Violul (art.197 cod penal). Decizia 37/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 197 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 37
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de către procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 174 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, în stare de deținere, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată și reprezentantul legal al acesteia, precum și intimatul președintele Consiliului Județean
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Avocat solicită instanței să procedeze la luarea unei declarații inculpatului pentru a relata cu exactitate situația de fapt și împrejurările pe care le consideră relevante în apărare.
Instanța procedează la luarea unei declarații inculpatului, conform disp. art. 323 Cod procedură penală, după ce i se aduc la cunoștință prevederile art. 70 Cod procedură penală, susținerile acestuia fiind consemnate într-un proces-verbal separat atașat la dosar ( 24-25).
Apărătorul inculpatului solicită instanței admiterea probei cu un martor din lucrări în persoana lui, teza probatorie fiind participarea acestuia directă la discuția avută în casa familiei a inculpatului, anterior arestării sale. De asemenea, solicită admiterea probei cu o nouă expertiză psihiatrică a victimei, teza probatorie fiind stabilirea cu exactitate în ce măsură aceasta a spus adevărul, dacă este afectată în mod real.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a probelor solicitate de apărătorul inculpatului întrucât martorul a mai fost audiat și la urmărirea penală și la instanța de fond. Cu privire la proba cu o nouă expertiză psihiatrică a victimei arată că nu apar contradicții în expertiza psihiatrică deja efectuată în cauză.
Instanța, având în vedere că martorul a fost audiat atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond, unde acesta a precizat că nu cunoaște alte amănunte în cauză, respinge proba cu martorul. În ce privește expertiza psihiatrică a victimei solicitată, având în vedere că din lucrările dosarului nu rezultă existența vreunei contradicții și că nu are legătură cu faptele ce i se impută inculpatului apelant, instanța respinge această probă ca nefondată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică și achitarea inculpatului întrucât el nu a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată. După cum reiese din declarațiile inculpatului de la Tribunalul Botoșani unde acesta nu a recunoscut niciun moment fapta și astăzi în instanță s-a întărit poziția inculpatului în acest sens, în susținerea nevinovăției sale, o poziție sinceră și corectă. Apreciază că nu se poate proceda la condamnarea inculpatului pentru o faptă pe care acesta nu a săvârșit-o și că la urmărirea penală a scris declarația de recunoaștere după dictarea organului de poliție. De asemenea, precizează că din certificatul medico-legal întocmit în cauză, expertiza fiind efectuată imediat după ce inculpatul a fost reținut, reiese că nu există urme de violență asupra victimei, rezultând - după aprecierea sa - că fetița nu ar fi avut asemenea relații. Arată că se poate ca fetița să fi fost influențată sau manipulată de mamă, de rude, motiv pentru care a declarat în detrimentul inculpatului, totul fiind premeditat. Mai arată că inculpatul a dat declarații amănunțite la Tribunalul Botoșani în care a arătat că nu recunoaște fapta pentru care este trimis în judecată, aceasta fiind doar o înscenare a soției și a cumnaților săi. După părerea sa, organele de poliție au sosit la domiciliul familiei pregătit să-l aresteze pe inculpat, un alt motiv să creadă că totul a fost premeditat. Consideră că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul reprezintă o înscenare și că declarațiile cumnaților și soției inculpatului nu pot fi reținute întrucât doar certificatul medico-legal este relevant în cauză, fiind un act oficial întocmit de cadre medicale de specialitate. De asemenea, consideră că inculpatul a avut o poziție sinceră pe parcursul judecării cauzei și că pentru ca acesta să poată fi condamnat ar trebui să existe probe certe în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa. Susținerile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor și cu declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale cât și cu precizările făcute de acesta atunci când a fost expertizat din punct de vedere psihiatric de către Minovici (fila 49 dosar ) în care inculpatul a descris împrejurările comiterii faptei. Pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a arestării preventive.
În replică, avocat, arată că în cazul în care instanța va considera inculpatul vinovat, solicită redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia și reținerea tuturor circumstanțelor atenuante, întrucât inculpatul este infractor primar.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa a fost corect individualizată de instanța de fond.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 174 din 16.04.2009 a Tribunalului Botoșania fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin.1,2 lit.1, alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, 42 Cod penal la pedeapsa de 15 ani închisoare privativă de libertate și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b, d, e Cod penal, ca pedeapsă complementară.
A fost menținută starea de arest și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 08.06.2008 la zi.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, reprezentată de mama sa, suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost căsătorit cu martora, iar din căsătoria lor au rezultat mai mulți copii, printre care și minora, în vârstă de 11 ani la data cercetărilor și 12 ani la data trimiterii în judecată a inculpatului, cât și minorul.
Familia inculpatului a locuit în sat, comuna, jud. B, iar din cauza situației materiale a familiei, soția inculpatului a înțeles să plece pentru o vreme la muncă în Italia, copiii rămânând să locuiască în această localitate împreună cu tatăl lor, în aceeași localitate locuind și martora, care este sora inculpatului, inculpatul având printre alte rude și pe familia și, care locuiesc într-un apartament în municipiul
Datorită consumului de alcool, începând cu anul 2006 și până în anul 2008, minora a fost violată de circa 7 ori pe cale anală de către tatăl său, în locuința familiei din satul, în timp ce frații ei erau plecați de la domiciliu, inculpatul dezbrăcându-se cu aceste ocazii și obligând-o pe minoră să accepte aceste acte sexuale împotriva voinței acesteia, cât și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, minora fiind cea care i-a împărtășit doar fratelui său despre faptul că este violată, așa cum rezultă din declarațiile acestuia cât și din declarațiile minorei de la urmărirea penală și din fața instanței, la urmărirea penală inculpatul recunoscându-și faptele.
Cu ocazia unui asemenea act sexual, cât și a faptului că inculpatul își bătea copiii, la un moment dat minora cu frații săi s-au refugiat la locuința surorii inculpatului, pe nume, care a observat situația nefirească a copiilor, inclusiv a minorei parte vătămată, iar întrucât la un moment dat a plecat ea însăși în Italia, la soția inculpatului, i-a adus la cunoștință acesteia despre relațiile nefirești dintre inculpat și copii și despre faptul că minora avea o teamă reală față de tatăl său.
Cu ocazia discuțiilor cu minora și cu inculpatul, soția inculpatului află că într-adevăr așa stau lucrurile, inculpatul își recunoaște la vremea respectivă faptele, iar împreună se întâlnesc cu familia și, la locuința acestora din B, așa cum rezultă din declarațiile acestor martori, ocazie cu care inculpatul recunoaște implicit că și-a violat fiica, iar sesizează telefonic organele de poliție, care-l rețin pe inculpat și are în continuare loc arestarea preventivă a acestuia la 08 iunie 2008.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care prin intermediul apărătorului, a criticat-o ca nelegală și netemeinică. În principal s-a solicitat achitarea inculpatului întrucât acesta nu a comis faptele de care este acuzat, că totul este o înscenare, iar din certificatul medico-legal întocmit în cauză reiese că nu există urme de violență asupra victimei. În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
Examinând apelul se constată că este neîntemeiat.
Din probele aflate în dosar, instanța de apel reține că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, în sensul că în perioada iunie 2006 - aprilie 2008 a întreținut în repetate rânduri raporturi sexuale anale cu fiica sa în vârstă la acea vreme de 11 ani, profitând de starea sa de minoritate, de imposibilitatea de a-și exprima voința și de a se apăra față de agresiunea tatălui său.
Astfel, potrivit declarațiilor soților și, în cadrul unor discuții purtate cu inculpatul în prezența și a soției acestuia, a recunoscut întru totul faptele ce i se impută, cerându-și în final iertare. Martora declară printre altele că victima i-a spus explicit că tatăl său o violează, că inclusiv fratele victimei i-a povestit că atunci când tatăl lor urmează să o violeze pe sora sa, atât el cât și ceilalți frați erau trimiși de acasă, cu diferite treburi, iar la un moment dat minorul chiar i-a surprins în timpul violului pe cei doi, care abia au mai reușit să-și tragă îmbrăcămintea pe ei.
Partea vătămată, în declarația dată în faza urmăririi penale, arată cum tatăl său a obligat-o prin amenințări să întrețină în mai multe rânduri raporturi sexuale anale, declarație pe care și-o menține inclusiv în fața instanței de fond.
În același sens sunt și declarațiile martorilor (fila 27 dosar ), - (fila 29 dosar ), raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 49 dosar ) din care rezultă că inculpatul a descris împrejurările comiterii faptei sale pe care a motivat-o ca fiind făcută sub influența alcoolului.
Ori coroborând aceste probe cu declarațiile date de inculpat la urmărirea penală, unde a prezentat în amănunt modul de comitere a faptelor, cu declarația sa de recunoaștere dată în fața instanței care a dispus arestarea lui, cu recunoașterile făcute de acesta cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală - în toate situațiile inculpatul fiind asistat de avocat, cu concluziile evaluării psihologice a victimei în care se arată că prin atitudinea sa aceasta prezintă urmele abuzului sexual (fila 41 dosar, unde minora a relatat din nou modul în care a fost violată), instanța constată că în cauză faptele pentru care inculpatul a fost condamnat, au fost dovedite.
Este adevărat că raportul de constatare medico-legală (fila 42) arată că la examinarea regiunii anale a victimei nu s-au constatat leziuni vechi sau recente care să ateste o agresiune sexuală la acest nivel, dar acest aspect poate fi explicat prin durata lungă de timp ce a trecut de la prima agresiune sexuală, perioadă în care eventualele leziuni puteau să se vindece.
Apoi, deși inculpatul s-a apărat și în sensul că totul ar fi o înscenare pusă la cale de soție, de unele rude, nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Reținerea circumstanțelor atenuante personale este o facultate a instanței și nicidecum o obligație.
Având în vedere modul de comitere a faptelor, persoana inculpatului care nu a ezitat să-și agreseze sexual propria fiică în vârstă de 11 ani, Curtea constată că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante facultative, prima instanță procedând la o corectă individualizare a pedepsei, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Așa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În baza art. 381 Cod procedură penală, 88 Cod penal, va fi menținută starea de arest preventiv și se va deduce în continuare din pedeapsă durata arestării preventive de la 16.04.2009 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.06.1970 în com., jud. B, domiciliat în sat, comuna, jud. B, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani împotriva sentinței penale nr. 174 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare din pedeapsa aplicată acestuia perioada de arestare de la 16 aprilie 2009 la zi.
Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru toate părțile.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 3/29.06.2009
Jud. fond - C-tin
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Andrieș Maria
