Violul (art.197 cod penal). Decizia 6/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIE Nr. 6

Ședința publică de la 16 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu

JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor penale formulate de către inculpații, și -., având ca obiect infracțiunile de viol și lipsire de libertate, deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 304/16.05.2008 a Tribunalului Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2009, termen la care Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 09.04.2009 și apoi pentru azi, 16.04.2009, când:

Curtea,

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 304 din 16 mai 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:

În baza disp. art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. "b și c" Cod penal în infracțiunile de:

- "furt calificat", prev. și ped. de art. 208-209 al. 1, lit. e și g Cod penal și

- "lovire și alte violențe", prev. și ped. de art. 180 al. 1 Cod penal.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. a rap. la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 07.09.1967 în comuna, jud. I, cu același domiciliu, CNP 1.670.907.221.240, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208-209 al. 1, lit. "e și g" Cod penal.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. "b" rap. la art. 10 lit. "f" Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, cu datele de stare civilă mai sus precizate, pentru săvârșirea infracțiunii de"lovire și alte violențe", prev. și ped. de art. 180 al. 1 Cod penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate -, cu. în I,-, -. A, parter. 2, în prezent deținut în altă cauză în Penitenciarul Iași.

II. Condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 07.09.1967 în com., jud. I, cu același domiciliu, CNP 1.670.907.221.240, studii 10 clase, căsătorit, fără ocupație, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2, lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal (parte vătămată ), la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare;

-"viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2, lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare;

- "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare;

- "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

- "lipsire de libertate în mod ilegal", prev. și ped. de art. 189 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare;

- "lipsire de libertate în mod ilegal", prev. și ped. de art. 189 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza disp. art. 65 alin. 1,2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului alături de fiecare din cele șase pedepse principale stabilite și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal pe o durată de 10 ani.

În baza disp. art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b" Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare, pe care o sporește cu 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa totală fiind de 12 (douăsprezece) ani.

În baza disp. art. 35 alin. 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal, pe o durată de 10 (zece) ani.

În baza disp. art. 61 al. 1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate față de restul de pedeapsă de 1198 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 449/23.11.1999 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 406/09.11.2000 a Curții de APEL IAȘI, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 (douăsprezece) ani închisoare.

În baza disp. art. 61 al. 1, teza finală Cod penal, s-a aplicat un spor de 1 (un) an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 13 (treisprezece) ani închisoare și 10 (zece) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal.

În baza disp. art. 350 al. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal dispune deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive, respectiv de la 24.02.2006 la zi.

Condamnarea inculpatului -, fiul lui și, ns. la data de 18.02.1985 în mun. I, cu domiciliul în com./sat, jud. I, CNP 1.850.218.226.767, studii 11 clase, necăsătorit, un copil minor, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2, lit. "a" Cod penal (parte vătămată ), la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare;

- "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2, lit. a Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare;

- "lipsire de libertate în mod ilegal", prev. și ped. de art. 189 al. 2 Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare;

- "lipsire de libertate în mod ilegal", prev. și ped. de art. 189 al. 2 Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În baza disp. art. 65 alin. 1,2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului alături de fiecare din cele patru pedepse principale stabilite și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza disp. art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b" Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare, sporită cu 1 (un) an închisoare, pedeapsa totală fiind de 9 (nouă) ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal.

În baza disp. art. 350 al. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal s- dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive, respectiv de la 24.02.2006 la zi.

Condamnarea inculpatului minor, fiul lui și, născut la data de 11.07.1989 în mun. I, cu domiciliul în com./sat, jud. I, CNP 1.890.711.226.750, elev în clasa a X-a la Gr. Șc. Agricol " " -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2, lit. "a" Cod penal cu aplic. art. 99 al. 3 Cod penal (parte vătămată ), la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare;

- "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2, lit. "a" Cod penal cu aplic. art. 99 al. 3 Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare;

- "lipsire de libertate în mod ilegal", prev. și ped. de art. 189 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 al. 3 Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;

- "lipsire de libertate în mod ilegal", prev. și ped. de art. 189 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 al. 3 Cod penal (parte vătămată ) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b" Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, sporită cu 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa totală fiind de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, s- interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal.

III. În baza disp. art. 14 și 346 al. 1 Cod procedură penală rap. la art. 998-999, art. 1000 al. 2 și art. 1003 Cod Civil, inculpații, - și, inculpatul minor în solidar cu partea responsabil civilmente, au fost obligați să plătească părților civile:

-, cu. în I,-,. 994,. E,. 1,. 5, jud. I, fiecare câte o sumă de 3000 lei RON, cu titlu de daune morale și

-, cu. în sat, com., jud. I, fiecare câte o sumă de 3000 lei RON, cu titlu de daune morale.

În temeiul disp. art. 353 Cod procedură penală s- menținut măsura sechestrului asigurator instituit, prin încheierea din data de 11.09.2006, asupra bunurilor mobile și imobile pe care le deține inculpatul împreună cu partea responsabil civilmente, respectiv o casă în suprafață de 250 mp în comuna, județul I, până la concurența sumei de 18.000 lei RON.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară -

S-a constatat că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza disp. art. 191 alin. 1-3 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- inculpații și, inculpatul minor în solidar cu partea responsabil civilmente, câte o sumă de 1000 lei fiecare și

- inculpatul -, suma de 1150 lei, din care 150 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce va fi avansat Baroului de Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 06 februarie 2006 partea vătămată - a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cu săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de "tâlhărie", constând în aceea că, în noaptea de 2/3 februarie 2006, prin violență l-ar fi deposedat de un ceas și de o brățară din.

A susținut partea vătămată, în cursul urmăririi penale, că, la data anterior menționată, s-a deplasat împreună cu prietenul său, martorul, la barul XXX situat în cartierul, cu un taxi, condus de martorul, care, la solicitarea celui dintâi, i-a așteptat. În bar, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul, cu martorii () și, administratorul barului. La un moment dat, între inculpat și partea vătămată a izbucnit o altercație verbală, iar și au hotărât să părăsească localul îndreptându-se spre ieșire.

Aflându-se pe scările de la ieșirea din imobil, inculpatul a venit în spatele lor și l-a lovit de două ori cu pumnul, în zona feței, pe partea vătămată, care s-a dezechilibrat și a căzut, după care, i-a luat de la mâna un ceas marca și o brățară de de aproximativ 5 grame. Ca urmare a atmosferei create, partea vătămată s-a hotărât să părăsească locul cât mai repede, dar din neatenție s-a urcat într-un alt taxi decât cel care îl aștepta, șoferul primei mașini urmărindu-i și determinându-i să oprească. - i-a spus că nu are bani întrucât a fost tâlhărit, dar în prezența agenților de pază de la, anunțați fiind de șoferul, s-a deplasat la o casă de amanet din, de unde a împrumutat, în schimbul unui telefon mobil, suma de 30 de lei, suficienți pentru achitarea cursei.

Din susținerile părții vătămate, date în cursul urmăririi penale, rezultă că, în noaptea de 2/3 februarie 2006, au fost comise două fapte prevăzute de legea penală, respectiv lovirea acesteia și sustragerea bunurilor estimate la aproximativ 400 de lei, ca acte componente ale infracțiunii complexe de tâlhărie.

În conturarea situației prezentate, au fost administrate o serie de probe, elementele de fapt ce au putut servi instanței cu acest titlu fiind constatate prin următoarele mijloace de probă:

1) procesul verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele fotografice anexe, înfățișând aspecte de la investigarea criminalistică a locului faptei;

2) planșa fotografică reprezentând leziunile suferite de partea vătămată în noaptea de 2/3 februarie 2006;

3) contractul de împrumut cu amanet nr. 748 din data de 03 februarie 2006 încheiat pe numele martorului, pe considerentul că partea vătămată nu avea actul de identitate asupra sa, și din care rezultă suma împrumutată, respectiv 30 lei;

4) declarațiile martorilor:

- -. Dacă în cursul urmăririi penale, martorul afirmă că a văzut atât momentul în care inculpatul, pe scările barului, a prins partea vătămată de haină, a lovit-o de două ori cu pumnul în față, cu rezultatul dezechilibrării lui și al căderii acestuia pe scări, în cursul cercetării judecătorești (fila 85. IV) a revenit asupra celor afirmate, precizând că atât cât și lucrătorii de poliție i-au cerut să declare mincinos. Astfel, partea vătămată nu avea asupra sa nici o bijuterie, nici un ceas, iar urmele de lovituri de pe fața acesteia nu au fost rezultatul vreunei acțiuni din partea inculpatului;

-, șoferul taxiului a cărei cursa nu a fost achitată inițial.

În cursul urmăririi penale ca și în faza de cercetare judecătorească, martorul a susținut că a văzut două persoane îmbrâncindu-se. Lipsa de detalii asupra întâmplării din data de 2/3 februarie 2006 de care este caracterizată declarația din faza de cercetare judecătorească este explicabilă prin timpul foarte scurs între evenimente și audiere nemijlocită în fața instanței. Astfel că, declarația dată în faza de urmărire penală, cu mult apropiată faptelor pentru care este cercetat inculpatul, este considerată ca fiind corespunzătoare cu adevărul. Acesta l-a văzut pe, căruia îi curgea din și a aflat de la partea vătămată că a fost bătută de numitul ca urmare a unui conflict mai vechi. Nu a văzut ca vreuna din cele două persoane aflate în conflict pe scările barului să sustragă de la cealaltă ceva. Concluzionând, această declarație are relevanță sub aspectul acțiunilor vătămătoare reținute a fi exercitate de către inculpatul și al rezultatelor acestora;

-, concubina de la acea vreme, inculpatului. În cursul urmăririi penale, la filele 41 și 46 martora dă declarații contradictorii. Astfel, la fila 41 precizează că a ieșit din club după aproximativ 1 minut și a apucat să-l vadă pe și pe prietenul lui urcându-se într-un taxi, nesurprinzând nici o altercație fizică între inculpat și partea vătămată. Ulterior, la fila 46 declarat că a fost scos din bar de și de, iar acesta din urmă l-a împins cu palma pe cel dintâi fără a-l lovi efectiv, în timp ce erau afară din bar. Mai precizează martora că a ieșit din bar împreună cu, cu, cu și a putut surprinde momentul în care inculpatul doar l-a împins fără a-i lua vreun bun. Este evident că declarațiile martorei sunt datepro causa, dată fiind și relația ei de la momentul respectiv cu inculpatul. În cursul cercetării judecătorești, fila 33 vol. III martora dă o nouă declarație, diferită de celelalte două, în sensul că ar fi fost însoțit de două persoane; în plus distanța între aceasta și partea vătămată și inculpatul, de pe scările barului, era de aproximativ 20- 30 metri, distanță care i-a permis să vadă în mod clar o îmbrâncitură, dar care nu i-a facilitat observarea persoanei care a exercitat- În continuare, martora declară că nu l-a văzut pe inculpatul să-l fi agresat pe;

- (fila 45 dosar urmărire penală și fila 132 vol.III dosar cercetare judecătorească ), coordonator de grupă, la cea dată, la care l-a văzut pe după incident, fără a putea preciza dacă era sau nu lovit;

- (fila 471 vol.I). Acesta a dat declarații contradictorii chiar cu declrațiile inculpatului, care a recunoscut faptul l-a lovit pe partea vătămată. În plus nu a putut da relații în legătură cu existența unui ceas și a unei brățări din la mâna lui.

