Violul (art.197 cod penal). Decizia 6/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 197 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 6
Ședința publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 571 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 1 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s- amânat pentru astăzi, 2 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 571 din data de 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 197 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile de către părțile vătămate și .
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II, b, d, e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, parte vătămată fiind .
S-a facut aplic. art. 71, 64 lit. a, teza II, b, d, e Cod penal.
S-a enținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 8 august 2009 la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că rin p. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din14 septembrie 2009 fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art.197 alin.1 Cod penal, respectiv art. 197 al. 1 și 3 Cod penal, toate cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada iunie-august 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin constrângere, a întreținut acte sexuale orale, normale și anale cu părțile vătămate în vârstă de 18 ani, în vârstă de 15 ani și în vârstă de 13 ani, nepoate de soră.
În fapt a reținut tribunalul că, în luna iunie 2009, sora inculpatului, numita, a fost plecată la muncă în Italia, lăsându-se pe fiicele sale minore, și, împreună cu ceilalți copii, în grija mamei sale, numita. i-a mai solicitat inculpatului să aibă grijă de animalele din gospodărie și de casă.
Prin luna iunie, inculpatul, la rugămintea nepotului său aflat și el la muncă în Italia împreună cu mama sa, s-a deplasat la locuința surorii sale pentru a vedea modul cum sunt îngrijite animalele. Aici a găsit-o pe partea vătămată și, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a hotărât să întrețină cu aceasta un act sexual. În acest context a intrat în grajd cu partea vătămată, i-a cerut acesteia să se dezbrace și sub amenințări cu bătaia a întreținut un act sexual normal, după care a amenințat-o din nou cu bătaia dacă va povesti despre cele întâmplate.
În perioada următoare, inculpatul în repetate rânduri, prin amenințare cu bătaia a întreținut acte sexuale repetate și cu părțile vătămate și, atât la locuința acestora cât și la locuința mamei sale. Astfel, într-o seară din luna iulie sau august, în locuința părților vătămate, inculpatul, sub amenințarea cu bătaia, le-a obligat pe acestea să se dezbrace, întreținând un act sexual oral cu partea vătămată, un act sexual anal cu partea vătămată, precum și un act sexual anal și unul normal cu partea vătămată. Inculpatul le-a obligat apoi pe cele trei părți vătămate să se așeze în poziția aplecat și a întreținut cu ele acte sexuale normale.
Ulterior acestor fapte, inculpatul s-a deplasat din nou la locuința părților vătămate și, sub amenințări și lovituri, le-a obligat să intre în casă și să se dezbrace, după care a întreținut cu acestea acte sexuale normale, orale și anale.
După consumarea actelor sexuale inculpatul le-a amenințat cu moartea pe cele trei părți vătămate în cazul în care vor povesti cele întâmplate.
Inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă, recunoscând inițial comiterea faptelor (cu precizarea că se afla sub influența băuturilor alcoolice), pentru ca ulterior să revină și să arate că a întreținut acte sexuale o singură dată doar cu partea vătămată.
Probatoriul administrat a confirmat însă situația de fapt descrisă mai sus. S-au avut în vedere declarațiile părților vătămate și ale inculpatului din cursul urmăririi penale, declarații care se referă la aceleași aspecte și nu conțin contradicții între cele relatate. Partea vătămată a revenit în fața instanței asupra declarațiilor inițiale, însă motivația prezentată este neconvingătoare (ar fi arătat că a fost violată de inculpat deoarece acesta o bătea și îi era frică de el), cu atât mai mult cu cât aceleași declarații au fost reiterate în fața procurorului și a angajatului DGASPC B care a întocmit raportul de evaluare psihologică. Nici susținerile inculpatului cum că ar fi recunoscut inițial săvârșirea faptelor deoarece a fost agresat de lucrătorul de cercetare penală nu pot fi luate în considerare, având în vedere că nu s-a produs nicio dovadă în acest sens, iar respectivele declarații au fost menținute și cu ocazia audierii de către procuror.
Săvârșirea de către inculpat a faptelor descrise este confirmată și de declarațiile numitei (declarația dată în cursul urmăririi penale), căreia părțile vătămate i-au povestit cele întâmplate, precum și de concluziile evaluării psihologice a părților vătămate și, ambele prezentând elemente ale abuzului sexual și psiho-emoțional.
Față de această situație de fapt tribunalul a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (părți vătămate și ) și de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată ). Unitatea de rezoluție care a dus la reținerea formei continuate de săvârșire este evidențiată de intervalul scurt în care au avut loc actele sexuale, de unitatea de loc și de împrejurările similare.
Cum la termenul din 27 octombrie 2009 părțile vătămate și au declarat că își retrag plângerile prealabile formulate împotriva inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală, Tribunalul a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea celor două infracțiuni prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal instanța de fond a avut în vedere limitele prevăzute de lege, gradul concret deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii, rezultând din împrejurările comiterii și urmările pe care asemenea fapte le pot avea asupra dezvoltării psihice a minorei, precum și persoana inculpatului care, deși nu prezintă antecedente penale, a avut o conduită procesuală nesinceră.
Pe timpul și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b, d, e Cod penal.
Inculpatul a fost reținut la data de 8 august 2009, în aceeași zi dispunându-se arestarea lui preventivă. Soluționând propunerea de arestare preventivă, tribunalul a constatat că este dat cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, față de natura și gravitatea faptelor săvârșite, puternica stare de nemulțumire care s-au putea crea în rândul comunității și pericolul ca inculpatul să-și reia activitatea infracțională fiind dat acel pericol concret pentru ordinea publică. Măsura preventivă a fost ulterior prelungită, respectiv menținută.
Chiar în condițiile în care s-a dispus încetarea procesului penal pentru două dintre infracțiunile indicate în rechizitoriu, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, a apreciat tribunalul, subzistă și în prezent, astfel încât, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut această măsură.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 8 august 2009 la zi.
Cu toate că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu de către procuror, acesta solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Având în vedere abuzul, atât fizic, cât și emoțional, la care a fost supusă partea vătămată și constatând că inculpatul s-a declarat de acord cu plata acestei sume, în temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil, tribunalul a dispus obligarea inculpatului la plata sumei arătate, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, prin memoriile depuse, acesta a arătat că este nevinovat, neîntreținând, prin violență, vreun raport sexual cu minora.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, date fiind lipsa antecedentelor penale, nesustragerea de la judecată, neinfluențarea martorilor sau celorlalte părți, precum și acordul său de a plăti părții vătămate suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, elemente ce pot fi reținute în favoarea sa ca circumstanțe atenuante.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul apelant a comis infracțiunea reținută în sarcina sa (și pentru care a fost condamnat) în împrejurările reținute și pe larg expuse în considerentele sentinței penale atacate.
Chiar dacă a revenit ulterior asupra declarațiilor prin care recunoștea că întreținut, prin constrângere, acte sexuale orale cu minora (recunoașteri menținute și în relatările sale înaintea completului de judecată ce a dispus arestarea preventivă), pe de o parte, nu și-a probat susținerile în sensul că a fost forțat să declare în acest sens, iar pe de altă parte, relatările sale inițiale se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, activitatea infracțională a inculpatului asupra minorei fost percepută în mod direct de către părțile vătămate și, la rândul lor supuse, în aceleași împrejurări, unui tratament similar.
Mai mult, părțile vătămate au relatat surorii lor cele întâmplate, pentru ca ulterior, la sosirea din străinătate a mamei lor, să procedeze în același mod.
În plus, din concluziile raportului de evaluare psihologică efectuat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B reiese că minora, la data evaluării psihologice (10.08.2009), prezenta "elemente ale abuzului sexual și psiho-emoțional", declarând că "agresorul a forțat-o să întrețină relații sexuale orale de 3 ori în zile diferite" și că "nu mai dorește să se întoarcă acasă".
Potrivit art. 66 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu e obligat să-și dovedească nevinovăția, iar în cazul când există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Or, în speță, inculpatul nu a reușit să combată mijloacele de dovadă administrate de acuzare în probarea vinovăției sale.
Așadar, corect a reținut prima instanță că fapta, în încadrarea din rechizitoriu, există și a fost comisă cu vinovăție de către inculpat.
Relativ la persoana și conduita inculpatului, Curtea constată că a avut un bun comportament anterior comiterii faptei, neavând antecedente penale, aspect care poate fi reținut în favoarea sa ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 al. 1 lit. a Cod penal.
al aplicării disp. art. 76 al. 1 lit. a Cod penal, o pedeapsă principală de 7 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, și o pedeapsă complementară de 3 ani, după executarea celei dintâi sunt necesare, dar totodată și suficiente pentru a-și atinge, față de inculpat, scopul educativ-preventiv, asigurând reintegrarea sa ulterioară în societate.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiat apelul declarat de inculpat, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, îl va admite.
Va desființa în parte sentința penală atacată și în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Având în vedere că de la data pronunțării hotărârii atacate și până în prezent inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv, Curtea, în conformitate cu disp. art. 381 al. 1 rap. la art. 383 al. 2 Cod procedură penală va deduce în continuare, din pedeapsa de executat, durata de la data de 24.11.2009 la zi.
Apreciind că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior menținerii, față de inculpat, a măsurii arestării sale preventive subzistă, în conformitate cu disp. art. 383 al. 11rap. la art. 350 al. 1 Cod procedură.penală, Curtea va menține această măsură preventivă.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 24.04.1973 în com. jud. B, CNP -, împotriva sentinței penale nr.571 din data de 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Desființează în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.a Cod penal la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare) și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a, b, d, e Cod penal (în loc de 5 ani), parte vătămată fiind ).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art.381 alin.1 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce în continuare din pedeapsa de executat durata de la data de 24.11.2009 la zi.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 Cod procedură penală menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat și de la pronunțare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.02.2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. Fond
Dact.
3 ex./15.02.2010
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa
