Violul (art.197 cod penal). Decizia 333/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 197 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 333
Ședința publică din 23 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror - din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, în prezent ambii aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 163 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu, inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu și avocat care substituie pe avocat ales pentru partea vătămată intimată -, lipsă fiind aceasta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătoarea inculpatului depune la dosar un memoriu din partea acestuia și precizează că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța aduce la cunoștința inculpaților recurenți faptul că în această fază procesuală au dreptul să dea noi declarații, iar în cazul în care vor consimți în acest sens tot ce vor declara poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva lor, dându-le posibilitatea acestora să se consulte cu apărătorii săi în această privință.
Inculpatul precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în prezenta cauză. Deosebit de aceasta, arată că numele său este și nu și solicită să se rectifice eroarea strecurată pe concept.
Inculpatul precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în prezenta cauză.
Apărătorii părților au arătat că nu mai au alte probe de solicitat.
Față de precizările de la termenul de astăzi, instanța îndreaptă eroarea materială strecurată pe concept în sensul că numele inculpatului este "" și nu "".
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat desemnat din oficiu, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, să se aplice inculpatului circumstanțe atenuante motivat de faptul că acesta regretă fapta reținută în sarcina lui, nu este cunoscut cu antecedente penale și promite că nu va mai săvârși fapte cu caracter penal.
Mai arată că inculpatul are o situație familială precară și este singurul întreținător al familiei.
Avocat desemnat din oficiu, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului și, în temeiul art. 38515lit. d Cod procedură penală, casarea deciziei atacate în sensul diminuării pedepsei aplicate, având în vedere că există împrejurări care pot fi reținute ca fiind circumstanțe atenuante. În speță, inculpatul înainte de săvârșirea faptei a avut o conduită bună, iar după săvârșirea infracțiunii a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei, sens în care pot fi aplicate dispozițiile art. 74 și 76 Cod penal.
Avocat, pentru partea vătămată intimată -, solicită respingerea recursurilor, apreciind că pedepsele aplicate inculpaților sunt corect individualizate, instanțele anterioare având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal privind individualizarea pedepsei, precum și cele prevăzute de art. 74 Cod penal la care s-a făcut referire la termenul de astăzi, astfel încât consideră că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei atacată ca fiind legală și temeinică, apreciind că pedepsele au fost aplicate în mod corect. Totodată, solicită menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și deducerea acesteia în continuare de la data de 15.06.2009 la zi.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului de față.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului de față.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 178 din data de 08.04.2009 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, în baza art. 189 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, zis, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 197 alin. 1, 2 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii deviol.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pentru o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, precum și art. 35 alin. 1 Cod penal, s-au contopit pedepsele principale stabilite, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pentru o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 06.05.2008 până la zi.
În baza art. 197 alin. 1, 2 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, zis,la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii deviol.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen.
În temeiul art. 65 alin. 2. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pentru o durată de 1 (unu) an după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 06.05.2008 până la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-au respins, ca nefondate, cererile de revocare ale arestării preventive și -a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații și prin încheierea nr. 25/2008 pronunțată de Judecătoria Suceava la data de 6 mai 2008 în dosarul nr- și menținută ulterior prin încheierile din 16.07.2008, 6.08.2008 și 29.09.2008, 24.11.2008, 21.01.2009 și 23.02.2009.
În temeiul art. 346 alin. 1 și art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 cod civil și art. 1003 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, și au fost obligați inculpații și, să plătească în solidar, părții civile - suma de 50.000 lei - reprezentând daune morale, suma de 120 lei cu titlu de daune materiale, și s-au respins restul pretențiilor civile.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat în parte să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, în ziua de 27.04.2008, în jurul orelor 1700, partea vătămată - s-a întâlnit cu prietena sa, martora, în stația de autobuz "" din Municipiul S și, după ce acestea s-au plimbat prin parc, în jurul orelor 2000când se îndreptau spre domiciliu, în zona Policlinicii i-au întâlnit pe cei doi inculpați, zis "" și, zis "", împreună cu martorul, aceștia fiind însoțiți și de câinele inculpatului. Acesta din urmă, deși o cunoștea pe partea vătămată destul de puțin, nefăcând parte din același cerc de prieteni, a acostat-o întrebând-o ce face și unde merge, după care a prins-o de mână, spunându-i să-l însoțească și a încercat să o determine să-l urmeze, uneori chiar mângâind-o, aceasta ferindu-se însă de atingerea lui. Întrucât martora se îndepărtase de cei doi, inculpatul i-a spus coinculpatului să-i transmită martorei că partea vătămată va merge cu el, însă aceasta a început să plângă și i-a replicat inculpatului că refuză să-l însoțească.
În fața acestui răspuns negativ, inculpatul a prins-o de păr, replicându-i să nu mai comenteze și a amenințat-o că, dacă nu-l va însoți, o va călca în picioare, astfel că, de teamă, partea vătămată i-a însoțit pe inculpați, fiind ținută strâns de braț de inculpatul, până la terasa localului "" din zona, pe drum inculpatul spunându-i părții vătămate să nu se mai smiorcăie și să se prefacă că este prietena lui, continuând să o amenințe că în caz contrar o va lovi și "o va scoate la produs". Pe terasa localului inculpatul, care a obligat-o pe partea vătămată să se așeze lângă el, a întrebat-o ce dorește să bea, aceasta a refuzat însă inculpatul i-a comandat un suc, cei doi inculpați consumând bere. Pe terasă, tot timpul, inculpatul continuat să o țină strâns de mână, lovind-o cu palma peste față de câteva ori și adresându-i cuvinte precum "târâtură" sau "târfă". La un moment dat partea vătămată i-a cerut inculpatului să o lase să meargă la baie, cu intenția de a fugi, dar inculpatul i-a cerut să zâmbească, i-a luat telefonul mobil, spunându-i că nu i-l va da până nu va pleca acasă, refuzând astfel să o lase liberă.
Plecând de pe terasă, inculpatul - i-a spus părții vătămate că vor merge la cimitirul, aceasta continuând să-l implore să o lase să plece, însă a fost amenințată în același mod,respectiv că în caz de refuz va fi "scoasă la produs". Pe drum, întrucât martorul a fost sunat de prietena sa, inculpații s-au hotărât să meargă la o garsonieră situată în cartierul, unde au ajuns în jurul orelor 2130, și unde se aflau martorele, și. În garsonieră, inculpatul a stat tot timpul în preajma părții vătămate, iar la un moment dat i-a cerut pe un ton răstit să dea cu capul în pumnul său, partea vătămată conformându-se, pe fondul stării de temere creată de inculpatul care, în plus, a și înjurat-o și i-a spus pe un ton răstit să stea jos pe pat. Martorele, care inițial au crezut că partea vătămată este prietena inculpatului, au observat că aceasta era tăcută și arăta supărată, însă au pus starea de supărare pe seama unei posibile neînțelegeri între cei doi, și după aproximativ cinci minute au plecat din garsonieră, urmând să se întâlnească mai târziu pentru a merge cu toții la discotecă.
Înainte de a pleca, între inculpatul și prietena sa, a avut loc un schimb de replici legate de dorința inculpatului ca martora să rămână în garsonieră, aceasta însă refuzând și însoțindu-și prietenele, astfel încât în garsonieră au rămas partea vătămată, cei doi inculpați și martorul.
După plecarea martorelor, inculpatul i-a cerut celuilalt inculpat cheia de la grupul sanitar comun aflat pe holul imobilului de garsoniere, după care a luat-o pe partea vătămată de mână, a scos-o din garsonieră, ducând-o în grupul sanitar, unde pe un ton ridicat i-a cerut să se dezbrace, partea vătămată refuzând. Inculpatul a strigat către partea vătămată care, în cele din urmă, s-a dezbrăcat de pantaloni, inculpatul spunându-i să se miște mai repede, că se plictisește, după care a încercat să aibă un raport sexual cu partea vătămată, însă, nereușind, a așezat-o pe aceasta în genunchi, cerându-i să-i facă sex oral și, în timp ce întreținea relația sexuală în acest mod, a lovit-o pe partea vătămată cu pama peste cap, reproșându-i că nu știe cum să procedeze și că îl zgârie cu dinții.
.-se în garsonieră inculpatul le-a mărturisit celorlalți doi, râzând, că nu a făcut mare lucru cu partea vătămată, întrucât nu a avut erecție, dar că va încerca în garsonieră și că nu e nevoie ca ei să plece, astfel că, în prezența inculpatului și a martorului, inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să se dezbrace de toate hainele și să întrețină din nou relații sexuale orale, în timpul cărora inculpatul o ținea de cap, la un moment dat chemându-l și pe inculpatul, pe care l-a îndemnat să întrețină un raport sexual anal cu partea vătămată. Deși aceasta i-a implorat să fie lăsată în, inculpatul a țipat la dânsa și spunându-i să tacă și să nu mai comenteze, și în acest mod, și sub presiunea constrângerii morale, cei doi au întreținut raporturi sexuale de natura arătată, cu partea vătămată. Pentru a înlesni penetrarea, inculpatul a folosit o cremă dintr-un tub, partea vătămată fiind forțată să întrețină cu inculpatul, nu doar raportul sexual anal, ci și un raport sexual oral, fiind prinsă de păr de acesta pentru a-i coordona mișcările. După întreținerea relațiilor sexuale în acest fel, inculpatul a reușit să întrețină un raport sexual normal cu partea vătămată.
Văzând că pe abdomenul părții vătămate erau vizibile de sânge, inculpatul a început să țipe la aceasta, lovind-o cu palma peste față și i-a cerut să se îmbrace, după care au plecat cu toții pentru a se întâlni cu martorele și a merge la discotecă, la ieșirea din bloc inculpatul lovind-o din nou pe partea vătămată cu palma și spunându-i că nu a fost pe placul său, că îl enervează și că este o "zdreanță".
Deși partea vătămată îi spunea inculpatului că trebuie să ajungă acasă, unde întârziase, acesta îi replica să tacă din gură și să nu mai comenteze, întrucât îl enervează, iar apoi, cu ajutorul unui taxi, s-au deplasat la discotecă unde, nefiind locuri, au mers la un restaurant, ajungând tot cu un taxi, partea vătămată fiind însoțită de martorii, și. În taxi, partea vătămată a reușit să-i spună martorei că a fost luată de pe stradă și violată, dar că nu poate vorbi, întrucât de față era și martorul.
Inculpatul a continuat să o insulte pe partea vătămată în restaurant, așezând-o lângă el, lovind-o cu palma peste cap și forțând-o să bea din berea lui cu un pai și spunând celor de față că el nu bea după orice "jegoasă".
Reușind să meargă la baie împreună cu martora care a observat că partea vătămată avea pantalonii de blugi pătați de sânge la spate, aceasta a început să plângă, mărturisindu-i martorei că fusese violată și i-a cerut telefonul mobil pentru a-și suna părinții. De pe telefonul mobil al martorei, întrucât martora nu avea suficient credit, partea vătămată a sunat-o pe mama sa, spunându-i să vină și să o ia acasă, astfel că, după câteva minute, în restaurant a intrat martorul, soțul mamei părții vătămate, pe care aceasta l-a însoțit spre ieșire, în drum fiind opriți de inculpatul, care însă nu a mai intervenit și nu a mai oprit-o pe partea vătămată să părăsească localul.
Vinovăția inculpaților a fost dovedită, avându-se în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate -- coroborate cu declarațiile inculpaților și, ale martorilor, -, cu mențiunile certificatului medico-legal nr.570/E din 29.04.2008 al S, raportul de constatare medico-legală nr.259/A din 30.04.2008, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșă foto, procesul verbal de conducere în teren a victimei, însoțit de planșe foto, procesul verbal de examinare criminalistică a pantalonilor cu care era îmbrăcată victima la data producerii violului, buletinul de examinare psihologică a părții vătămate, declarațiile inculpaților procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșele foto, celelalte mijloacele materiale de probă, motiv pentru care instanța de fond i-a condamnat pe aceștia la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, iar după aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, a dispus executarea pedepselor rezultante în regim de penitenciar.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, prima instanță i-a obligat pe inculpați, în solidar, să plătească părții vătămate daune morale într-un cuantum stabilit prin apreciere și daune materiale în măsura dovedirii acestora.
Întrucât împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive, menținută pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a menținut starea de arest preventiv acestora și a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel, în termen legal, inculpații și.
Inculpatul a solicitat, prin apărătorul său, desființarea în totalitate a sentinței atacate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea de viol în formă calificată, întrucât îi lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, respectiv constrângerea fizică sau psihică exercitată asupra părții vătămate, iar pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există. În cea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, a solicitat respingerea acesteia. În subsidiar, a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal, astfel încât pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special. În ceea ce privește măsura arestării preventive luată față de el, a solicitat revocarea acesteia.
Inculpatul a solicitat, prin apărătorul său, desființarea sentinței atacate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru ambele infracțiuni, întrucât faptele nu există, el nu a exercitat nici un fel de constrângeri asupra părții vătămate, aceasta a mers de bună-voie. În subsidiar, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Referitor la măsura arestării preventive a solicitat revocarea acestea și punerea de îndată în libertate, întrucât nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei.
Prin decizia penală nr. 163 din 15 iunie 2009 pronunțată de către Tribunalul Suceava, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 178/08.04.2009 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr-.
În temeiul art. 381 alin. 1 Cod de procedură penală și art. 383 alin. 2 Cod de procedură penală s-a dedus în continuare din pedeapsa închisorii aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive de la 08.04.2009 la zi.
În temeiul art. 383 alin. 1 raportat la art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpaților și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor, din probele administrate (respectiv declarațiile părții vătămate -- coroborate cu declarațiile inculpaților și, ale martorilor, -, cu mențiunile certificatului medico-legal nr.570/E din 29.04.2008 al S, raportul de constatare medico-legală nr.259/A din 30.04.2008, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșă foto, procesul verbal de conducere în teren a victimei, însoțit de planșe foto, procesul verbal de examinare criminalistică a pantalonilor cu care era îmbrăcată victima la data producerii violului, buletinul de examinare psihologică a părții vătămate, declarațiile inculpaților procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșele foto, celelalte mijloacele materiale de probă) rezultând în mod neechivoc faptul că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor.
Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că, în drept, acțiunile inculpaților și, care la data de 27.04.2008, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla în zona Policlinicii din mun. S, inculpatul - a luat-o cu forța pe numita - și a dus-o într-o garsonieră din cartierul, unde, împreună cu, a întreținut relații sexuale normale și orale, împotriva voinței părții vătămate, iar după consumarea violului a dus-o în barul zis "La " din cartierul, unde, împotriva voinței acesteia, a ținut-o până în jurul orelor 24,00, când a fost găsită de către părinți, pe care anterior îi anunțase telefonic cu privire la locul unde se află, se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de viol și de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.197 alin.1, 2 lit. a Cod penal, respectiv art.189 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal săvârșite de către inculpatul și viol, prevăzută de art.197 alin.1, 2 lit. a Cod penal de către inculpatul .
Solicitările inculpaților de achitare nu au fost primite de către instanța de control judiciar care a reținut că situația de fapt este pe deplin confirmată de materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv de martorul, care a asistat la cea mai mare parte a incidentului, confirmând faptul că inculpații au întreținut relații sexuale prin constrângere cu partea vătămată, de declarațiile tuturor celorlalți martori, probe indirecte ce confirmă sinceritatea și corectitudinea declarațiilor părții vătămate prin care se descrie amănunțit modul de săvârșire a infracțiunilor, și că toate aceste probe sunt confirmate în mod suplimentar de probe obiective, de natură științifică, ce relevă aspecte certe privind cele suferite de victimă (raportul de constatare medico-legală nr.259/A din 30.04.2008, procesul verbal de examinare criminalistică a pantalonilor cu care era îmbrăcată victima la data producerii violului, buletinul de examinare psihologică a părții vătămate).
În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce au fost aplicată inculpaților, Tribunalul a constatat că prima instanță a dat eficiență tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, pedepsele fiind de natură să asigure atât funcția coercitivă, cât și cea de reeducare prevăzute de art. 52 Cod penal.
Ori, în speță, ținând cont de faptele comise de inculpați, de împrejurările și modalitatea în care au fost săvârșite, de urmarea produsă dar și de elementele ce caracterizează persoanele inculpaților și poziția lor procesuală, Tribunalul a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal, simplul că fapt că niciunul din inculpați nu are antecedente penale iar faptele au fost săvârșite în stare de ebrietate, nefiind de natură să justifice aplicarea unor pedepse sub minimul special.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și, criticând-o cu privire la modul de individualizare a pedepselor aplicate, arătând că în mod greșit instanțele nu au reținut în favoarea lor existența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, faptul că nu au antecedente penale, că au colaborat cu organele de anchetă și că au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și că nu au dat acestora eficiența conferită de art. 76 Cod penal.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și prin prisma cazurilor de casare care pot fi invocate din oficiu în conformitate cu prev. art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, instanțele au reținut corect situația de fapt, așa cum aceasta a rezultat din amplul probatoriu administrat în cauză, cu privire la acest aspect inculpații nemaiformulând critici.
Pe marginea particularităților acestei situații de fapt instanțele au argumentat pe larg și pertinent cuantumul pedepselor aplicate în cauză, aplecându-se asupra tuturor elementelor care ar fi fost de natură a influența acest cuantum.
Așa cum corect s-a reținut, infracțiunile săvârșite sunt de o gravitate deosebită, încălcând dreptul persoanei la libertate, integritate, demnitate și viață intimă iar modalitatea în care au fost săvârșite a demonstrat fără echivoc că inculpații au avut o gravă atitudine de dispreț cu privire la toate aceste drepturi, declarate inviolabile atât de Constituție și legea penală cât și de convențiile internaționale ratificate de România.
Având în vedere, pe de o parte, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, faptul că victima infracțiunii de viol era minoră și virgină și că aceasta, pe întreaga durată a violului și lipsirii sale de libertate a fost supusă la cuvinte și acțiuni extrem de umilitoare, constând în adresarea de cuvinte injurioase, precum apelativul "zdreanță", aplicarea de lovituri, amenințarea perpetuă, supunerea la acte sexuale nefirești, în prezența altor persoane, urmarea produsă, respectiv consecințele ireversibile produse asupra părții vătămate, și faptul că o lungă perioadă de timp aceasta s-a aflat într-o stare de stress posttraumatic, iar pe de altă parte elementele ce caracterizează persoanele inculpaților, instanța de recurs constată că nu se impune diminuarea cuantumului pedepselor aplicate acestora sub acest minimul special prevăzut de textul de lege ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal.
Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere se va ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, cât și elementele ce caracterizează persoana făptuitorului, aspecte ce au fost avute în vedere așa cum s-a arătat mai sus și care conduc la concluzia că, pedepsele aplicate inculpaților cu executare în regim de detenție sunt singurele în măsură să contribuie la reeducarea acestora.
Așa fiind, și cum în cauză nu s-a constatat existența altor cazuri de casare care, potrivit legii pot fi invocate din oficiu, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Conform art.88 Cod penal și art.38516alin.2 rap. la art.381 Cod procedură penală se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive de la 15.06.2009 la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații,zis, fiul lui și, născut la data de 11.01.1988 în mun. S, cu același domiciliu,-,. 47,. A,. 51, jud. S, CNP - și,zis, fiul lui și Acela, născut la data de 19.02.1988 în S, domiciliat în S,-,. 13 B,. A,. 88, jud. S, CNP -, ambii în prezent aflați în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 163 din 15 iunie 2009 Tribunalului Suceava.
Deduce în continuare din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive de la 15.06.2009 la zi.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului câte 450 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Dispune avansarea din fondurile către Baroul Suceavaa sumei de 600 lei reprezentând onorariul avocaților din oficiu pentru inculpați (av. și av. ).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 23 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
4 ex./30.09.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Ilieș Titiana
