Violul (art.197 cod penal). Decizia 22/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.22/A/2009
Ședința publică din 24 februarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal formulat de revizuentul condamnat fiul lui și, născut la 08.07.1976, în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 5/P/2009 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect revizuire, potrivit prevederilor art.394 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuentul condamnat asistat de avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 748/04.02.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus după care:
Apărătorul din oficiu al condamnatului depune la dosar un memoriu întocmi de condamnat și solicită în probațiune audierea a doi martori, cu care dorește să dovedească că la data săvârșirii faptei au fost împreună cu condamnatul.
Reprezentanta parchetului se opune cererii formulate de apărătorul condamnatului apelant, întrucât susține aceleași motive care au mai fost reiterate și au autoritate de lucru judecat.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul revizuientului apelant și nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al condamnatului susține apelul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de revizuire așa cum a fost formulat în scris de către revizuientul apelant. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că, în mod corect, prima instanța a stabilit că, în speță, nu se regăsesc nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.394 Cod de procedură penală.
Revizuentul condamnat u în ultimul cuvânt solicită admiterea apelului săi și, drept urmare a se relua cercetarea judecătorească, întrucât nu i s-a făcut dreptate.
CURTEA DE APEL
DISPUNE:
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5/P din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Bihora respins, în principiu, cererea formulată de revizuentul, fiul lui și, născut la 08.07.1976, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, privind revizuirea sentinței penale nr. 39/P/2007 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 250 lei.
Onorariul apărătorului din oficiu,în sumă de 200 lei, conform delegației nr. 5671/2008, va fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiție în favoarea Baroului de Avocați
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 39/P/2007 a Tribunalului Bihor, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol și incest, prevăzută și pedepsită de art.197 al.3 și art. 203 Cod penal.
Sub aspectul stării de fapt,instanța de condamnare a reținut că revizuientul în data de 01.10.2006,aflat sub influența băuturilor alcoolice și-a trimis ceilalți copii la joacă și rămas singur cu fiica sa, partea vătămată,în vârstă de 12 ani,a întreținut raporturi sexuale cu aceasta prin constrângere.
Probatoriul administrat de instanța de judecată însumează: declarația părții vătămate; raport de constatare medico-legală; depoziții de martori, declarațiile inculpatului.
Analizând prin raportare la temeiul invocat cererea de revizuire instanța a reținut că din perspectiva probatoriului administrat cu ocazia judecății și a apărărilor invocate atunci de către condamnat, care nu și-a recunoscut vinovăția, se tinde la o suplimentare a probațiunii efectuate cu ocazia judecării cauzei, asupra unor împrejurări de fapt existente și cunoscute la data când a fost judecată această cauză.
La dosarul de urmărire penală există declarația mamei părții vătămate, numita,care a arătat că la data săvârșirii faptei s-a aflat la o vecină pe nume, respectiv martora solicitată în cererea de revizuire. Este evident că martora a fost cunoscută de inculpat la data când s-a judecat cauza pe fond,însă nu a fost solicitată în vederea audierii. În concret poziția inculpatului,raportat la susținerile sale că nu este autorul faptei,cât și la împrejurarea că, cunoștea martorul la data judecării sale,iar în prezenta procedură nu invocă un element de noutate pe care acesta l-ar cunoaște, reprezintă în esență o încercare de a proba în prezenta cerere de revizuire ceea ce avea posibilitatea să facă în fața instanței de condamnare.A recunoaște însă această posibilitate condamnatului, echivalează cu o încălcare a autorității de lucru judecat,ceea ce este inadmisibil.
Ca atare, față de considerentele expuse, instanța a constatat că nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 al.1 lit.a Cod de procedură penală, respectiv că nu este incident nici unul din cazurile de revizuire, expres și limitativ prevăzute de art.394 Cod de procedură penală, motiv pentru care, în baza art. 403 alin. 3 Cod de procedură penală a respins în principiu cererea formulară de condamnatul, privind revizuirea sentinței penale nr. 39/P/2007 a Tribunalului Bihor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul solicitând admiterea acestuia și desființarea sentinței în sensul de a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu consecința rejudecării cauzei și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Revizuientul apelant susține, în esență, că el nu a comis infracțiunile de viol și incest de care a fost acuzat, iar hotărârea de condamnare este greșită, putând să-și dovedească nevinovăția cu martori. Totodată a relevat că martorii și au dat declarații mincinoase în cauză(filele 3-4).
Examinând sentința atacată prin prisma motivului invocat cât și din oficiu, conform prevederilor art.371 și art.378 Cod procedură penală, instanța de apel constată că aceasta este legală și temeinică, iar apelul formulat de revizuientul, apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Criticile formulate de revizuient sunt neîntemeiate.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că prin cererea adresată Tribunalul Bihor ( filele 4- 5 ), condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.39/20.02.2007 a Tribunalului Bihor menținută prin decizia penală nr.3193/15.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, invocând nevinovăția sa în comiterea infracțiunii de viol și împrejurarea că mama părții vătămate și martorul au dat declarații mincinoase în cauză.
Prin sentința penală nr.29/2007 a Tribunalului Bihor, menținută prin hotărârea instanțelor de control judiciar ( decizia penală nr.48/A/17.04.2007 a Curții de Apel Oradea și decizia penală nr.3193/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală ) s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară pentru infracțiunea de viol prevăzută și pedepsită de art.197 alin.2 lit.b, b/1 și alin.3 Cod penal și 5 ani închisoare pentru infracțiunea de incest prevăzută și pedepsită de art.203 Cod penal și procedându-se conform art.34 lit.b Cod penal s-a stabilit că inculpatul să execute pedeapsa finală de 12 ani închisoare cu aplicarea art.71 și 64 lit.a,b,d,e Cod penal și 5ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b,d,e Cod penal.
Cererea revizuientului nu se încadrează în dispozițiile art.394 lit. și b Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.394 lit.a Cod procedură penală revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Sintagma "fapte sau împrejurări" are înțelesul de probe propriu-zise, adică de elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.
Prin cererea de revizuire formulată, petentul revizuient reiterează susținerile formulate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei și care au fost analizate de către instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare, precum și de către instanțe de apel și recurs.
Susținerea revizuientului că își poate dovedi nevinovăția cu martori, în mod corect, nu a fost acceptată de către prima instanță.
Instanța de apel constată că revizuientul, deși solicită reformarea hotărârii definitive de condamnare, nu învederează instanței nici o faptă sau împrejurare necunoscută la data soluționării pe fond a cauzei și prin care s-ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Cazul de revizuire prevăzut de art.394 lit.b Cod procedură penală, se referă la situația în care un martor sau expert prin interpret a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Situația prevăzută în art.394 lit.b Cod procedură penală trebuie dovedită, potrivit art.395 alin.1 Cod procedură penală, printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Numai atunci când organele judiciare nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, împrejurare inserată la lit."b" a art.394 Cod procedură penală, se poate constata, conform art.395 alin.2 Cod procedură penală, de către instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire. O asemenea imposibilitate există în caz de amnistie, prescripția răspunderii penale sau decesul făptuitorului, ceea ce nu este cazul din speță.
În cauza dedusă judecății nu există vreo hotărâre judecătorească sau o ordonanță emisă de parchet prin care să se fi constatat că martorii și au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art.260 Cod penal astfel că, instanța, nefiind îndeplinite nici cerințele prevăzută și pedepsită de art.395 alin.2 Cod procedură penală, nu are căderea să se pronunțe în sensul admiterii cererii de revizuire.
În consecință, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală combinat cu art.406 alin.4 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuient, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea atacată.
În temeiul prevederilor. de art.192 alin.2 Cod procedură penală și art.189 Cod procedură penală, revizuientul va fi obligat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de revizuientul fiul lui și, născut la 08.07.1976, în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 5/P/2009 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu revizuientul apelant.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
decizie- jud. /26.02.2009
Judecător fond -
hotărâre -
3 ex./27.02.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Pătrăuș Mihaela
