Violul (art.197 cod penal). Decizia 1/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte secție
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, împotriva sentinței penale nr. 501/13.11.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, privind pe inculpatul .
La apelul nominal au răspuns intimatul-inculpat, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 9/28.01.2010, eliberată de Baroul Galați - cabinet individual, intimatul-reprezentant legal al părții vătămate, intimatul - parte resp. civilmente, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a procedat la identificarea inculpatului minor, în baza seria - - - CNP- - fiul lui.
Conf. art. 290 al. 2 Curtea declară ședința nepublică, motiv pentru care în sală rămân numai părțile din dosar, celelalte părți părăsind sala de judecată.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public învederează că prin nr. 501/13.11.2009 al Tribunalului Galați, inculpatului i s-a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate, constând în lăsarea acestuia pe timp de un an sub supravegherea părinților, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al.1 și 3.Cod Penal cu aplic. art. 99 și următoarele
Cod PenalConsideră că sentința Tribunalului Galați este netemeinică sub aspectul naturii sancțiunii aplicate inculpatului.
Instanța de judecată a considerat eficientă aplicarea doar unei măsuri educative în condițiile în care inculpatul minor a săvârșit una dintre cele mai grave infracțiuni îndreptate împotriva libertății și inviolabilității vieții sexuale în general și aceea a persoanei minore în special.
Victima este un băiat de grădiniță în vârstă de 6 ani, care a fost ademenit de inculpat prin oferirea unor jucării pentru a accepta întreținerea unui raport sexual anal cu acesta. Justificarea faptei de către inculpatul minor prin aceea că a fost curios să facă ceea ce a văzut la televizor nu e de natură să diminueze periculozitatea intrinsecă unei astfel de infracțiuni, inculpatul, deși minor la rândul său, fiind la o vârstă la care ar putea aprecia într-o măsură corespunzătoare ceea ce ar fi trebuit să facă și să știe ceea ce nu se cuvine.
Mai mult decât atât, inculpatul însuși are un frate mai mic, de o vârstă apropiată cu cea a victimei, ceea ce ar fi trebuit să-l determine să renunțe la ideea de a se folosi de corpul minorului pentru a-și satisface curiozitățile de natură sexuală. Aplicându-se în prezenta cauză doar o măsură educativă inculpatului minor, respectiv încredințarea sub supraveghere deosebită pe timp de 1 an, părinților săi, care se pare că nu l-au supravegheat corespunzător până la momentul săvârșirii faptei, nu este de natură decât să contribuie la minimalizarea periculozității faptei săvârșite în conștiința inculpatului minor, întrucât acesta nu va înregistra nici o modificare a ritmului său de viață obișnuit. Acest aspect poate fi deosebit de periculos în condițiile în care vorbim despre o colectivitate restrânsă în care trăiesc atât victima cât și inculpatul minor, blândețea sancțiunii aplicate putând constitui un îndemn în comiterea faptei similare și de către alte persoane.
În ce privește persoana inculpatului s-a făcut mențiune cu privire la faptul că deși perspectivele de reintegrare ale minorului sunt medii conform raportului de evaluare efectuat de serviciul de probațiune, acesta ar crește dacă minorul ar urma cursurile unei instituții de învățământ sau și-ar găsi un loc de muncă. Ori, se constată că la acest moment minorul nu-și continuă studiile, nu s-a făcut vorbire despre faptul că ar desfășura o activitate de natură a-i forma preocupări pentru vreun domeniu de activitate.
Cum se precizează referatul de evaluare la nivelul lunii octombrie 2009, după comiterea faptei, minorul fost monitorizat de către consilierii din cadrul Serviciului de Probațiune ca având aceleași preocupări, nu și-a reluat studiile și nu a manifestat preocupări de natură profesională care să contureze posibilitatea ca pe viitor minorul să fie tentat se dezvolte în continuare consecințele juridice ale propriilor acțiuni.
Consideră că se impune aplicarea unei pedepse, astfel pentru a se da posibilitatea verificării periodice de către consilierii de probațiune modului în care se comportă inculpatul minor, cu modalitatea de executare - suspendarea sub supraveghere.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 379 al. 1 pct. 2 lit. solicită admiterea apelului, desființarea în parte sentinței Tribunalului Galați și în rejudecare condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere, urmând a se stabili măsurile care se impun fi respectate de către acesta.
Avocat cu privire la apelul formulat de către parchet, în opinia sa, apreciază că trebuie respins. Parchetul a apreciat că măsura educativă prevăzută de art. 103.Cod Penal nu ar fi suficientă, dar ar fi suficientă aplicarea unei pedepse, cu suspendarea sub supraveghere.