-, ( fila 57 dosar urmărire penală și 685 vol. III dosar cercetare judecătorească) client al barului XXX, care a văzut momentul în care inculpatul l-a împins cu mâna în fața barului pe partea vătămată, fără a surprinde vreo sustragere de bunuri din partea celui dintâi. În cursul cercetării judecătorești a încercat să nuanțeze acest aspect, declarând în contradictoriu cu faza de urmărire penală că el a fost cel care l-a scos din bar pe împreună cu inculpatul și că reacția inculpatului a fost aceea de a se apăra în condițiile în care partea vătămată era foarte agitat și înjura;

-, (fila 53 dosar urmărire penală și fila 565 vol. I), care a surprins momentul în care inculpatul l-a lovit cu palma pe partea vătămată, întrucât aceasta din urmă a continuat să-l înjure și după ce a ieșit din bar;

-, (fila 55 dosar urmărire penală) care a surprins același aspect;

-, ( fila 58 dosar urmărire penală) în legătură cu aceleași aspecte;

5) procesul verbal întocmit de " CO" în legătură cu intervenția din noaptea de 2/3 februarie 2006 în care se consemnează că o persoană de sex masculin era vizibil agresată fizic și nu avea bani să achite taxa de călătorie, fiind evident vorba de partea vătămată;

6) procesul verbal de confruntare între partea vătămată și inculpat (fila 43 dosar urmărire penală), ocazie cu care inculpatul recunoaște că l-a îmbrâncit o singură dată pe partea vătămată, fără a-l deposeda de bunuri, și

7) declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale (fila 65) unde recunoaște că l-a împins, l-a prins de gură și l-a îmbrâncit, dezechilibrându-se și căzând, și din cursul cercetării judecătorești ( fila 80 vol. I) în care precizează că l-a împins de două ori în piept și l-a apucat de bărbie, moment în care a intervenit martorul, luându-o pe partea vătămată și orientându-o către un taxi, altul decât ce-l care îl așteptase.

Ceea ce trebuie subliniat în soluționarea acestui caz este poziția părții vătămate pe întreg parcursul procesului penal. Dacă în cursul urmăririi penale aceasta a dat declarații liniare în ceea ce privește întâmplările petrecute, în cursul cercetării judecătorești și-a reconsiderat poziția și atitudinea față de inculpatul, justificându-și declarațiile din cursul urmăririi penale, prin aceea că se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar reacția inculpatului de a-l împinge o singură dată cu mâna o consideră drept o reacție la violențele lui verbale. În plus, precizează că dosarul este "fabricat", că a vrut doar să-l "înfunde" pe inculpatul, că în seara respectivă nu avea ceas asupra sa și nici brățară, iar urmele de lovituri nu au fost create de inculpat, ci de martorul, pe care l-a pus să-l lovească după ce a amanetat telefonul, respectiv a doua zi și pentru a avea o probă la dosar. Mai mult, dacă în cursul urmăririi penale partea vătămată a precizat că îi este teamă de inculpatul, acesta din urmă fiind cunoscut ca o persoană răzbunătoare și violentă și a solicitat protecție din partea organelor de poliție, atenționând chiar și Direcția Națională Anticorupție despre un posibil caz de corupție existent în legătură cu procurorul care nu l-a arestat în urma sesizărilor sale, în cursul cercetării judecătorești și-a reconsiderat poziția precizând că-l cunoaște pe inculpat de aproximativ 7-8 ani, timp suficient pentru a afirma că nu crede că inculpatul are inimă să violeze două tinere și mai ales minore.

De precizat este faptul că declarațiile părții vătămate din faza de cercetare judecătorească au fost date în condițiile în care atât aceasta, cât și inculpatul se aflau arestați preventiv în cadrul aceluiași penitenciar, instanța având suficiente motive să creadă că aceste din urmă declarații au fost date pro causa, respectiv au fost urmarea presiunilor exercitate de către inculpat și de către cei din anturajul său, care au avut contact direct cu numitul.

În afara momentului în care s-a hotărât să sesizeze organele de poliție și să relateze faptele comise de inculpat, partea vătămată a manifestat un total dezinteres pentru restabilirea echilibrului rezultat din încălcarea relațiilor sociale ocrotite de lege, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului.

În urma audierii martorilor menționați nu s-a stabilit cu certitudine decât faptul că, în data de 2/3 februarie 2006 a existat o altercație, atât verbală cât și fizică, între inculpat și partea vătămată, primul lovindu-l pe cel din urmă în față, niciunul cu excepția martorului, nesurprinzând momentul în care inculpatul i-ar fi sustras bunuri părții vătămate. Declarația acestui martor dată în cursul urmăririi penale este singulară și nu creează o certitudine sub aspectul săvârșirii acțiunii de sustragere de bunuri; în plus, probatoriul ar trebui să stabilească în mod indubitabil legătura de cauzalitate între acțiunile de violență exercitate și presupusa sustragere de bunuri.

Concluzionând cu privire la săvârșirea infracțiunii complexe de " tâlhărie" de către inculpat, instanța a reținut că nu rezultă din probele existente la dosar că acesta a săvârșit un furt prin violență, că a luat vreun bun din posesia sau detenția părții vătămate în scopul însușirii pe nedrept și prin violență; există îndoială asupra existenței în materialitatea lor a acestor bunuri, dată fiind poziția procesuală contradictorie adoptată de partea vătămată, asupra posesiei exercitate de partea vătămată la momentul reținut prin actul de sesizare. Ceea ce s-a putut dovedi a fost doar acțiunea violentă de lovire exercitată de inculpatul asupra lui. Această împrejurare a condus instanța la necesitatea separării componentelor infracțiunii complexe și la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "tâlhărie" în infracțiunile de " furt calificat" comisă în loc public și în timpul nopții și " lovire și alte violențe", prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. "e", "g" Cod penal și 180 al. 1 Cod penal.

Față de cele arătate, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de "furt calificat", nedovedindu-se nici existența bunurilor luate, nici acțiunea circumscrisă elementului material, pe considerentul că " fapta nu există", inexistența acesteia înlăturând răspunderea penală, infracțiunea fiind unicul temei al răspunderii. La adoptarea acestei soluții a concurat și principiul că orice dubiu profită inculpatului.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 180 al. 1 instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pe considerentul lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală.

II. În seara de 18 februarie 2006, în jurul orelor 19.30, părțile vătămate minore și se aflau într-un bar din satul comuna. La un moment dat, martorul, care vindea la bar, a spus celor două fete să plece, întrucât a vorbit cu numitul și acesta i-a spus că va veni la bar împreună cu, care este în stare de ebrietate și cu siguranță se va lega de ele. Pentru a evita un conflict, părțile vătămate l-au rugat pe să le dea cheia de la o anexă (cabană) aflată în apropiere, respectiv la aproximativ 500 de metri de bar, pentru a se adăposti, acesta fiind de acord. Ajunse acolo părțile vătămate s-au încuiat pe dinăuntru. Atitudinea părților vătămate este explicabilă în condițiile în care ele cunoșteau, în special, comportamentul violent al inculpatului, activat fiind și de o presupusă datorie a părții vătămate în valoare de 1700 de euro către acesta.

Cei trei inculpați împreună cu martorii și au ajuns în barul respectiv în jurul orelor 21.00 au consumat băuturi alcoolice și s-au interesat de locul unde se află părțile vătămate. Către acestea s-au îndreptat toți cinci cu un taxi.

În timp ce martorii și au rămas în mașină cei trei inculpați s-au deplasat spre cabană și, întrucât ușa de intrare era blocată, au spart- Odată ajunși în interior au lovit cele două minore toți trei și pentru a nu fi lesne identificați și a nu stabili ruta de deplasare, le-au pus fiecăreia câte o giacă pe cap, le-au obligat să urce în autoturism și s-au deplasat către satul. De precizat este faptul că a stat în brațele inculpatului, iar în brațele inculpatului, cea dintâi fiind lovită pe tot parcursul drumului în spate cu pumnii de către. Pe drumul dintre cele două localități, inculpații au oprit mașina și au condus părțile vătămate pe un câmp. De precizat este faptul că martorii și au rămas în mașină. La solicitarea inculpatului mașina a fost deplasată încă o parte din drum, suficientă cât să nu fie percepute activitățile celor trei inculpați. Minora a fost preluată întâi de inculpatul și a admis sub presiunile exercitate de acesta, atât fizice cât și psihice, să întrețină raporturi sexuale orale. În tot acest timp, ceilalți doi inculpați, la o distanță suficientă cât să-i permită părții vătămate minore să audă ce se întâmplă, o loveau și o supuneau la relații sexuale normale și orale pe minora. După aceasta inculpații au făcut schimb de fete reluând activitățile anterior precizate care au durat, în total, aproximativ 30 de minute. Martorii și nu au luat parte la evenimente, dar au observat la întoarcerea minorelor, că acestea prezentau leziuni și plângeau.

După consumarea relațiilor sexuale, inculpații au urcat părțile vătămate în autoturism și au plecat către locuința inculpatului. În apropierea acesteia la aproximativ 50 de metri părțile vătămate au fost coborâte din mașină, au fost lipite cu fața de un gard înalt de aproximativ 1,20 - 1,30 metri, ce le ajungea până sub bărbie, iar inculpatul și-a continuat acțiunile lui amenințătoare afirmând că va căuta o secure pentru a le tăia capul. Această atitudine, din partea inculpatului, a avut rezultatul scontat, în sensul că părțile vătămate s-au deplasat către locuința inculpatului, unde au stat până a doua zi, în jurul orelor 21.00, când au fost luate de către martorul și la locuințele lor. Odată ajunse, la locuința inculpatului, a fost pusă să se spele prezentând urme de sânge după care au fost supuse la relații sexuale normale, anale și orale, potrivit propriilor lor declarații, până în jurul orelor 6 dimineața când au fost lăsate să se odihnească.

De precizat este faptul că martorii și, ca și ceilalți doi inculpați și nu au participat în acea noapte la desfășurarea acțiunilor de constrângere și de întreținere de relații sexuale la locuința inculpatului.

