Violul (art.197 cod penal). Decizia 7/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 7
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra apelului penal având ca obiect violul (art.197 Cod Penal) formulat de inculpatul, detinut in Penitenciarul I, împotriva deciziei penale numărul 50 din data de 22.01.2009 pronuntata de Tribunalul in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 16.04.2009, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin Sentința penală nr.50 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.09.1979 în municipiul I, cetățenia română, cu domiciliul în municipiul I,-,. 832,. A,. 4,. 19, județul I, studii 11 clase, ocupația pensionar, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de "viol" prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal aplică inculpatului alături de pedeapsa principală a închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a, și e Cod penal pentru o perioada de 5 (cinci) ani calculată conform dispozițiilor art. 66 Cod penal.
Constată că infracțiunea de "viol" comisă la data de 13.11.2007, pentru a cărei săvârșire inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, a fost comisă, în concurs real, cu fiecare dintre infracțiunile de "viol" și "tâlhărie" comise la data de 23.01.2006 pentru a căror săvârșire inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 121 din 20.02.2007 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 86/F/20.12.2007 a Curții de APEL IAȘI, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 773 din 04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 121 din 20.02.2007 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 86/F/20.12.2007 a Curții de APEL IAȘI, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 773 din 04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală și, repune în individualitatea lor pedepsele cu închisoarea, după cum urmează:
1. pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal (fapta comisă la data de 23.01.2006);
2. pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "viol" prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal (faptă comisă la data de 23.01.2006).
Înlătură sporul de pedeapsă de 1 (un) an închisoare ce i-a fost aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 121 din 20.02.2007 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă.
În baza dispozițiilor art. 36 alin. 2 Cod penal raportat la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal contopește cele trei pedepse cu închisoare stabilite pentru infracțiunile concurente, respectiv pedeapsa de 17 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință penală și cele două pedepse de câte 6 ani închisoare stabilite prin sentința penală nr. 121 din 20.02.2007 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare la care adaugă un spor de pedeapsa de 1 an închisoare.
Total pedeapsă de executat, pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 36 alin. 2 Cod penal raportat la art. 35 alin. 2 Cod penal aplică inculpatului alături de pedeapsa principală de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b,d și e Cod penal pentru o perioada de 5 ani calculată conform dispozițiilor art. 66 Cod penal
În temeiul dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive față de inculpatul, iar în baza art. 88 și art. 36 alin. 3 Cod penal deduce și respectiv scade din durata pedepsei închisorii aplicată prin prezenta sentință penală perioada reținerii, a arestării preventive și perioada executată, respectiv perioada cuprinsă între data de 26.01.2006 și data de 30.05.2006 și perioada începând cu data de 29.11.2007 până la zi.
Ia act că partea vătămată minoră a, prin reprezentanții săi legali și, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza dispozițiilor art. 109 alin. 5 Cod procedură penală dispune restituirea către inculpatul a obiectelor de îmbrăcăminte care îi aparțin și care au fost ridicate la data de 27.11.2007, respectiv o pereche de pantaloni de trening de culoare bleumarin, o bluză de trening cu de culoare bleumarin cu inscripția " ", bunuri ce se afla la camera de corpuri delicte a IPJ
Dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului în baza sentinței penale nr. 121/2007 a Tribunalului Iași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei sentințe penale, la rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art. 189 Cod procedură penală suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu - în faza de judecată - va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei pentru reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Inculpatul are vârsta de 30 de ani, locuiește în cartierul din municipiul și este pensionat pe motive medicale.
În anul 1993, inculpatul suferit un traumatism cranio-facial și traumatism toracic urmare unei căderi de la înălțime, iar ulterior prezentat multiple internări în secții de neurochirurgie pentru complicații septice post și în secții de psihiatrie pentru tulburări de comportament, antisociale și autoagresivitate.
În perioada 26.01.2006 - 30.05.2006 inculpatul fost arestat preventiv într- cauză penală ce a avut ca obiect infracțiunile de "viol" și "tâlhărie". La data de 30.05.2006, fost pus în libertate ca urmare revocării arestului preventiv motivat de faptul că, pe baza unei expertize medico legale se stabilise că boala pe care o prezenta nu putea fi tratată în rețeaua medicală a Direcției Generale Penitenciarelor (art. 139 alin. 3 ind. 4 din Codul d e procedură penală în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006).
După punerea sa în libertate, inculpatul început să locuiască împreună cu mama sa, numita, într-un apartament situat în blocul nr. 832 de pe strada - - din municipiul
Se impune a arăta că din coroborarea declarațiilor martorilor, -, și rezultă împrejurarea că inculpatul este cunoscut în zona în care locuia ca o persoană cu un comportament agresiv din punct de vedere sexual. Astfel, potrivit declarațiilor martorilor anterior arătați, inculpatul fost văzut de mai multe ori acostând, pe stradă, persoane de sex feminin - de regulă, minore - pe care le mângâia, inclusiv în zone intime sau cărora le cerea, în mod insistent și cu agresivitate verbală, să întrețină relații sexuale cu el. În acest sens, elocvente sunt declarațiile martorilor care relatat că "individul (referindu-se la inculpatul ) pus mâna pe fiica mea cea mică, mângâind- în zona abdomenului și brațe", care declarat că "acesta (referindu-se la inculpatul ) s- apropiat de noi și ne-a spus că ne violează și ne omoară", care a relatat că "l-am văzut pe inculpat vorbindu-le unor fetițe în număr de 2, 3 care, după părerea mea, aveau vârsta de 7-8 ani. În momentul în care m-am apropiat de grupul lor, inculpatul plecat de acolo", și care arătat că "l-am auzit pe inculpatul propunându- lui să întrețină relații sexuale cu el. l- refuzat, iar atunci inculpatul m- prins pe mine de mâna dreaptă și mi- propus să merg cu el într- scară de bloc pentru întreține relații sexuale".
Pe fondul acestui comportament manifestat de fiecare dată în relațiile cu persoanele întâlnite în zona în care locuiește, inculpatul comis la data de 13.11.2007 faptă de viol asupra minorei
Trebuie precizat, mai întâi faptul că partea vătămată avea, în cursul anului 2007, vârsta de 6 ani, iar familia din care provine, locuiește în comuna Schitu, județul
În cursul lunii septembrie 2007, minora fost înscrisă în clasa la Liceul " " din municipiul I, la clasa învățătoarei. De la începutul anului școlar 2007 - 2008, partea vătămată locuit împreună cu două surori mai mari ale sale - martorele și - într-un apartament din blocul 913 de pe strada - - din municipiul
Dată fiind vârsta părții vătămate - de 6 ani - și distanța dintre locuința sa și unitatea școlară la care învăța, părinții minorei au convenit cu învățătoarea ca, în fiecare zi, la sfârșitul orelor de curs aceasta din urmă să o conducă până acasă. Mai exact, convenția era ca învățătoarea (care locuia în aceeași zonă) să conducă pe minoră până în stația de autobuz 41 - unde era așteptată și preluată de către una dintre surorile mai mari. Martorele și cunoșteau ora aproximativă la care partea vătămată trebuia să ajungă la locul de întâlnire și, uneori primeau apel pe telefonul mobil de la învățătoarea care astfel le anunța că se apropia de stația de autobuz.
Lucrurile nu s-au derulat în modalitatea anterior arătată și în ziua de 13.11.2007 întrucât învățătoarea trebuit să plece de la școală mai înainte ca partea vătămată să fi terminat orele de curs. În aceste condiții rugat pe mama unui alt elev, pe martora, să o conducă ea pe partea vătămată până în stația de autobuz 41 -. Însă, omis să anunțe despre această schimbare și pe vreuna dintre surorile părții vătămate.
În jurul orei 1615, martora ajuns cu minora în stația de autobuz 41 -, loc în care minora coborât.
