Violul (art.197 cod penal). Decizia 116/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 116/
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 440/PI din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind partea civilă intimată. Pentru Direcția generală de asistentă socială și protecția copilului - Serviciul, se prezintă psihologul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la ascultarea inculpatului apelant, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu al inculpatului apelant solicită admiterea apelului în sensul de a diminua pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului, având în vedere atitudinea acestuia de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunii.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciază că sentința Tribunalului Timiș este temeinică și legală, instanța a evaluat corect probatoriul administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată inculpatului reflectă gradul de pericol social al faptei comise.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită achitarea întrucât este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 440/PI din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 197 alin. 1 si 3.C.P.P. a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art.65 alin. 2.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b, d și e pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b, d și e pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.350 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventive de la data de 10.04.2009 la zi.
În baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 s C.P.P.-a luat act că partea civilă, prin reprezentanții legali și, au renunțat la pretențiile civile.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, dispunându-se plata sumei de 200 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din oficiu.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: procesele verbale de sesizare constatare și conducere în teren, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, -, -, - G, Petco, procesul verbal de ascultare a minorului, raportul de evaluare psiho-socială a minorului emis de Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este vecin cu familia minorului, bucurându-se de încrederea acestei familii, în condițiile în care se afla aproape zilnic în anturajul minorului, cu care se zilnic.
La data de 22.02.2009, în cursul dimineții, inculpatul - s-a deplasat la domiciliul minorului, din comuna M, sat, nr. 15, jud. T, unde se afla și mama minorului, care gătea într-o anexă a imobilului și i-a solicitat inculpatului să aibă grijă de minor până termină.
În timp ce se aflau în una din camerele imobilului, în jurul orei 10.00, inculpatul i-a arătat minorului cum să întrețină un act sexual oral. Inculpatul - a luat în gură organul sexual la minorului, acționând asupra acestuia aproximativ un minut, după care i- solicitat minorului să facă același lucru.
Astfel, inculpatul - și-a introdus organul sexual în gura minorului, obținând satisfacție sexuală după aproximativ un minut.
Imediat după consumarea faptei, inculpatul a părăsit domiciliul părții vătămate.
După o săptămână de la acest incident, în data de 01.03.2009, minorul a relatat martorului - ce l-a învățat inculpatul să facă și i-a solicitat martorului să se joace așa cum s-a jucat cu inculpatul.
Martorul - i-a relatat imediat mamei minorului, cele spuse de minor și împreună au început să chestioneze minorul cu privire la cele întâmplate de la inculpat.
Astfel, în prezenta mamei și a martorului -, partea vătămată a arătat prin gesturi ce a făcut cu inculpatul, minorul relatând cum a fost învățat să întrețină un raport sexual oral.
, mama minorului și-a chemat soțul, a anunțat telefonic organele de politie, după care i-a solicitat martorului - să-l anunțe pe inculpat să se deplaseze în apropierea imobilului pentru discuta despre cele întâmplate.
Inculpatul - a recunoscut imediat fapta comisă, atât în prezenta părinților minorului, a organelor de politie, cât și în fața martorilor -, - G și Petco.
La termenul de judecată din data de 12.06.2009, apreciind că soluționarea cauzei în ședință publică ar putea aduce atingere demnității și vieții intime a părții vătămate, în temeiul art.290 alin.2 instanța C.P.P. a dispus ca judecarea întregii cauze să se desfășoare în ședință nepublică.
Infracțiunea de viol presupune, din punct de vedere obiectiv, înainte de toate, un act sexual, de orice natură, care are loc între două persoane de sex opus sau de același sex. Este evident că sfera actelor sexuale de orice natură este foarte cuprinzătoare, astfel că raporturile sexuale orale pot fi circumscrise acestei noțiuni.
Pe de altă parte, existența infracțiunii de viol este condiționată și de realizarea actului sexual prin constrângere sau profitând de neputința victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința.
