Violul (art.197 cod penal). Decizia 43/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
OMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 43/R/2010
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Delia Purice JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Vasile Goja
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, arestat in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 114 din 2 decembrie 2009 Tribunalului S, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor: violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal; viol, prev. de art. art.197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.33 lit.a Cod penal și furt calificat, prev. de art.208, 209 alin.1 lit.g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.33 lit.a Cod penal
La apelul nominal se prezintă inculpatul escu, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă și partea vătămată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și depune la dosar un memoriu prin care solicită achitarea în temeiul art. 10 lit.c Cod pr.pen. întrucât nu este autorul infracțiunii de viol, iar în subsidiar solicită reducerea cuantumului pedepsei.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 70 Cod pr.pen. respectiv că are posibilitatea să dea o declarație în fața instanței de recurs sau să refuze, uzând de dreptul la tăcere, precum și faptul că în situația în care va da o declarație ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Inculpatul învederează instanței că nu știe să citească întrucât nu este școlarizat, aspect pe care l-a spus și la poliție și instanță.
Instanța, având în vedere aspectul învederat de inculpat în sensul că nu știe să citească, a dat citire declarației date de inculpat la acest termen de judecată, inculpatul atestând că ea corespunde adevărului și nu are obiecțiuni cu privire la conținutul acesteia, și s-a întocmit proces-verbal în acest sens.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului consideră că hotărârea primei instanțe și menținută de instanța de apel în ce privește infracțiunea de furt calificat este legală și temeinică. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiuniile de viol și violare de domiciliu, având în vedere că la cercetarea efectuată la locuința victimei nu s-a prelevat nicio probă care să ateste că inculpatul a fost în acea curte. Este doar acea probă cu hârtia igenică din soba de încălzit a locuinței și mucurile de țigară pe care se susține că le-ar fi fumat inculpatul.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpatul este autorul infracțiuniilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat. Inculpatul nu a recunoscut infracțiunea de viol, a fost necooperant cu organele judiciare, a refuzat probele științifice, respectiv testul ADN și testul poligraf și s-a plâns împotriva comisarului care a cercetat cauza că ar fi fost cercetat abuziv. Mai arată că partea vătămată constant a arătat că inculpatul este autorul infracțiunii de viol, precum și faptul că inculpatului i s-au oferit 2 țigări, în prezența a doi martori asistenți la poliție, care au fost comparate cu probele găsite la domiciliul părții vcătămate.
Inculpatul, având cuvântul, își susține nevinovăția și arată că la Postul de Poliție a fost bătut și amenințat și a fost arestat după 8 luni de zile. Mai arată că a fost prezentat la detectorul de minciuni, însă acest test nu a fost realizat deoarece a fost scos afară pentru că nu a răspuns corect. Totodată, solicită să se rețină că nu este fumător și că polițistul care l-a anchetat s-a prezentat ca fiind procuror șef și apoi ca judecător delegat, cerându-i să semneze declarațiile.
CURTEA
Prin sentința penală nr.291 din 12 octombrie 2009 Judecătoriei Zalău, a fost condamnat inculpatul escu în baza art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu la 6(șase) ani închisoare, în baza art.197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.33 lit.a Cod penal pentru comiterea infracțiunii de viol la 10(zece) ani închisoare și în baza art.208, 209 alin.1 lit.g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.33 lit.a Cod penal la 6(șase) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului iar pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare a fost sporită cu 2 ani, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 12 ani închisoare, cu privare de libertate.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 și art.36 alin.3 Cod penal, a fost dedusă din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive, de la 14.10.2008 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În motivarea acestei sentințe, pe latura penală, instanța a reținut următoarele:
În data de 09.02.2008, pe timp de noapte, inculpatul escu a forțat sistemul de închidere al ușii de acces în imobilul părții vătămate, în vârstă de 81 de ani, și după ce a pătruns fără drept și fără să aibă consimțământul acesteia, sub amenințarea unui cuțit i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, anihilând în acest mod orice posibilitate de împotrivire, după care a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale.
În data de 01/02.03.2008, pe timp de noapte, inculpatul escu a pătruns într-o dependință (lemnărie) ce aparține de imobilul situat în localitatea, proprietatea părții vătămate, de unde a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, un motor electric pe care acesta îl utiliza la o moară de măcinat porumb.
Cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa, în privința infracțiunilor de viol și violare de domiciliu susținând că ar fi o înscenare a organelor de poliție, el aflându-se la domiciliul său în seara respectivă, iar în privința infracțiunii de furt a dat declarații contradictorii, susținând inițial că s-ar fi aflat la domiciliul său la data comiterii infracțiunii, apoi că ar fi sustras motorul electric de la o altă persoană vătămată și l-ar fi depozitat doar la partea vătămată și că, de fapt motorul electric sustras îi aparținea lui și nu părții vătămate, care a refuzat să i-l restituie.
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
În cauză, declarațiile inculpatului sunt contradictorii, ceea ce atestă evident lipsa totală de sinceritate a acestuia și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind contrazise de acestea.
În ceea ce privește infracțiunea de viol, instanța a reținut că, cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de către organele de poliție, s-au prelevat un fragment de hârtie cu care partea vătămată s-a șters în zona genitală imediat după comiterea faptei, pe care erau evidențiate de culoare brun roșcate ce păreau a fi de sânge, precum și o pereche de chiloți cu care partea vătămată a fost îmbrăcată în momentul săvârșirii faptei de viol care evidențiau de asemenea prezența unor de culoare brun roșcate.
În pofida faptului că inculpatul a refuzat să coopereze cu organele judiciare care i-au solicitat acordul pentru a i se preleva probe biologice în vederea efectuării testului ADN, organele de cercetare penală au prelevat două resturi de țigări pe care inculpatul le-a aruncat după ce a fumat două țigări în Postul de Poliție și, după ce le-au ambalat și sigilat, au încheiat procesul-verbal de ridicare mijloace materiale de probă iar după obținerea elementelor de comparare s-a procedat la efectuarea unei expertize medicale - examen ADN de către Laboratorul de din cadrul INML
Din raportul de expertiză medico-legală emis de Serviciul de Medicină Legală (48 dosar fond) a rezultat fără echivoc că partea vătămată a fost victima unei agresiuni sexuale (viol), suferind leziuni traumatice atât la nivelul feței, cât și la nivelul sferei genitale prin intromisiune forțată.
Concluziile expertizei se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă, respectiv declarația părții vătămate care l-a recunoscut pe inculpat în momentul săvârșirii faptei și nu a avut nici un moment de ezitare când a formulat plângerea împotriva acestuia. Inculpatul nu a fost în măsură să ofere explicații rezonabile în legătură cu prezența urmelor sale pe hârtia igienică, limitându-se să afirme că nu el este autorul și că este victima unei înscenări pentru care de asemenea nu a fost în măsură să ofere un mobil demn de crezare. Totodată, și cu ocazia audierii sale în fața instanței, când i-au fost aduse la cunoștință rezultatele expertizei medico-legale examen ADN, acesta a arătat că nu poate să ofere o explicație cu privire la prezența urmelor sale biologice în corpul părții vătămate.
Infracțiunea de viol presupune un contact sexual fără consimțământul persoanei cu care se dorește a se avea raport sexual. Această nesocotire a voinței victimei se poate face prin constrângere sau amenințare sau prin profitarea de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința ori de a se apăra. În ceea ce privește constrângerea, aceasta poate fi fizică sau morală, ea trebuie să fie efectivă și susceptibilă să paralizeze total sau parțial rezistența victimei. Nu interesează dacă victima a opus sau nu rezistență, fiind suficient să existe refuzul exprimat al acesteia.
În speța de față, raportat la concluziile raportului de constatare medico-legală (48 dosar fond), care atestă existența unui raport sexual prin intromisiune forțată, instanța a apreciat că săvârșirea infracțiunii de viol de către inculpat împotriva părții vătămate este dovedită cu prisosință, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acesteia.
Mai mult, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză medico-legală examen ADN, care a stabilit cu certitudine că "la nivelul probei de hârtie igienică a fost pus în evidență un profil ADN mixt, rezultat din amestecul de material biologic provenit de la minim două persoane, dintre care cel puțin una este de sex masculin. Caracterele genetice autozomale feminine evidențiate pe această probă sunt identice cu cele evidențiate pe proba de chilot aparținând victimei. Caracterele genetice specifice cromozomului Y evidențiate pe această probă sunt identice cu cele evidențiate la nivelul restului de țigaretă din plicul " Chiar dacă probele de țigaretă au fost obținute fără acordul expres al inculpatului, acesta refuzând recoltarea de probe în vederea examinării ADN, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele contra României, chiar și o probă obținută cu nerespectarea dispozițiilor legale poate fi folosită ca probă și pe baza ei se poate pronunța o soluție de condamnare, fără a se aduce vreo încălcare art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, mai ales în împrejurările în care aceste probe se coroborează și cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, instanța a apreciat că și comiterea acesteia de către inculpat este dovedită, întrucât nu interesează modul efectiv în care se realizează pătrunderea, respectiv nu este necesar sa fie o pătrundere forțată în locuință, ci este suficient ca aceasta să se facă fără consimțământul persoanei vătămate. Or, inculpatul nu a cerut nici un acord din partea victimei, ci a intrat pur și simplu, abuziv, peste aceasta în casă, fără a avea nici un drept în acest sens.
Referitor la comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate, declarațiile inculpatului prin care acesta comiterea faptei sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, martorii (43, 50 dosar fond), (44, 51 dosar fond) și (45, 52 dosar fond) au declarat nu numai că l-au văzut pe inculpat în apropierea imobilului părții vătămate, dar au arătat și că acesta avea asupra sa un sac din rafie de culoare albă din care atârna un cablu de alimentare cu curent de culoare albă și, după formă, părea a avea înăuntru un motor electric. Declarațiile martorilor se coroborează cu declarația părții vătămate, fapt ce este de natură să ofere certitudine că inculpatul a sustras motorul electric, mai ales că acesta declară că în seara zilei când martorii susțin că l-au văzut nu a fost în locul acela.
Totodată, inculpatul a arătat în declarațiile sale că în urmă cu ceva timp l-a ajutat la diverse munci pe partea vătămată, cunoscând topografia locului precum și locurile unde acesta își depozitează bunurile, precum și că știa faptul că partea vătămată avea un motor, susținând că acesta ar proveni din comiterea unei fapte de furt și chiar el fiind cel care i-a acordat sprijinul necesar pentru a-l sustrage. Toate aceste probe coroborate între ele au dovedit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
Contra sentinței mai sus rezumate a declarat apel în termen inculpatul escu solicitând reducerea pedepsei pe motiv că a fost acuzat pe nedrept de 4 funcționari publici de la. - S, că a fost arestat după 8 luni de la comiterea infracțiunii de viol, timp în care i-a fost fabricat acest dosar, că a cerut să i se recolteze probe biologice dar nu i s-a aprobat și că pedeapsa aplicată este "strigător la cer" de mare.
Apelul inculpatului nu este întemeiat. Însăși motivele invocate de acesta sunt contradictorii în sensul că pe de o parte susține că nu a săvârșit infracțiunea de viol iar dosarul i-a fost "fabricat" în timp de opt luni după comiterea acesteia iar în final solicită reducerea pedepsei și nu achitarea așa cum era firesc dacă se consideră nevinovat.
Apoi, este evident că afirmația sa că a dorit să coopereze cu organele judiciare pentru aflarea adevărului, solicitând recoltarea de probe biologice contravine probelor aflate la dosar și în lipsa unei cereri scrise care să dovedească contrariul, ea nu poate fi catalogată decât mincinoasă ceea ce denotă în continuare o atitudine de sfidare a organelor judiciare.
Or, acest comportament al inculpatului nu este de natură să atragă o clemență din partea tribunalului, atâta vreme cât pedepsele aplicate de prima instanță se încadrează în limitele legale, cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 și 181alin.(2) Cod penal.
Prin decizia penală nr.114 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 09.03.1978 în, jud.S, domiciliat în,-/A, jud. S, CNP -) împotriva sentinței penale nr.291/12.10.2009 a Judecătoriei Zalău.
A fost menținută în continuare măsura arestării preventive luată față de inculpat și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând asistența juridică obligatorie acordată inculpatului, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că judecătoria a făcut o justă și corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus enunțate.
Astfel, în ce privește condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art.192 alin.(2) cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 alin.(1) raportat la art.209 alin.(1) lit.g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în mod corect prima instanță s-a orientat spre pedeapsa medie prevăzută de lege, de 6(șase) ani închisoare, cu privare de libertate, având în vedere, mai multe aspecte după cum urmează:
-inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, prin aceea că deși a fost condamnat anterior, pentru fapte de același gen, a perseverat în continuarea activității infracționale;
-inculpatul este în vârstă de 31 de ani (la data săvârșirii faptei), nu este încadrat în muncă iar pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată a avut o atitudine oscilantă și nesinceră în declarații, necooperând cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.
Cât privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de viol, în mod corect prima instanță a aplicat pedeapsa maximă de 10 ani închisoare având în vedere circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, care, fiind în vârstă de 31 de ani, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, a acționat asupra părții vătămate, în vârstă de 81 ani, prin amenințare cu un cuțit, în vederea de întreținere a unor relații sexuale, contrar voinței acesteia.
Fapta inculpatului, dovedită prin probele aflate la dosar, fiind nu numai antisocială și reprobabilă dar și supusă oprobiului public ("strigătoare la cer" conform limbajului popular uzitat de inculpat) pedeapsa aplicată este una legală și pe deplin justificată de prima instanță.
Apoi, având în vedere incidența în cauză a unor cauze de agravare a pedepsei și anume starea de recidivă postexecutorie și concursul de infracțiuni, în mod corect pedeapsa de 10 ani închisoare a fost sporită cu 2(doi) ani, inculpatul escu urmând să execute în final pedeapsa de 12(doisprezece) ani închisoare.
În concluzie, tribunalul, nefiind nici un motiv pentru reducerea pedepsei aplicate de prima instanță a păstrat hotărârea atacată și în baza art.379 alin.1 lit.b Cod procedură penală, a respins apelul declarat de inculpatul escu contra Sentinței penale nr.291 din 12 octombrie 2009 Judecătoriei Zalău, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința penală pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să fie achitat inculpatul cu privire la infracțiunile de viol și violare de domiciliu în baza art.10 lit.c cu C.P.P. motivarea că nu este autorul acestor infracțiuni, întrucât la locuința victimei nu s-au recoltat probe care să ateste că inculpatul ar fi intrat în curte și că există o singură probă, acea hârtie igienică găsită în soba de încălzit a locuinței și mucurile de țigară pe care inculpatul susține că nu le-a fumat.
Inculpatul a recunoscut doar comiterea infracțiunii de furt calificat, însă și cu privire la aceasta a arătat că a săvârșit infracțiunea la solicitarea părții vătămate.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că la data de 9.02.2008 pe timp de noapte inculpatul escu a forțat sistemul de închidere al ușii de acces în imobilul părții vătămate în vârstă de 81 ani, iar după ce a pătruns fără drept și fără consimțământul acesteia sub amenințarea unui cuțit i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona capului, după care a întreținut cu aceasta relații sexuale normale.
În noaptea de1/2 martie 2008 inculpatul a pătruns într-o dependință care aparține imobilului proprietatea părții vătămate din localitatea de unde a sustras fără drept un motor electric pe care acesta îl utiliza la o moară de măcinat porumb.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod Penal, viol prev. de art.197 alin.1 și Cod Penal furt calificat prev. de art.208, 209 alin.1 lit.g toate Cod Penal cu aplicarea art.37 lit.b și Cod Penal art.33 lit.a Cod Penal, iar pedepsele aplicate acestuia au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, ținându-se seama de dispozițiile art.72
Cod PenalInculpatul a recunoscut doar comiterea infracțiunii de furt calificat, însă și aceasta cu anumite precizări, așa cum s-a arătat mai sus, iar cu privire la infracțiunile de violare de domiciliu și viol a arătat că nu este autorul acestora.
Susținerile inculpatului sunt neîntemeiate întrucât s-au prelevat fragmente de hârtie cu care partea vătămată s-a șters în zona genitală imediat după comiterea faptei, precum și o pereche de chiloți cu care partea vătămată era îmbrăcată în momentul săvârșirii faptei de viol și în pofida faptului că inculpatul a refuzat să coopereze cu organele judiciare care i-au solicitat acordul în vederea efectuării testului ADN, organele de cercetare penală au prelevat două resturi de țigări pe care inculpatul le-a aruncat după ce a fumat două țigări în Postul de Poliție, după care au fost ambalate și sigilate, încheindu-se un proces verbal cu privire la ridicarea mijloacelor de probă, iar după obținerea acestora s-a procedat la efectuarea unei expertize medicale ADN la laboratorul de genetică din cadrul IML
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că partea vătămată a fost victima unei agresiuni sexuale, suferind leziuni traumatice atât la nivelul feței cât și la nivelul organelor genitale.
Concluziile expertizei se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate care arată că l-a recunoscut pe inculpat în momentul săvârșirii faptei și nu a avut nici o ezitare când a formulat plângere împotriva acestuia.
Inculpatul nu a fost în măsură să ofere vreo explicație rezonabilă în legătură cu prezența urmelor sale pe hârtia igienică limitându-se să afirme doar că nu este autorul faptei și că este victima unei înșcenări.
Chiar dacă probele cu privire la mucurile de țigări au fost obținute fără acordul expres al inculpatului, acesta refuzând recoltarea de probe în vederea examinării ADN potrivit jurisprudenței Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale chiar dacă proba obținută cu nerespectarea dispozițiilor legale poate fi folosită și pe baza acesteia se poate pronunța o soluție de condamnare fără a se aduce vreo încălcare a art.6 din CEDO în măsura în care aceste probe se coroborează și cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, comiterea acesteia de către inculpat a fost dovedită, întrucât nu interesează modul efectiv în care se realizează pătrunderea, în sensul că nu este necesară o pătrundere forțată în locuință, ci este suficient ca aceasta să se facă fără consimțământul persoanei vătămate, însă inculpatul nu a cerut nici un acord al părții vătămate, ci a intrat pur și simplu abuziv peste aceasta în locuință, fără a avea nici un drept în acest sens.
Inculpatul a arătat cu privire la prelevarea de probe biologice că inițial a acceptat recoltarea unor asemenea probe, însă în urma unei discuții cu un prieten s-a răzgândit pe motiv că rezultatul analizelor va fi denaturat, iar cu privire la textul poligraf a arătat la fel că a fost de acord să se supună testării, motiv pentru care s-a deplasat la C, cu privire la care la fel s-a răzgândit, deoarece după primele întrebări puse de persoana care folosea aparatul și-a dat seama că acea persoană are ceva cu inculpatul.
Aceste susțineri ale inculpatului sunt total nefondate, iar pentru a îngreuna probațiunea în cauză a refuzat să se supună unor probe științifice și să coopereze cu organele judiciare.
Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu certitudine și cu privire la comitere infracțiunilor de violare de domiciliu și viol în baza art.38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de acesta împotriva deciziei penale nr.114 din 2 decembrie 2009 Tribunalului Sălaj urmează să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.88 se Cod Penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv începând cu data de 14.10.2008 și până în prezent.
În baza art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din.
Potrivit art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și născut la 09.03.1978 în, jud. S, arestat in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 114 din 2 decembrie 2009 Tribunalului
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 14.10.2008 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./25.01.2010
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Luminița Hanzer Vasile Goja