În conturarea situației prezentate și reținute de instanță au fost administrate o serie de probe, elementele de fapt ce au putut servi cu acest titlu fiind constatate prin următoarele mijloace de probă:

1. Declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești (filele 44,46, 403 vol I).

De precizat este faptul că declarațiile celor două minore se suprapun sub aspectul evenimentelor derulate atât în drum spre satul cât și la locuința inculpatului. apar o serie de neconcordanțe sub aspectul detaliilor cerute de organele judiciare și percepute, mai mult sau mai puțin, de către părțile vătămate. Instanța are în vedere prezența tatuajelor pe corpul inculpatului și observarea acestora de către minore. Însă aceste împrejurări își pierd relevanța sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunilor de viol reținute în sarcina lui, în condițiile în care la conturarea situației de fapt reținute concură și alte elemente constatate prin alte mijloace de probă. În plus, trebuie avut în vedere faptul că reaudierea părților vătămate minore atât de către instanță cât și în faza de urmărire penală a contribuit la accentuarea traumelor produse prin agresiunile sexuale la care au fost supuse. Dacă la aceasta adăugăm și teama de răzbunarea inculpatului, cunoscut ca o persoană violentă, precum și lipsa de ocrotire din partea celor sub îngrijirea cărora se află (a se vedea declarațiile martorei - mama părții vătămate - ), apare ca explicabilă lipsa de cursivitate în darea declarațiilor în diferite faze procesuale, cu atât mai mult cu cât este cunoscut faptul că minorii au o capacitate de percepere și redare a faptelor mai redusă, aceasta fiind influențată și de sugestibilitatea și emotivitatea explicabilă în ambianța sălilor de judecată sau în birourile procurorilor în momentul audierii.

2. Declarațiile martorilor:

-. Acesta a văzut momentul în care fetele au fost luate din cabană cu forța având gecile puse pe cap și pe care le-a și recunoscut în persoana lui și, a văzut cum inculpații au luat fetele pe câmp și au lipsit aproximativ 30 minute de la mașină, nepercepând în mod direct ceea ce s-a întâmplat, dar afirmând că, odată reîntoarse, fetele plângeau și erau în continuare amenințate cu moartea de către inculpatul. Același martor a mers a doua zi, în jurul orelor 18.00, la locuința inculpatului, chemat fiind de către acesta, prin intermediul unui vecin pe nume, și a luat minorele din cu mașina și le-a deplasat în orașul În acel moment a observat că minora prezenta urme de violență la față.

Pe întreg parcursul procesului penal, martorul a declarat că îi este frică de reacțiile inculpatului, acesta fiind cunoscut ca fiind o persoană violentă (fila 137 dosar urmărire penală, fila 143, vol. I dosar cercetare judecătorească și fila 34 vol. III dosar cercetare judecătorească). Dacă din declarația de la fila 34, la începuturile acesteia, rezultă o altă situație de fapt, finele aceleiași declarații lămuresc această schimbare de atitudine: inculpatul a exercitat amenințări asupra martorului de a nu prezenta situația reală, prin intermediul martorei, urmărindu-se denaturarea cursului anchetei.

-, barman la barul din satul, comuna, care le-a confirmat părților vătămate faptul că urma să apară inculpatul împreună cu, zis, moment în care cele două s-au hotărât să plece din local. Aceiași persoană le-a văzut pe părțile vătămate, în data de 21 februarie 2006, sesizând că minora avea o vânătaie la un ( fila 141 dosar urmărire penală).

În cursul cercetării judecătorești (fila 36 vol. III) martorul și-a menținut, în mare, declarația, dar a revenit asupra împrejurării că minorele ar fi fost speriate la auzul veștii că inculpatul s-ar îndrepta spre local și, în plus, a precizat că minorele i-ar fi spus că din bar pleacă la discotecă. În continuare, și-a menținut afirmația conform căreia partea vătămată ar fi prezentat urme de lovituri în momentul în care a reîntâlnit-o în data de 21 februarie 2006, dar a făcut unele precizări în plus și anume că aceasta i-ar fi afirmat că a fost bătută în discotecă de unul.

Această încercare de justificare a prezenței echimozelor pe fața minorei a fost apreciată de instanță ca fiind tot rezultatul încercărilor inculpatului de deturnare a cursului anchetei, încercări ce se conturează pe întreg parcursul cercetării judecătorești.

-. Din declarația acestuia (fila 144 dosar urmărire penală) rezultă că i-ar fi povestit ce s-ar fi întâmplat cu cele două fete, respectiv faptul că au fost ținute de fără voința lor și violate, că i-ar fi spart ușa de la cabană, dar îi este teamă să depună plângere împotriva acestuia, cunoscut fiind comportamentul lui violent.

Declarația martorului este susținută de procesul verbal aflat la fila 156 dosar urmărire penală din care rezultă că numitul a declarat verbal că îi este frică să depună plângere pentru distrugerea ușii de către inculpatul. În cursul cercetării judecătorești, în legătură cu acest martor, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 327 al. 3 din Codul d e procedură penală.

- ( fila 146 dosar urmărire penală), care, în jurul orelor 16.00, în data de 19 februarie 2006, s-a deplasat la locuința lui în interes personal, ocazie cu care le-a observat pe cele două minore și în legătură cu acestea aflase că au fost luate cu forța de către inculpatul cu o seară înainte. Relevanță pentru speța de față prezintă și acea parte din declarație în care precizează că inculpatul i-a confirmat prezența fetelor în locuința sa și i-a cerut să nu spună nimic în legătură cu aceasta. În cursul cercetării judecătorești s-a dat eficiență dispozițiilor art. 327 al. 3 din Codul d e procedură penală.

-. Acesta nu a furnizat date importante in legătură cu ziua de 18 sau 19 februarie 2006, neaflându-se in localitatea. Este persoana care exercita activități de curățenie la domiciliul lui din când in când (filele 148 si 150 dosar urmărire penala si fila 738 volumul III).

-. Acesta se afla in seara de 18 februarie 2006 în barul din satul si a fost întrebat de inculpatul de locația în care se afla părțile vătămate. Relevanta este declarația acestuia sub aspectul faptului că nu a dorit în cursul urmăririi penale să fie confruntat cu nici unul dintre inculpați, fiindu-i frică de consecințele declarației sale, cu atât mai mult cu cât inculpatul era cunoscut ca fiind foarte violent ( fila 151 dosar urmărire penală). În cursul cercetării judecătorești instanța a dat eficiență dispozițiilor articolului 327 alin. 3 Cod Procedura Penala.

-, nepotul inculpatului. În cursul urmăririi penale martorul a dat două declarații contradictorii la filele 153 și respectiv 155; in cursul cercetării judecătorești, fiind audiat (fila 31 volumul III) si-a menținut declarația de la fila 155 dosar urmărire penală, în care preciza că nu cunoaște absolut nimic in legătură cu vreun aspect surprins in noaptea de 18 februarie 2006 in locuința lui. Întrucât, în ceea ce îl privește, s-au derulat cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, martorul și-a reconsiderat poziția (fila 129 volumul III), precizând că este corespunzătoare cu adevărul prima sa declarație din faza de urmărire penală, in care precizează că le-a văzut pe părțile vătămate la locuința inculpatului, una dintre ele fiind vânătă la. De precizat că martorul venise la mama sa, care domicilia la acel moment la locuința inculpatului. Martorul si-a justificat declarațiile contradictorii prin aceea ca i-a fost frica de inculpatul, de reacțiile acestuia in momentul in care va afla de declarația făcută, cunoscut fiind faptul ca este foarte violent si răzbunător.

Ultima audiere a martorului a avut loc in data de 05 noiembrie 2007, fila 84 volum IV, in care precizează că nu le cunoaște pe părțile vătămate, însă afirmă că declarațiile de la poliție au fost citite si ele corespund realității. Este încă o încercare a martorului de a da o declarație ambiguă, fiind evidentă dorința acestuia de a nu deranja prin ceea ce afirmă. Instanța apreciază ca fiind corespunzătoare cu adevărul prima declarație dată în faza de urmărire penală, celelalte fiind urmarea influențelor si presiunilor continue exercitate de inculpat atât in mod direct prin atitudini fățișe în cursul derulării cercetării judecătorești, cât și indirect prin imaginea de om violent ce și-a creat-o, sau prin intermediul altor persoane.

-. Atât in declarația olografă cât și în următoarea declarație dată în faza de urmărire penală (filele 157 si 159), martorul a precizat că s-a deplasat împreună cu martorul și cu ceilalți trei inculpați unde se aflau părțile vătămate. A arătat cum inculpatul a sărit gardul si a spart ușa de la cabană cu piciorul, și împreună cu ceilalți doi inculpați le-a luat pe cele două minore, le-a pus gecile pe cap si le-a băgat cu forța in taxiul ce îi aștepta. În continuare, martorul a precizat cum taxiul a fost oprit pe drum pe o, a scos fetele din mașină, i-a spus șoferului sa înainteze 10 metri si să aștepte, și, împreună cu ceilalți doi inculpați, s-au deplasat pe câmp. Martorul afirmă că acolo toți cinci au stat aproximativ 30 minute, că nu a putut să vadă ce s-a întâmplat, dar a auzit cum fetele Ť. Ulterior, s-au deplasat la locuința lui unde a si rămas peste noapte ți la un moment dat a putut să vadă că cele două fete se aflau in camera lui împreună cu acesta. În a doua seară in jurul orelor 19,00 atât fetele,cât și martorul, au fost luați de cu mașina acestuia. Cu această ocazie, părțile vătămate i-au spus martorului că inculpatul le-a făcut absolut tot, adică le-a obligat să întrețină cu acesta relații sexuale normale, orale și anale. De asemenea, martorul a observat că avea urme de vânătăi un jurul ochilor. În cursul cercetării judecătorești (fila 76 volumul II) martorul a declarat în plus faptul că i-a văzut pe inculpații și lovind-o pe partea vătămată, moment în care i s-a făcut frică și când a văzut-o pe partea vătămată vânătă în zona ochilor a presupus că a fost lovită de unul dintre inculpați.

-, mama părții vătămate. Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești (filele 162 și 166 dosar urmărire penală și fila 405 volumul I), martora a dat declarații necorespunzătoare cu adevărul deși implicată în acțiunile ilicite ale inculpaților era chiar fiica sa. Martora recunoaște că a fost contactată de câteva ori de persoane care s-au prezentat ca fiind prieteni de-ai lui în scopul schimbării declarațiilor. În plus, precizează că a sunat-o pe fiica sa în locul unde se afla, respectiv la Centrul de Ocrotire, cerându-i să își schimbe declarațiile întrucât a fost amenințată că i se va da foc la casă, dar acest lucru nu este adevărat.

În cauză nu s-a putut stabili existența unei înțelegeri între acest martor și inculpați, însă atitudinea acesteia, dată fiind calitatea ei de mamă, este mai mult decât discutabilă în raport cu faptele a cărei victimă a căzut propria-i fiică. Astfel că aceste declarații nu contribuie la stabilirea vreunei situații de fapt, ci doar la conturarea climatului familial necorespunzător unei dezvoltări normale fizice și psihice pentru un copil.

-. Declarațiile martorei din cursul urmăririi penale (filele 165 și 168 ) sunt diferite de cea dată în fața instanței (fila 75 volumul II), instanța apreciind ca fiind corespunzătoare cele dintâi, fiind date cu mult în apropierea datei de 19 februarie și neresimțindu-se nici o influență externă. Astfel, martora declară că, în data de 19 februarie 2006, s-a deplasat la locuința inculpatului în jurul orelor 11,00, ocazie cu care a observat cele două părți vătămate ca fiind lovite și murdare de sânge, l-a văzut pe inculpatul care le-a întrebat dacă au dureri, care i-a spus că fetele au fost bătute și le-a pus pe cele două să se frece cu spirt pe spate fiind murdare de noroi și de sânge. De asemeni, fetele i-au spus inculpatului că vor să plece acasă, răspunsul fiind acela că vor pleca după ce li se vor hainele. Este confirmată astfel, prezența ambelor părți vătămate în jurul orelor 11,00 la inculpatul acasă, fiind evidentă influența asupra martorei care a declarat în mod mincinos că fiica sa s-ar fi întors în jurul orelor 11,00 acasă de la discotecă. În cursul cercetării judecătorești martora a declarat în mod mincinos că părțile vătămate au consumat în acea zi bere, cognac, au și dansat, ba mai mult, au avut posibilitatea de a pleca, întrucât inculpatul, în jurul amiezii s-a deplasat în oraș și a lipsit aproximativ trei ore. A afirmat, de asemeni, că fetele i-ar fi spus că le este frică de numiții și, aspect nesusținut de părțile vătămate.

-, l-au cunoscut tangențial pe inculpatul și nu cunosc detalii legate de evenimentele petrecute în noaptea de 18 spre 19 februarie 2006 (filele 183-189 dosar urmărire penală).

-, sora inculpatului, care a acceptat să dea declarație în faza de urmărire penală (fila 190), în cursul cercetării judecătorești făcându-se aplicarea art. 327 alin. 3 Cod Procedură Penală, a precizat că în noaptea de 18 spre 19 februarie 2006, inculpatul a venit cu părțile vătămate acasă însoțit fiind și de martorii și, acesta din urmă rămânând să doarmă acolo și plecând a doua zi în jur de ora 17,00. Prin aceasta se confirmă prezența martorului la locuința inculpatului, odată în plus conturându-se împrejurarea că martora a dat. în faza de cercetare judecătorească, declarații pro causa. Pe de altă parte, declarația martorei vine în contradicție cu celelalte mijloace de probă administrate, prin aceea că a afirmat că nu le-a văzut să fie lovite, nu prezentau lovituri la față, astfel că instanța nu o va lua în considerare, dată fiind și relația de rudenie existentă între aceasta și inculpatul.

-, sora inculpatului, deși a acceptat să dea declarații în cursul urmăririi penale (fila 192), în cursul cercetării judecătorești dându-se eficiență dispozițiilor art. 327 alin. 3 Cod Procedură Penală, instanța apreciază ca fiind dată pro causa ca în cazul anterior menționat, ambele surori locuind împreună cu inculpatul.

- a dat declarații contradictorii în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, instanța fiind nevoită să le înlăture ca necorespunzătore cu adevărul pe ambele. Dacă în cursul urmăririi penale a dorit să-l protejeze pe concubinul său, afirmând că în data de 18 februarie 2006 fost despărțită de el doar trei ore, respectiv de la ora 19,00 la ora 21,00 când a venit acasă, în cursul cercetării judecătorești a urmărit să susțină una din variantele inculpatului (acesta fiind și cel care le-a copilul), afirmând că părțile vătămate au ajuns acasă la împreună cu alte două fete (fiica inculpatului, și o fată pe nume ), în data de 19 februarie 2006. Mai mult, în cursul cercetării judecătorești a afirmat că inculpatul s-a întors acasă în data de 19 februarie în jurul orelor 03,00 dimineața. (fila 193 dosar urmărire penală și fila 466 volumul I).

-, mama inculpatului nu poate da informații referitoare la ceea ce s-a întâmplat în noaptea de 18 spre 19 februarie 2006 întrucât nu are cunoștință despre așa ceva, ceea ce declară cu certitudine fiind faptul că fiul său s-a întors acasă în data de 19 februarie în jurul orelor 03,00-04,00 dimineața, plecat fiind după spusele lui, din seara de 18 februarie la discotecă (filele 195, 197 dosar urmărire penală și fila 32 volumul III).

3. Procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere a inculpaților și de către părțile vătămate, a martorului;

4. Raportul de constatare medico-legală nr. 1916/22.02.2006 al Institutului de Medicină Legală I - Serviciul medico-legal din care rezultă că partea vătămată prezintă:

- echimoză în monoclu OD de culoare violacee gălbuie;

- pe genunchiul stâng suprafață echimotică violacee verzuie discontinuă de aproximativ 8/6;

- pe genunchiul drept două excoriații liniare de 3 centimetri;

- pe gamba dreaptă 1/3 suprafață echimoză violacee verzuie de 3/3 cm. Iar în 1/3 medie echimoză violacee verzuie de 1/1 cm;

- pe flancul stâng echimoză violacee discontinuă de 8/7 cm;

- mediosacrat echimoză gălbuie de 5/4 cm;

- pe flancul drept posterior echimoză violacee gălbuie de 9/6 cm;

- la baza hemitoracelui drept postero extrem echimoză gălbuie palidă discontinuă de 7/4 cm;

- lombar dreapta echimoză gălbuie palidă de 4/3 cm;

- la baza toracelui posterior 3 echimoze gălbui palide de 3/3 cm;

- pe hemitoracele drept 1/3 medie post echimoză gălbuie de 4/3 cm;

- pe hemitoracele stâng 1/3 medie post echimioză gălbuie palidă de 4/4 cm;

- scapular stâng echimoză gălbuie de 3/3 cm;

- deltoidian stâng echimoză violacee gălbuie de 2/2 cm;

- pe stâng echimoză violacee gălbuie de 5/3 cm;

- pe fața dorsală a articulației pumnului echimoză violacee gălbuie de 3/3 cm;

- pe fața dorsală a mâinii stângi suprafață excoriată de 3/2 cm formată din excoriații liniare paralele iar extern de aceasta o excoriație liniară de 3 cm;

- la capul metacarpianului 2 mâna 3 excoriații punctiforme cu cruste hematice;

- pe brațul drept și drept extern echimoză violacee gălbuie de 10/6 cm;

- himen inelar cu o înălțime de 0,2/0,3 cm care prezintă la nivelul orei 7,00 o ruptură completă cu marginile cicatrizate și care delimitează la tracțiune un orificiu cu diametrul de 2,5 cm.

S-a concluzionat că partea vătămată necesită pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale și că prezintă echimoze și excoriații ce pot data din 18 februarie 2006. Cât privește deflorarea, aceasta s-a concluzionat a fi mai veche de 7-9 zile, neputând fi stabilită data exactă.

5. Raportul de constatare medico-legală nr. 318/22.02.2006 al Institutului de Medicină Legală I - Serviciul medico-legal din care rezultă că partea vătămată prezintă:

- pe coapsa dreaptă 1/3 medie anterioară echimoză violacee de 4/52 cm;

- pe gamba dreaptă 1/3 superior extern echimoză violacee de 4/3 cm;

- pe coapsa 1/3 superior interior echimoză violacee gălbuie de 3/2 cm;

- pe genunchiul stâng echimoză violacee de 2/1 cm;

- himen inelar cărnos cu o înălțime de 0,3/0,5 cm care delimitează la tracțiune un orificiu de 2,5 cm și care prezintă la nivelul orelor 3 și 8 câte o ruptură completă cu marginile cicatrizate;

- pe pleoapa inferioară stâng echimoză violacee palidă de 2/0,5 cm;

- acuză dureri la baza hemitoracelui stâng;

- radiografie torace -.

S-a concluzionat că partea vătămată necesită pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și că prezintă echimoze și excoriații ce pot data din 18 februarie 2006. Cât privește deflorarea, aceasta s-a concluzionat a fi mai veche de 7-9 zile, neputând fi stabilită data exactă.

6. Procesele verbale de predare primire copil de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Centrul de tranzit pentru copilul traficat, în ceea ce privește fiecare dintre părțile vătămate.

7. Procesul verbal de recunoaștere după fotografii a inculpatului de către martorul

8. Procesul verbal de consemnare a declarației verbale a martorului cu privire la faptul că nu formulează plângere împotriva inculpatului pentru faptul că i-a fost forțată ușa de la cabană, întrucât îi este frică să facă acest lucru.

9. Procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la locuința inculpaților și și a martorului.

10. Referatele de evaluare psiho-socială a părților vătămate (filele 150-157 volumul I), întocmite la data de - astfel cum rezultă din adresele de la filele 662, 663 volum III, în care se concluzionează că acestea sunt victime ale agresiunilor fizice și psihice, prezintă o stare crescută de vigilență, anxietate generalizată, vise legate de evenimente, fiind necesară o continuare a programului de consiliere individualizat și o asistență specializată din partea organelor abilitate.

11. Cât privește poziția procesuală a fiecăruia din cei trei inculpați trebuie făcute niște precizări și anume:

- inculpații și au dat primele declarații în data de -, ca și inculpatul, cu ocazia aplicării dispozițiilor referitoare la punerea în mișcarea a acțiunii penale și la arestarea inculpatului în timpul urmăririi penale prev. de art. 235, 149 ind. 1 și 150 Cod Procedură Penală, instanța urmărind prin această subliniere să stabilească momentul la care inculpații și au făcut referire la versiunea invocată de către inculpatul.

- probatoriul solicitat a fi administrat de inculpatul îi privește de cele mai multe ori și pe ceilalți doi inculpați.

Dacă inculpații și în data de - nu au recunoscut participarea în nici un fel la evenimentele prezentate de părțile vătămate, dată la care se poate presupune că nu au luat legătura cu inculpatul sub aspectul versiunii ce urmează a fi susținute, nu același lucru se poate spune începând cu data de -, când toți trei inculpați erau arestați și, într-o anumită măsură, puteau stabili o linie comună. inculpatului sub aspectul declarațiilor ce urmau a fi date s-a materializat mai întâi în autodenunțurile celorlalți doi date la începutul lunii martie (filele 239-241, inculpatul și fila 243, inculpatul, dosar urmărire penală).

Inculpatul, audiat fiind în cursul urmăririi penale, fila 247, recunoscut că în data de 19 februarie 2006 părțile vătămate se aflau la locuința sa, precizând totodată că nu știa cum au ajuns întrucât cu o seară înainte consumase băuturi alcoolice în cantități mari. Mai mult, a precizat inițial că, în mod sigur, în data de 18 februarie 2006 nu a fost la barul din comuna. Ulterior, a revenit și a precizat că ar fi băut la acest bar împreună cu mama lui și, ulterior, la ea acasă, până în jurul orei 01,00 dimineața. După care a plecat în I, în zona unde s-a întâlnit cu partea vătămată și cu partea vătămată, după care nu și-a mai amintit nimic. A doua zi, întrucât fetele i-au cerut să plece acasă, l-a chemat pe martorul să le transporte.

În data de -, când ceilalți doi inculpați au dat declarații care să le susțină autodenunțurile, inculpatul a refuzat.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul și-a amintit ce s-a întâmplat și a susținut versiunea conform căreia martorii și sunt autorii violurilor săvârșite în câmp; în plus, cei doi urmau să le tranzacționeze pe cele două victime minore (precizare făcută aproape de ultimul termen de judecată).

La fila 96 volumul Ia declarat că, după ce a consumat băuturi alcoolice în barul din satul, împreună cu o serie de persoane, a fost sunat de numitul să vină în, unde sunt niște probleme cu clanul și în drum, pe un câmp i-a văzut la lumina farurilor pe martorii și și pe părțile vătămate care aveau gecile puse pe cap. Dându-și seama că s-a întâmplat ceva rău, a vrut să le despartă de cei doi, dar nu a reușit și s-au îndreptat cu toții spre casa lui. Astfel, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că el a fost cel care a oprit orice agresiune la care erau supuse părțile vătămate de către cei doi martori. Ajunși la locuința din, inculpatul a precizat că fetele au plecat împreună cu și în jurul orelor 04,00 dimineață către casă. S-au întors la locuința inculpatului în jurul orelor 10,30 dimineața și în tot acest timp au avut libertate de mișcare. A afirmat că nu a întreținut nici un fel de relații sexuale cu nici una dintre minore și a încercat să explice plângerile formulate de părțile vătămate prin aceea că numitul, prietenul părții vătămate are un frate pe nume cu care a avut o altercație în seara zilei de -, iar cei doi mai au un frate care lucrează la Poliția de frontieră și un unchi care lucrează la Poliția Județeană. Astfel, plângerile reprezintă o răzbunare indirectă a numitului, susținută fiind de rudele din poliție.

În legătură cu participarea inculpaților și la agresiuni, indiferent de natura lor, exercitate asupra părților vătămate, inculpatul nu a dat nici un fel de relații, precizând că i-a lăsat în barul din în seara zilei de 18 februarie 2006.

În susținerea acestor declarații inculpatul a formulat numeroase cereri de administrare de probatorii, separate sau inserate în numeroasele memorii depuse la dosar.

Astfel, a fost admisă administrarea probei testimoniale ( a se vedea încheierea de la fila 417 vol. I) în cauză fiind audiați în afara martorilor din lucrări următoarele persoane:

- fila 464 vol. Această persoană, urmărește să contureze varianta inculpatului prezentată la fila 96 vol. Martora, căreia i se spune și precizează că, în noaptea de 18 februarie 2006, s-a culcat la locuința inculpatului împreună cu fiica acestuia. Spre dimineață, în jurul orelor 3 - 3,30, în camera lor au intrat părțile vătămate care au stat până în jurul orelor 5,00 dimineața când au plecat și s-au reîntors în jurul orelor 11,30 după amiaza. Această declarație nu poate fi reținută de către instanță întrucât este apreciată ca fiind datăpro causa. Un prim element care a condus instanța la această concluzie este faptul că martora, ca și ceilalți martori audiați în data de 5 decembrie 2006, fuseseră la vorbitor, la inculpatul și la ceilalți cu o zi înainte. - fila 466 vol. I, concubina inculpatului, care precizează că în 19 februarie 2006 în jurul orelor 10,00 s-a dus la locuința lui să discute despre botezul copilului ocazie cu care a văzut-o pe martora zisă și. Aceasta, din prezintă altă situație de fapt, în sensul că au venit, la un moment dat 4 fete printre care erau și părțile vătămate împreună cu și. Mai precizează martora că fiica inculpatului, respectiv se cunoștea cu părțile vătămate. Această declarație este apreciată de instanță ca fiind datăpro causaatât pe considerentul că martora, cu o zi înainte fusese la vorbitor cât și datorită faptului că afirmațiile sunt contrazise de fapte percepute în mod direct de instanță. Astfel, trecându-se la audierea numitei despre care martora afirma că ar fi cunoscut părțile vătămate, înfățișându-i-se fotografiile celor două minore existente în dosarul de urmărire penală, aceasta o recunoaște doar pe, fără aop utea identifica pe minora, în legătură cu care martora afirma, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 474 vol. I, că a venit la 3,00 dimineața în casă făcând o referire generală la o vânătaie pe față.

- G aflat în Penitenciarul Iași împreună cu inculpatul, care, odată prezent în fața instanței, a început să relateze cu lux de amănunte o presupusă întâmplare desfășurată în luna februarie 2006, fără ca instanța să-l interpeleze și să afle circumstanțele perceperii anumitor evenimente, de la o anumită dată, fiind evident faptul că acesta fusese învățat ce să declare, în legătură cu ce aspecte, pentru că, odată oprit nu a putut continua firul cursiv al povestirii. Acest martor are relevanță sub aspectul profilului procesul al inculpatului al încercărilor acestuia de a denatura cursul anchetei judiciare ( a se vedea încheierile de la filele 468, 474 vol. I).

-, fila 469 vol. I fost coleg de celulă cu inculpatul. Acesta ar fi trebuit ca, împreună cu declarația martorului, să contureze împrejurarea că în noaptea de 18 februarie ajuns în, l-au sunat pe inculpatul, întrucât i-ar fi văzut pe inculpații și împreună cu o persoană necunoscută, care le-ar fi propus să întrețină relații sexuale pentru câteva sute de mii cu o femeie și atunci ar fi observat pe marginea drumului 2 fete ținute de o altă persoană necunoscută. Această declarație nu fost luată în considerare, întrucât încearcă să îndrepte ancheta către un alt curs conturat de inculpatul pe parcursul întregii cercetării judecătorești, dar mai ales către finalul acesteia, și anume acela că fetele erau sub "ocrotirea" unui proxenet și urmau a fi traficate, aspecte nesusținute de alte mijloace de probă decât declarațiile unor apropiați ai inculpatului, fie de penitenciar, fie din cadrul familiei lărgite, instanța având în vedere prin aceasta inclusiv concubinele și iubitele de-a lungul timpului.

- A, fila 120 vol. II. Acesta urmărește să acrediteze ideea că inculpatul ar fi ajutat părțile vătămate prin faptul că a oprit acțiunile ilicite exercitate asupra acestora undeva pe câmp spre și le-ar fi luat acasă la el pentru a le proteja. Cu toate acestea nu i-a putut identifica pe ceilalți doi inculpați și, care au recunoscut, aspect ce va fi analizat de instanță, că au fost pe împreună cu părțile vătămate dar nu cu inculpatul și care au încercat și ei să elimine pe cât posibil contribuția inculpatului în speța de față.

-, fila 618, vol. III. Martorul urmărește susținerea variantei inculpatului și a inculpaților și sub aspectul că cei din urmă au participat la agresiuni sexuale împotriva părților vătămate, dar împreună cu martorul și, încercând să-l plaseze pe inculpatul în jurul orelor 22,30 la barul din satul, declarație care însă nu se coroborează decât cu declarațiile inculpaților și instanța a apreciat-o ca fiind dată pro causa, cu atât mai mult cu cât martorul afirmă că nu l-a văzut pe pe câmpul dinspre.

-, fila 739 vol. III. Declarația acestuia nu este relevantă sub aspectul conturării situației de fapt fie cea reținută de instanță, fie cea prezentată de inculpatul, neprezentând elemente concludente.

-, fila 738 vol.III, declarația căruia de asemenea este lipsită de elemente concludente.

-, fila 82, vol. IV. și, fila 83 vol. IV, au urmărit să contureze situația de fapt stabilită de inculpatul și de ceilalți doi inculpați.

-, ( fila 116 vol. IV), (fila 238 vol. IV) deși sunt martori propuși de către inculpatul, audiați fiind aceștia nu au putut da nici un fel de elemente edificatoare întrucât nu aveau cunoștință de ele.

-, fila 341, vol.IV. Acest martor a dat o declarație apreciată de instanță ca fiindpro causaîntrucât vine în contradicție atât cu declarațiile inculpatului cât și cu declarațiile celorlalți doi inculpați încercând să acrediteze ideea că martorul și cu inculpații și stăteau de vorbă și râdeau împreună cu părțile vătămate în fața cabanei lui, ulterior deplasându-se de acolo cu o mașină de culoare albă condusă de.

De precizat este faptul că inculpatul a solicitat admiterea și,respectiv, administrarea numeroase probatorii nu numai a probei testimoniale ( a se vedea încheierile de la filele 417 vol. I, 474 vol. I, fila 6 vol. II, fila 280, vol. II, fila 48, vol. III, fila 134 vol. III, filele 423, 621, 689, vol. III, 611 vol. III, 87 vol. IV, 344 vol. IV, prin care instanța a soluționat aceste cereri motivat, principala cauză de respingere fiind aceea a nerelevanței sub aspectul stabilirii situației de fapt), teza probatorie fiind aceea a neimplicării lui în nici o activitate de agresiune sexuală vizându-le pe părțile vătămate minore: cercetarea la fața locului, respectiv cabana unde s-au adăpostit părțile vătămate, expertiză medico - legală prin care să se stabilească dacă putea avea loc un act sexual normal sau anal și consecințele acestuia în condițiile în care inculpatul prezintă un material dur străin injectat sub forma unor bile sub tegumentele penisului, astfel cum rezultă din certificatul medico - legal depus la dosar fila 410, vol. I, certificat care nu prezintă nici un fel de referire la data la care ar fi putut avea loc astfel de manopere de injectare, existând posibilitatea de a se fi intervenit cu mult după data de 18 februarie 2006. În plus, având în vedere detaliile oferite de părțile vătămate cu privire la modalitatea de desfășurare a activităților ilicite și, în special, a agresiunilor sexuale, în condițiile constrângerii la un act sexual ce ar fi implicat un organ genital de dimensiunile indicate în raportul menționat, instanța a apreciat că un astfel de aspect nu ar fi putut trece neobservat. O altă probă solicitată de inculpatul este expertiza grafologică care să aibă drept obiectiv analizarea din punct de vedere grafologic a declarațiilor martorilor și, respectiv dacă declarația martorului din 27 februarie 2006 este scrisă de acesta și dacă declarația martorului este semnată de acesta. Încheierea de la fila 344 vol. IV, prezintă motivele detaliate ale respingerii acestei probe.

În ceea ce-i privește pe inculpații și aceștia au formulat cereri de administrare de probe testimoniale, soluționate prin încheierile anterior menționate, aderând în principal la probele solicitate de către inculpatul.

Cât privește poziția procesuală a celor doi inculpați este de subliniat faptul că la începutul lunii martie inculpații s-au autodenunțat cu privire la agresiunile sexuale exercitate asupra părților vătămate ( a se vedea filele 239 și următoarele și 243 și următoarele din dosarul de urmărire penală), autodenunțuri care au fost date imediat după arestarea preventivă a celor 3, ceea ce a determinat și stabilirea unui scenariu așa cum instanța a mai arătat anterior. La această concluzie concură, pe lângă datele de autodenunț, și poziția procesuală a inculpatului din data de 18 mai 2006 ca și din faza de cercetare judecătorească. Astfel, inculpații și recunosc că au obligat părțile vătămate să întrețină relații sexuale orale pe câmp, ei fiind și cei care le-au pus gecile pe cap imediat ce au ieșit din cabana lui, dar toate aceste activități, susțin, inculpații s-au petrecut împreună cu martorii și.

Deși aceste declarații ca și cele date în faza de cercetare judecătorească (filele 106 și 108 vol. I) au urmărit denaturarea cursului anchetei prin eforturile lor conjugate și susținute de cele ale inculpatului, instanța a apreciat că a subliniat și a evidențiat pe parcursul motivării prezentei cauze suficiente elemente care să conducă la concluzia că de la momentul declanșării urmăririi penale și până la ultimul termen de judecată la instanța de fond inculpatul a exercitat o influență constantă asupra persoanelor ce urmau fi audiate ca martori, asupra inculpaților și, precum și prin variantele expuse având ca scop final alterarea adevărului. De aceste elemente, însă, instanța va ține seama la momentul la care va avea loc individualizarea pedepselor.

Față de cele arătate instanța reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol în forma calificată a comiterii de mai multe persoane împreună și a două infracțiuni de viol în formă simplă, prev. de art. 197 alin 1 lit. a Cod penal și respectiv art. 197 alin 1 Cod penal. De asemenea, vinovăția lui a fost reținută și pentru două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal asupra unei victime minore prev. de art. 189 alin 2 Cod penal.

Activitatea infracțională a inculpatului se caracterizează printr-o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

În ceea ce-i privește pe inculpații și, instanța a reținut vinovăția acestora pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de viol calificat și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 197 alin 2 lit. a Cod penal și189 alin 2 Cod penal, cu reținerea dispozițiilor referitoare la starea de minoritate în ceea ce-l privește pe inculpatul prev. de art. 99 alin 3 Cod penal.

Activitatea acestor doi inculpați este caracterizată prin aceeași pluralitate de infracțiuni ce determină reținerea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, gradul concret de pericol social foarte ridicat conturat de modalitățile și împrejurările de comitere a faptelor (asupra unor minore ce au fost lipsite de libertate o perioadă mare de timp, pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună), de natura importantă a valorilor sociale încălcate, de urmările fizice dar în special cele psihice de netăgăduit produse părților vătămate ( și în acest caz a se vedea referatele lor de evaluare aflate la filele 150 - 154 vol. I), de vârsta acestora.

De asemenea, au fost avute în vedere și persoanele inculpaților sens în care instanța face trimitere la referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune (fila 399 vol. I, filele 216 și 222 vol. IV). Astfel, inculpatul minor este cunoscut ca o persoană care imediat după decesul tatălui a manifestat o conduită necorespunzătoare la școală manifestată prin absenteism, recalcitranță. Din declarațiile mamei minorului rezultă că acesta a intrat într-un declin odată ce s-a împrietenit cu inculpatul și-a modificat comportamentul în sensul că lipsea de acasă nopțile, a avut episoade de fugă de acasă. Cu toate acestea minorul prezintă perspective de reintegrare în condițiile finalizării studiilor, el parcurgând 8 clase și al dezvoltării empatiei față de victimă, în prezent neavând astfel de trăiri.

De asemenea, trebuie subliniat poziția lui procesuală necorespunzătoare pe întreg parcursul procesului penal caracterizată printr-o încercare de a denatura cursul anchetei, de a susține variantele inculpatului.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, acesta este căsătorit, căsătorie încheiată în Penitenciar în cursul anului 2007 în urma dezvoltării unei relații stabile și de durată cu actuala sa soție, cu care are și un copil. Înainte de comiterea faptelor ce formează obiectul prezentului dosar inculpatul nu a fost în atenția organelor de poliție având o relație normală cu vecinii. Este calificat în meseria de brutar după absolvirea celor 10 clase la Grupul Școlar, fiindu-i cultivat respectul față de muncă, este atașat față de soție și copil, însă are o capacitate redusă de a se opune anumitor influențe la care este supus, tolerează foarte greu frustrarea. Nu în ultimul rând instanța a avut în vedere poziția lui procesuală identică cu cea a inculpatului manifestată printr-o susținere a declarațiilor inculpatului, concretizată și în aprecieri de genul că acest dosar este fabricat, organele judiciare dorindu-l arestat pe inculpatul.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta este cunoscut cu antecedente penale, el fiind recidivist postcondamnatoriu, faptele deduse judecății fiind săvârșite în perioada liberării condiționate față de restul de pedeapsă de 1198 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 449 din 23.11.1999 a Tribunalului Iași definitivă prin decizia penală nr. 406/9.11.2000 a Curții de APEL IAȘI. Anterior a fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni care includ violență, respectiv viol, tâlhărie, proxenetism.

Se constată astfel o persistență infracțională a inculpatului care întregește de persoană violentă care inspiră frică creat de martori audiați în prezentul dosar și la care instanța a făcut referire.

Cât privește poziția procesuală a inculpatului aceasta a fost necorespunzătoare și a fost conturată pe deplin de instanță pe parcursul prezentării și analizării speței de față. Inculpatul manifestă lipsă de respect față de organele chemate să restabilească ordinea socială nu într-o modalitate fățișă cât mai ales prin încercările continue, consecvente de denaturare a adevărului, de încercare de sustragere de sub supremația legii.

Regulile și normele după care acesta se ghidează contravin normelor sociale generale eludate în mod constant. de victimă pe care o adoptă denotă pe de o parte caracterul său speculativ, manipulativ, dar și neasumarea consecințelor negative ale propriilor acțiuni asupra semenilor.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că reeducarea, reinserția socială a inculpaților nu poate avea loc decât prin stabilirea și ulterior aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executarea efectivă în regim de detenție dozate în funcție de circumstanțele personale și reale menționate. De asemenea, în cazul inculpaților majori și se vor aplica pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată suficientă care să garanteze la modul teoretic reinserția și reintegrarea socială a acestora.

În cazul inculpatului s-a revocat beneficiul liberării condiționate față de restul de pedeapsă menționat anterior, cu aplicarea unui spor având în vedere antecedența penală și aria infracțională desfășurată.

Aceleiași temeiuri au stat și la baza aplicării unui spor atât în cazul inculpatului cât și în cazul inculpatului minor în temeiul articolului 34 lit. b Cod penal.

Referitor la măsura preventivă a arestării fiecărui inculpat, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

În consecință, în baza disp. art. 350 alin 1 fost menținută măsura arestării preventive a fiecăruia dintre cei trei inculpați, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a fiecăruia.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei de precizat este faptul că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu câte 400 milioane ROL.

Prin încheierea de ședință de la fila 182 vol. I din data de 11 septembrie 2006 s-a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile deținute de inculpatul împreună cu partea responsabilă civilmente, respectiv casă în suprafață de 250. în comuna.

Sunt evidente consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, dată fiind gravitatea infracțiunilor, circumstanțele concrete în care au fost săvârșite, respectiv prin folosirea violențelor în mod repetat, prin îngrădirea libertăților de mișcare, prin durata în timp a acestora.

La aprecierea cuantumului daunelor morale au fost avute în vedere și importanța valorilor lezate, măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.

În consecință, instanța a apreciat că obligarea fiecăruia dintre cei trei inculpați, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către fiecare din cele două părți civile a câte 3000 lei RON cu titlu de daune morale este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

În termenul prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpații, - și și criticată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de nelegalitate invocate de inculpatul vizează următoarele aspecte:

- neregularitatea actului de sesizare în condițiile art. 300 alin. 2 din Codul d e procedură penală prin lipsa mențiunii privind verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului conform art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, neregularitate ce nu poate fi înlăturată, impunându-se restituirea dosarului organului de urmărire penală, în vederea refacerii acestuia;

- nulitatea absolută a urmăririi penale și pe cale de consecință nelegalitatea sesizării instanței determinată de faptul că în speță s-a dispus trimiterea sa în judecată fără să se fi început urmărirea penală;

- nulitatea absolută a urmăririi penale întrucât procesele-verbale de începere a urmăririi penale și ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale nu sunt motivate și cuprind o descriere generală a faptelor;

În raport de aceste motive apelantul a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, a refacerii proceselor-verbale de începere a urmăririi penale și a ordonanțelor de punere în mișcare a acțiunii penale.

- nerespectarea disp. art. 287 și art. 289 Cod procedură penală și implicit, încălcarea principiilor nemijlocirii, publicității, oralității și contradictorialității, obligatorii în faza de judecată, în vederea efectuării unei cercetări judecătorești complete, precum și a dreptului la apărare, în cauză nefiind administrate toate probele necesare aflării adevărului;

- nerespectarea disp. art. 290 din Codul d e procedură penală ce atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate de instanța de fond prin încălcarea principiului publicității ședinței de judecată la termenele din 07.11.2006; 13.07.2007; 12.11.2007.

Raportat la aceste aspecte s-a apreciat că se impune desființarea hotărârii și trimiterea pentru rejudecare la instanța de fond.

Parte din excepțiile invocate de inculpat în memoriul depus la dosar cu ocazia dezbaterii apelului constituie critici cu privire la probele administrate și la modalitatea de evaluare de către instanța de fond.

Pe fondul cauzei, sub aspectul netemeiniciei inculpații, - și au susținut că soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate, probe ce nu susțin învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție. În adoptarea soluției de condamnare s-a acordat credit doar probelor în acuzare administrate în faza de urmărire penală, fără ca instanța să aprecieze fiecare probă în contextul întregului ansamblu probator (art. 63 alin. 2 Cod procedură penală), motiv pentru care se impune achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.

În subsidiar, inculpații - și au formulat critici și pe planul individualizării pedepselor, considerând că în situația în care vor fi reținute elemente de vinovăție, pedepsele aplicate sunt prea severe, solicitând înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor stabilite, respectiv, reducerea cuantumului raportat la circumstanțele personale.

Inculpatul-apelant a solicitat și ridicarea sechestrului asigurator instituit prin încheierea din data de 11.09.2006 asupra bunurilor mobile și imobile pe care le deține împreună cu partea responsabilă civilmente - o casă în suprafață de 250. în comuna, județul I până la concurența sumei de 18.000 lei.

În faza apelului inculpatul a formulat cereri de probatorii, separate sau inserate în numeroasele memorii depuse la dosar și a solicitat reaudierea sa.

Instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului și a admis administrarea probei testimoniale privind audierea martorilor -, și - martori ce nu au fost audiați în fața primei instanțe și reaudierea martorului - martor audiat în fața instanței de fond în absența inculpatului, sub rezerva reaudierii, față de susținerile acestuia că martorii cunosc împrejurări esențiale, de natură să demonstreze apărările invocate în cursul procesului.

În urma legalei citări și a emiterii de mandate de aducere s-au prezentat în fața instanței de apel și au fost audiați martorii și, pentru martorii și -, constatându-se imposibilitatea audierii lor.

Pe lângă proba testimonială inculpatul a solicitat admiterea și respectiv, administrarea a numeroase probatorii în scopul dovedirii neimplicării sale în activitatea de agresiune sexuală asupra părților vătămate și (a se vedea încheierile de ședință din 25.09.2008 și 23.10.2008, prin care instanța a respins motivat aceste cereri ca fiind lipsite de relevanță sub aspectul stabilirii situației de fapt).