Față de aceste considerente, ținând seama de probele administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului - de a întreține raporturi sexuale orale cu partea vătămată, profitând de imposibilitatea victimei, datorită vârstei fragede, de a a-și exprima voința și de a se apăra, întrunește, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.197 alin.1 Este Cod Penal evident faptul că, în momentul săvârșirii faptei de către inculpat, victima, datorită vârstei (4 ani), se afla în neputință de a-și manifesta voința. Minorul, așa cum rezultă și din raportul de evaluare psiho-socială nu și-a dat seama de ceea ce s-a petrecut și nu și-a putut manifesta acordul sau dezacordul cu privire la acțiunile inculpatului, acesta profitând de lipsa de experiență a copilului pentru a obține o satisfacție sexuală.
Instanța a reținut că inculpatul a adoptat o poziție oscilantă în cursul procesului. În faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei, dar, ulterior, în cursul cercetării judecătorești, a revenit și a arătat că nu mai recunoaște comiterea faptei.
În cursul urmăririi penale inculpatul a precizat că, în momentul în care se afla la domiciliul victimei, rămânând singur cu minorul, a întreținut raporturi sexuale orale cu copilul, cei doi introducându-și reciproc organele sexuale în gură.
Ulterior însă, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a mai recunoscut comiterea faptei. El a menționat că în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptei întrucât a fost bătut de tatăl minorului și de organele de cercetare penală. De asemenea, inculpatul a mai precizat că minorul obișnuia să urmărească la televizor filme interzise minorilor și de acolo a învățat modalitatea în care se poate întreține un raport sexual oral.
Declarațiile inculpatului date în fața instanței nu sunt credibile, fiind contrazise de toate celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, martorul, mama minorului, a precizat că a aflat de incident după o săptămână, în momentul în care martorul - i-a relatat că minorul i-a cerut să întrețină cu el un raport sexual oral. În acel moment, martorul l-a întrebat pe copil de unde cunoaște așa ceva, minorul povestindu-i ce l-a învățat inculpatul să facă. Martorul a subliniat că inițial nu a crezut spusele copilului, dar ulterior, în momentul în care copilul i-a indicat exact modalitatea în care a acționat inculpatul și i-a povestit că inculpatul are un organ sexual mai M decât al său, și-a dat seama că cele relatate corespund adevărului și a chemat organele de poliție.
La rândul său, martorul - a menționat că în momentul în care se afla la locuința familiei și se cu copilul, la un moment dat, acesta i-a cerut să se așeze în pat și să tragă peste ei pentru a nu fi văzuți de mama sa. După aceea, copilul i-a cerut să întrețină un raport sexual oral, spunându-i că inculpatul l-a învățat să facă așa ceva, în condițiile în care în urmă cu o săptămână a întreținut un astfel de raport cu inculpatul. Martorul i-a povestit imediat mamei copilului cele auzite, iar aceasta și-a chemat soțul acasă, precum și organele de poliție.
La rândul său, martorul, tatăl copilului, a precizat că în momentul în care martorii indicați mai sus au aflat aspectele indicate, nu era acasă. A fost chemat la domiciliu de soția sa, care i-a comunicat că sunt probleme cu minorul. Când a ajuns la domiciliu, iar cei doi martori i-au relatat cele povestite de copil, martorul l-a chemat la locuința sa pe inculpat. În prezența tuturor persoanelor care se aflau acolo, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
După cum s-a arătat deja, martorul a chemat la locuința sa organele de poliție. Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare întocmit la data de 01.03.2009 de organele de poliție, în prezența organelor de cercetare penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, menționând că, profitând de împrejurarea că a rămas singur cu minorul, în vârstă de 4 ani, a întreținut cu acesta raporturi sexuale orale.
Martorii și, prezenți la prima ascultare a inculpatului, au precizat că numitul - a recunoscut comiterea infracțiunii de bună voie, nefiind lovit sau amenințat de nimeni. Cei doi martori au relatat faptul că inculpatul, fără nicio ezitare, a povestit celor prezenți modul în care a acționat, el profitând de faptul că a rămas singur cu minorul, astfel că a întreținut cu acesta raporturi sexuale orale.
