Violul (art.197 cod penal). Decizia 5/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.197 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.5
Ședința publică din 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine, judecarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 6 martie 1979 în mun.S, județul S, domiciliat în comuna Șcheia, județul S, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr.15 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind partea vătămată intimată, reprezentanții legali ai acesteia -, și partea civilă intimată Spitalul Județean Sf. cel
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța face cunoscut inculpatului că are posibilitatea de a da declarație în fața instanței de apel.
Inculpatul precizează că nu dorește să dea alte declarații.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri și cu privire la măsura preventivă sub incidența căreia se află inculpatul.
Avocat, pentru inculpatul apelant, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, în principal achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c cod procedură penală și respingerea pretențiilor civile, întrucât infracțiunea nu a fost săvârșită de către inculpat. În subsidiar, solicită admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia spre minimul special prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor reale și personale care pledează în favoarea acestuia, respectiv starea de ebrietate, vârsta inculpatului, starea precară de sănătate și respingerea daunelor morale ca tardiv solicitate. În ce privește măsura preventivă, având în vedere atitudinea acestuia - care a negat în permanență săvârșirea faptei și starea precară de sănătate, solicită judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de constatare tehnico-științifică - demonstrând fără dubiu vinovăția acestuia. O rezodare a pedepsei nu se impune față de gravitatea faptei, urmările foarte grave ale acesteia - punerea în pericol a vieții părții vătămate, minoră și față de antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior tot pentru infracțiuni de aceeași natură. În ce privește latura civilă - conform art.17 cod procedură penală - în situația în care partea vătămată este minoră, lipsită de capacitate de exercițiu, acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, așa încât nu se poate pune în discuție tardivitatea formulării acesteia. Cu privire la măsura arestării preventive pune concluzii de menținere a acesteia, întrucât subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei, pericolul social concret pentru ordinea publică fiind pe deplin dovedit.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, declarând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. Cu privire la măsura preventivă solicită judecarea în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a se trata de afecțiunile de care suferă, necesitând o intervenție chirurgicală.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală,
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.46/P/2008 din 30 aprilie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.1,2 lit.c și alin.3 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a cod penal, constând în aceea că, la data de 11 februarie 2008 acesta, având reprezentarea vârstei părții vătămate, prin amenințare cu un cuțit, a determinat-o să-l însoțească într-o anexă a unei gospodării, unde a obligat-o să întrețină cu el raporturi sexuale, victima în vârstă de 7 ani suferind în urma agresiunii sexuale mai multe leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 24-25 de zile îngrijiri medicale și doar intervenția chirurgicală i-a salvat viața.
Prin sentința penală nr.15 din 20 ianuarie 2009 Tribunalul Suceava, în baza art.197 alin.1,2 lit.c și alin.3 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a cod penal l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă principală de 22 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b și e cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art.61 alin.1 cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate și s-a contopit pedeapsa aplicată de 22 ani închisoare cu restul de 1671 de zile rămas de executat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.196/1998 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr.2044/2000 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, cu aplicarea unui spor de 1 an închisoare. În final s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă principală de 23 de ani închisoare.
În baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a,b,e cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2008 la zi și s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
În baza art.118 lit.b cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu rama rabatabilă, cu lungimea de 17 cm și prăsele din material plastic de culoare maro și metal.
Inculpatul a fost obligat la plata către partea vătămată a sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale. S-a luat act că Spitalul județean "Sf. cel " S nu s-a constituit parte civilă în cauză.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 11 februarie 2008, partea vătămată, în vârstă de 7 ani, a însoțit-o pe mama sa, până la locuința martorului, zis "", unde se mai aflau soția acestuia, martora, martorii G, și inculpatul, zis "", care consumau băuturi alcoolice.
Mama părții vătămate a început și ea să consume băuturi alcoolice cu cei menționați. La un moment dat a ieșit afară inculpatul, care a surprins-o pe minora în timp ce aceasta intenționa să se reîntoarcă la domiciliu și sub amenințarea unui cuțit a obligat-o să-l urmeze într-o magazie de lemne din curtea acelei locuințe, unde prin violență, a obligat-o să întrețină cu el raporturi sexuale. După consumarea raporturilor sexuale, victima a reușit să ajungă la domiciliu, unde i-a relatat tatălui său martorul cele întâmplate.
Partea vătămată a fost internată în aceeași zi la Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel "S, fiind supusă unei intervenții chirurgicale. Conform raportului nr.102/A din 12 februarie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală S partea vătămată a prezentat o plagă sângerândă vulvo-perineală intens sângerândă ce s-a produs în urma unui raport sexual, leziunile sunt specifice unui viol, având în vedere și vârsta victimei, leziunile pot necesita pentru vindecare 24-25 de zile de îngrijiri medicale, iar, având în vedere sângerarea abundentă, intervenția chirurgicală a fost obligatorie pentru salvarea vieții victimei, viața acesteia fiind pusă în primejdie direct și imediat.
În urma probatoriului administrat, constând în declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de examinare criminalistică, procesul verbal de prelevare a probelor de referință ADN, procesul verbal de efectuare a unei percheziții corporale, raportul de constatare tehnico-științifică, concluziile medico-legale, raportul de asistență psihologică și planșele foto, declarațiile martorilor, instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, în încadrarea juridică prevăzută de art.197 alin.1,2 lit.c și alin.3 cod penal, înlăturându-se ca nesincere declarațiile sale, în sensul că nu el a violat-o pe minoră, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe.
Astfel, în momentul forțării părții vătămate să întrețină raporturi sexuale, în magazie se afla doar partea vătămată și agresorul, celelalte persoane aflate în locuința din apropiere, martorii în cauză, susținând că nu au văzut și nu au auzit nimic, fiind sub influența băuturilor alcoolice. În aceste condiții trebuie avută în vedere declarația părții vătămate care, deși minoră, l-a indicat fără echivoc pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Declarațiile acesteia se coroborează cu alte probe administrate în cauză, respectiv cu procesul verbal încheiat cu ocazia percheziției corporale efectuate în data de 12 februarie 2008 când au fost ridicate de la inculpat cuțitul descris de partea vătămată ca aparținând agresorului și o pereche de pantaloni de trening ce prezentau de culoare brun-roșcat, a căror prezență nu a fost explicată de inculpat. Conform raportului de constatare tehnic-științifică nr.- din 8 aprilie 2008 urmele prelevate de pe pantalonii inculpatului din zona corespunzătoare celei genitale sunt constituite dintr-un amestec compus din sânge uman și elemente specifice spermei, în acest amestec regăsindu-se profilul genetic al probei de referință recoltate părții vătămate, iar urmele prelevate din zona posterioară superior sunt constituite din sânge uman aparținând de asemenea victimei (profil genetic identic cu cel al probei de referință recoltată de la partea vătămată). Prezența sângelui părții vătămate pe pantalonii cu care era îmbrăcat inculpatul se explică doar prin faptul că inculpatul a fost cel care a forțat-o pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale, fapt ce a determinat o sângerare abundentă, sânge care se regăsește atât pe hainele victimei cât și ale inculpatului. Relevante sunt și concluziile raportului nr.106/A din 14 februarie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală S în sensul că introducerea subcutanată a bilelor metalice la nivelul penisului inculpatului sunt un argument în plus pentru leziunile vulvo-vaginale și sângerării abundente a minorei violate, precum și faptul că din raportul de asistență psihologică rezultă că minora a identificat cu precizie fotografia presupusului agresor și fiindu-i adresate prin psiholog întrebări relevante pentru soluționarea cauzei, a relatat cum s-au petrecut faptele, a descris vestimentația și înfățișarea inculpatului și s-a concluzionat că aceasta prezintă simptome specifice de traumă fizică și psihică menționate în înscrisul despre care se face vorbire.
În consecință, instanța a procedat la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a ținut seama de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, împrejurările comiterii acesteia, persoana inculpatului, recidivist, condamnat anterior tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol în formă agravantă și care a avut o poziție procesuală nesinceră.
În conformitate cu dispozițiile art.65 alin.2 cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a,b și e cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
Instanța a făcut aplicarea art.61 alin.1 cod penal revocând liberarea condiționată a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.196/1998 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr.2044/2000 a Curții Supreme de Justiție, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prezentă, pedeapsa rezultantă fiind sporită cu 1 an, motivat de perseverența inculpatului în comiterea de infracțiuni de aceeași natură.
Față de antecedentele penale ale inculpatului s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, constatându-se incidența dispozițiilor art.37 lit.a cod penal.
În baza art.71 cod penal, pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a,b și e cod penal.
În temeiul art.350 cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, din pedeapsa aplicată fiind dedusă durata reținerii și arestării preventive, la zi.
S-a dispus și confiscarea cuțitului cu care inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată.
Soluționând latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată, prin reprezentantul legal și apărătorul ales, a solicitat despăgubiri de la inculpat, constând în cheltuieli de spitalizare și daune morale, suma constând în daune morale fiind acordată în cuantumul solicitat, de 50.000 lei, apreciat ca necesar și de natură a acoperi trauma profundă suferită de partea vătămată, având în vedere vârsta fragedă a acesteia, umilința îndurată și necesitatea ca acești bani să fie direcționați către un program individualizat de consiliere psihologică care să contribuie la recuperarea sa psihică și emoțională pentru a se preveni o tulburare depresivă ce ar putea avea consecințe deosebit de grave asupra dezvoltării sale viitoare.
Cât privește suma solicitată cu titlu de cheltuieli de spitalizare s-a constatat că partea vătămată nu a dovedit cuantumul și efectuarea acestora.
S-a luat totodată act că unitatea spitalicească unde a fost internată partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul fără a-l motiva în scris, la termenul de astăzi susținând oral, personal, cât și prin apărător, că este nevinovat, solicitând achitarea în temeiul art.10 lit.c cod procedură penală, iar în subsidiar că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare în raport de fapta săvârșită și circumstanțele reale și personale care pledează în favoarea sa.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată că este nefondat.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză, rezultă că prima instanță în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost judecat și condamnat, în raport cu situația de fapt corect reținută.
Astfel, în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.63 alin.2 cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele săvârșite de inculpat care la data de 11 februarie 2008, prin amenințare, a obligat-o pe partea vătămată, în vârstă de 7 ani, să întrețină cu el raporturi sexuale, în urma cărora aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 24-25 zile îngrijiri medicale și intervenție chirurgicală de urgență pentru salvarea vieții, întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective elementele constitutive ale infracțiunii de viol, săvârșită în forma agravantă prevăzută de art.197 alin.1, 2 lit.c și 3 cod penal.
Vinovăția inculpatului se susține prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică, procesul verbal încheiat cu ocazia percheziției corporale a inculpatului, concluziile actelor medico-legale, raportul de asistență psihologică a părții vătămate.
În consecință, soluția de condamnare a inculpatului este legală și temeinică, nefiind cazul achitării sale pe temeiul textului de lege invocat.
Cât privește critica adusă modului de individualizare a pedepsei, se constată că, în raport de gravitatea deosebită a faptei și persoana inculpatului, recidivist, condamnat anterior la o pedeapsă de 14 ani închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol, pedeapsă din executarea căreia fusese liberat condiționat cu doar 2 luni anterior săvârșirii prezentei fapte și care a avut o poziție procesuală nesinceră, pedeapsa stabilită de prima instanță se justifică pe deplin, fiind necesară pentru atingerea scopului pentru care a fost aplicată, acela de prevenție generală și specială.
În cauză nu se identifică circumstanțe de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului, dimpotrivă modalitatea comiterii faptei și consecințele grave produse, punând în evidență o periculozitate deosebită a acestuia, în raport de care o pedeapsă exemplară s-a impus a fi aplicată.
Cât privește latura civilă a cauzei, corect s-a apreciat că cererea formulată în numele părții vătămate nu este tardivă, având în vedere și dispozițiile art.17 cod procedură penală conform cărora acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, instanța fiind obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
Așa fiind și ținând seama de faptul că părții vătămate i s-a cauzat, prin fapta inculpatului, suferințe fizice și psihice deosebite, cu consecințe asupra dezvoltării sale ulterioare, întemeiat prima instanță l-a obligat la plata despăgubirilor constând în daune morale, cuantumul stabilit fiind necesar și în concordanță cu întinderea și gravitatea prejudiciului încercat.
Referitor la măsura preventivă luată față de inculpat, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea și ulterior la menținerea acesteia subzistă și în prezent, justificându-se privarea în continuare de libertate, avându-se în vedere gravitatea deosebită a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat și care relevă periculozitate socială, precum și necesitatea desfășurării în bune condiții a procesului penal.
În consecință, privitor la măsura preventivă se va face aplicarea dispozițiilor art.381 cod procedură penală rap.la art.350 cod procedură penală și art.88 cod penal.
Față de cele reținute, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică va respinge apelul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 15 din 20 ianuarie 2009 Tribunalului Suceava - secția penală - dosar nr-.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată acestuia, durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2009, la zi.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției către BA
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnodact.
Jud.fond:
3 ex. 4.03.2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Maierean Ana