În mod obișnuit, partea vătămată minoră ajungea în locul respectiv în jurul orei 1630, motiv pentru care la data de 13.11.2007, când ajuns cu 15 minute mai devreme, nu era așteptată de niciuna dintre surorile mai mari.
Se impune arăta că această din urmă împrejurare nu fost sesizată de martora care, după coborârea părții vătămate din autoturism, și- continuat deplasarea.
Imediat ce coborât în locul obișnuit, minora s- deplasat către blocul în care locuia. Ajunsă la scara blocului, partea vătămată constatat că niciuna dintre surori nu- ieșise în întâmpinare și pentru că nu ajungea la interfon s- întors în stația de autobuz, acolo unde se întâlneau, în mod obișnuit, cu surorile ei. Aici, și- căutat surorile cu privirea, printre oamenii aflați în acel loc, nu le- văzut, motiv pentru care s- reîntors către scara blocului.
La un moment dat, în timp ce minora se afla în apropierea unui gang ce despărțea tronsoanele blocului 913, din sens opus s- apropiat de ea inculpatul .
Observând că minora era singură și oarecum dezorientată, profitând de întuneric și de lipsa trecătorilor prin preajmă, inculpatul abordat- pe întrebând- ce face acolo. Minora i- răspuns că vrea să ajungă acasă, moment în care inculpatul s- oferit să ajute el să ajungă acasă.
Dată fiind vârsta părții vătămate și faptul că, în acel moment aceasta dorea să ajungă acasă, lucru pe care nu reușise să- facă de una singură, minora aaa cceptat propunerea inculpatului și l- însoțit pe acesta.
Astfel, inculpatul luat- de mână pe partea vătămată și s- deplasat cu aceasta în direcția opusă celei în care era blocul minorei. Calmul de care dat dovadă inculpatul nu provocat neliniște părții vătămate, prea mică să realizeze că se îndreaptă într- altă direcție decât cea unde era locuința sa.
Ajunși la tronsonul III al blocului 915 de pe strada - - inculpatul format aleatoriu, la interfon, numărul unui apartament.
Ulterior s- stabilit că numărul format de inculpat fost "05" și acesta aparținea familiei și.
La interfon răspuns minora (în vârstă de 10 ani) care întrebat: "cine este?". Fără răspunde la întrebarea minorei, i- cerut acesteia să-i deschidă ușa de acces în scara blocului, solicitare căreia i- dat curs. Astfel, inculpatul însoțit de minora au intrat în scara blocului 915, au urcat în lift, iar inculpatul apăsat pe butonul ultimului etaj - etaj 8 -. Ajunși la etajul 8 al blocului, cei doi au urcat, pe scări, la etajul următor - etajul 9 - care, în fapt, este un palier lipsit de apartamente, cu destinația de casă liftului.
Se impune preciza că, în momentul în care a intrat în scara acelui bloc, minora și- dat seama că aceea nu era scara blocului, sau, motiv pentru care încercat să exprime o stare de agitare însă, inculpatul nu i- dat posibilitatea de reacționa în vreun fel, ținând- în permanență de mână și conducând- până la etajul 9 al blocului. Aici, folosind limbajul unui adult, i- spus minorei că dorește să realizeze cu ea un act sexual. Neavând format un limbaj sexual, partea vătămată înțeles că era vorba de "o prostie" (așa cum declarat ea) și i- răspuns inculpatului că nu vrea. În același timp, minora început să plângă.
În aceste împrejurări de fapt, inculpatul lovit- pe partea vătămată, cu pumnul, în zona ochiului drept, înfrângându- astfel orice fel de rezistență pe care putea să o opună un copil în vârstă de 6 ani.
În continuare, inculpatul dezbrăcat- pe partea vătămată de pantaloni, hamleți și lenjeria intimă, i- dat jos ghiozdanul și i- cerut să se așeze pe ciment, cu fața în sus.
În scopul realizării unui act sexual, inculpatul și- dat și el în jos, până în dreptul genunchilor, pantalonii și chiloții. Întrucât nu avea penisul în erecție, început să mângâie pe partea vătămată în zona organelor genitale fără, însă, obține erecția.
Neavând erecție, inculpatul nu putut să-și materializeze intenția de realiza cu partea vătămată un raport sexual firesc. În aceste împrejurări, inculpatul i-a cerut minorei să se ridice, i- aplicat lovitură cu palma peste față după care, cu degetele atins- în zona organelor genitale, apăsând în locul unde se formează himenul, în ideea de o penetra. Urmare acestui act, partea vătămată început să sângereze în zona organelor genitale, moment în care și- încetat agresiunea și i- cerut minorei să se îmbrace.
În grabă, datorită și stării emoționale în care se afla, partea vătămată s- îmbrăcat doar cu lenjeria intimă și cu pantalonii, în timp ce hamleții i- băgat sub geaca cu care era îmbrăcată.
Inculpatul și partea vătămată au coborât din bloc, fără se întâlni cu vreo persoană și fără ca inculpatul să o mai țină de mână pe minoră.
În tot acest timp, martora mers la locul obișnuit de întâlnire, adică în stația de autobuz, pentru a aștepta pe partea vătămată. Înainte de merge în stația de autobuz, sunat-o în jurul orei 1630, pe învățătoarea de la care aflat că minora urma să fie adusă acasă de o altă persoană. așteptat în stația de autobuz circa 40 - 50 de minute și văzând că partea vătămată nu mai venea, s- reîntors către locuința sa cu intenția de a verifica dacă nu cumva minora ajunsese între timp acasă. În momentul în care ajuns la ușa de acces în scara blocului, uitându-se în lateral, în partea, observat- pe partea vătămată care se îndrepta spre scara blocului, iar în spatele său la o distanță de circa 4-5 metri se afla un ale cărui trăsături fizionomice martora nu a reușit să le observe. Apropiindu-se de partea vătămată, martora observat că aceasta prezenta urme de lovituri în zona feței. În acel moment martora realizat că minorei i se întâmplase ceva rău în tot timpul cât ea așteptat- în stația de autobuz. -se după ul pe care îl observase inițial în spatele minorei, martora constatat că acesta dispăruse.
condus- pe partea vătămată în apartament și, împreună cu sora sa, au aflat, atât cât s- putut în acel moment ceea ce i se întâmplase parții vătămate.
Totodată cele două surori mai mari ale părții vătămate au dezbrăcat- pe aceasta, ocazie în care au observat de sânge atât pe lenjeria intimă cât și pe piele, în zona inghinală.
Imediat ce au făcut această constatare, cel două martore - și - și-au anunțat telefonic părinții cu privire la ceea ce i se întâmplase minorei
Aflând despre fapta cărei victimă fusese fiica sa în vârstă de 6 ani, reprezentantul legal al părții vătămate, numitul, sesizat, la ora 1737, prin apelul de urgență 112, organele de poliție.
În aceeași seară, la ora 1959, minora a fost internată la Spitalul de Pediatrie "Sf. " cu diagnosticul "traumatism cranio-facial, echimoză pesiorbitală os, contuzie toracoabdominală.. agresiune sexuală". Înainte de internarea în unitatea spitalicească anterior arătată, partea vătămată fost examinată la Maternitatea din pentru diagnosticul "agresiune sexuală".
La data de 14.11.2007, partea vătămată fost examinată, din punct de vedere medico legal, de către specialiști din cadrul I care au întocmit raportul de constatare medico-legală nr. 3753/OF din 14.11.2007.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico legală sus menționat, la data examinării, partea vătămată prezentat "hematom epicranian, tumefacție echimotică, infiltrat hemoragic și excoriații", leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-9 zile îngrijiri medicale. La examinarea medico legală s- mai constatat că partea vătămată prezenta semne de violență, mai exact "fisură vestibul vaginal cu infiltrat hemoragic", în sfera genitală, semne care potrivit medicilor legiști, puteau fi produse în cadrul unei agresiuni sexuale.
