberat de Poliția T, CNP_ -, domiciliat în com., jud. G, în prezent deținut înPenitenciarul d e Minori și Tineri) împotriva deciziei penale nr. 87/A/20.02.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 196/19.06.2008 a Judecătoriei Târgu Bujor ).
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat -, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.06.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt.Grefier,
aflată în O, conform art.312 al.2 Cod pr.penală, semnează Grefier șef secție,
Red.dec.jud.
Jud.apel -
Jud.fond
24 Iunie 2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