Ulterior, așa cum rezultă din procesul verbal de reconstituire existent la dosarul de urmărire penală, inculpatul, fără a fi stânjenit de situația în care se găsea și folosind mișcări sigure, a învederat organelor de cercetare penală modalitatea în care a acționat în momentul în care a întreținut raporturi sexuale orale cu copilul (filele 9-10 UP), martorii - G și Petco, martori asistenți la conducerea în teren realizată de inculpat, menționând faptul că desfășurarea acestui act procedural a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale, inculpatul povestind de bună voie cele întâmplate, fără a fi forțat sau amenințat. Este de subliniat faptul că la efectuarea reconstituirii a participat și un apărător pentru inculpat, apărător care a semnat procesul verbal.
Concluzia instanței, potrivit căreia la dosarul cauzei subzistă suficiente probe împotriva inculpatului, este confirmată și de procesul verbal de efectuare a unor acte premergătoare, proces verbal întocmit de organele de cercetare penală cu ocazia audierii minorului. Copilul, în prezența părinților săi și a unui avocat, a precizat că inculpatul i-a cerut să se joace împreună cu organele sexuale, după care s-au așezat în pat și a cerut să întrețină un raport sexual oral, introducându-i organul sexual în gură.
Potrivit raportului de evaluare psiho-socială întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, în momentul în care a povestit cele indicate mai sus, copilul a spus adevărul. Astfel, în opinia psihologului, explicațiile oferite de minor sunt convingătoare. El nu are idee despre ceea ce s-a petrecut, descriind faptele de corupție la care a fost supus de inculpat, dar aceste explicații, corelate și cu testarea proiectivă din care rezultă că la momentul evaluării minorul era neliniștit, angoasat, au condus la formarea convingerii evaluatorului că cele relatate s-au petrecut în fapt, copilul neavând un comportament simulat.
Potrivit dispozițiilor art.197 alin.3 infracțiunea Cod Penal de viol este mai gravă dacă la data săvârșirii faptei victima nu a împlinit vârsta de 15 ani. Or, în prezenta cauză, partea vătămată este născut la data de 16.02.2005, astfel încât se poate constata că la data de 22.02.2009, când a fost violat de inculpat, acesta de abia împlinise vârsta de 4 ani. În acest context, instanța apreciază că în prezenta cauză sunt întrunite și cerințele prevăzute de art.197 alin.3
Cod PenalPentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca, sub aspectul laturii subiective, să rețină intenția directa ca modalitate a vinovăției, fiind evident că inculpatul a avut reprezentarea faptului ca realizează actul sexual profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra și de a-și exprima voința și că încălca, în felul acesta, libertatea și inviolabilitatea ei sexuală, urmare a cărei producere a dorit-
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fapta inculpatului prezintă un grad pericol social deosebit, prin acțiunile sale numitul - aducând o atingere gravă libertății individuale a persoanei, libertate care presupune și libertatea sexuală, adică dreptul oricărei persoane de a dispune în mod liber de corpul ei în domeniul vieții sexuale, bineînțeles cu respectarea normelor de drept și a celor morale.
La stabilirea pedepselor, instanța a luat în considerare și persoana inculpatului, acesta adoptând în cursul procesului un comportament nesincer. Este adevărat faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, aspect de natură a atenua periculozitatea acestuia. Însă, instanța a luat în considerare și gravitatea faptei comise, aceasta putând pune în pericol întreaga dezvoltare ulterioară a copilului. Victimele abuzului sexual suferă multiple conflicte emoționale, putând prezenta regresii de dezvoltare, probleme fizice și emoționale, depresie, insomnie și anxietate. În acest context, în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 Cod Penal, instanța a apreciat ca fiind necesară aplicarea unei sancțiuni privative de libertate într-un cuantum ridicat.
Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, apreciind că este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv libertatea individuală a oricărei persoane, care include și libertatea sexuală, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere referitor la modalitatea în care sunt conduse treburile statului, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
De asemenea, raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea de viol, victimă fiind un minor care nu împlinise vârsta de 4 ani, precum și la consecințele activității inculpatului asupra părții vătămate constând într-un evident dezechilibru moral cu posibile implicații în desfășurarea vieții victimei în familie și în societate, instanța a constatat că atitudinea inculpatului l-a făcut nedemn pe acesta în a-și mai exercita eventualele drepturi părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator.
Împotriva sentinței Tribunalului Timișa declarat apel inculpatul -, criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv că pedeapsa aplicată este prea severă, având în vedere vârsta sa, iar cu ocazia dezbaterii cauzei în apel a declarat că este nevinovat, susținând că a recunoscut fapta fiind bătut de părinții părții vătămate și de polițistul care l-a anchetat.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin.2 Cpp, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Instanța de fond, având în vedere probele administrate, a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică este legală.
Din actele de la dosar se reține că inculpatul, în cursul urmăririi penale a recunoscut fapta, însă în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra declarației, susținând că nu este vinovat și că recunoașterea din cursul urmăririi penale s-a datorat faptului că a fost bătut de părinții victimei și de polițiști, susținere pe care a menținut-o și în fața instanței de apel.
Instanța de fond, în mod întemeiat a reținut că nerecunoașterea faptei inculpatului din cursul cercetării judecătorești nu are nici un fundament, având în vedere declarația martorilor audiați.
Se are în vedere declarația martorului -, care a relatat că minorul i-a cerut să întrețină cu el un raport sexual oral și această împrejurare i-a relatat-o la rândul lui, mamei minorului,.
Aceasta l-a întrebat pe copil de unde cunoaște asemenea lucruri, iar minorul i-a relatat ce l-a învățat inculpatul să facă. Inițial, mama minorului nu l-a crezut, decât după momentul în care fiul său i-a indicat exact modalitatea în care a acționat inculpatul și i-a povestit că acesta are un organ sexual mai M decât al său, astfel că ea s-a sesizat și a anunțat organele de poliție.
Ulterior, și tatăl minorului, când a aflat ce s-a întâmplat din relatările martorilor mai sus menționați, l-a chemat la locuința sa pe inculpat și, în prezența persoanelor care se aflau acolo, acesta a recunoscut comiterea faptei. Și în prezența organelor de poliție inculpatul a recunoscut fapta, în sensul că a întreținut cu minorul raporturi sexuale orale.
Apoi martorii și au declarat că au fost de față la prima ascultare a inculpatului, când acesta a recunoscut fapta de bună voie, fără a fi lovit sau amenințat.
În cursul urmăririi penale s-a mai efectuat și o reconstituire, când în prezența martorilor asistenți - G și, inculpatul a arătat modalitatea în care a acționat în momentul în care a întreținut raporturi sexuale orale cu victima.
Tot în faza de urmărire penală, în prezența părinților și a unui avocat, victima, minorul, a arătat că inculpatul i-a cerut că inculpatul i-a cerut să se joace împreună cu organele sexuale, după care s-au așezat în pat și a cerut să întrețină raport sexual oral.
Nu în ultimul rând, de reținut este și raportul de evaluare psiho-socială întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, după ascultarea minorului, în care se arată că explicațiile oferite de minor sun convingătoare și că a spus adevărul.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, se apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cp, având în vedere pericolul social al faptei, vârsta victimei, urmările faptei, precum și persoana inculpatului care a avut un comportament nesincer.
Prin urmare, apelul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 379 pct.1 lit.b Cpp.
În baza art. 381 Cpp se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce în continuare din pedeapsă durata arestului preventiv din data de 30.09.2009, la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 440/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 381 Cpp menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare din pedeapsă arestul preventiv din data de 30.09.2009 la zi.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T, onorariu avocat din oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. /11.11.09
Tehnored. 3 ex./11.11.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu
