Violul (art.197 cod penal). Decizia 5/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.5/MP
Ședința lipsită de publicitate de la 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva sentinței penale nr.477 din data de 24 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.189, art.197 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință se prezintă:
- apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.549/2010, emisă de Baroul Constanța;
- pentru intimata parte vătămată, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.550/2010, emisă de Baroul Constanța;
- reprezentanții legali și - personal.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, față de vârsta părții vătămate pentru protejarea vieții intime a acesteia, declară ședința lipsită de publicitate.
După ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art.70 alin.(2) Cod procedură penală, apelantul inculpat arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel, cele relatate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.375-376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru apelantul inculpat cu privire la infracțiunea de viol, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.a) Cod procedură penală - fapta nu există. Consideră că nu există probe suficiente care să confirme învinuirea ce i se aduce inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de viol. În raportul medico-legal nu se menționează existența nici unei leziuni, iar singura probă care vine în sprijinul acestei acuzații o constituie doar declarația părții vătămate.
Solicită a se reține numai săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, având în vedere că inculpatul a recunoscut faptul că a sustras părții vătămate telefonul mobil și să se dispună admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond aplicarea unei pedepse în cuantumul prevăzut de lege, în raport de circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatului.
Având cuvântul, avocat pentru intimata parte vătămată, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. Apreciază că în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului, reținând că s-a făcut dovada vinovăției acestuia, pedeapsa aplicată de Tribunalul Constanța este în mod corect individualizată, în raport de vârsta fragedă a părții vătămate.
Având cuvântul, reprezentantul legal al părții vătămate, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală.
Având cuvântul, reprezentantul legal al părții vătămate, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de inculpatul și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. În ceea ce privește infracțiunea de viol consideră că nu sunt susținute concluziile de achitare formulate de inculpat. probe la dosar care duc la concluzia că inculpatul a comis cele trei infracțiuni în concurs real, stabilindu-se astfel vinovăția acestuia. Solicită menținerea pedepsei aplicate la instanța de fond, aceasta fiind în mod just individualizată, dându-se eficiență dispozițiilor art.72 Cod penal.
Cu privire la măsura arestării preventive solicită menținerea acesteia, întrucât subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, acesta este încă actual, în raport de gravitatea faptelor.
În temeiul dispozițiilor art.383 alin.(2) Cod procedură penală solicită deducerea stării de arest și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Având cuvântul, avocat pentru apelantul inculpat solicită în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art.139 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu este justificată, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Având ultimul cuvânt, apelantul inculpat arată că lasă la aprecierea instanței.
- CURTEA -
Asupra apelului penal de față:
sentința penală nr.477 pronunțată la data de 24.12.2009, în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa hotărât:
"În baza art. 189 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, condamnă pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 22.04.1970, la pedeapsa de 9 ( nouă ) ani și 6 ( șase) luni închisoare.
În baza art.197 alin.(1) și (3) cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 14 ( patrusprezece) ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 rap. la art. 66 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a, lit. b, lit.d, lit. e Cod penal, pe o durată de 5 ( cinci) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b și alin.2 indice 1 lit.c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 9 (nouă ) ani și 6 ( șase ) luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a- art. 34 lit. b Cod penal coroborat cu art. 35 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele aplicate, în final, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a, lit.b, d și e Cod penal timp de 5 ani după executarea pedepsei cu închisoarea.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-, lit.b, lit. d și lit. e Cod penal,ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 Cod penal, deduce perioada executată din pedeapsa aplicată, de la 10.08.2009, la zi.
În baza art. 350 alin.1 Cod proc. pen. coroborat cu art. 160 alin. 1 și alin 3 Cod proc.pen. menține măsura arestării preventive față de inculpat.
În baza art. 118 al. 1 lit.b Cod penal, dispune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, privind bunurile depuse la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Municipiului C, în baza procesului verbal seria D nr.7866 / 19.08.2009, respectiv:briceag cu mânere roșii, cu deschidere pe buton inscripționat pe lamă - folosit și uzat;plic din hârtie albă ce conține și resturi arse și o capsă de lumânare cu urme de și ardere;cămașă culoare maro folosită și uzată ( fila 55 dosar ).
În baza art.346 alin.1 Cod proc. pen. rap. la art. 14, art. 17 și art. 18 Cod proc. pen. combinat cu art. 998 - art. 999 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă și obligă inculpatul la plata sumei de 30.000 lei reprezentînd despăgubiri civile - daune morale- către partea vătămată - prin reprezentanții legali ( părinți) și -.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții civile cu titlu de daune morale precum și cererea de daune materiale, acestea din urmă nefiind dovedite.
În baza art. 189 Cod proc. onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța, pentru faza de urmărire penală și faza de judecată, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 191 Cod proc. pen. obligă incupatul la plata sumei de 1.180 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei onorariu avocat oficiu, respectiv 200 lei pentru av. și 300 lei pentru av.."
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a stabilit în fapt următoarele:
În noaptea de 09/ 10. 08. 2009, în jurul orei 2300, partea vătămată, în vârstă de 13 ani, ieșise în stradă, în fața locuinței bunicilor săi, situată în comuna lui,-, pentru a sta de vorbă cu un vecin, respectiv martorul, în vârstă de 16 ani. După aproximativ 30 de minute, o persoană, pe care nu o cunoșteau, respectiv inculpatul s-a apropiat de cei doi chiar când se pregăteau să plece și recunoscându-l pe martor ca fiind "fiul lui ", l-a întrebat dacă este din, răspunsul fiind afirmativ. După ce au schimbat câteva cuvinte, inculpatul a luat- o de brațul stâng pe partea vătămată, obligând-o să meargă cu el. Cei doi s-au împotrivit, partea vătămată, spunând că nu merge, iar martorul intervenind în ajutorul acesteia, moment în care a fost lovit de inculpat, cu piciorul, în zona abdomenului. De asemenea, văzând că se opun, inculpatul a scos din buzunar un cuțit tip briceag cu lama rabatabilă, care la acționarea butonului a început să cânte, i-a amenințat cu acel briceag, a început să o tragă pe partea vătămată de brațul stâng și a forțat-o să-l însoțească, deși ea țipa și se împotrivea. În aceste împrejurări, inculpatul a reușit să plece cu partea vătămată, a condus-o din strada - pe un teren viran, în apropierea unui depozit de materiale de construcții, apoi pe strada - - spre marginea comunei, pe strada -, pe lângă o pompă de apă dezafectată și în continuare peste un alt teren viran, în cele din urmă obligând-o să intre într-un imobil aparținând numitului. Imediat după răpirea minorei, martorul i-a anunțat pe bunicii fetei și organele de poliție și a început să apeleze telefonul mobil al acesteia. Când a sunat telefonul părții vătămate, inculpatul i-a solicitat telefonul minorei, sub amenințarea cuțitului tip briceag, ea i l-a dat și tot atunci, în același mod, a deposedat-o de cerceii din aur și inel. Ajungând acasă, inculpatul a tras-o într-o încăpere cu două paturi, i-a cerut să se dezbrace și la refuzul acesteia, inculpatul a amenințat-o din nou că o va "tăia", ținând în mână cuțitul-briceag pe care îl agita în aer și îl punea pe soba din încăpere, astfel de frică, s-a dezbrăcat. Inculpatul s-a dezbrăcat și s-a întins peste ea, a încercat să întrețină raport sexual normal, dar nereușind, a obligat-o pe minoră să întrețină raport sexual cu el. După plecarea părții vătămate, a aruncat în haznaua din curte hainele menționate mai sus și a ascuns în sobă telefonul mobil al acesteia.
Situația de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare:procesele - verbale de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțite de planșele fotografice, procesul verbal de conducere în teren a organelor de poliție de către partea vătămată, procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către martorul și planșa foto, declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de recunoaștere a unor bunuri de către partea vătămată și martorul, raportul de constatare medico-legală nr.81 / S / din data de 18.08.2009 al Serviciului de Medicină Legală C, dovadă de predare a bunurilor, depozițiile martorilor, înscrisuri, declarațiile inculpatului.
Împotriva sentinței de condamnare, în termenul legal, inculpatul a declarat apel motivând că nu este vinovat de comiterea infracțiunii de "viol".
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu în limitele art.371 alin.(2) cod procedură penală, Curtea consideră că apelul este nefundat pentru argumentele expuse în continuare.
Astfel, conform art.345 cod procedură penală, instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat;dar potrivit art.52, art.66 cod procedură penală, vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul procesului penal cu respectarea exigențelor prev. art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.21 din Constituție.
Neformulându-se critici cu privire la modul în care s-au aplicat dispozițiile legale referitoare la garanțiile procesuale, a regulilor de procedură în fazele anterioare ale cauzei (urmărire penală, judecata în primă instanță), verificând din oficiu în limitele competențelor legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpatul a dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistență juridică calificată și a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în ședințe publice, atât a probelor acuzării- martori, înscrisuri, examinări medico-legale cât și a probelor apărării-audierea sa, martori, înscrisuri privind circumstanțele personale. Cu ocazia soluționării apelului, Curtea a procedat la ascultarea inculpatului conform declarației de la fila 14.
Sub aspectul acțiunii penale, pe baza probelor administrate în primă instanță, precum și în cursul urmăririi penale în condiții de legalitate -procesul-verbal de cercetare la fața cu planșa foto, declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorului, cu procesul-verbal de "prezentare pentru recunoaștere" a inculpatului de către martor, procesele-verbale de "prezentare pentru recunoaștere" de către partea vătămată și martor a bunurilor sustrase, respectiv a obiectelor de vestimentație, a cuțitului folosite de agresor, declarațiile inculpatului de recunoaștere parțială a faptelor, rezultă că tribunalul a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică corespunzătoare, dovedindu-se cu certitudine că, în noaptea de 09/10.08.09, în timp ce se afla pe stradă, în fața locuinței bunicilor, situată în comuna lui,-, de vorbă cu martorul minor, în vârstă de 16 ani, partea vătămată, în vârstă de 13 ani a fost constrânsă, prin amenințarea cu un cuțit și prin temerea creată de superioritatea fizică, de către inculpatul, să îl însoțească până la locuința sa cu care ocazie i-a sustras un telefon mobil marca "Nokia" cu o pereche de cercei din aur și a obligat-o să întrețină un raport sexual oral, nereușind un raport sexual normal fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "lipsire de libertate în mod ilegal" prev. de art.189 alin.(1),(2) cod penal, "viol" prev. de art.197 alin.(1) și (3) cod penal și "tâlhărie" prev. de art.211 alin.(1), alin.(2) lit.b) și alin.(21) lit.c) Cod penal.
Apărările inculpatului "de negare a acuzației de viol" sunt înlăturate de declarațiile părții vătămate;deși nu s-a realizat examinarea "ADN", în timp ce declarațiile inculpatului sunt oscilante, contradictorii pornind de la "nerecunoașterea vreunei fapte" până la "asumarea faptelor de lipsire de libertate și tâlhărie", susținerile părții vătămate sunt credibile deoarece sunt constante, fără contradicții sau ezitări, au fost confirmate de martorul cu privire la violențele exercitate de inculpat când, înarmat cu un cuțit, a apucat-o de braț și i-a cerut să îl urmeze, iar după eliberare, partea vătămată prezenta hainele murdare, sesizând imediat autoritățile, telefonul mobil sustras a fost găsit asupra inculpatului așa încât nu există nici un temei pentru a avea rezerve asupra declarațiilor părții vătămate referitoare la viol.De altfel, dacă inculpatul nu ar fi intenționat să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată nu avea nicio justificare să o oblige să se deplaseze la locuința lui.
Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art.72 cod penal printre care și pericolul social concret sporit în cauza al faptelor, dat de manifestarea violentă a inculpatului, agresarea unei minore aflată în inferioritate fizică, în vârstă de numai 13 ani, precum și a martorului care intervenise să o apere, amenințarea acestora cu cuțitul, atacurile la viața intimă a părții vătămate obligând-o la acte sexuale deși nu începuse viața sexuală, producându-i suferințe psihice, ținând seama că partea vătămată era un copil cuviincios, serios, cu rezultate pozitive la învățătură confirmate prin multiple diplome depuse în dosar, pedeapsa trebuie să fie aspră considerente pentru care pedeapsa de 14 ani închisoare este de natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, mai ales când victima este un copil.
In contextul activității infracționale, în condițiile în care inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, nu sunt împrejurări care să constituie circumstanțe atenuante în sensul art.74 cod penal și, cum de la momentul pronunțării sentinței, nu au apărut date care să atenueze răspunderea penală, periculozitatea faptei sau autorului, nu se poate proceda la reindividualizarea pedepselor aplicate.
Prin urmare, pentru considerentele expuse și negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, apelul este nefondat și, în baza art. 379 pct.1 lit."b" cod procedură penală, va fi respins.
Adăugându-se timpul scurs de la pronunțarea hotărârii conform art.383 cu referire la art.381 cod procedură penală, se va deduce arestul preventiv de la 24.12.2009.
Conform art.383 cu referire la art.350 alin.1 cod procedură penală, prin hotărâre, instanța are obligația să se pronunțe asupra menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, apelantul inculpat a fost, inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent ( art.5 pct.1 lit.a) Convenție), respectiv în temeiul condamnării inculpatului la pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare, pentru 3 infracțiuni grave "lipsire de libertate în mod ilegal", "viol" și "tâlhărie".
Chiar dacă sentința nu este definitivă, dar cu o anumită valoare asupra vinovăției și responsabilității apelantului inculpat care nu a reușit să dovedească netemeinicia probelor acuzării, față de probele aflate la dosar până în acest moment, în condițiile în care cauza a fost soluționată în primă instanță într-un termen rezonabil (mai puțin de 6 luni de la comiterea faptei), temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea sa de libertate, motiv pentru care va fi menținută cu referire și la art.160 alin.3 cod procedură penală;în acest moment, inculpatul fiind sub incidența pedepsei de 14 ani închisoare, nu se pune problema aplicării unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate mai ales că încă nu s-au atenuat ecourile faptelor acestuia într-o comunitate mică, cu valori morale bine stabilite plus impactul negativ asupra minorei care potrivit raportului de constatare medico-legală nr.81/S/18.08.09 prezenta depresie.
Respingându-se calea de atac potrivit art.192 alin.2 cod procedură penală, apelantul va fi obligat la plata sumei de 580 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul în sum de 200 lei pentru avocat care a asigurat asistența juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 477/24.12.2009 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art.383 alin.(11) cod procedură penală raportat la art. 88 cod penal și la art.350 alin.(1) cod procedură penală, scade din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive din data de 24.12.2009 până în prezent, respectiv menține măsura arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 22 aprilie1970, CNP -, până la o perioadă de 60 zile cu începere de la 11.02.2010.
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariile de 200 lei pentru avocat și de 150 lei pentru avocat se vor plăti din fondurile
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
red.dec.jud.: -
tehnored.gref.:
3 ex./04.03.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
CĂTRE,
PENITENCIARUL POARTA ALBĂ
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 cod pr.penală, vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr.5/MP din data de 11 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pentru a fi comunicată inculpatului - născut la 22 aprilie 1970, fiul lui și.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
CĂTRE,
PENITENCIARUL POARTA ALBĂ
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 cod pr.penală, vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr.5/MP din data de 11 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pentru a fi comunicată inculpatului - născut la 22 aprilie 1970, fiul lui și.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Adriana Ispas