Totodată s- mai stabilit că minora este virgină, conformația anatomică himenului nepermițând consumarea unui raport sexual complet cu intromisiune fără deflorare.
La scurt timp după comiterea faptei, organele de poliție au ridicat toate obiectele de îmbrăcăminte pe care le-a purtat partea vătămată la momentul agresiunii sexuale (în acest sens, procesul-verbal și planșa fotografică aflate la filele 84 - 95 dosar urmărire penală). Obiectele de îmbrăcăminte ridicate au fost înaintate la. - Laboratorul de Serologie în vederea examinării.
Conform adreselor nr. 10314/15.11.2007 și nr. 10414/19.11.2007 ale I (aflate la filele 101 și 107 dosar urmărire penală) nu au fost evidențiate urme de spermă pe niciunul dintre obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate, fiind evidențiate urme de sânge uman pe ciorapii și pe chiloții victimei.
În cursul urmăririi penale s- dispus efectuarea unor constatări tehnico-științifice biocriminalistice-genetice care, între obiectivele stabilite, l-au avut și pe acela de a stabili dacă profilul genetic ADN extras din proba biologică de referință recoltată de la inculpatul se regăsește printre cele obținute din probele puse la dispoziție, probe între care s-au aflat și chiloții victimei
Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr. 77532 din 10.12.2007 și nr. 77532/1 din 10.12.2007 (aflate la filele 303 -321 dosar urmărire penală) în urma analizelor științifice efectuate s- constatat că probele biologice ridicate de pe chilotul părții vătămate corespund cu profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul .
Cu ocazia investigării tehnico-științifice efectuată la data de 14.11.2007 la locul comiterii faptei au fost identificate și ridicate, între altele, mai multe probe biologice ( de culoare brun roșcată ridicate cu bețișoare sterile umectat în ser fiziologic) și un fragment din material textil de culoare. Totodată s-au prelevat de pereții spațiului unde fost comisă fapta, microparticule de var pentru se stabili dacă sunt identice ca și caracteristici cu urmele de culoare albă aflate pe ghiozdanul părții vătămate.
Probele biologice ridicate de la locul comiterii faptei au fost înaintate la. pentru analiză, iar potrivit adresei nr. 10465/21.11.2007(aflată la fila 103 dosar urmărire penală) petele ridicate sunt de sânge uman dar, datorită impurităților, nu fost posibilă determinarea grupei de sânge.
Potrivit rapoartele de constatare tehnico științifică nr. 75972/07.12.2007 și nr. 75972/1 /11.12.2007 (aflate la filele 318-345 dosar urmărire penală) fibrele textile ridicate de la locul faptei prezentau caracteristici morfologice și fizico-chimice asemănătoare cu fibrele textile ce alcătuiau firele folosite la realizarea moțului de la căciula părții vătămate; iar particulele de culoare albă ridicate de pe suprafața exterioară ghiozdanului victimei reprezintă microfragmente de material de construcție cu același aspect neregulat și spongios ca și particulele de var desprinse de pe pereții casei scărilor.
În cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești desfășurate în cauza de față, inculpatul dat mai multe declarații cu privire la situația de fapt, declarații în care relatat aspecte de fapt diferite.
Astfel, prima declarație i- fost luată numitului, la data de 14.11.2007 întrucât, de la început, acesta fost inclus de către organele de cercetare penală pe lista persoanelor suspectate că ar fi comis fapta de viol asupra minorei
În acea primă declarație (aflată la fila 212 dosar urmărire penală); relatat că în după-amiaza și seara zilei de 13.11.2007 a consumat băuturi alcoolice până ce ajuns în stare de ebrietate, situație în care nu-și mai poate aminti ce făcut în seara respectivă.
Totuși, în declarația dată de 14.11.2007 arătat că "personal nu am cunoștință despre violul comis în seara de 13.11.2007 și nu pot indica alte persoane predispuse la acest lucru".
, fost audiat și în zilele de 18.11.2007 și 26.11.2007 când, din nou, negat faptul că ar fi participat la comiterea faptei de viol cu privire la care se efectuau cercetări în vederea identificării autorului.
La data de 28.11.2007, fost audiat în calitate de învinuit, audiere la care acesta fost asistat de un avocat desemnat din oficiu. Cu ocazia acelei audieri, inculpatul recunoscut că în seara zilei de 13.11.2007 acostat- pe partea vătămată pe care, sub pretextul că conduce acasă, dus- la ultimul etaj al unui bloc turn din apropiere cu intenția de întreține cu ea un raport sexual firesc. Aici, susține inculpatul, i- cerut minorei să se dezbrace și, întrucât aceasta a refuzat începând totodată să plângă i- aplicat două lovituri, cu palma, peste față. După aceea minora s- dezbrăcat, iar el a încercat să realizeze un raport sexual. Susține inculpatul că întrucât nu avea erecție mângâiat- pe minoră în zona organelor genitale și, în condițiile în care nici în urma acestor gesturi nu obținut erecția, renunțat la mai realiza raportul sexual. Inculpatul nu recunoscut că în acele împrejurări de fapt, ar fi apăsat, cu degetul, în locul unde se formează himenul, producându- astfel părții vătămate în sfera genitală acel vestibul vaginal cu infiltrat hemoragic.
La aceeași dată - 28.11.2007 - în condiții de timp similare cu cele din 13.11.2007 s- procedat la reconstituirea modului și condițiilor în care fost comisă fapta de viol (în acest sens, procesul verbal de reconstituire și planșa foto aferentă, declarațiile martorilor asistenți și, filele 234 - 254 dosar urmărire penală, fila 375 dosarul instanței). Cu acea ocazie, inculpatul (care era asistat de apărătorul din oficiu) condus organele de urmărire penală pe tot traseul pe care l- parcurs în seara zilei de 13.11.2007 cu minora a, arătând și explicând toate acțiunile pe care recunoscut că le-a comis în acea seară.
Inculpatul fost reascultat la data de 29.11.2007 când relatat aceleași aspecte de fapt cu cele prezentate în declarația din ziua precedentă.
La data de 11.12.2007, inculpatului i-a fost luată o nouă declarație, ocazie în care acesta revenit asupra declarațiilor făcute la 28 și 29 noiembrie, sugerând că comis fapta la solicitarea unei persoane cu prenumele "". Fără furniza date necesare pentru identificarea persoanei "", inculpatul susținut că în ziua de 13.11.2007, întâlnit- pe aceasta în barul "", au stat la aceeași masă, împreună și cu alți bărbați, și că "" i-ar fi sugerat "să se ia de o fată", promițându- în schimb o sumă de bani.
În cursul cercetării judecătorești, fiind audiat cu privire la învinuirea adusă, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul negat săvârșirea infracțiunii de "viol" pentru care fost trimis în judecată. susținut inculpatul că în ziua de 13.11.2007 consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri din cartierul, iar în jurul prânzului s- întâlnit în barul "" cu un cunoscut despre care știe că se numește "" împreună cu care stat la masă. relatat inculpatul că "ul mi- cerut să "mă iau de un copil fără a-mi indica un copil anume" și "fără a-mi indica ceva anume ce să-i fac".
În declarația dată în fața instanței inculpatul mai arătat că numitul "" i- pus în băutura consumată anumite substanțe, astfel că el nu-și mai amintește ce făcut în seara zilei de 13.11.2007 din momentul în care plecat din barul "" și până când ajuns acasă.
Pe baza datelor indicate de inculpat fost identificat ul "" despre care făcut vorbire în declarațiile sale, în persoana numitului.
Pentru verifica susținerile făcute în apărare de către inculpatul, instanța de judecată procedat la ascultarea, în calitate de martori, numiților, și ( tatăl și respectiv prietena lui ).
În declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, martorul susținut că în ziua de 13.11.2007 nu l- întâlnit pe inculpatul și că astfel nu purtat vreo discuție cu acesta.
Declarația martorului este confirmată de depoziția numitei care relatat că în ziua de 13.11.2007, în intervalele de timp 1100-1500și 1600-2030, s- aflat în compania prietenului său și că în timpul cât au fost împreună, nu l-au întâlnit pe inculpatul.
Aceeași martoră mai relatat că în intervalul 1500-1600, martorul mers în locuința sa pentru mânca.
Susținerile inculpatului cum că în ziua de 13.11.2007 a stat la aceeași masă cu martorul, în barul "", consumând băuturi alcoolice sunt infirmate de martorii și G, persoane care au calitatea de barman și respectiv administrator al barului "".
Potrivit declarațiilor celor doi martori anterior menționați coroborate și cu declarația martorului, în ziua de 13.11.2007, inculpatul mers în barul "" în jurul orelor 1330-1400și stat până în jurul orei 1500, interval de timp în care avut un incident cu martorul. revenit în același bar, în jurul orei 1600-1605, unde a stat timp de circa 15-30 de minute, timp în care consumat, singur la o masă, un pahar cu vin. S- reîntors în barul "" în jurul orelor 1830-1900(după consumarea faptei de viol) și rămas până în jurul orei 2000când fost dat afară de martorul pe care a fost deranjat de gestul inculpatului de scuipa pe jos, în mod repetat.
Rezultă din depozițiile celor trei martori arătați mai sus că în ziua de 13.11.2007, în intervalele de timp în care s-a aflat în barul "", inculpatul nu fost văzut în compania martorului și nici în compania altor persoane.
În ceea ce privește declarația martorului (ascultat la solicitarea inculpatului; teza probatorie fiind aceea de se stabili dacă în ziua de 13.11.2007 inculpatul și martorul s-au întâlnit sau nu în barul "") instanța constată că, aceasta nu poate contribui la aflarea adevărului întrucât la momentul ascultării (18.11.2008), martorul susținut că nu își amintește ce anume făcut în ziua de 13.11.2007.
Față de cele mai sus redate, ca o concluzie, prima instanță reținut că apărarea inculpatului în sensul că ar fi comis fapta în condițiile în care acest lucru l-ar fi cerut o altă persoană, respectiv numitul, este infirmată de probele existente la dosar, situație în care această apărare a fost înlăturată.
Cât privesc declarațiile pe care inculpatul le- făcut, în mod succesiv, în cauza de față, mai întâi, s- arătat că potrivit dispozițiilor art. 69 din Codul d e procedură penală declarațiile învinuitului/inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Analizând declarațiile inculpatului în coroborare cu toate celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că numai declarațiile date la 28 și 29 noiembrie 2007 (aflate la filele 219-222 și 290-292 dosar urmărire penală) se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din complexul probator administrat în cauză.
Mai concret, declarațiile făcute de inculpatul la datele de 28 și 29 noiembrie 2007 se coroborează cu procesele-verbale în care au fost consemnate declarațiile părții vătămate minore, cu raportul de constatare medico-legală nr. 3753/OF din 14.11.2007 întocmit de care probează faptul că partea vătămată suferit o serie de leziuni, inclusiv în zona genitală, aspect ce confirmă existența unei agresiuni sexuale, cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, cu procesul verbal de reconstituire și planșa fotografică întocmită cu aceeași ocazie (din cuprinsul acestor procese verbale rezultă că partea vătămată și inculpatul cu ocazia cercetării la locul faptei și respectiv reconstituirii faptei au condus organele de urmărire penală pe unul și același traseu și au indicat, ca loc al comiterii faptei unul și același spațiu, respectiv spațiul cu destinație de casă liftului de la etajul 9 al blocului 915, tronson III de pe strada - -), cu procesele verbale de ridicare obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, planșa fotografică privind examinarea acelor obiecte de îmbrăcăminte, adresele nr. 10314/15.11.2007 și nr. 10414/19.11.2007 ale I, mijloace de probă ce dovedesc împrejurarea că pe chiloții și hamleții victimei au fost descoperite de sânge uman, aspect ce vine să confirme faptul că victima sângerat în zona genitală, sângerare ce poate avea drept cauză agresiune sexuală, cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifică nr. 77532/10.12.2007 și nr. 77532/1/10.12.2007 unde se concluzionează că probele ridicate de pe chiloții victimei corespund cu profilul genetic al probei biologice de referință ridicată de la inculpatul și cu declarațiile martorilor, și
În condițiile în care, dintre toate declarațiile făcute succesiv în cauză de către inculpatul doar două, respectiv cele din 28 și 29 noiembrie 2007 se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din întregul complex probator existent la dosar, prima instanță acordat valoare probantă doar acestor declarații (care practic, sunt identice) și le- înlăturat pe celelalte, apreciindu-le ca fiind neconforme realității.
Totuși, în privința declarațiilor inculpatului din 28 și 29 noiembrie 2007 prima instanță a reținut că le acordă valoare probantă numai în măsura în care ele se coroborează cu celelalte mijloace de probă; mai exact nu au fost primite susținerile inculpatului cum că după ce constatat că nu poate realiza raportul sexual firesc și- încetat activitatea infracțională.
Coroborând declarațiile părții vătămate cu mențiunile raportului de constatare medico legală nr. 3753/OF din 14.11.2007, prima instanță a reținut că după ce constatat că nu poate realiza un raport sexual firesc cu minora a, inculpatul, pentru obține satisfacție sexuală, realizat un alt act sexual constând în aceea că a acționat asupra vaginului minorei apăsând cu degetul, în zona unde se formează himenul, producându-i astfel fisură vestibul vaginal cu sângerare.
În sprijinul opiniei că declarațiile inculpatului din 28 și 29 noiembrie 2007 reflectă în mare parte adevărul vine și împrejurarea că, în cadrul reconstituirii faptei efectuată la data de 28 noiembrie 2007,. indicat locul în care a acostat- pe partea vătămată, loc care este identic cu cel indicat de victimă, condus organele de urmărire penală pe același traseu cu cel arătat și de partea vătămată, indicat ca loc al comiterii faptei același spațiu și făcut descriere derulării evenimentelor faptice asemănătoare cu descrierea minorei părții vătămate.
Or, toate aceste elemente de fapt relatate/descrise de inculpatul conduc la concluzia că acesta este autorul faptei de viol comisă asupra minorei În condițiile în care nu ar fi participat la comiterea faptei, nu ar fi fost în măsură să indice și să descrie elementele pe care le- prezentat la reconstituire.
În legătură cu actul procedural al reconstituirii trebuie remarcat faptul că efectuarea acestui act s- făcut în prezența martorilor asistenți și și că, întreaga procedură fost filmată, CD-ul ce conține înregistrarea aflându-se la dosarul cauzei (fila 248 dosar urmărire penală). Examinându-se declarațiile martorilor asistenți anterior menționați și vizionând înregistrarea reconstituirii, s- constatat că toate relatările și descrierile pe care le-a făcut cu acea ocazie au fost efectuate în mod liber, fără vreo constrângere sau vreo "sugestie" din partea vreunei alte persoane dintre cele care au participat la realizarea actului procedural. Acest aspect vine să confirme sinceritatea inculpatului la momentul efectuării reconstituirii.
Vinovăția inculpatului, mai exact împrejurarea că el este autorul faptei de viol comisă la data de 13.11.2007 asupra minorei este confirmată și de proba științifică privind stabilirea -ului efectuată în cauză, probă care dovedește că pe lenjeria intimă părții vătămate au fost descoperite probe biologice care corespund cu profilul genetic al inculpatului. Or, prezența urmelor biologice ale inculpatului pe chiloții părții vătămate nu poate fi explicată decât prin aceea că inculpatul este cel care a comis agresiunea sexuală asupra victimei minore.
