Violul (art.197 cod penal). Decizia 16/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.16
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR: - - - - judecător
GREFIER: - -
****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror.
La ordine a venit spre soluționare cererea de apel formulată de apelantul inculpat împotriva Sentinței penale nr.412/D/2009 din 20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, intimata parte vătămată și intimatul reprezentant legal
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Avocat arată că apelantul inculpat i-a comunicat că nu a formulat cererea de apel, nu își însușește cererea de apel și nu insistă în cererea de apel.
Apelantul inculpat precizează că nu este semnătura sa pe cererea de apel, dar își însușește apelul declarat de către o altă persoană.
Fiind întrebat dacă vrea să dea o nouă declarație, apelantul inculpat precizează că se prevalează de dreptul la tăcere, nu dorește să fie audiat și își menține declarația dată la instanța de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, precizează că motivele de apel vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și reținerea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere motivele de apel expuse, reținându-se situația de fapt, persoana inculpatului, probatoriul administrat în cauză și circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că se pot reține dispozițiile art.74-76 Cod Penal, urmând ca în rejudecarea cauzei să se dispună o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.
Solicită acordarea onorariului pentru asistență juridică din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Intimatul reprezentant legal al părții vătămate G, arată că nu este de acord cu reducerea pedepsei aplicate inculpatului și solicită respingerea apelului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și apreciază ca fiind modică pedeapsa aplicată inculpatului în raport cu modalitatea și împrejurările în care a săvârșit fapta și față de gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat.
Solicită menținerea stării de arest a apelantului inculpat și deducerea arestului preventiv de la 20.11.2009 la zi.
Solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate și obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu sunt adevărate declarațiile părții vătămate și solicită să fie pus în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 412/D/20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr- s-a dispus:
În temeiul art.20 pen. raportat la art. 197 alin.1,3 teza I pen. pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de viol" a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.07.1958 în com., jud.N, domiciliat în sat, com. Sascut, jud.B,cetățenia română, CNP -, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a, lit,b pen.
În temeiul art.71 alin.2 pen. s-a aplicat inculpatului, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b pen.
S-a menținut starea de arest.
În temeiul art.88 pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reținere și arest preventiv începând cu data de 23.06.2009 la zi.
În temeiul art.14, 346.pr.pen. art.998 civ. s-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
S-a dispus plata din fondurile către Baroul Bacăua sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat.
În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală, precum și onorariul pentru asistența juridică din oficiu la instanță.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.585/P/2009 din 08.07.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.20 Cp. rap. la art.197 al.1,3 teza I Cp. constând în aceea că, în cursul lunii februarie 2008, prin folosirea de violențe și profitând de neputința victimei de a se apăra, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu minora în vârstă de 8 ani, activitatea infracțională fiind întreruptă de intervenția martorei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr- la data de 08.07.2009.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați; partea vătămată minoră, reprezentantul legal, (fila 37-39), inculpatul - fila 40, martorii:, (filele 55-56 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
LATURA PENALĂ
1. În fapt:
Din relația de concubinaj dintre G și s-a născut minora, la da de de 19.04.1999 întrucât părintele matern a neglijat integral obligațiile ce îi revenea" referitoare la creșterea și educarea minorei, în perioada 2002 - 2006 minora a locuit împreună cu tatăl său la domiciliul acestuia din com. Sascut, jud.B, unde a beneficiat de condiții normale de trai (ancheta socială nr.5239/16.08.2009 a Consiliului Local al com. Sascut).
Întrucât tatăl său a părăsit teritoriul României, plecând la muncă în străinătate, minora a fost încredințată din nou mamei sale, în luna decembrie 2008, la locuința acesteia din satul, com.Sascut, venind in vizită în mai multe rânduri vecinul său, inc..
În luna februarie 2008 (nu se reține data exactă), inculpatul a convins minora să îl însoțească Ia proprietatea numitului G - de care inculpatul are grijă împreună cu concubina sa, - și, prin exercitarea de acte de violență și profitând de neputința victimei de a se apăra a dezbrăcat-o, după care a încercat să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, activitatea infracțională fiind întreruptă de apariția martorei.
Aceasta i-a transmis imediat numitei fapta de care luase la cunoștință, însă părintele matern nu a sesizat organele de anchetă.
După întoarcerea în țară a părintelui patern, în luna martie 2009, acesta a luat la cunoștință de fapta comisă, sesizând-o imediat lucrătorilor de poliție, la data de 12.03.2009, partea vătămată fiind condusă la SML B, unde a fost examinată de medicii specialiști. în raportul de expertiză nr.S/689/12.03.2009 se concluzionează că " prezintă ruptură himeneală veche", iar ulterior s-a concluzionat că, "raportat la structura organelor genitale corespunzător vârstei de 9 ani, dimensiunile orificiului himeneal, aspectul rupturii himeneale, leziunea himenului a putut fi produsă prin introducerea în cavitatea vaginală a unui deget sau echivalent. Această variantă exprimând mai corect raportul conținut - conținător, un raport sexual cu intromisiune peniană de către un adult fiind puțin probabilă în acest caz".
În declarațiile date organelor de anchetă, minora a relatat faptul că inc. a încercat să întrețină raport sexual prin folosirea forței fizice, dezbrăcând-o de pantaloni, fără ca minora să poată opune rezistență.
Declarațiile inițiale ale martorei, concubina inc., au confirmat integral aceste aspecte, ulterior martorul nuanțându-și declarațiile, inculpatul a negat inițial săvârșirea infracțiunii dar a acceptat testarea poligraf, în raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 23.06.2009 menționându-se în mod expres că au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat. După testarea sa, în prezența apărătorului din oficiu, inculpatul a recunoscut faptul că a agresat sexual minora relatând însă că a avut doar intenția să se joace cu organul sexual al acesteia, fapt infirmat de probatoriul administrat.
Pentru eliminarea oricăror dubii, în cauză s-a dispus și s-a efectuat expertiza psihiatrică a inc., în raportul de expertiză nr. 1948/07.07 2009 menționându-se că inculpatul păstrează discernământul asupra faptelor și consecințelor acestora.
Situația de fapt a rezultat din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească - plângerea și declarațiile părții vătămate și ale reprezentantului legal; documentația medico-legală; ancheta socială; declarațiile martorilor, G, coroborate cu declarațiile inculpatului + probatoriul administrate parcursul cercetării judecătorești când au fost audiați partea vătămată minoră, reprezentantul legal, (fila 37-39), inculpatul - fila 40, martorii:, (filele 55-56 dosar).
Din conținutul declarației date de partea vătămată minoră, a rezultat că inculpatul a mai avut un contact sexual cu aceasta, ulterior celui care face obiectul dosarului, nefiind atunci de nimeni descoperiți. Intanța nu a putut proceda la aplicarea dispozițiilor art. 336.pr.pen. deoarece, pe de o parte, reprezentatul parchetului a arătat că nu pune în mișcare acțiunea penală pentru această a doua faptă relatată de partea vătămată din lipsa probatoriilor, iar pe de altă parte, susținerile părții vătămate, prezentate cu titlu de noutate în fața instanței, nu pot fi dovedite cu nici un fel de mijloc de probă.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsura fiind luată la propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, de către Tribunalul Bacău, pemițându-se mandatul de arestare nr.29/24.06.2009.
2. În drept:fapta inculpatului a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol, prev, și ped, de art.20 Cp. rap. la art.197 a.1,1 teza l Cp. pentru care a fost angajată răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72.pen.
Privitor la persoana și conduita inculpatului s-a reținut că este necăsătorit, are un copil minor, are 7 clase, nu are ocupație, nu are antecedente penale, și nu a recunoscut și regretat fapta comisă.
Art. 71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a-c "se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.În consecință inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teze 2, lit."b" cod penal, potrivit art.71 alin.2 pen.
De asemenea, fiind obligatorie, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b pen.
II. LATURA CIVILĂ
Audiată, partea civilă G, în fața instanței, în prima declarație, a arătat că nu se constituie parte civilă nedorind să fie despăgubit de inculpat cu vreo sumă de bani ci să suporte rigorile legii penale, să fie condamnat
În această situație instanța, în baza art. 14,346.pr.pen. raportat la art. 998. a constatat că nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a menținut starea de arest preventiv deoarece:
Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul, săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Astfel, la dosar au existat mijloace probatorii care vin să formeze convingerea că probabil inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat. S-au avut în vedere declarațiile părții vătămate minore, a reprezentantului său legal, a martorului ocular, a celorlalți martori și G, concluziile SML B din 12.03.2009 și nu în ultimul rând declarația de recunoaștere parțială a inculpatului.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ".
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiunefără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, l-au plasat pe inculpat la locul săvârșirii faptei, instanța a apreciat că în speță, au existat motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța a reținut că probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnareiar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura să aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeiniciei,instanța, analizând, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen. art.160 indice b pr.pen. a constatat că, există în continuare pericolul ca inculpatul să influențeze partea vătămată, aceasta prezentându-se la termenul de judecată de astăzi, împreună cu tatăl său, fiind întrunite condițiile cerute de art.148 lit.
"b)există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă".
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
În cauză au fost îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Prin lăsarea în libertate a inculpatului, în aceeași comunitate cu victima, s-ar fi indus un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar fi repercutat negativ asupra finalității actului de justiție.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului s-a pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
Ori, în cauza dedusă judecății, s-a constatat, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au subzistat și în prezent și chiar potrivit art.160/b alin. 3.C.P.P. teza II, a apreciat că în cauză s-au ivit elemente noi, care să justifice privarea sa de libertate, infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul este în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.
Pentru toate argumentele expuse mai sus, s-a apreciat că temeiurile care au dus la luare și menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, așa cum s-a arătat în apărarea formulată, drept pentru care, menținerea stării de arest a inculpatului a fost necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiție în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave.
Ori, sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
În condițiile speței, la acest moment interesul general a prevalat în raport cu interesele inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, deoarece, securitatea părții vătămate ar fi amenințată.
Pe de altă parte potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul din următoarele pericole care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariția a inculpaților sau pericolul de a fii tulburată ordinea publică.
În același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin nr. R(80) 11 care la punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fii ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cV. Justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă. Cum în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile mai sus arătate prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului d e procedură penală și de dispozițiile CEDO și R-80 CM al Consiliului Europei având în vedere complexitatea și particularitățile cauzei este evident că limitele unei arestări preventive rezonabile nu au fost depășite în speță și în acest context nu poate dispune judecarea în libertate a inculpatului.
În baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată deja prin reținere și arest preventiv,începând cu data de 23.06.2009 la zi.
S-a dispus plata din fondurile către Baroul d e Avocați Bas umei de 200 lei cu titlu de onorariu avocați oficiu, pentru av. și. Constatând culpa procesuală a inculpatului, în temeiul art.191 alin.1 pr.pen. l-a obligat la plata a câte 800 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-a inclus și cele efectuate la urmărirea penală, în cuantum de 300 de lei, precum și onorariul pentru asistența juridică din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul. s-a solicitat în susținerea cererii de apel reducerea pedepsei pe considerentul că în cauză pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74. p.
Procedând la verificarea sentinței apelate în raport de motivele de apel invocate precum și din oficiu Curtea reține următoarele:
Instanța învestită cu soluționarea pe fond a cauzei a stabilit o situație de fapt în conformitate cu probatoriul administrat în cauză, necontestată de către inculpat, respectiv că într-una din zilele din luna februarie 2008, la locuința numitului G din satul, comuna Sascut, județul Bae xercitat acte de violență asupra minorei, în vârstă de 10 ani, a profitat de starea de neputință a acesteia de a se apăra și a dezbrăcat-o încercând să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, activitatea infracțională fiind întreruptă de apariția martorei.
La individualizarea judiciară a pedepsei a fost avut în vedere, în mod justificat, gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei reținute în sarcina inculpatului, consecințele negative asupra dezvoltării ulterioare a victimei minore fiind evidente.
Față de circumstanțele relevate în speță nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante față de inculpat, mai ales că din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că acesta nu se află la prima încălcare a legii penale. De asemenea, este de reținut că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptelor sale, declarând că a vrut doar să se "joace" cu victima.
Atingerea scopului pedepsei în conformitate cu prevederile art. 52. p. respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de acest gen, nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, de natură să descurajeze persoane care intenționează să comită agresiuni sexuale împotriva copiilor.
În consecință Curtea apreciază că Tribunalul Bacăua pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmând a se dispune respingerea apelului declarat de inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art. 383 al. 1 ind. 1. p p. . cu referire la art. 350. p p. . va fi menținută starea de arest a inculpatului, în cauză pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului decurgând cu evidență din gravitatea deosebită a faptei săvârșite de acesta.
Va fi dedusă în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 20.11.2009 la zi.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2. p p. . va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod Procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.412/D/20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr-.
În temeiul art.383 al.1 ind. 1 Cod Procedură Penală cu referire la art.350 Cod Procedură penală menține starea de arest preventiv a apelantului inculpat.
În temeiul art.381 al.1 Cod Procedură penală deduce în continuare arestarea preventivă a apelantului inculpat de la 20.11.2009 la zi
În conformitate cu dispozițiile art.189 Cod Procedură penală dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei către Baroul Bacău -..
În conformitate cu dispozițiile art.192 al.2 Cod Procedură penală obligă apelantul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2010, în prezența apelantului inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. sent.
red. dec.
tehnored.
05.02.2010
3 ex.
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Arin Alexandru Mengoni