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în dosarul nr. 759/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

-, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. "b și c" Cod penal, viol, prev. de art. 197 alin. 1 și art. 197 alin. 2 lit. "a" Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "a" și 37 lit. "a" Cod penal;

- -, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. "a" Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. De art. 189 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal

-, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. "a" Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 Cod penal și art. 99 alin. 3 Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că inculpatul, în noaptea de 02/03 februarie 2006, în timp ce se afla într-un loc public, prin folosirea violenței, a deposedat partea vătămată - de un ceas și o brățară, iar în seara zilei de 18 februarie 2006, împreună cu inculpații și - au constrâns minorele și să îi însoțească pe un teren viran, unde le-au determinat, prin folosirea de violențe și amenințări să întrețină relații sexuale normale, anale și orale, și de aici, la locuința inculpatului, din comuna, unde părțile vătămate au fost ținute, împotriva voinței lor, până în ziua de 19 februarie 2006.

Analizând modul în care a fost efectuată urmărirea penală în cauză, se constată că la data de 14 februarie 2006 s-a început urmărirea penală față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie împotriva părții vătămate -, procesul-verbal emis de organul de cercetare penală fiind confirmat de procurorul care a exercitat supravegherea activității de cercetare penală.

Pentru infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 22 februarie 2006 față de numiții și și la data de 24 februarie 2006 față de numitul -, cu respectarea dispozițiilor art. 228 alin. 3¹Cod procedură penală privind confirmarea procesului-verbal de începere a urmăririi penale de către procuror.

În temeiul disp. art. 235 Cod procedură penală s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, viol și lipsire de libertate în mod ilegal pentru inculpatul și pentru infracțiunile de viol și lipire de libertate în mod ilegal pentru inculpații - și prin ordonanțele emise la data de 24 februarie 2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Examinându-se fiecare etapă de desfășurare a urmăririi penale - începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, prezentarea materialului de urmărire penală și finalizarea urmăririi penale prin trimiterea în judecată a inculpaților dispusă prin rechizitoriu -, precum și actele de urmărire penală întocmite în cauză specifice fiecărei etape, prin raportare la dispozițiile procesual-penale ce prevăd în mod expres regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal și condițiile de validitate a actelor procesuale întocmite, se constată că, în speță,organele de urmărire penală au respectat disp. art. 90-91 din Codul d e procedură penală, art. 235 cu referire la art. 203 Cod procedură penală privind cuprinsul și forma proceselor-verbale de începere a urmăririi penale și a ordonanțelor de punere în mișcare a acțiunii penale.

Actele menționate cuprind, pe lângă dispoziția propriu-zisă de începere a urmăririi penale, respectiv, punere în mișcare a acțiunii penale și descrieri ale faptelor penale, atât sub aspectul elementului material, cât și spațial, temporal și de coparticipare, fiind indicate împrejurările de loc, de timp, mod, mijloace, scop în care au fost săvârșite, încadrarea juridică a faptelor reținute, precum și referiri la mijloacele de probă.

De altfel, trimiterea în judecată a inculpaților s-a dispus pentru infracțiunile pentru care au fost efectuate cercetări (a se vedea în acest sens declarațiile de învinuit/inculpat luate în prezența unui avocat, ocazie cu care li s-a adus la cunoștință învinuirea, fiind consemnată activitatea infracțională desfășurată, procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, cererile de administrare de mijloace de probă).

Potrivit art. 264 alin. 1 din Codul d e procedură penală rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată.

Anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 356/2006 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 60/2006,rechizitoriul se întocmea de procurorul care a supravegheat urmărirea penală și dispoziția sa de trimitere în judecată producea efecte juridice, ca regulă generală, fără ca actul său să fie supus avizării de către un alt organ judiciar.

Această regulă cunoștea două excepții în care rechizitoriul era supus confirmării organului ierarhic superior. Aceste situații existau atunci când urmărirea penală se efectua în mod obligatoriu de către procuror și, conform art. 209 alin. 5 din Codul d e procedură penală, rechizitoriul era supus confirmării procurorului ierarhic superior, precum și atunci când urmărirea penală era efectuată/supravegheată și rechizitoriul era emis de un organ de urmărire penală inferior celui corespunzător instanței competente să judece cauza în fond ipoteză în care rechizitoriul, conform art. 264 alin. 2 din Codul d e procedură penală, era supus confirmării procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanțe.

În acest context, pentru situațiile care constituiau regula, sesizarea instanței se făcea de către procurorul care a întocmit rechizitoriul, iar pentru ipotezele ce reprezentau excepția, sesizarea instanței se realiza de către procurorul care a confirmat rechizitoriul.

Ulterior modificărilor intervenite prin actele normative menționate anterior, disp. art. 209 alin. 5 și art. 264 alin. 2 din Codul d e procedură penală au fost abrogate, astfel încât, în reglementarea actuală singurele dispoziții cu privire la emiterea rechizitoriului ca act procedural de sesizare a instanței sunt cele ale art. 264 din Codul d e procedură penală. În alin. 3 al acestui articol se instituie pentru procurorul ierarhic superior, obligația verificării rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei (decizia nr. 9 din 18 februarie 2008, Secțiile Unite - ).

În conformitate cu prev. art. 209 alin. 3 Cod procedură penală,în cazul infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 2, art. 189 alin. 2 și art. 197 alin. 2 din Codul penal, urmărirea penală nu se efectuează obligatoriu de către procuror.

În speță, rechizitoriul a fost întocmit la data de 19 mai 2006, anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 356/2006 și Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 60/2006 de procurorul care a supravegheat urmărirea penală și dispoziția sa de trimitere în judecată producea efecte fără ca actul său să fie supus avizării (confirmării) procurorului ierarhic superior.

În acest context, motivele de nelegalitate invocate de inculpatul ce ar impune restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii urmăririi penale, respectiv, refacerii rechizitoriului nu sunt fondate.

Fiind legal investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a administrat un amplu material probator cu privire la fapte și împrejurările cauzei, a evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate, analizând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare.

Atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul procesului la prima instanță, inculpaților le-a fost asigurată asistența juridică, și au fost administrate parte din numeroasele probatorii solicitate în apărare separat sau prin memoriile depuse la dosar. În prezența inculpaților, asistați de avocați aleși, sau desemnați din oficiu au fost audiate părțile vătămate, martorii și au avut posibilitatea de a le adresa întrebări cu privire la aspectele relatate de fiecare persoană audiată.

Împrejurarea că la momentul audierii martorilor, și ( 28.01.2008) a lipsit inculpatul (transferat în Penitenciarul Spital Tg. Ocna din motive de sănătate), fiind prezent doar apărătorul ales al acestuia, nu echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare și a principiului egalității armelor recunoscut de La termenul ulterior, prezent în instanță, inculpatului i s-a oferit ocazia de a contesta aceste mărturii și de a adresa întrebări autorilor depozițiilor respective în ședință publică, în cadrul unor dezbateri contradictorii, prin reaudierea martorilor, însă a insistat doar în reaudierea martorului.

Pe parcursul judecății în fața primei instanțe s-a constatat imposibilitatea audierii acestui martor, motiv pentru care instanța de control judiciar a admis cererea privind administrarea acestei probe, procedând la audierea martorului.

De altfel, depozițiile martorilor menționați au fost apreciate în contextul probator administrat în cauză, soluția de condamnare dispusă de prima instanță nefiind bazată în exclusivitate sau în mod principal pe aceste declarații.

De asemenea, nu s-a adus nicio încălcare principiului publicității ședinței de judecată ce ar conduce la sancțiunea nulității absolute potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, prin declararea ședinței secrete, din oficiu, cu respectarea condițiilor în care se poate proceda la judecarea unei cauze în ședința secretă - pentru o parte, a judecării cauzei (termenele de judecată din 22.06.2006; 13.07.2006; 07.11.2006; 12.09.2006; 15.12.2006; 12.01.2007; 27.02.2007; 27.03.2007 - termene la care au fost audiate părțile vătămate, interogați inculpații sau ascultați martori), obiectul dosarului constituindu-l infracțiuni privitoare la viața sexuală și judecarea unui inculpat minor.

Ceea ce ocrotește legea prin publicitate este respectarea principiilor și regulilor după care se desfășoară ședința de judecată; judecata în ședință nepublică sau secretă atrage nulitatea hotărârii numai dacă partea interesată semnalează o vătămare a intereselor legitime ori dacă s-a constatat că din această cauză nu a fost posibilă aflarea adevărului și soluționarea justă a cauzei, ceea ce implică o nulitate relativă (art. 197 alin. 1 și 4 Cod procedură penală), nefiind cazul în speța de față (inculpatul nu a invocat producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea hotărârii).

Din analiza coroborată a materialului probator administrat rezultă că, în mod judicios și temeinic argumentat, instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților, - și în săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal,în raport de situația de fapt reținută.

În cauză s-a dat relevanță disp. art. 63 alin. 2 Cod procedură penală privind aprecierea probelor, probe al căror conținut a fost perceput în mod real în reținerea situației de fapt.

Astfel, plângerile formulate și declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești de părțile vătămate și, se suprapun sub aspectul evenimentelor derulate atât în drum spre satul, cât și la locuința inculpatului.

Părțile vătămate au relevat faptul că în seara zilei de 18 februarie 2006, în jurul orei 21,00 în timp ce se aflau într-o cabană situată în satul, comuna, inculpatul, împreună cu coinculpații și, prin forțarea ușii de acces au pătruns în cabană, le-au lovit cu pumnii și picioarele și împotriva voinței lor le-au condus la un taxi, unde se mai aflau două persoane: și, apoi le-au transportat în comuna, la locuința inculpatului, unde au fost sechestrate și, prin constrângere au întreținut cu acesta relații sexuale în mod repetat până în seara zilei de 19 februarie 2006.

Au relatat părțile vătămate că, pe parcursul deplasării spre locuința inculpatului, mașina a oprit pe un drum de țară și, prin amenințări și exercitarea de violențe au fost obligate să coboare din autoturism și să întrețină relații sexuale cu inculpații, și -.

În faza cercetării judecătorești părțile vătămate și-au menținut declarațiile date anterior și au relatat în detaliu împrejurările în care inculpații, și - au pătruns în cabana în care se refugiaseră și sub imperiul amenințărilor ce le-au fost adresate, au fost conduse la un autoturism, cu care s-au deplasat la locuința inculpatului, iar în drum spre locuința inculpatului, pe un teren viran, au fost constrânse să întrețină relații sexuale cu toți trei inculpații. La locuința inculpatului au fost obligate, prin înfrângerea voinței lor, să întrețină relații sexuale cu acesta după care au fost constrânse să nu părăsească locuința până în seara zilei de 19 februarie 2006.

Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a negat comiterea faptelor, susținând că în seara zilei de 18 februarie 2006 mers în municipiul I, unde s-a întâlnit cu inculpații și -, au consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate, după care s-a întors în cu o mașină particulară.A doua zi, a găsit în locuința sa două persoane - părțile vătămate, însă nu știa cum au ajuns la domiciliul său. Ulterior, a revenit și a precizat că la întoarcere în comuna s-a oprit la un bar din satul unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu mama părții vătămate și apoi la ea acasă până în jurul orei 1,00. După ce a plecat în municipiul I, în zona a întâlnit părțile vătămate și, după care nu și-a mai amintit nimic. A doua zi, la locuința sa nu au venit inculpații și, însă părțile vătămate au rămas până în jurul orei 17,00-18,00 și, întrucât voiau să plece acasă, l-a chemat pe martorul să le transporte.

În cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe și în fața instanței de apel inculpatul a susținut versiunea conform căreia martorii și sunt autorii violurilor săvârșite pe un teren viran asupra celor două părți vătămate, pe care urmau să le traficheze, în vederea exploatării sexuale. Mai mult, a încercat să acrediteze ideea că el a stopat orice agresiune la care erau supuse părțile vătămate de către cei doi martori și le-a condus la locuința sa din, unde au rămas până în jurul orei 4,00 dimineața, când au plecat acasă, dar au revenit în jurul orei 10,00. În tot acest timp au avut libertate de mișcare și nu a întreținut relații sexuale cu nici una dintre minore.

Inculpații - și s-au autodenunțat (01.03.2006) cu privire la agresiunile sexuale exercitate asupra părților vătămate și în seara zilei de 18 februarie 2006, agresiuni la care au participat și martorii și, deși inițial au negat participarea sub o formă sau alta la evenimentele prezentate de părțile vătămate.

Toate aceste declarații evidențiază eforturile conjugate ale inculpaților în denaturarea adevărului și în deturnarea cursului anchetei, variantele expuse - cu scop final înlăturarea răspunderii penale -, purtând amprenta influenței exercitate în mod constant de inculpatul atât asupra inculpaților și cât și asupra persoanelor ce au fost audiate în calitate de martori - elemente evidențiate de prima instanță în operația de individualizare a pedepselor.

Prima instanță a apreciat fiecare din declarațiile date de părțile vătămate și de inculpați în contextul tuturor probelor administrate, respectând disp. art. 63 alin. 2 din Codul d e procedură penală ce impun o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele prob e care, coroborate, susțin situația de fapt reținută.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a respectat disp. art. 69 alin. 1 Cod procedură penală și a înlăturat în mod just aspectele din declarațiile date de inculpați prin care aceștia prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și mai mult, infirmate de celelalte probe ce dovedesc pe deplin participația fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor.

Astfel, având în vedere amplul probatoriu administrat în cauză, curtea constată că prima instanță a înlăturat corect susținerile inculpaților privind nevinovăția, ele sunt vădit pro forma, neputând să răstoarne, potrivit disp. art. 66 alin. 2 Cod procedură penală,probele ce-i incriminează.

Părțile vătămate au reclamat în mod constant că au fost constrânse de toți trei inculpații prin amenințări cu moartea și cu săvârșirea de acte de violență să întrețină raporturi sexuale pe rând cu aceștia, ulterior fiind obligate să se deplaseze la locuința inculpatului, unde le-a fost îngrădită libertatea de mișcare și forțate să întrețină în mod repetat, raporturi sexuale cu acesta.

fizice la care au fost supuse părțile vătămate, în scopul de a întreține raporturi sexuale cu inculpații sunt susținute de concluziile medicilor specialiști, care au efectuat examinarea medico-legală a părților vătămate și au constatat existența multiplelor echimoze și excoriații în diferite zone ale corpului (gambe, coapse, brațe, torace, zona sacrală, zona scapulară), concluzionând că părțile vătămate și necesită pentru vindecare 4-5 zile, respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale, leziunile fiind produse prin lovire cu mijloace contondente și pot data din 18 februarie 2006.

De asemenea, relatările părților vătămate sunt în concordanță și cu depozițiile martorilor și care au perceput în mod direct momentul în care părțile vătămate au fost luate din cabană de cei trei inculpați în mod forțat și sub imperiul amenințărilor și prin exercitare de violențe au fost conduse pe un teren viran și au lipsit aproximativ 30 de minute, timp în care se auzeau țipetele părților vătămate. A doua zi, când au mers la locuința inculpatului au observat că partea vătămată prezenta urme de violență pe față și victimele le-au relatat că inculpatul le-a obligat să întrețină cu acesta relații sexuale normale, orale și anale. Totodată martorii au relatat că i-au văzut pe inculpații și lovind-o pe partea vătămată.

De asemenea, martorii, confirmă prezența părților vătămate și la locuința inculpatului în noaptea de 18/19 februarie 2006 și în ziua de 19 februarie și împrejurarea că erau lovite și murdare de sânge.

În reținerea situației de fapt, instanța de fond a avut în vedere în mod corect caracterul convergent al declarațiilor date de părțile vătămate prin care acestea relatează că au fost constrânse prin amenințări cu moartea și săvârșirea de acte de violență, să întrețină raporturi sexuale cu inculpații, fiindu-le îngrădită libertatea de mișcare.

Argumentele instanței de fond aduse în susținerea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal sunt însușite și de instanța de apel, care, la rândul ei în baza propriului examen în contextul evaluării materialului probator, a determinat conexitatea existentă între contribuțiile inculpaților, materializate în comiterea faptelor.

Pentru existența infracțiunii de viol este lipsită de relevanță împrejurarea că părțile vătămate ar fi avut relații sexuale cu alți bărbați sau că ar fi fost cunoscute ca fiind imorale, deoarece se poate aprecia că minorele în vârstă de 16 ani, respectiv 17 ani, care-i cunoșteau pe inculpați ca persoane agresive, unii cu antecedente penale, prin atitudine și complex de împrejurări au fost puse în imposibilitatea de a se apăra, ori de a-și exprima voința, ceea ce a contribuit în mod esențial la comiterea faptelor.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control judiciar, constată că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat de prima instanță, avându-se în vedere toate împrejurările și datele ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de fiecare inculpat.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor se constată că în raport de situația de fapt relevată de probele administrate, evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.

În speță s-a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol în formă calificată (art. 197 alin. 2 lit. "a" Cod penal) și a două infracțiuni de viol în formă simplă (art. 197 alin. 1 Cod penal), precum și pentru două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal asupra unor victime minore (art. 189 alin. 2 Cod penal), infracțiuni comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal.

În ceea ce-i privește pe inculpații și - activitatea infracțională desfășurată se circumscrie conținutului a câte două infracțiuni de viol calificat și lipsire de libertate în mod ilegal cu reținerea dispozițiilor referitoare la starea de minoritate ( ) și la pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului real.

Soluția de condamnare dispusă de prima instanță este corectă, criticile formulate de inculpații-apelanți privind neadministrarea tuturor probelor necesare și reținerea unei situații de fapt nereale, ce au condus la o greșită condamnare, se dovedesc a fi neîntemeiate.

Analizând soluția pronunțată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpaților, curtea constată următoarele:

În operațiunea de individualizare a pedepselor, instanța de fond a făcut o greșită adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol social în concret al faptelor comise, conturat de modalitatea de acțiune a inculpaților -, în loc public asupra unor părți vătămate minore de mai multe persoane împreună -, de urmările produse, valorile sociale lezate și circumstanțele personale ale inculpaților -, atitudinea procesuală de negare constantă -, care au fost judicios evaluate atât cu privire la cuantumul pedepsei, cât și cu privire la modalitatea de executare.

Datorită importanței și specificului valorilor sociale ce fac obiectul ocrotirii penale, prin incriminarea activităților de restrângere a libertății fizice a persoanei, respectiv, de lezare a libertății și inviolabilității sexuale a femeii, sistemul sancționator instituit de legiuitor este deosebit de sever, ceea ce răspunde necesității reprimării și contracarării acestor încălcări.

Apreciind că pedeapsa trebuie să fie în același timp, atât o măsură de constrângere cât și un mijloc de reeducare a inculpaților, Curtea constată că, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepselor sub limitele stabilite de prima instanță, pedepsele aplicate inculpaților fiind singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acestora în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor pozitivă viitoare.

În raport cu cele menționate sunt nefondate criticile inculpaților și - privind tratamentul sancționator, deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.

În mod corect s-a reținut și pluralitatea de infracțiuni sub forma recidivei postcondamnatorii pentru inculpatul și a concursului de infracțiuni pentru toți inculpații, sporul de pedeapsă aplicat fiind stabilit în raport cu numărul și gravitatea infracțiunilor săvârșite.

Totodată, stabilind în sarcina inculpaților obligația de a repara prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor, prima instanță, în mod just, a reținut că părțile civile și sunt îndreptățite la despăgubiri reprezentând daune morale.

În urma examenului psihologic s-a stabilit că părțile vătămate-minore sunt victime ale agresiunii fizice și psihice, prezintă o stare crescută de vigilență, anxietate generalizată, fiind necesară o continuare a programului de consiliere individualizat și o asistență specializată din partea organelor abilitate.

Astfel, sunt evidente consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, dată fiind vârsta acestora, importanța valorilor sociale lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute, astfel încât prima instanță prin obligarea inculpaților la plata sumei de câte 3.000 lei cu titlu de despăgubiri morale a procedat la o justă și integrală despăgubire în sensul prev. art. 14 din Codul d e procedură penală și ale art. 998 și urm. din Codul civil.

În vederea garantării îndeplinirii obligației inculpaților de a despăgubi părțile civile instanța a dispus luarea unei măsuri asiguratorii.

Art. 163 din Codul d e procedură penală definește scopul "indisponibilizării" bunurilor prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor imobile/mobile, acesta servind la repararea pagubei produse prin infracțiune și garantarea executării pedepsei amenzii.

În cauză, în limita despăgubirilor civile la care inculpații au fost obligați în solidar, instanța, în mod corect a procedat la identificarea și instituirea sechestrului asupra bunurilor deținute de unul dintre inculpați, respectiv, inculpatul și partea responsabilă civilmente.

În raport de circumstanțele cauzei și modalitatea de aplicare a măsurii indisponibilizării, în mod just s-a menținut integral sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor unui inculpat - până la concurența întregii valori a pagubei -, fără a se impune restrângerea sau ridicarea sechestrului.

Considerentele expuse demonstrează aspectul nefondat al criticilor aduse de apelanții-inculpați; hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

Având în vedere că și la acest moment procesual temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat și nici nu s-au modificat, ci sunt fundamentate și actuale, urmează a fi menținută starea de arest preventiv a inculpaților, cărora, în temeiul art. 383 rap. la art. 381 Cod procedură penală li se va deduce din pedepsele aplicate perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelanții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-au inclus și onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, ce vor fi suportate din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații, și, împotriva sentinței penale nr. 304 din 16,ai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință penală pe care o menține.

Menține starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 Cod penal deduce arestarea preventivă a inculpaților de la 16 mai 2008 la zi.

Obligă pe apelanți să plătească statului suma de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 Aprilie 2009.-

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

Grefier,

- -

Red..

Tehnored.

Tribunalul Iași:

30.04.2009

2 ex.-

Președinte:Gabriela Scripcariu
Judecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu

#Judecator Gabriela Scripcariu

Violul (art.197 cod penal). Decizia 6/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 6/2009. Curtea de Apel Iasi