Față de toate considerentele mai sus arătate, ca o concluzie finală, prima instanță reținut că mijloacele de probă ce au fost administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, dovedesc, cu toată certitudinea, vinovăția inculpatului în comiterea faptei de viol. Existând probe certe de vinovăție și, în condițiile în care nu a fost dovedită lipsa de temeinicie acestora, instanța a constatat răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
În cauză, fost efectuată și o expertiză medico legală psihiatrică inculpatului, obiectivul principal fiind acela de se stabili dacă fapta de viol imputată fost comisă sau nu cu discernământ.
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3947//04.12.2007 întocmit de. I (aflat la filele 281 - 287 dosar urmărire penală), inculpatul prezintă diagnosticul de "tulburare organică a personalității de etiologie mixtă (traumatică, infecțioasă, toxică) cu manifestări impulsiv discomportamentale de aspect antisocial. Deficiență mintală ușoară (QI 63-65). anamnestică". Prin același raport de expertiză, comisia medico legală concluzionat că inculpatul comis fapta cu discernământ.
Față de concluziile raportului de expertiză medico legală psihiatrică sus menționat, prima instanță constatat că, în privința inculpatului nu este incidentă cauza care înlătură caracterul penal al faptei prevăzută la art. 48 din Codul penal, respectiv iresponsabilitatea.
Situația de fapt reținută în considerentele hotărârii este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare, procesele verbale întocmite cu ocazia ascultării victimei minore, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmită cu aceeași ocazie, fișele de examinare psihologică părții vătămate din 23.11.2007 și 16.04.2008, scrisoarea medicală din 24.03.2008, raportul de constatare medico legală nr. 3753/14.11.2007, procesul verbal de conducere în teren de către partea vătămată și procesul verbal de cronometrare a traseului parcurs, procesul verbal întocmit cu ocazia ridicării obiectelor de îmbrăcăminte a victimei planșa foto cu respectivele obiecte, adresele nr. 10134/15.11.2007 și nr. 10414/19.11.2007, procesul verbal din 14.11.2007 întocmit cu ocazia găsirii hamleților victimei pe gradul din apropierea locului faptei, copia foii de observație clinică părții vătămate eliberată de Spitalul Sf. I, procesul verbal de reconstituire și planșa foto aferentă, CD-ul ce conține înregistrarea reconstituirii faptei, procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința inculpatului, procesul verbal de ridicare obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului, procesul verbal întocmit cu ocazia recoltării (cu acceptul prealabil al inculpatului) de probe biologice prin periaj bucal pentru stabilirea, rapoartele de constatare tehnico științifice nr. 77532/10.12.2007, nr. 77532/1 din 10.12.2007, nr. 75972/1 din 11.12.2007 întocmite de - Institutul de Criminalistică, Serviciul Expertize Biocriminalistice, raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 3947/ din 14.12.2007 întocmit de I, declarațiile martorilor, G, și și declarațiile din 28 și 29 noiembrie 2007 ale inculpatului. Toate aceste mijloace de probă coroborate între ele dovedesc situația de fapt reținută în considerentele sentinței de față, și, implicit, vinovăția inculpatului în comiterea faptei de viol pentru care fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că în seara zilei de 13.11.2007, în jurul orelor 1630, acostat-o pe stradă pe partea vătămată a, în vârstă de 6 ani și, sub pretextul că conduce acasă, dus- la etajul 9 al blocului 915, tronson III de pe strada - -, într-un spațiu ce avea destinația de casă liftului unde după ce i- aplicat câteva lovituri, încercat să întrețină cu ea un raport sexual firesc, raport pe care nu reușit să-l realizeze întrucât nu avut erecție, după care, cu mâna, acționat asupra organului genital al minorei, apăsând cu degetul în locul în care se formează himenul până ce i- produs sângerare, obținând în această modalitate satisfacție sexuală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "viol" prevăzută și pedepsită de art. 197 alin.1 și 3 Cod penal.
Prin Deciziei nr. III/2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite s- statuat că "prin act sexual de orice natură, susceptibil de a fi încadrat în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 Cod penal, se înțelege orice modalitate de obținere unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de se apăra ori de a-și exprima voința".
În raport de această definiție, s-a apreciat că fapta inculpatului constând în apăsarea, cu degetul, asupra vaginului părții vătămate minore până ce i- produs sângerare, reprezintă o modalitate de obținere unei satisfacții sexuale, acționând asupra sexului unei persoane de sex diferit, prin constrângerea fizică acesteia și, totodată, dată fiind vârsta victimei de numai 6 ani, profitând de imposibilitatea ei de se apăra și de a-și exprima voința (minora nu avea dezvoltarea biopsihică care să-i permită opune vreo rezistență fizică în raport cu un adult și care să-i permită să înțeleagă ce se întâmpla). Cu alte cuvinte, în opinia instanței, fapta - descrisă anterior - comisă de inculpatul asupra minorei reprezintă un "act sexual de orice natură" în sensul dispozițiilor art. 197 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 3535 din 18.06.2002 Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsă pe care executat- de la data de 06.03.2002 până la data de 01.07.2005 când fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 612 zile închisoare.
În raport de această condamnare, la data când comis fapta ce formează obiectul cauzei de față - 13 noiembrie 2007 inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, reținându-se în sarcina acestuia dispozițiile art. 37 lit. Cod penal.
Pentru infracțiunea comisă, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară pedepsei și a modului ei de executare s- ținut seama conform dispozițiilor art. 72 Cod penal de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, de existența unei cauze generale de agravare răspunderii penale - starea de recidivă postexecutorie -, de gradul de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă fapta de viol comisă, de modalitatea și împrejurările concrete în care fost săvârșită fapta - asupra unei minore în vârstă de 6 ani, prin acostarea acesteia într-un loc public, profitând de faptul că prin împrejurimi nu se aflau alte persoane, prin conducerea victimei într-un loc izolat, profitând de credulitatea și naivitatea specifică vârstei minorei, prin exercitarea unor acte de violență fizică asupra victimei pentru o determina să consimtă la actul sexual - și de urmările produse atât asupra fizicului - o vătămare a integrității corporale ce necesitat pentru vindecare un număr de 7-9 zile îngrijiri medicale - dar, mai ales asupra, psihicului minorei - o stare de depresie latentă cu pericolul apariției ideilor suicidale, hipervigilență anxioasă - (în acest sens, relevante sunt fișele de evaluare psihologică aflate la filele 25 dosar urmărire penală și fila 146 dosarul instanței). Trebuie relevat în această privință și faptul că, potrivit fișei de evaluare din 16.04.2008, - după un interval de 6 luni de la momentul comiterii faptei, în condițiile în care în tot acest timp partea vătămată participat la ședințe de psihoterapie, asupra acesteia au fost remarcate de către specialistul psiholog efectele evenimentului traumatizat cărui victimă fusese.
Totodată, la individualizarea judiciară pedepsei au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului. În acest sens, instanța a reținut, mai întâi, că la data de 13.11.2007, dată la care comis fapta de viol ce formează obiectul cauzei de față, inculpatul era judecat într-un alt dosar (nr-) aflat pe rolul Tribunalului Iași sub aspectul comiterii infracțiunilor de viol și tâlhărie. Într-o atare situație și, în condițiile în care în dosarul respectiv inculpatul fusese pus în libertate urmare revocării arestării preventive pe motive de boală (art. 139 alin.4 ind. 1 din Codul d procedură penală anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006), cu atât mai mult, acesta (inculpatul) trebuia să aibă o conduită ireproșabilă și să nu intre, din nou, în contact cu legea penală.
Cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- fost soluționată, în mod definitiv, prin sentința penală nr. 121 din 20.02.2007, rămasă definitivă la 04.03.2008, hotărâre prin care fost stabilită vinovăția inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni de "viol" și a unei infracțiuni de "tâlhărie".
Analizând hotărârea anterioară de condamnare, sub aspectul modalității și împrejurărilor concrete în care fost comisă infracțiunea de viol, prima instanță constatat prezența mai multor elemente asemănătoare cu cele în care fost comisă infracțiunea de viol din 13.11.2007, ceea ce dovedește "specializare" a inculpatului în comiterea acestui gen de fapte.
Astfel, în ambele cazuri inculpatul și- ales ca victime persoane de sex feminin minore, le- acostat pe stradă, a ales ca loc al comiterii faptelor același gen de spații - casa liftului de la ultimul etaj unor blocuri turn amplasate în aceeași zonă -, lovit victimele cu pumnul în zona feței, realizat respectiv încercat să realizeze un raport sexual firesc.
Toate elementele mai sus prezentate, ținând seama și de antecedența penală inculpatului, precum și de atitudinea procesuală adoptată de acesta - oscilantă și lipsită de sentimente de empatie față de victimă și de regret față de fapta comisă - au condus la concluzia că prezintă periculozitate socială sporită.
Față de aceasta, ținând seama și de circumstanțele reale în care fost comisă fapta, prima instanță apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum a fost dozat peste minimul special prevăzut de lege, în așa fel încât, pedeapsa concretă stabilită să fie proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială inculpatului. A apreciat instanța că numai prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum ridicat se poate realiza, în cazul inculpatului, atât coerciția cât și reeducarea acestuia. S-a apreciat, în raport de gravitatea deosebită faptei de viol comisă, perseverența infracțională inculpatului și "specializarea" acestuia în comiterea unor fapte privitoare la viața sexuală, lipsa sentimentelor de empatie față de victimă, lipsa căinței pentru fapta comisă, că prin aplicarea unei pedepse "blânde" există un risc crescut ca să comită și alte fapte de același gen. La formarea acestei opinii au contribuit și depozițiile acelor martori care au relatat aspecte de fapt ce probează un comportament agresiv din punct de vedere sexual al inculpatului, în relațiile cu persoanele de sex opus și, în special, cu minore.
Pentru infracțiunea de viol comisă, instanța de fond a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală închisorii, și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a, b, Cod penal pentru o perioadă de 5 ani.
În raport de data la care au fost comise faptele reținute în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 121/2007 a Tribunalului Iași - 23.01.2006 - și data la care rămas definitivă această hotărâre judecătorească - 04.03.2008 -, având în vedere și data săvârșirii infracțiunii de viol ce formează obiectul prezentei cauze - 13.11.2007 - s-a constatat că cele trei infracțiuni au fost comise în concurs real.
Față de aceasta, ținându-se seama de dispozițiile art. 36 alin.1 Cod penal, s- descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 121/2007 a Tribunalului Iași și s-au repus în individualitatea lor pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile de viol și tâlhărie comise la data de 23.01.2006. S- înlăturat și sporul de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 121/2007.
Urmare faptului că toate cele trei infracțiuni (comise la 23.01.2006 și 13.11.2007) sunt concurente, s-au aplicat dispozițiile legale care reglementează sancționarea concursului de infracțiuni, respectiv art. 34 lit. Cod penal și art. 35 alin.2 Cod penal.
Urmare aplicării dispozițiilor art. 34 lit. Cod penal s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care s- adăugat un spor de pedeapsă în cuantum de 1 an închisoare, în considerarea existenței concursului de infracțiuni care reprezintă o cauză de agravare răspunderii penale.
S- făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. teza a II- și lit. Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.350 Cod procedură penală s- dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul întrucât temeiurile care au determinat luare acestei măsuri - cele înscrise la art. 143 și art. 148 lit. Cod procedură penală - există și în momentul de față și, impun în continuare privarea de libertate inculpatului, acesta prezentând un risc crescut de recidiva dacă ar fi lăsat în libertate.
În conformitate cu dispozițiile art. 88 și art. 36 alin.3 Cod procedură penală s-a dedus și respectiv scăzut din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, perioada reținerii și arestului preventiv din cele două cauze (cea soluționată prin sentința penală nr. 121/2007 Tribunalului Iași și cauza de față), precum și perioada executată (având în vedere că sentința penală nr. 121/2007 fost pusă în executare începând cu data de 21.03.2008).
S- arătat că partea vătămată minoră, prin reprezentanții săi legali, și, precizat că nu înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal. De asemenea, nici Reprezentantul Ministerului Public nu exercitat acțiunea civilă în procesul penal pentru partea vătămată minoră. În același context, s-a evidențiat că infracțiunea de viol nu poate avea ca și urmare producerea unui prejudiciu material ci, poate, doar unul moral.
Față de acestea, prima instanță a luat act că partea vătămată minoră a, prin reprezentanții săi legali, nu s- constituit parte civilă în procesul penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.5 Cod procedură penală s- dispus restituirea către inculpatul obiectelor de îmbrăcăminte care îi aparțin și care i-au fost ridicate de organele de urmărire penală la data de 27.11.2007, obiecte ce se află la camera de corpuri delicte din cadrul
S- dispus retragerea mandatului de executare pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului în baza sentinței penale nr. 121/2007 Tribunalului Iași, rămasă definitivă, urmând ca, la rămânerea definitivă prezentei hotărâri să fie emis un nou mandat în conformitate cu aceasta.
S- făcut aplicarea dispozițiilor art. 189 și art. 191 alin.1 Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de condamnare.
În termen legal hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și apelul declarat, inculpatul a formulat următoarele critici:
- soluția de condamnare a fost dispusă de prima instanță în lipsa unor probe care să dovedească fără echivoc săvârșirea infracțiunii de viol;
- în cauză lipsește latura obiectivă a infracțiunii reținute în sarcina sa, întrucât a fost instigat de numitul, persoană ce a profitat de starea de ebrietate în care se afla și l-a forțat să comită fapta de care este acuzat;
- tratamentul medicamentos pe care îl urmează are ca efect secundar imediat impotența și scăderea dramatică a necesității fiziologice de sex, astfel că nu putea avea un raport sexual în sensul art.197 Cod penal;
- sub aspectul laturii subiective a infracțiunii consideră că starea sa de sănătate foarte precară, cât și faptul că era în stare de ebrietate la momentul săvârșirii faptei corelat cu faptul că a fost instigat de și că are capacitate redusă de discernământ constituie elemente ce conduc la concluzia că nu avea cum să prevadă rezultatul faptei și cum să-l urmărească;
- potrivit concluziilor medicilor specialiști capacitatea sa de discernământ este diminuată, astfel că nu poate fi făcut responsabil în totalitate de fapta sa;
- instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile mamei sale din care rezultă că i s-a propus o sumă de bani pentru a recunoaște fapta, precum și de faptul că în faza urmăririi penale declarațiile i-au fost dictate de organele de anchetă, iar, reconstituirea presupusei fapte s-a efectuat fără a se ține cont că se găsea sub influența sedativelor;
- omisiunea instanței de a dispune efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se constata dacă poate suporta tratamentul medical în regim de penitenciar sau trebuie internat într-o instituție medicală specializată;
- nerestituirea obiectelor de îmbrăcăminte ce i-au fost ridicate de organele de poliție deși niciunul din aceste obiecte nu a fost folosit ca probă în cauză.
Pentru aceste motive,inculpatul a solicitat, în principal, admiterea apelului promovat, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei soluții de achitare.
În subsidiar, a solicitat pronunțarea unei soluții în sensul art.113 și 114 Cod penalcu consecința internării de urgență într-un centru medical unde să i se poată asigura un tratament adecvat maladiilor de care acesta suferă, cu obligarea de a urma un tratament medical care să-i permită ameliorarea sănătății.
Curtea, verificând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod proc. penală, constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei și probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunțate.
De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpat, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția dispusă, rezolvând astfel fondul cauzei și făcând posibil controlul judiciar.
Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, dar și în mod direct, nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art.197 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal reținând în fapt, în sarcina acestuia, că în seara zilei de 13.11.2007, în jurul orelor 1630, acostat-o pe stradă pe partea vătămată a, în vârstă de 6 ani și sub pretextul că o conduce acasă, a dus-o la etajul 9 al blocului 915, tronson III de pe strada - -, într-un spațiu ce avea destinația de casă a liftului unde după ce i-a aplicat câteva lovituri, a încercat să întrețină cu ea un raport sexual firesc, raport pe care nu a reușit să-l realizeze întrucât nu a avut erecție, după care, cu mâna, a acționat asupra organului genital al minorei, apăsând cu degetul în locul în care se formează himenul până ce i-a produs sângerare, obținând în această modalitate satisfacție sexuală.
Prin apelul declarat, inculpatul a invocat nevinovăția sa, considerând că în mod greșit a fost antrenată răspunderea sa penală.
Critica sa este nefondată întrucât în cauză sunt suficiente elemente de fapt care analizate în conexiunea lor servesc constatării existenței faptei de viol și a săvârșirii acesteia de către inculpatul.
Astfel, prin declarațiile date partea vătămată minoră a relatat detaliat împrejurările în care a fost acostată, lovită și violată de inculpat, relatări pe care le-a făcut și cu ocazia conducerii în teren și a cronometrării traseului parcurs.
Susținerile părții vătămate a sunt în concordanță cu concluziile raportului de constatare medico-legală ce atestă faptul că minora a prezentat "hematom epicranian, tumefacție echimotică, infiltrat hemoragic și excoriații", precum și "fisură vestibul vaginal cu infiltrat hemoragic în sfera genitală", semne care, potrivit medicilor legiști puteau fi produse în cadrul unei agresiuni sexuale, cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică biocriminalistică potrivit cărora probele biologice ridicate de pe chilotul părții vătămate corespund cu profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la inculpat, cu constatările în urma analizei tehnico-științifice a fibrelor textile ridicate de la locul faptei ce prezentau caracteristici morfologice și fizico-chimice asemănătoare cu fibrele textile ce alcătuiau firele folosite la realizarea moțului de la căciula părții vătămate, iar, particulele de culoare albă ridicate de pe suprafața exterioară a ghiozdanului victimei reprezintă microfragmente de material de construcție cu același aspect neregulat și spongios ca și particulele de var desprinse de pe pereții casei scărilor, cu mențiunile din procesul verbal întocmit cu ocazia găsirii hamleților victimei pe gardul din apropierea locului faptei, cu procesele verbale de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, planșa foto și adresele I din care rezultă că pe chiloții și hamleții victimei au fost descoperite de sânge uman, în urma sângerării în zona genitală, cu constatările fișelor de examinare psihologică a părții vătămate potrivit cărora minora prezintă reactivitate psihologică accentuată de aspectul stresului posttraumatic evidențiată clinic prin anxietate, stare de depresie latentă cu pericolul apariției ideilor suicidale, hipervigilență anxioasă, precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, G, și.
Prin declarațiile inițiale date în faza urmăririi penale, inculpatul a negat orice implicare în activitatea infracțională, susținând că nu-și amintește ce a făcut în seara zilei de 13.11.2007 întrucât se afla în stare de ebrietate sau că nu are cunoștință despre violul comis în seara respectivă.
Ulterior, audiat în calitate de învinuit, la data de 28.11.2007 în prezența apărătorului, a recunoscut că a acostat-o pe minoră pe care a dus-o la ultimul etaj al unui bloc turn din apropiere cu intenția de a întreține cu ea un raport sexual normal, a relatat și faptul că i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu palma peste față și că după ce minora s-a dezbrăcat a încercat să întrețină un raport sexual și pentru că nu avea erecție a mângâiat-o în zona organelor genitale.
Nereușind să obțină erecția nici în acest mod a renunțat să mai întrețină raport sexual cu victima.
În urma relatărilor făcute de inculpat, în faza urmăririi penale s-a procedat la reconstituirea faptei, când inculpatul, asistat de apărător și în prezența a doi martori a indicat traseul parcurs împreună cu victima și a relatat în detaliu împrejurările în care a acționat în seara zilei de 13.11.2007.
Situația de fapt prezentată de inculpat cu ocazia audierii din data de 28.11.2007 și a reconstituirii a fost menținută de acesta și cu ocazia reaudierii sale la data de 29.11.2007.
Ulterior, inculpatul revine asupra relatărilor făcute și prezintă o altă variantă a situației de fapt, susținând că a comis fapta la inducția unei persoane cu prenumele "" pe care a întâlnit-o în barul "" și care i-a sugerat "să se ia de o fată" și i-a promis în schimb o sumă de bani.
În fața primei instanțe, inculpatul a negat săvârșirea faptei de viol și a relatat că "ul mi-a cerut să mă iau de un copil anume" și " fără a-mi indica ceva anume ce să-i fac".
Instanța de fond a apreciat fiecare dintre declarațiile date de inculpat, în contextul tuturor probelor administrate, respectând dispozițiile art.63 alin.2 Cod procedură penală ce impun o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută.
Prin urmare, în mod corect a reținut în procesul evaluării aspectele de fapt din declarațiile date de inculpat la 28 și 29 noiembrie 2007 ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză - respectiv declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, procesele verbale de cercetare la fața locului și de reconstituire însoțite de planșele foto, cu procesele verbale de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, planșele foto și adresele I privind prezența sângelui pe îmbrăcămintea victimei, cu rapoartele de constatare tehnico-științifică ce au stabilit că probele ridicate de pe chiloții victimei corespund cu profilul genetic al probei biologice de referință ridicată de la inculpat și cu depozițiile martorilor audiați în cauză, probe din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea faptei.
Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a respectat dispozițiile art.69 alin.1 Cod procedură penală și a înlăturat în mod just aspectele din declarațiile date de inculpat prin care acesta prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și mai mult infirmate de celelalte probe administrate în cauză.
Așa fiind, Curtea constată că prima instanță a analizat mijloacele de probă administrate în ambele faze ale procesului penal cu evidențierea elementelor ce s-au coroborat și i-au format convingerea asupra existenței faptei de viol și a vinovăției inculpatului în săvârșirea ei, probe ce infirmă susținerile în sens contrar ale acestuia.
Atât în cursul primei judecăți, cât și prin apelul promovat, inculpatul a susținut că a fost instigat de numitul ce a profitat de starea sa și l-a forțat să săvârșească fapta de care este acuzat.
Susținerile sale au fost verificate și înlăturate în mod corect de instanța de fond ce a procedat la audierea nemijlocită a martorilor, și, ce nu au oferit elemente de natură a confirma varianta prezentată de inculpat și în consecință de a modifica situația de fapt relevată de celelalte probe administrate în cauză.
Nici criticile formulate în faza apelului privind modul în care s-a efectuat reconstituirea și a fost audiat în faza urmăririi penale nu sunt fondate.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a fost asistat de apărător, a formulat și i s-au admis cereri, iar, hotărârea a fost pronunțată după administrarea probelor în acuzare și a probelor în apărare solicitate.
Audierea inculpatului în diferitele stadii ale urmăririi penale s-a făcut în prezența apărătorului, iar, la momentul efectuării reconstituirii inculpatul a fost, de asemenea, asistat de apărător, au fost prezenți și doi martori asistenți - și, modul în care s-a desfășurat procedura reconstituirii fiind video-filmat pe suport CD.
Declarațiile martorilor asistenți și conținutul înregistrării video dovedesc faptul că inculpatul a indicat traseul parcurs, locul comiterii faptei și împrejurările săvârșirii ei fără să fi fost supus vreunei amenințări, agresiuni, sugestii sau promisiuni.
Prin apelul declarat, inculpatul a criticat și faptul că i-au fost ridicate de organele de poliție mai multe obiecte de îmbrăcăminte, ce nu i-au fost restituite deși nu au fost folosite ca probe și nu au condus la dovedirea vinovăției sale.
În cauză, la data de 27.11.2007 a fost efectuată o percheziție la locuința inculpatului, ocazie cu care au fost ridicate mai multe articole de îmbrăcăminte, inclusiv cele purtate de acesta la data săvârșirii faptei, spălate între timp de mama inculpatului.
Articolele de îmbrăcăminte purtate de inculpat în ziua săvârșirii faptei, recunoscute de acesta și care corespund descrierilor făcute de persoanele cu care inculpatul s-a întâlnit în ziua respectivă au fost anexate dosarului, situația de fapt fiind reținută de prima instanță și prin coroborarea proceselor verbale de percheziție domiciliară și de ridicare a acestor obiecte de îmbrăcăminte cu celelalte probe administrate în cauză.
Prin hotărârea pronunțată prima instanță a dispus restituirea către inculpat a celorlalte obiecte de îmbrăcăminte ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea constată ca nefondată critica formulată de inculpat.
O altă critică adusă de inculpatul-apelant soluției instanței de fond a vizat omisiunea de a se reține în cauză lipsa discernământului său ori capacitatea de discernământ diminuată.
Inculpatul a fost expertizat psihiatric, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I (filele 281-287 dosar urmărire penală) stabilindu-se că prezintă diagnosticul de "tulburare organică a personalității de etiologie mixtă (traumatică, infecțioasă, toxică) cu manifestări impulsiv discomportamentale de aspect antisocial. Deficiență mintală ușoară (QI 63-65). anamnestică și că a comis fapta cu discernământ.
În raport cu concluziile medicilor specialiști, prima instanță a constatat în mod corect că nu sunt incidente în speță dispozițiile art.48 Cod penal ce prevăd iresponsabilitatea ca și cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, fiind neîntemeiată critica formulată de inculpatul-apelant.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control judiciar constată că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat de prima instanță, probatoriu ce dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea faptei, soluția de condamnare dispusă fiind corectă.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei, se constată că în raport cu situația de fapt relevată de probele administrate, evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normei de incriminare.
În speță, s-a stabilit în mod corespunzător că fapta inculpatului care în seara zilei de 13.11.2007, în jurul orelor 1630, acostat-o pe stradă pe partea vătămată a, în vârstă de 6 ani și sub pretextul că o conduce acasă, a dus-o la etajul 9 al blocului 915, tronson III de pe strada - -, într-un spațiu ce avea destinația de casă a liftului unde după ce i-a aplicat câteva lovituri, a încercat să întrețină cu ea un raport sexual firesc, raport pe care nu a reușit să-l realizeze întrucât nu a avut erecție, după care, cu mâna, a acționat asupra organului genital al minorei, apăsând cu degetul în locul în care se formează himenul până ce i-a produs sângerare, obținând în această modalitate satisfacție sexuală întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art.197 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. "b" Cod penal.
În cauză sunt probate atât latura obiectivă a infracțiunii de viol - apăsarea cu degetul asupra vaginului părții vătămate minore până ce i-a produs o sângerare constituie o modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin acționarea asupra sexului unei persoane de sex diferit prin constrângerea fizică a părții vătămate minore și profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința în sensul art.197 Cod penal, cât și latura subiectivă, inculpatul având reprezentarea că prin acțiunea sa va avea loc un act sexual cu victima minoră prin constrângerea acesteia și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința.
Împrejurarea invocată de inculpat în apel privind imposibilitatea sa de a avea un raport sexual din cauza tratamentului medicamentos pe care îl urmează nu are relevanță în cauză câtă vreme s-a reținut că nu a reușit să realizeze raportul sexual întrucât nu a avut erecție, condiții în care a acționat asupra organului genital al minorei, apăsând cu degetul în locul în care se formează himenul până ce i-a produs sângerare, obținând în această modalitate satisfacție sexuală, acțiune ce realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de viol.
Analizând soluția pronunțată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată următoarele:
În operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța, potrivit art.72 Cod penal analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.
De asemenea, se are în vedere impactul social produs de infracțiune și poziția adoptată de inculpat în raport de fapta săvârșită.
În speță, inculpatul a comis o infracțiune ce prezintă un grad ridicat de pericol social reflectat de modul în care a conceput și realizat infracțiunea asupra părții vătămate minore și a avut o atitudine procesuală necorespunzătoare.
Prima instanță a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise prin ale cărei modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante, corelat cu condițiile concrete de săvârșire - acostarea într-un loc public a victimei minore în vârstă de 6 ani, agresarea fizică a acesteia și urmările produse pe plan fizic și psihic, dar și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - atitudinea oscilantă adoptată pe parcursul procesului și persistența infracțională manifestată de inculpat ce și-a continuat conduita ilicită fiind recidivist postexecutoriu.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța fondului ce i-a aplicat inculpatului o pedeapsă în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă, pedeapsa finală fiind rezultatul contopirii pedepselor pentru infracțiunile comise în condițiile concursului real prevăzut de art.33 lit. "a" Cod penal cu aplicarea unui spor justificat de ansamblul activității infracționale desfășurate de inculpat.
Prin apelul declarat, inculpatul a invocat omisiunea instanței de a dispune efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se constata dacă poate suporta tratamentul medical în regim de penitenciar sau trebuie internat într-o instituție medicală specializată, solicitând instanței de apel pronunțarea unei soluții în sensul art.113 și 114 Cod penal.
Atât în faza urmăririi penale, cât și la fond solicitarea inculpatului de a se efectua o expertiză medico-legală a fost analizată și respinsă, în mod corect, ținându-se seama de dispozițiile art.1391Cod procedură penală ce prevăd că în cazul în care pe baza actelor medicale se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Cu privire la solicitarea inculpatului de a i se aplica în calea de atac a apelului măsurile de siguranță prevăzute de art.113 și 114 Cod penal, Curtea constată următoarele:
Măsurile de siguranță sunt sancțiuni de drept penal care implică constrângere, prin restricții de libertate, de exercitare a profesiei, de pierdere de bunuri astfel că aplicarea oricăreia din măsurile de siguranță constituie o agravare a situației inculpatului față de hotărârea pe care a atacat-o cu apel, care nu o prevedea.
Cum legea nu face niciun fel de diferențiere între măsurile de siguranță, nu se poate susține că unele dintre ele ca obligarea la tratament medical sau internarea medicală sunt mai mult măsuri de ocrotire decât de constrângere și ca urmare nu ar mai avea caracter de măsuri de drept penal.
Având în vedere că s-ar încălca principiul "non reformatio in pejus", instituit de dispozițiile art.372 alin.1 Cod procedură penală, instanța de apel nu poate primi solicitarea inculpatului.
De altfel, în privința ocrotirii sănătății, tratamentul medical se poate executa la locul de deținere fără să se aplice în apelul inculpatului ca măsură de drept penal.
Pentru considerentele expuse, legalitatea și temeinicia sentinței apelate fiind verificate și neexistând vreun temei de fapt sau de drept care să impună desființarea ei, în baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.50 din 22 ianuarie 2009 Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Având în vedere că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nu s-au modificat, ci sunt operante și la acest moment procesual, va fi menținută starea de arest preventiv a inculpatului căruia în temeiul art.381 Cod procedură penală i se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.50 din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință penală pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 22.01.2009.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
29.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu
