Violul (art.197 cod penal). Decizia 20/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 20/MP
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.257 din data de 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.197 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- apelantul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr. 3337/2009, emisă de Baroul Constanța;
Se constată lipsa intimatei parte vătămată și a intimatei parte responsabilă civilmente ( ).
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat dispozițiile prev. de art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de apel și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva sa. Acesta precizează că dorește să dea declarație, cele relatate, fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală,
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat arată că, inculpatul, anterior a solicitat efectuarea unei expertize medico - legale pentru stabilirea profilului genetic al produsului de concepție și totodată această expertiză să stabilească cum este posibil ca să nu fie bolnav de sifilis în condițiile în care inculpatul este purtătorul acestei boli, fiind înregistrat cu doi ani înainte de comiterea faptei cu această boală în evidențele medicale. Solicită această probă pentru a dovedi că, intre el și partea vătămată nu a avut loc nici un raport sexual.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea probei solicitate întrucât în dosar există o astfel de expertiză efectuată, expertiză care îl indică pe inculpat ca fiind tatăl produsului de concepție în proporție de 99 %. Boala cu transmitere sexuală de care suferă inculpatul nu este obligatoriu să fie transmisă și fătului
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat arată că, s-a efectuat o expertiză numai în ceea ce privește grupa sanguină, însă nu s-a stabilit filiația genetică a copilului.
Apelantul inculpat arată că este de acord cu cele solicitate de apărătorul său întrucât minora a mai întreținut relații sexuale și cu alte persoane și de aceea solicită această expertiză.
Curtea, deliberând asupra probei solicitate, apreciază că aceasta nu este utilă cauzei, întrucât în cauză s-a efectuat un raport de constatare medico - legală care a stabilit paternitatea inculpatului față de prin comparația genotipară ADN, iar indicii de probabilitate sunt foarte ridicați. Apreciază că această probă solicitată are un caracter vădit tergiversatoriu, motiv pentru care o respinge.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici alte cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 375-376 cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 377 cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și achitarea inculpatului, întrucât nu el este autorul faptei. Consideră că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor probe esențiale pentru aflarea adevărului și pentru dovedirea nevinovăției inculpatului. In cauză planează suspiciuni cu privire la vinovăția inculpatului, mai ales că, partea vătămată nu a fost constantă în declarațiile date, schimbându-și în instanță declarația dată la urmărirea penală.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței instanței de fond prin care, în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare. Vinovăția inculpatului este dovedită cu expertiza ADN efectuată, prin declarațiile martorilor audiați și din toate celelalte probe administrate în cauză din care rezultă că, inculpatul prin violență și amenințare a supus-o pe partea vătămată minoră, să întrețină raporturi sexuale cu acesta. Solicită a se analiza atitudinea oscilantă a părții vătămate minore în condițiile în care s-a stabilit fără echivoc faptul că, inculpatul le amenința atât pe aceasta, cât și pe mama ei. Inculpatul are in cazierul său încă două condamnări anterioare pentru fapte de același gen, iar probele administrate în prezenta cauză, susțin hotărârea de condamnare. Solicită menținerea stării de arest a inculpatului avându-se în vedere faptul că, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au modificat.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat cu privire la starea de arest a inculpatului arată că această măsură nu se mai justifică, hotărârea de condamnare a inculpatului nefiind definitivă. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul, având cuvântul cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, arată că solicită respingerea acesteia motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive.
Apelantul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Partea vătămată este măritată și nu are dovezi împotriva lui.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 257 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, in dosarul penal nr-, s-a hotărât următoarele:
"In baza art. 197 alin. 1, 2 lit.b și lit. b indice 1 și alin.3 teza I Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal,condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 17 (șaptesprezece ) ani închisoare.
In baza art. 65 alin. 2 rap. la art. 66 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a, lit. b, lit.d și lit. e Cod penal, pe o durată de 7 (șapte) ani după executarea pedepsei principale.
In baza art.203 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ( cinci ) ani și 6 ( șase ) luni închisoare.
In baza art. 180 alin. 2 indice 1 Cod penal, cu aplic.art. 37 lit. b Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 ( unu) an închisoare.
In baza art. 33 lit.b, art. 331it.a, art. 34 lit.b Cod penal combinat cu art. 35 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele cu închisoarea aplicate, în final, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 17(șaptesprezece ) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a, lit.b, d și e Cod penal,timp de 7 ani după executarea pedepsei cu închisoarea.
In baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a, lit. b, lit.d, lit.e Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
In baza art. 88 Cod penal,deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin arest preventiv,de la data de 12.03.2009, la zi.
In baza art. 350 alin.l Cod proc. pen. coroborat cu art. 160 / b alin. 1 și alin.3 Cod proc.pen. menține măsura arestării preventive față de inculpat.
In baza art.346 alin.1 Cod proc. pen. rap. la art. 14, art. 17 și art. 18 Cod proc. pen. combinat cu art. 998 - art. 999 Cod civil, obligă inculpatul către partea vătămată, prin reprezentantul legal ( mama) ( ), la plata sumei de 5.000 lei (cinci mii )reprezentând despăgubiri civile - daune morale -.
In baza art. 189 Cod proc, onorariu avocat oficiu către Baroul Constanta, în cuantum de 150 lei - în favoarea av. -, de 100 lei - în favoarea av. și de 100 lei - în favoarea av. -pentru faza de urmărire penală - și în cuantum de 200 lei în favoarea av. - pentru faza de judecată - se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
In baza art. 191 Cod proc. pen, obligă inculpatul la plata sumei de 1.730 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 550 lei onorariu avocat oficiu, respectiv: 100 lei pentru av., 150 lei pentru av. -, 100 lei pentru av. și 200 lei pentru av.."