Din punctul său de vedere soluția aleasă de instanța de fond este legală și temeinică și a avut în vedere atât raportul de evaluare făcut de către primăria din comună, precum și supravegherea care s-a făcut asupra minorului de consilieri.S-a avut în vedere și situația de familie minorului.
Menționează că familia se preocupă mai mult de minor de când a avut loc această faptă. Începând cu anul școlar 2010 el va continua studiile. Consideră că soluția instanței de fond este legală și temeinică și, în opinia sa, apelul declarat de către parchet trebuie respins mai ales că se referă la un aspect pur formal, în sensul că dacă ar fi o suspendare supravegheată ar trebui îndeplinite anumite condiții ori, tocmai aceste condiții se regăsesc mai bine determinate în obligațiile prev. în art.103
Cod PenalSolicită respingerea apelului.
Reprezentantul legal al părții vătămate, cu privire la apelul parchetului, lasă la aprecierea instanței.
Partea resp. civilmente arată că va avea grijă de fiul său și pe viitor nu se va mai întâmpla nimic. că pe moment nu a știut ce face.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, regretă ceea ce s- întâmplat. La întrebarea instanței inculpatul precizează că făcut această faptă din curiozitate.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 501 din 13.11.2009 a Tribunalului Galați, în baza art. 103. pen s-a aplicat inculpatului minor - fiul lui si, născut la data de 13.06.1993 in T, jud. G, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat in sat, com., jud. G, CNP- -- măsura educativă a libertății supravegheate, constând în lăsarea acestuia pe timp de un an, sub supravegherea deosebită a părintilor si, pentru savirsirea infractiunii de viol prev. de art. 197 alin.1 si 3 cod penal cu aplicarea art. 99 si urmatoarele cod penal.
S-a pus în vedere inculpatului minor prevederile art. 103 alin. (4) și (6) pen. și părintilor dispozițiile art. 103 alin. (2) pen.
In baza art. 189 si 191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 ron s-a dispus a fi avansata din fondurile MJ către Baroul d e Avocati G, reprezentind onorariu aparator din oficiu pentru inculpat in cursul urmaririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Sub nr. 4826/- a fost înregistrat la Tribunalul galați, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul G nr.358/P/2009 prin care s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 si 3 cod penal cu aplicarea art. 99 si următoarele cod penal.
In actul de sesizare s-a retinut ca la data de 11.03.2009 inculpatul a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămata in virsta de 6 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a-si exprima voința.
Inculpatul a recunoscut savirsirea faptei prin declarațiile date in organelor de urmarire penala.
Partea vatamata nu s-a constituit parte civila in cauza; reprezentanții legali ai acesteia neformulând pretenții de la inculpat sau părinții acestuia.
In cursul cercetării judecătorești au fost reaudiați inculpatul ( care a avut aceeași atitudine sincera si de regret), partea vatamata si martorul.
Din analiza si coroborarea întregului material probator administrat atât in cursul urmaririi penale cit si cel al cercetării judecatoresti, instanța a constatat următoarele.
Inculpatul minor in vârstă de 16 ani si partea vătămată in vârstă de 6 ani sunt vecini si locuiesc in comuna, sat, jud.
Partea vătămată obișnuiește să meargă în vizită la locuința inculpatului pentru a se cu frații mai mici ai acestuia din urmă.
Așa s-a întâmplat si in ziua de 11.03.2009, când partea vătămată a mers la domiciliul inculpatului unde s-a jucat cu unul din frații acestuia, ce aceeași vârstă cu partea vătămată.
La un moment dat, profitând de faptul că partea vătămată rămăsese singură, precum si de faptul că părinții inculpatului nu erau acasă, acesta i-a propus părții vătămate să-l însoțească într-o dependință a locuinței pentru a întreține relații sexuale.
Totodată, pentru aoc onvinge pe partea vătămată să accepte propunerea sa, inculpatul i-a promis că îi va da mai multe jucării.
Neavând reprezentarea a ceea ce semnifica practicarea unor acte sexuale, având in vedere vârsta părții vătămate (6 ani), aceasta a acceptat propunerea inculpatului.
Astfel, cei doi s-au deplasat într-o încăpere alăturată si, după ce inculpatul a dezbrăcat-o pe partea vătămată de pantaloni si de chiloți, a întreținut cu ea relații sexuale anale, penetrându-l o singura data.
Intrucit imediat minorul parte vatamata a acuzat dureri in zona anusului, i-a cerut inculpatului sa se retraga, iar acesta din urma s-a conformat.
După consumarea raportului sexual, inculpatul i-a dat părții vătămate jucăriile promise, apoi aceasta a plecat acasă.
În zilele următoare, partea vătămată le-a povestit părinților săi ce s-a întâmplat la locuința inculpatului.
Ca urmare a raportului sexual intraanal s-au cauzat partii vatamate fisuri anale ce au necesitat 4-5 zile de ingrijiri medico-legale.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului, care la data de 11.03.2009 a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămată in vârstă de 6 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, constituie infracțiunea de viol prev. de art. 197 al. 1 si 3.pen. si este dovedita cu urmatoarele mijloace de proba: declarațiile părții vătămate, raport de evaluare psihologică, declarații martori, declarații inculpat, raport de constatare medico-legală, copie certificate de naștere, I, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, referat de evaluare.
De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului de a întreține raport sexual cu partea vătămată in vârstă de 6 ani constituie infracțiunea de viol, chiar dacă inculpatul nu a folosit violența față de aceasta, deoarece partea vătămată nu putea sa exprime liber consimțământul la un asemenea act a cărui semnificație nu a înțeles-o, neavând discernământul necesar.
S-a mai reținut că săvârsirea faptei si vinovatia inculpatului fiind dovedite, urmeaza ca instanta sa-i aplice acestuia in baza art. 103 cod penal masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de 1 an,sub supravegherea deosebita a parintilor, punind totodata in vedere inculpatului minor prev. art. 103 alin. 4 si 6 pen. si parintilor acestuia dispozițiile art. 103 alin. 2.
La individualizarea măsurii care s-a luat față de inculpatul minor a fost a avută în vedere persoana inculpatului care este foarte tânăr (la data comiterii faptei avea vârsta de 15 ani și 9 luni), comportamentul minorului care atât înainte de comiterea faptei cât și după comiterea acesteia a respectat normele publice, faptul că este la primul impact cu legea penală, a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, s-a prezentat în fața instanței, însoțit de ambii părinți la toate termenele de judecată.
S-a arătat că este adevărat că, cel puțin în momentul de față, infracțiunile având privitoare la viata sexuala, sunt frecvente și necesită o atenție mai mare, în vederea combaterii, prin aplicarea fermă a legii, în litera și spiritul ei, însă s-a mai învederat că aceasta, nu trebuie să ducă la excese, instanța fiind obligată, în toate situațiile să aibă în vedere nu numai gradul de pericol social al faptei ci și persoana pe care o judecă, împrejurările în care aceasta a comis fapta.
S-a mai arătat că elementele legate de persoana infractorului se cuvin a fi cercetate și avute în vedere de instanțe în toate situațiile, dar mai cu seamă, în cazul infractorilor minori, a căror personalitate nu este încă structurată și în structurarea căreia, alegerea sancțiunii, chiar pedeapsa, dacă s-a apreciat că alegerea ei este necesară, poate avea o influență covârșitoare. De aceea, în cazul infractorilor minori, legiuitorul, prin art.100 pen. a privit mai nuanțat criteriile de individualizare, printre acestea, alături de gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind enumerate starea fizică a minorului, dezvoltarea intelectuală și morală a acestuia, comportarea lui, condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și orice elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Astfel, instanța a avut în vedere că manifestarea infracțională a minorului a fost accidentală și s-a datorat absentei unei comunicari adecvate intre minor si parintii cu privire la transformarile fiziologice si emotionale pe care le presupune adolescenta,precum și faptul că perspectivele de integrare ale minorului sunt medii, dar ar putea crește în cazul în care minorul si-ar gasi un loc de munca sau și-ar continua cu regularitate cursurile școlare supravegheat mai bine de părinți, aceștia luându-și angajamentul în fața instanței, că-l vor supraveghea mai bine.
Față de toate acestea s-a apreciat că măsura libertății supravegheate aleasă, prezintă garanția îndreptării minorului, neimpunându-se luarea unei alte măsuri, respectiv internarea într-un centru de reeducare sau aplicarea unei pedepse chiar și cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Instanta a apreciat că măsura internării într-un centru de reeducare nu se poate lua în cazul de,întrucât minorul prezintă simple deficiențe de comportament ce ar face îndestulătoare o acțiune de reeducare realizabilă prin libertate supravegheată, ci doar în cazul constatării unor deformări intelectual morale care reclamă supunerea la o acțiune de reeducare complexă.
Astfel, instanța luând față de inculpatul minor măsura educativă a libertății supravegheate pe o durată de un an, s-a orientat spre măsura optimă care să ducă la reeducarea inculpatului minor. în raport de scopul urmărit de legiuitor (reeducarea inculpatului minor în principal prin măsuri educative) de situația concretă a minorului care provine dintr-o familie organizată, cunoscută în comunitatea din care face parte, cu o imagine favorabilă datorită comportamentului manifestat și care are posibilitatea de a-l supraveghea, îndruma și de a-l ține departe de mediul infracțional, care nu are antecedente penale și de concluziile raportului de evaluare.
Intrucit in cazul de, actiunea civila se porneste si se exercita din oficiu potrivit disp. art. 17 alin. 1cod procedură penala, instanta a procedat la interpelarea atit a minorului parte vatamata cit si a reprezentantului sau legal cu privire la consecintele pe care le-a avut fapta inculpatului asupra lui in virsta de 6 ani.
de precizarile acestora ca minorului parte vatamata duce o viata normala si este integrat in colectivitate, urmind in prezent fara probleme cursurile scolare primare, instanta a apreciat ca nu se impune acordarea din oficiu a unor daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul galați, criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul naturii sancțiunii aplicate inculpatului minor.
S-a apreciat că în mod eronat prima instanță a considerat eficientă aplicarea doar unei măsuri educative, în condițiile în care inculpatul minor a săvârșit una din cele mai grave infracțiuni, infracțiunea de viol.
S-a considerat că prin aprecierea corespunzătoare a criteriilor de individualizare prin raportare atât la natura infracțiunii săvârșite, cât și la urmările acesteia, având totodată în vedere și modalitatea de comitere a infracțiunii, vârsta părții vătămate, persoana și conduita inculpatului se impune aplicarea unei pedepse mai ferme, respectiv o pedeapsă cu închisoarea iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere pe durata termenului de încercare stabilit de instanța de judecată.
Apelul formulat e fondat, urmând a fi admis pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Analizând sentința penală apelată, prin motivele de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Însă, considerăm că sentința Tribunalului Galație netemeinică, sub aspectul naturii sancțiunii aplicate inculpatului.
Instanța de judecată a considerat eficientă aplicarea doar a unei măsuri educative, în condițiile în care inculpatul minor a săvârșit una din cele mai grave infracțiuni îndreptate împotriva libertății și inviolabilității vieții sexuale.
În speță, partea vătămată e un băiat de grădiniță în vârstă de 6 ani, minor care a fost ademenit de către inculpat prin oferirea unor jucării pentru a accepta întreținerea unui raport sexual anal cu acesta.
Justificarea acestei fapte de către inculpatul minor prin aceea că a fost curios să facă ceea ce a văzut la televizor, nu este de natură să diminueze periculozitatea intrinsecă unei astfel de infracțiuni, inculpatul, deși minor la rândul său, fiind la o vârstă la care ar putea aprecia într-o măsură corespunzătoare ceea ce se cuvine să facă și ceea ce nu este corect să facă. Mai mult decât atât, inculpatul însuși are un frate mai mic, de o vârstă apropiată cu cea a victimei, ceea ce ar fi trebuit să-l determine să renunțe la ideea de a se folosi de corpul minorului pentru a-și satisface curiozitățile de natură sexuală.
Comiterea unei asemenea infracțiuni asupra unui copil de vârstă fragedă, un copil de grădiniță, este de natură să produsă urmări dintre cele mai grave asupra dezvoltării ulterioare a acestuia, în ceea ce privește dezvoltarea fizică, dar mai ales în ceea ce privește dezvoltarea psihică a acestuia, comportamentul social al minorului victimă putând înregistra deviații și manifestări ulterioare nespecifice vârstei.
Aplicându-se în prezenta cauză doar o măsură educativă inculpatului minor, respectiv încredințarea sub supraveghere deosebită pe timp de 1 an, părinților săi (care se pare că l-au supravegheat necorespunzător până în prezent), nu este de natură decât să contribuie la minimalizarea periculozității faptei săvârșite în conștiința inculpatului minor, întrucât acesta nu va înregistra nici o modificare a ritmului său de viață obișnuit.
Acest aspect poate fi deosebit de periculos în condițiile în care vorbim despre o colectivitate restrânsă în care trăiesc atât victima cât și inculpatul minor, blândețea sancțiunii aplicate putând constitui un îndemn în comiterea unor fapte similare și de către alte persoane.
Aprecierile instanței de judecată în sensul că manifestarea infracțională a minorului a fost una accidentală și s-a datorat lipsei de comunicare între inculpatul minor și părinții acestuia, nu justifică lipsa de severitate în alegerea unei sancțiuni corespunzătoare gradului de pericol al infracțiunii săvârșite.
În același sens, instanța de judecată a motivat alegerea măsurii educative aplicate minorului prin aceea că o consideră ca fiind măsura optimă de natură să conducă la reeducarea minorului, apreciind că părinții minorului la acest moment, după comiterea unei astfel de fapte reprobabile, sunt în măsură să asigure o supraveghere deosebită pe o perioadă de 1 an a acestuia.
S-a făcut mențiune cu privire la faptul că deși perspectivele de reintegrare ale minorului sunt medii, conform raportului de evaluare efectuat de către Serviciul de Probațiune, acestea ar crește dacă minorul ar urma cursurile unei instituiții de învățământ sau și-ar găsi un loc de muncă. Ori, constatăm că la acest moment minorul nu își continuă studiile și nu s-a făcut vorbire despre faptul că ar desfășura vreo activitate de natură a-i forma preocupări pentru vreun domeniu de activitate.
Din concluziile referatului de evaluare rezultă tocmai acest aspect, valorificat de instanța de judecată într-un mod incorect, la alegerea sancțiunii, întrucât deși se precizează că supravegherea părinților a fost ineficientă, anturajul minorului este unul necorespunzător și numai prin continuarea studiilor școlare sau desfășurarea unei activități în cadrul unui loc de muncă se poate ajunge la reintegrarea socială a inculpatului, s-a considerat suficientă doar aplicarea măsurii educative prevăzute de art. 103 Cod penal.
Așa cum se precizează în referatul de evaluare, la nivelul lunii octombrie 2009, lupă comiterea faptei, minorul a fost monitorizat de către consilierii din cadrul Serviciului de probațiune ca având aceleași preocupări, nu și-a reluat studiile și nu a fost preocupat de obținerea vreunei preocupări profesionale, aspecte care sunt de natură să contureze posibilitatea ca pe viitor, minorul să fie tentat să ignore în continuare consecințele juridice ale propriilor acțiuni.
Având în vedere și amploarea deosebită pe care o înregistrează, în actuala perioadă infracțiunile îndreptate împotriva libertății vieții sexuale a persoanei, sancționarea cât se poate de blândă a acestui gen de infracțiuni apare ca nefirească în condițiile în care suntem în prezența unor infracțiuni extrem de grave și cu un impact social deosebit de puternic.
Considerăm că prin aprecierea corespunzătoare a criteriilor de individualizare judiciară, prin raportare atât la natura infracțiunii săvârșite,cât și la urmările acesteia, avându-se în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, vârsta victimei, persoana și conduita inculpatului, se impune aplicarea unei pedepse mai ferme, urmărindu-se astfel atingerea scopului educativ, dar și preventiv al pedepsei, respectiv aplicarea unei pedepse cu închisoarea, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.
Pentru aceste considerente apreciem că se impune admiterea apelului declarat de către Parchetului de pe lângă Tribunalul galați, desființarea în parte, respectiv numai în ceea ce privește latura penală, a hotărârii primei instanțe și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de viol prev. de 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 99, art.109 Cod penal.
La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile prev. de art.100 Cod penal, precum și circumstanțele personale ale inculpatului ( fără antecedente, având în vedere și poziția procesuală adoptată pe parcursul procesului penal).
În acest sens, față de dispozițiile art.100 Cod penal, dar și cele prev. de art.52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, apreciem că pedeapsa în cuantum de 2 ani închisoare e suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală. Față de faptul că inculpatul e minor, e la primul impact cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta comisă, constatăm că poate beneficia de circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit. c și al.2 Cod penal, cu consecința aplicării art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
Aceleași elemente de individualizare, menționate mai sus dovedesc că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului pot fi realizate fără ca acesta să execute efectiv pedeapsa, putând beneficia de disp.art.861Cod penal.
Față de considerentele de mai sus, văzând și disp.art.38515și art.192 al.3 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul galați împotriva sentinței penale nr. 501/13.11.2009 a Tribunalului Galați, privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la 13.06.1993, în T, jud. G, domiciliat în com., sat., jud. G, CNP--) și în consecință:
Desființează în parte, respectiv numai în ceea ce privește latura penală, sentința penală nr. 501/13.11.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 99, art.109, art.74 alin.1 lit. c și alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal.
În temeiul art. 861și art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 Cod penal, respectiv pe o durată de 3 ani.
În baza art. 863Cod penal, dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la 4 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Galați și să prezinte informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art.192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2010.
PREȘEDINTE, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Proces - verbal
Conform art. 359 Cod proc. penală,
se atrage atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 864Cod penal.
PREȘEDINTE,
- - -
Red.dec.jud./15.02.2010
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./22.02.2010
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu