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Constanța nr. 586 / P / 2008 întocmit la data de 2 septembrie 2008, s- a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvîrșirea în stare de recidivă post executorie, a infracțiunilor de viol,incest și lovire sau alte violențe,prevăzute de art.197 al.1,2 lit.b și b/l și al.3 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal și art.37 lit.b Cod Penal, art. 2o3 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal și art.37 lit.b Cod Penal și art. 18o al.2 / 1 Cod Penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod Penal, cu aplic. art.33 lit.a, art. 33 lit.bCod penal.
Din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
Numita a fost victima violului comis de inculpat, fiind nevoită, cu acordul mamei sale, să întrețină la domiciliul său din comuna Independența, județul C, relații de concubinaj cu acesta.Din cauza violențelor fizice la care a fost supusă de inculpat, susnumita a părăsit domiciliul inculpatului,deși era gravidă în 3 luni și s-a stabilit în comuna, sat. nr. 2o7, județul C S,unde s-a căsătorit cu numitul, pînă atunci numele de familie fiind.
La data de 14.o2.1994, din relația de concubinaj dintre inculpat și,s-a născut în municipiul Reșița, partea vătămată, potrivit certificatului de naștere seria -, nr. -, CNP -, care este rezultatul relației de concubinaj dintre inculpat și .Întrucât nu a fost stabilită paternitatea față de partea vătămată minoră, pe certificatul de naștere și pe cartea de identitate nu este menționat tatăl. Când partea vătămată avea vârsta de o lună și J, a fost luată de la mamă,de sora inculpatului, și crescută la domiciliul ei, deoarece inculpatul se afla în penitenciar, în executarea pedepsei de 2 ani și 24 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1115 / 07.06. 1994 Judecătoriei Medgidia și în continuare în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.363 / 01.10. 2001 Judecătoriei Mangalia.Știind că este fiica sa, pe la sfârșitul anului 2oo6, a luat-o pe minoră la el acasă,pentru aoc rește împreună cu concubina sa,deoarece s-a certat cu sora sa și nu i- mai permis minorei să locuiască la aceasta.
Datorită înclinațiilor necontrolate pentru întreținerea de raporturi sexuale, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a întreține asemenea raporturi cu fiica sa, respectiv partea vătămată.
Potrivit declarațiilor minorei, în vârstă de 13 ani la începerea activității infracționale de către inculpat, aceasta a fost chemată în noiembrie, pe la sfârșitul lunii ori decembrie, a anului 2oo7,în grajdul de animale din curtea casei, unde inculpatul i-a cerut să-și dezbrace pantalonii că "totul va fi bine". Minora a refuzat și plângând 1-a rugat să nu-i facă nici un rău, fiindcă îl va spune concubinei astfel că la rugămintea acesteia, inculpatul a lăsat-o să părăsească grajdul, nu înainte de aoa menința cu moartea, dacă îl va reclama la poliție sau va spune altcuiva. Minora nu a povestit nimănui cele petrecute în grajd, întrucât, după cum susține ea, persoanele cu care locuiește, fiind rude ale inculpatului, nu îi sunt alături și nu o sprijină.
După o săptămână de la întâmplarea relatată mai sus, inculpatul intrat într-o noapte în camera în care dormea partea vătămată cu sora vitregă și fratele vitreg și potrivit declarației acesteia, a pulverizat un gaz în încăpere, după ce i-a mutat într-o altă cameră sau în alt pat pe ceilalți doi minori de vârstă mai mică decât ea, apoi a dezbrăcat-o pe aceasta de pijamale și a întreținut un raport sexual în timp ce partea vătămată se afla adormită datorită sprayului paralizant. A doua zi când s- a trezit, partea vătămată a constatat că nu mai era îmbrăcată cu chiloții pe sub pantalonii de pijama și în locul bluzei avea un maiou, iar în cameră era un miros urât, în aceeași zi aflând de la concubina inculpatului că acesta pulverizase în dormitoare un spray paralizant. Totodată, aceasta a acuzat dureri abdominale și genitale, constatând că sângerează în zona genitală. Ulterior, la interval de câteva zile, inculpatul a afirmat în prezența concubinei sale, de față fiind și minora, că, în noaptea respectivă, a violat-o pe aceasta din urmă, deflorând - o. La sfârșitul anului 2oo7, inculpatul a plecat să lucreze în B iar în luna ianuarie 2oo8 când s-a întors, în timp ce concubina sa nu se afla la domiciliu, a chemat-o din nou pe minoră în grajdul de animale din curtea casei, unde i-a cerut să se dezbrace de pantaloni și de chiloți și să se întindă pe un pulover aruncat pe jos. Minora a refuzat, fapt pentru care inculpatul a amenințat-o cu moartea, arătându-i o pânză de bomfaier cu care o va tăia pe mâini și cu toată opoziția, prin amenințare, inculpatul - a dezbrăcat-o de chiloți pe partea vătămată și a întreținut cu aceasta un raport sexual, perceput foarte dureros de partea vătămată,cu atît mai mult că inculpatul are introdusă o bilă pe gland. După comiterea faptei, minora i-a relatat mătușii sale ce i s-a întâmplat însă aceasta nu a crezut-o, considerând că tatăl său nu poate face așa ceva copilului său. În luna aprilie 2oo8, inculpatul a întreținut din nou un raport sexual cu partea vătămată, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de starea de frică pe care o avea față de inculpat din cauza amenințărilor și violențelor fizice aplicate în mod repetat. Pe la mijlocul lunii mai 2oo8, i-a cerut acesteia să întrețină cu el un alt raport sexual, profitând de lipsa concubinei de la domiciliu. Minora 1-a refuzat, fapt pentru care inculpatul a devenit agresiv, i-a tras cu forța pantalonii de pe ea,care s-au descusut de la elastic până la buzunar, i-a rupt chiloții și i-a aruncat în sobă, după care a întreținut cu ea raport sexual normal. În cursul serii zilei respective, minora i-a relatat concubinei tatălui, despre fapta comisă de asupra sa,însă, din nou nu a fost crezută.
Încă de la primele depoziții, minora a precizat că nu a avut ocazia să-i spună mamei naturale despre actele de viol, întrucât ține legătura cu ea prin intermediul telefonului mobil ce aparține inculpatului.
În seara de 2o mai 2oo8, minora se afla în curtea școlii din comuna Independența cu alți copii, unde se, fapt pentru care inculpatul a trimis-o pe sora ei să o urmărească, bănuind că ar putea avea relații sexuale cu alți băieți. La un moment dat, cele două surori au început să țipe una la alta, timp în care și-a făcut apariția și inculpatul,care i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu picioarele în spate și cu pumnii în umăr și peste ceafă, conducând-o acasă cu forța. La domiciliul său, inculpatul a continuat să o lovească pe minoră peste fese,cu o de ventilator, din, după care a trimis-o afară să se spele, loc unde i-a mai aplicat și alte lovituri cu pumnul în coaste, cauzându-i leziuni vizibile, după cum se poate vedea din planșa foto aflată în dosarul de urmărire penală.
A doua zi, 21.o5.2oo8, minora s-a deplasat la Postul de Poliție Independența, unde a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului, pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe, viol și incest.
La aceeași dată, ea a fost examinată medico-legal, constatându-se pe corpul acesteia multiple echimoze pe ambele fese și coapse.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 27/S din 21.o5.2oo8, rezultă că minora prezintă leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure liniare, ce pot data din 2o.o5.2oo8, necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale de la data producerii iar în ceea ce privește examenul genital,prezintă o deflorare veche a cărei dată nu poate fi precizată.
În aceeași zi, a fost încredințată spre ocrotire Centrului de Plasament " "
Întrucât minora a relatat că de la violul din aprilie 2oo8 nu a mai avut ciclul menstrual, a fost examinată ginecologic și ecografic, la data de 04. 07. 2008,constatându-se că este însărcinată în 7-8 săptămâni.
În aceste împrejurări, în interesul minorei, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cal uat măsura întreruperii sarcinii, fapt pentru care a contactat-o pe mama minorei, care și-a dat consimțământul pentru efectuarea întreruperii de sarcină, aspect comunicat și Spitalului Clinic Județean
La data de o3.o7.2oo8 s-a decis de medicul specialist practicarea chiuretajului uterin evacuator (legal) minorei, iar produsul de chiuretaj, a fost congelat în vederea determinării profilului genetic.
La data de o4 iulie 2oo8, produsul de concepție recoltat prin chiuretaj uterin, a fost predat de cadrele medico-sanitare în stare congelată,lucrătorilor de poliție, potrivit procesului -verbal nr. - / 04. 07.2008 încheiat, care l-au trimis la Institutul de Criminalistică al IGPR,în vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice biocriminalistice.
De asemenea, au fost recoltate probe biologice de la partea vătămată și de la inculpatul, pentru a se stabili dacă acesta este tatăl biologic al minorei pe calea unei constatări tehnico-științifice biocriminalistice.
Din raportul de expertiză nr. - din 14.o8.2oo8, file 56,66, rezultă că este tatăl biologic al minorei,cu un indice de paternitate de 2.600.000, concluzionându-se că, în afară de, 99,99996% din populația studiată nu poate fi tatăl biologic al susnumitei.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr. - din 21.o7.2oo8, se constată că inculpatul este tatăl biologic al produsului de concepție (avorton) cu un indice de paternitate de 1.85o.ooo,ceea ce semnifică faptul că: în afară de, 99,99996% din populația studiată, nu poate fi tatăl biologic al produsului de concepție; o,oooo54% din populația studiată mai poate fi tatăl biologic al produsului de concepție.
Pentru protejarea și ocrotirea minorei, prin sentința civilă nr. 812/23.o6.2oo8, aflată la dosar, Tribunalul Constanțaa dispus reintegrarea minorei în familia mamei sale, iar la data de o7 iulie 2oo8 a fost pusă în executare sentința civilă, fiind redată mamei, )., potrivit procesului verbal încheiat în acest sens.
Pe timpul șederii în plasament, minora a beneficiat de consiliere psihologică și de servicii rezidențiale, așa cum reiese din actele dosarului de urmărire penală.
Inculpatul, atît în cursul urmăririi penale cît și al judecății, a avut o conduită procesuală nesinceră și necooperantă, nerecunoscând că a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, indicând drept autor al faptelor de viol alte persoane, care au fost audiate ca martori.În același timp, a susținut că toată familia sa cunoaște că el are implantată o bilă pe penis,încă din anul 2001, când a fost condamnat pentru violul comis asupra surorii concubinei sale,. Inculpatul a mai susținut că fiica sa și- început de viața sexuală, că el cunoaște persoanele cu care a întreținut aceasta raporturi sexuale, persoane audiate de altfel la solicitarea lui, în ambele faze ale procesului penal. Acesta recunoaște că a bătut- pe minoră,deoarece pleca de acasă fără să- i spună, absenta de la școală sau nu participa la toate orele, la terminarea cursurilor nu venea acasă și întârzia, fără a da vreo explicație, umbla cu băieți și avea prieteni printre aceștia,astfel că, potrivit propriilor susțineri,a- aplica o corecție fizică, i se părea normal,întrucât este tatăl ei și poate recurge la aceste metode.
Partea vătămată, fiind audiată în cursul cercetării judecătorești, la termenul din 17.11.2008, în ședință secretă, a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale,arătând că nu este nimic adevărat, exceptând fapta de lovire și că la fel a declarat când a fost audiată la parchet, în sensul că inculpatul doar a bătut - o dar că niciodată nu a întreținut cu ea raporturi sexuale iar sarcina din anul 2008, nu a fost concepută cu acesta. Declarația consemnată la parchet, nu a citit - o și nici nu i- a fost citită, doar a semnat -o fără a-i cunoaște conținutul și crede că s-a copiat după declarațiile date la poliție, deși tot ea afirmase că nu a dat nici o declarație în primă fază procesuală. Consideră că organele de poliție din comună și în special șeful de post, îi poartă ură tatălui și îl acuză de faptele de viol din acest dosar, doar pentru că a mai fost condamnat pentru viol. La același termen, susținut că cererea de retragere a plângerii împotriva inculpatului,aflată la fila 8 din dosarul instanței, ea a formulat- Fiind întrebată cum a putut furniza așa de multe detalii în cursul audierilor, dacă susține că declarațiile de la urmărirea penală nu reflectă realitatea, minora nu a putut oferi nici o explicație.
Ulterior, respectiv la termenul de judecată din 02.03.2009, vizibil neliniștită, printre lacrimi menționând că se teme de inculpat, înțelegând din atitudinea ei temerea pentru eventualele consecințe pe care le va suporta din partea acestuia,fără a putea explica tocmai datorită stării de surescitare în care se afla, partea vătămată a precizat că dorește să formuleze o nouă declarație,pentru că va reveni asupra celor declarate inițial în fața instanței, solicitând prezența la audiere a consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța,instanța încuviințând cererea, inclusiv asigurarea prezenței unui consilier, conform prevederilor art. 77 indice 1 alin. 2 Cod proc. pen.
A doua zi, 03. 03. 2009, minora s- a deplasat la Postul de poliție Independența, unde, în prezența unui asistent social, din cadrul Primăriei Independența și a unui martor, a declarat că a fost amenințată cu moartea de către inculpat, care i- a spus că "îi va lua gîtul " dacă va reveni asupra declarațiilor formulate inițial în fața instanței de judecată, ea refuzând din acel moment să mai meargă la domiciliul inculpatului. Din investigațiile efectuate de organele de poliție, a rezultat că minora este lipsită de ocrotire, locuind cu inculpatul, în lipsa mătușii, care era plecată în Turcia și constatându - se că se află într-o situație specială ce necesită acordarea de asistență socială în regim de urgență, s-a procedat la predarea minorei către Centrul de Primire Minori în Regim de Urgență C și instituționalizarea temporară, până la următorul termen de judecată din 23. 03. 2009.
Toate aceste împrejurări faptice rezultă din documentele înaintate la dosar de organele de poliție, ulterior depuse în original, odată cu propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, înregistrată la data de 09. 03. 2009 și soluționată la data de 12.03.2009, când a fost admisă în baza încheierii pronunțată și arestat în lipsă inculpatul, emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 / 12.03 2009, în cursul aceleiași zile acesta a fost depistat, adus în fața judecătorului, conform art. 152 alin. 3 și 4 Cod proc. pen. din aceeași dată început să curgă termenul de 30 de zile, întrucât mandatul a fost pus în executare.
La luarea măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 rap. la art. 68/ 1 Cod proc. pen. și art. 148 alin.1 lit. e Cod proc. pen. privind existența indiciilor temeinice că inculpatul ar putea fi autorul faptelor penale deduse judecății, a limitei de pedeapsă cerută de lege și presiunilor exercitate asupra părții vătămate pentru aod etermina să nu facă declarații suplimentare în fața instanței, recurgând la amenințări cu moartea, dacă va retracta prima declarație din cursul cercetării judecătorești. Astfel exista pericolul ca inculpatul să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să zădărnicească aflarea adevărului iar situația deosebită în care se afla minora necesita luarea măsurilor de protecție socială în regim de urgență.
Fiind audiată la termenul de judecată din 23 03. 2009, în ședință secretă în prezența mamei, a avocatului, psihologului de la Direcția Pentru Protecția Copilului C și a unui consilier din cadrul Serviciului de Probațiune C, minora a descris activitatea infracțională, constând în abuzurile sexuale la care inculpatul a supus-o începând cu sfârșitul lunii noiembrie 2007,relatând cu lux de amănunte împrejurările în care a fost amenințată cu bătaia sau cu moartea și a devenit victimă a faptelor reținute în sarcina inculpatului, pe care l- a indicat drept autor.Prezentarea faptelor fiind aceeași cu cea relatată de minoră în timpul urmăririi penale, declarații la al căror conținut am făcut trimitere la începutul expunerii odată cu descrierea situației de fapt, nu voi relua.
La termenul la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, partea vătămată fiind întrebată referitor la a doua cerere de retragere a plângerii, depusă înaintea termenului de judecată - fila 146 - a arătat că ea a formulat această solicitare, întrucât vrea să-l ierte pe inculpat pentru toate faptele comise și că nu dorește ca acesta să facă pușcărie pentru că totuși este tatăl ei. Mama minorei a arătat că nu a știut de aceste cereri până la momentul aducerii la cunoștință de către instanță și de avocatul părții vătămate dar nu a avut nici un moment această intenție și că în ceea ce o privește, nu susține cererea de retragere a plângerii pentru faptele inculpatului și nu este de acord cu atitudinea fiicei, în sensul arătat mai sus.
Pe de altă parte, în această ordine de idei, instanța reține că, pentru săvârșirea infracțiunii de viol și incest asupra unei minore, retragerea plângerii prealabile nu înlătură răspunderea penală, deoarece, potrivit art. 131 alin. ultim Cod penal, în atare caz acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.
În legătură cu măsura preventivă, este de precizat că în cursul urmăririi penale, prin încheierea de ședință nr. 50 din 22. 05. 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului, apreciind că:nu există probe certe de vinovăție sub aspectul infracțiunii de viol, nu a săvârșit o nouă infracțiune în afara aceleia pentru care era cercetat,situația neputând fi asimilată stării de recidivă, altfel s-ar aduce atingere prezumției de nevinovăție, nu rezultă cu certitudine că actele de agresiune fizică din 20. 05. 2008 ar fi fost comise în scopul influențării părții vătămate, ca atare nu există legătură de cauzalitate între acestea și pretinsa faptă de viol, în absența unor indicii bine conturate la acel moment cu privire la existența faptei de viol, nu există pericolul pentru ordinea publică. Așadar, s-a constatat, în raport de probele administrate până la acea dată - 22.05.2008- că nu sunt incidente dispozițiile art 143, art. 148 alin. 1 lit.d, lit. e și lit. Cod proc. pen.
Totodată, judecătorul a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal, spre a împiedica orice sustragere inculpatului de la urmărirea penală sau judecată, pentru a asigura prezența acestuia în fața organului judiciar, în vederea lămuririi depline a cauzei și aflării adevărului, în vederea administrării oricăror altor probe utile cauzei, se impune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, măsură preventivă prelungită de procuror,conform art. 145 alin. 2, alin 2 indice 1 alin. 2 indice 2, alin. 2 indice 3 și art. 145 alin.3 Cod proc. pen. până la data sesizării Tribunalului, cu rechizitoriu.
Revenind la starea de fapt, instanța a avut în vedere la stabilirea acesteia, următoarele mijloace de probă din cele două faze procesuale, analizate în mod coroborat: sesizarea făcută la poliție de către partea vătămată, procesul - verbal de consemnare a plângerii și declarațiile părții vătămate minore, declarațiile mamei acesteia - fostă -, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, procesul verbal de recoltare a probelor biologice de la inculpat și partea vătămată, pentru expertiza ADN, raportul de constatare medico - legală nr. 27 / S/ 21.05.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C, procesul verbal de predare al produsului de concepție, raportul de constatare tehnico- științifică biocriminalistică nr. - / 21. 07. 2008, raportul de expertiză biocriminalistică nr. - / 14.08. 2006, ambele efectuate de Institutul Criminalistic din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române,înscrisuri, în mare parte puse la dispoziția organului de urmărire penală de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, declarațiile martorilor, -, declarațiile inculpatului, în cuprinsul cărora acesta recunoaște doar că a lovit- o pe minoră pentru că întâmpina dificultăți în creșterea și educarea acesteia, negând celelalte acuzații.
Potrivit art. 69 Cod proc. penală, declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Instanța nu poate reține ca apte a satisface exigențele acestui text de lege declarațiile inculpatului în care fie nu recunoaște fapta, fie prezintă de fiecare dată altă versiune a aceleiași împrejurări, întrucât pe de o parte,declarațiile unei persoane reprezintă poziția sa în procesul penal, care trebuie să fie unitară, iar pe de altă parte, într- asemenea situație nu se mai poate aprecia că declarațiile se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Declarațiile inculpatului și aspectele expuse în acest context, nu pot fi reținute de către instanță ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului,câtă vreme apărările acestuia, constând în simpla negare - exceptând fapta de lovire din data de 20. 05. 2008, pe care o recunoaște, arătând că i-a aplicat 30 de lovituri cu o de ventilator din - sunt în vădită contradicție cu mijloacele de probă, nu au suport în probele în acuzare și în apărare și nici o argumentare temeinică.
Din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.75 Cod proc.penală, instanța constată că declarațiile părții vătămate prin care îl acuză pe inculpat, se coroborează cu probele științifice, respectiv, raportul de constatare tehnico - științifică biocriminalistică, nr. - / 21.07. 2008 și raportul de expertiză nr. - / 14. 08. 2008 raportul de constatare medico - legală, procesul verbal încheiat cu ocazia predării produsului de concepție, documentele puse la dispoziție în faza de urmărire penală de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, procesul verbal de cercetarea locului faptei cu planșele foto,depozițiile martorilor audiați în acuzare și în apărare, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești,înscrisurile depuse odată cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, alte înscrisuri ce constituie mijloace de probă, invocate de organul de urmărire penală, acte medicale,declarațiile parțiale ale inculpatului.
Martorul a declarat în mod constant că inculpatul l-a chemat la domiciliul său, pretextând că vrea să-i facă tratament calului din propria gospodărie - martorul având profesia de asistent veterinar-și deplasându- se la fața locului și- a dat seama că nu acesta era motivul real, întrucât inculpatul l-a luat la bătaie,lovindu-l cu pumnul și cu picioarele, acuzându- pe nedrept că a întreținut relații sexuale cu fiica sa. .-l de ce nu merge la poliție să reclame și repetându-i că nu a comis o asemenea faptă, inculpatul i- ar fi răspuns că nu vrea să- i facă rău, că el a făcut pușcărie și știe cum este acolo.
Martora - sora inculpatului - a declarat că minora nu i s- a confesat în ceea ce privește un eventual raport sexual avut cu tatăl ei, că nu cunoaște aspecte cu privire la relația dintre tată și fiică și nici dacă aceasta a întreținut relații intime cu băieți și că în nenumărate rânduri,minora i-a spus că vrea să meargă să stea cu mama ei, pentru ca mai târziu să nu mai dorească acest lucru. Își mai amintește că inculpatul i-a spus de mai multe ori că minora ar avea relații inclusiv sexuale cu băieți,că nu învață, lipsește de la școală și că a bătut-o, ulterior martora aflând că inculpatul i-ar fi aplicat o corecție fizică minorei, după ce ar fi văzut-o în curtea școlii, în compania unui băiat.
Din acel moment și în prezent, nu mai vorbește cu fratele ei, potrivit propriilor susțineri.
Martorul, a relatat că după ce a aflat la postul de poliție că fratele mamei lui, respectiv inculpatul,a fost pus sub acuzare pentru viol, a discutat cu partea vătămată și aceasta i-a confirmat, moment în care a și început să plângă, motiv pentru care nu a mai putut continua discuția.
Martorii și -, nu cunosc aspecte în legătură cu faptele deduse judecății. Primul, o cunoaște pe minoră, el fiind om de ordine (paznic)în cadrul școlii din comună și evidențiază unele elemente negative în conduita acesteia la școală, în sensul că aceasta se cu băieții, având un comportament relativ agresiv, verbal și fizic,față de ceilalți elevi iar cel de-al doilea îi cunoaște pe inculpat și partea vătămată, ca și consăteni iar relația dintre el și partea vătămată este de amiciție.
Din depoziția martorei, de profesie psiholog,ca și din raportul de evaluare psihologică privind pe minoră, reiese că în demersul evaluator al acesteia, au fost identificate atitudinea rezervată, de retragere, izolare,închidere în sine,starea de teamă, neliniște, tristețe, dar în același timp, apropierea față de mamă, nevoia acută de protecție, tandrețe,afecțiune, susținere, încurajare,pentru depășirea evenimentelor traumatizante, pentru valorificarea nevoilor fizice, psihice și emoționale.
Actuala concubină a inculpatului, audiată în calitate de martoră, a afirmat că nu cunoaște nimic în legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului, lăsând să se înțeleagă că nici un moment comportamentul părților nu au determinat-o să bănuiască faptul că se întâmplă ceva,că se consumă asemenea fapte, martora insistând însă asupra problemelor de comportament ale părții vătămate.
Mama minorei, fiind audiată în cursul cercetării judecătorești, și-a menținut poziția procesuală din prima fază procesuală, a confirmat toate acuzațiile aduse inculpatului, pe de altă parte, din relatările acesteia rezultă implicit neputința,cu toate eforturile pe care, după cum susține, le depune, de a avea o comunicare permanentă cu fiica sa și de aoa vea lângă ea.
În apărare și pentru respectarea principiului egalității armelor, instanța a încuviințat la cererea apărătorului inculpatului, audierea unui martor în circumstanțiere și efectuarea unui referat de evaluare privind pe inculpat.
Fiind audiată martora,aceasta nu a putut aduce elemente noi în sprijinul apărării, în ceea ce privește persoana inculpatului, evidențiind doar aspecte negative din comportamentul minorei, aceleași care se regăsesc și în depozițiile unora dintre martori și pe care le-am amintit deja.
După luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, acesta a solicitat audierea ca martor, pe situația de fapt, a unei persoane care în prezent execută o pedeapsă cu închisoarea în Penitenciarul Poarta Albă, susținând că acesta ar cunoaște că partea vătămată nu spune adevărul și că el este nevinovat, însă fiind audiat, martorul, dimpotrivă, a declarat că nu știe nimic în legătură cu activitatea infracțională iar pe inculpat și partea vătămată, îi cunoaște ca și consăteni. Declarațiile martorilor și, sora și respectiv concubina inculpatului, pun în evidență mai degrabă tendința de subiectivism, dorința acestora de a-i creea inculpatului o situație favorabilă, nicidecum ce statuează art. 78 Cod proc. pen, respectiv că ar fi o persoană care ar avea cunoștință despre împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului, astfel că vor fi primite cu rezerve.
Nici declarațiile celorlalți martori nu constituie probe directe și chiar dacă depozițiile martorilor audiați în cauză conțin și unele inadvertențe- dar care nu influențează fondul cauzei - conținutul lor nu poate fi ignorat în totalitate.
Lipsa unor martori oculari care să fi perceput ex propriis sensibus comiterea faptelor,nu constituie o împrejurare care să ducă la stabilirea altei concluzii decât cea care rezultă din interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate în cauză.
De asemenea, relațiile obținute la solicitarea inculpatului, în cursul judecății, privind unele aspecte de natură medicală, respectiv o anumită afecțiune care, în opinia apărării,ar fi putut fi transmisă părții vătămate de la inculpat pe cale sexuală, dacă ar fi autorul faptelor, date medicale care se regăsesc și în dosarul de urmărire penală, nu sunt de natură să- l disculpe pe inculpat ori să creeze dubiu asupra veridicității declarațiilor părții vătămate.
În acest context, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut, probele analizate coroborat, duc în mod indubitabil, la concluzia că a comis faptele deduse judecății iar declarațiile de nerecunoaștere a activității infracționale, prin ele însele neputând constitui un argument în reținerea apărării, vor fi înlăturate, întrucât nu servesc la aflarea adevărului.
Pe de altă parte, pretinsele abuzuri din partea organelor de poliție, nu au fost în nici un mod dovedite, iar susținerile necorespunzătoare adevărului întrucât nu au suport în probele administrate, sunt făcute în încercarea de a fi exonerat de răspundere penală.
Prin urmare, concluziile apărării de a fi achitat pentru infracțiunile de viol și incest pentru că nu le-a săvîrșit ori că inculpatul nu a știut că este tatăl,și din această perspectivă nu ar subzista incestul, nu pot fi primite.
Întrucât faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat, instanța îi va angaja răspunderea penală.
În drept, faptele inculpatului, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în stare de recidivă postexecutorie, în perioada decembrie 2oo7 - mai 2oo8, în mod repetat, prin violență și amenințări și profitând de imposibilitatea de a se apăra, a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, respectiv fiica sa în vârstă de 13 ani,aflată în îngrijire, constituie infracțiunile de viol, prev. de art. 197 al. 1,2 lit.b și b/l și al.3 teza I Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal și incest, prev. de art. 203 Cod penal cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal,ambele aflate în concurs ideal, prev. de art. 33 lit Cod penal.
Fapta inculpatului care în stare de recidivă postexecutorie, la data de 2o mai 2oo8, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele și cu o de ventilator părții vătămate,fiica sa în vârstă de 14 ani, aflată în îngrijirea acestuia, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev.de art. 18o al.2/1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, fapta fiind comisă în concurs real în raport de celelalte două infracțiuni.
La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța va avea în vedere criteriile generale și obligatorii de individualizare,prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale din Codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal,gradul de pericol social al faptei săvârșite,persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, va ține seamă de gradul de pericol social ridicat al faptelor, așa cum rezultă din chiar natura lor, împrejurările și modalitatea de comitere - prin violență fizică și amenințare,totodată profitând de imposibilitatea minorei de a se apăra datorită vârstei fragede și acțiunilor inculpatului, de intimidare, culminând cu amenințări cu moartea, repetabilitatea actelor materiale - de vârsta fragedă a părții vătămate, de relația de rudenie în linie dreaptă, de urmările produse - prin atingerea adusă relațiilor sociale care ocrotesc sănătatea și integritatea fizică și inviolabilitatea sexuală a oricărei persoane, în perioada minorității - cînd, în cadrul societății și al familiei, minorul trebuie educat în condiții de moralitate și decență, de limitele speciale de pedeapsă,precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Acesta are vârsta de 41 de ani,nu este căsătorit, are 4 copii minori, nu are ocupație și loc de muncă, iar din fișa de cazier judiciara reiese că se află în stare de recidivă postexecutorie, întrucât a mai fost condamnat în trei rânduri: la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 al. 2 lit.a Cod penal, prin sentința penală nr. 902 / 16. 10. 1990 Judecătoriei Medgidia,la 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1115 / 07. 06 1994 Judecătoriei Medgidia, pentru infracțiunea de ultraj, prev. de art. 321 Cod penal și la 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 363 / 01.10.2001 a Judecătoriei Mangalia, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1 și 3 Cod penal, pedepse din care a fost liberat condiționat. Cu toate acestea, nu a renunțat la activitatea infracțională,cu predilecție infracțiuni ce se comit cu violență și prin care se aduce atingere inviolabilității vieții sexuale, iar victimele sunt minore, la o vârstă foarte fragedă, cînd, datorită personalității imature, pot conștientiza târziu gravitatea situației iar sănătatea și dezvoltarea fizică și psihică pot suferi grave tulburări, de lungă durată, marcându-le chiar, întreaga viață.
În cursul procesului penal, inculpatul avut o conduită procesuală nesinceră, nu a fost cooperant, deși probele din dosar confirmă incontestabil săvârșirea faptelor de viol, respectiv incest, mai mult decât atât, prin comportarea manifestată pe parcursul procesului penal, a încercat chiar să compromită imaginea părții vătămate,susținând că aceasta și-a început de viața sexuală.
Prin referatul de evaluare întocmit, s-a apreciat că inculpatul, prin comportamentul adoptat de-a lungul timpului în relațiile interpersonale,caracterizat ca fiind aberant, imoral și duplicitar, față de comportamentul simulat în raport cu faptele cercetate,de atitudinea față de mediul familial în care trăiește, marcat de promiscuitate, agresivitate, instabilitate afectivă, prezintă oportunități de comitere a unor infracțiuni similare,în condițiile unor împrejurări și victime asemănătoare. relațiilor afective, existența antecedentelor penale,atracția sexuală față de minore,cu tendințe spre agresivitate, lipsa de educație și cultură,lipsa unor valori morale, neasumarea responsabilității față de propriul comportament infracțional,pot constitui factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional.
În raport de pericolul social sporit al faptelor, de toate circumstanțele reale și personale reținut și prezentate, de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de normele penale de incriminare, instanța îl va condamna pe inculpat la pedepse cu închisoarea, în cuantum situat între media și maximum prevăzut de normele penale de incriminare,respectiv: 17 ani închisoare pentru viol, 5 ani și 6 luni închisoare pentru incest și 1 an închisoare pentru lovire sau alte violențe.
Alăturat pedepsei pentru infracțiunea de viol, în baza art. 65 și art. 66 Cod penal, va aplica inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II - a, b,d, Cod penal, pe o perioadă de 7 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
Întrucât faptele de viol în forma agravată și incest reținute în sarcina inculpatului sunt săvârșite în concurs ideal iar acestea două în concurs real în raport de fapta de lovire, pedepsele cu închisoarea aplicate, vor fi contopite, conform art. 33 lit.b, art. 33 lit.a și art. 34 lit. b Cod penal iar inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,conform celor de mai sus, executarea ei urmând să înceapă după executarea pedepsei cu închisoarea.
În baza art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a 2-a, d,e, Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Instanța apreciază că pedepsele aplicate,prin cuantum și modalitate de executare, răspund exigențelor legii penale, fiind de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reeducarea inculpatului.
Conform art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, de la data de 12.03.2009, la zi.
Având în vedere soluția de condamnare pronunțată,în baza art. 350 alin. l Cod proc.penală, coroborat cu art. 160/b alin. 1 și alin 3, art. 300/ 2 Cod proc. penală, va menține măsura arestării preventive.față de inculpat. întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, se mențin și justifică în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În ceea ce privește latura civilă:
În cursul urmăririi penale, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă prin reprezentantul său legal, mama sa, )., poziție menținută și în cursul cercetării judecătorești, la termenele la care s-au prezentat.
În privința acțiunii civile, în speță operează excepția de oficialitate prevăzută de art. 17 Cod proc. pen, întrucât acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
Procurorul de ședință, fiind întrebat de instanță, s-a conformat prevederilor art.18 alin.2 Cod proc. pen. și a susținut interesele civile ale minorei și a formulat pretenții civile reprezentând daune morale,în cuantum de 5000 lei.
În lipsa unor criterii legale de evaluare, instanța apreciază că în raport de valorile morale lezate prin săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, de vârsta părții vătămate, de transformarea în procesele psihice și în conduita acesteia,determinate de săvârșirea unor asemenea fapte grave, suma de 5000lei (cinci mii lei noi) îndeplinește condițiile pentru a avea un caracter compensator, urmând să fie obligat inculpatul către partea vătămată minoră,dar prin reprezentantul legal, respectiv, la daune morale, în cuantumul precizat mai sus.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul greșitei condamnări a acestuia, întrucât probele nu au caracter temeinic, el nefiind vinovat de săvârșirea faptei.
Verificând hotărârea apelată potrivit art. 371 cod pr. penală, curtea apreciază apelul ca fiind nefondat.
În mod corect, prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea a trei infracțiuni concurente, respectiv săvârșirea infr. prev. de art. 197 alin. 1,2 lit. b și lit.1, alin. 3 teza a I-a cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, infracțiunea prev. de art. 203 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și infracțiunea pre. de art. 180 alin. 21cod penal, toate cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, întrucât din probele administrate în cauză rezultă îndeplinite condițiile art. 345 alin. 2 cod penal, în sensul că, faptele deduse judecății există și au fost săvârșite de către inculpat cu vinovăție.
Sunt relevante în acest sens declarațiile martorilor audiați în cauză, declarațiile anterioare ale părții vătămate minore, din care rezultă că a fost supusă exercitării unor acte de natură sexuală de către tatăl său, coroborându-se cu concluziile raportului de expertiză nr. - din 14.08.2008, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză.
În mod corect, de asemenea, prima instanță a reținut ca și concludente acele declarații consemnate în cauză ce se coroborează cu celelalte probe administrate, în special cu proba științifică constând în stabilirea genotipului produsului de concepție ( ), aparținând părții vătămate minore, urmat de compararea caracteristicilor genetice ale acestuia cu cele aparținând inculpatului.
Ca atare, această critică formulată de apelant este netemeinică și nu va fi reținută.
Întrucât hotărârea este întemeiată pe elemente de fapt corect reținute și analizate de prima instanță, făcându-se o corectă aplicare a legii în raport de faptele probate în cauză, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Ținând seama de antecedența penală specifică a inculpatului, de necesitatea bunei desfășurări a judecății în căile de atac și de nevoia de a se evita o eventuală sustragere a acestuia de la judecată și de la executarea pedepsei,curtea va menține măsura arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de încă 60 de zile, cu începere de la 27 octombrie 2009, computându-se perioada arestării preventive a apelantului de la data pronunțării sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 alin. 2 cod pr. Penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 257 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța.
În temeiul art. 381 al. 1 cod pr. Penală,
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului apelant, perioada executată în arest preventiv, de la 25.06.2009, la zi.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului apelant - fiul lui și, născut la 27.03.1968, pe timp de 60 zile, de la 27.10.2009.
În temeiul art. 189 cod pr. Penală, onorariu avocat oficiu in sumă de 300 lei se va plăti din fondul către Baroul Constanța, pentru av..
In baza prevederilor art. 192 al.2 cod pr. Penală, obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs in 10 zile de la pronunțare pentru prezenți și de la comunicare pentru absenți
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. MC. -
Tehnodact. Gref. -
3 ex./04.11.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu
