Violul (art.197 cod penal). Decizia 665/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.665/R/2009
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpații T și, împotriva deciziei penale nr.107/A/02.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind pe inculpații și T, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.197 alin.1 și 2 lit.a penal pentru ambii inculpați și cu apl.art.37 lit.a penal pentru inculpatul.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpații T, și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul Parchetului, susține recursul declarat solicitând admiterea lui, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună, pe latură civilă, obligarea inculpaților în solidar la plata despăgubirilor civile către partea civilă. Apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul obligării fiecărui inculpat distinct la despăgubiri către partea civilă. Este adevărat că fiecare dintre inculpați a comis câte o infracțiune de viol însă instanța reținând că fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună trebuia să rețină că obligația de despăgubire este solidară.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să se dispună menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță apreciind că în mod temeinic această instanță a constatat că fapta nu există și a dispus achitarea inculpatului întrucât fapta nu este dovedită. Consideră că instanța de apel a interpretat eronat probele administrate. Este adevărat că între inculpați și partea civilă au avut loc relații sexuale însă acestea au fost consfințite de partea civilă. Mai mult, partea civilă a fost cea care l-a incitat pe inculpat. Solicită a se avea în vedere și declarațiile martorilor aflați în acea seară în încăpere care afirmă că fetele au stat la masă consumând vin și cola, fumând iar ușa de la dormitor nu era încuiată astel că partea civilă ar fi avut oricând posibilitatea să iasă afară. Susține că la prezentul dosar s-a ajuns doar din dorința părții civile de a obține niște bani de la inculpați. Referitor la recursul parchetului solicită respingerea lui. Cu onorar din.
Apărătorul inculpatului T, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.a pr.pen. solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să se dispună menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță respectiv aceea de achitare. Consideră că partea civilă a anunțat organele de poliție doar din dorința de a obține foloase necuvenite de la inculpați, probele dosarului infirmă infracțiunea de viol la fel cum și martorii spun același lucru. Mai mult, raportul medico legal confirmă existența relațiilor sexuale însă nu evidențiază un viol. Referitor la recursul parchetului solicită respingerea lui. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la recursurile inculpaților, solicită respingerea lor ca nefondate având în vedere concluziile raportului de expertiză medico legală.
CURTEA
Prin sentința penală nr.105 din 14 aprilie 2008 Judecătoriei Vișeu d Suss -a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală achitarea inculpatului - CNP -, fiul lui și născut la 14 iunie 1976 în, de cetățenie română, 7 clase, muncitor sezonier, necăsătorit, recidivist, domiciliat în,-, jud. M de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 al. 1 și 2 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului T - CNP -, fiul lui și, născut la 29 august 1974, de cetățenie română, 10 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în,-, jud. M de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 al. 1 și 2 lit.a Cod penal.
A fost obligată partea vătămată domiciliată în,- să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 648/P/2006, înregistrat sub nr- au fost trimiși în judecată inculpații, domiciliat în,-, jud. M pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 al. 1 și 2 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și T domiciliat în,-, jud. M pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 al. 1 și 2 lit. a Cod penal.
S-a reținut că la data de 7 mai 2006 cei doi inculpați au întreținut relații sexuale prin constrângere (amenințări și violențe fizice) cu partea vătămată în vârstă de 17 ani și 8 luni la data comiterii faptei, relații care au avut loc în locuința martorului și care s-au consumat succesiv în dormitor și în B imobilului, faptele fiind comise de inculpați împreună.
Din probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, judecătoria a reținut în fapt următoarele:
În ziua de 7 mai 2006 martorul (zis australianul) a organizat o petrecere la locuința sa din,-, petrecere începută în jurul orei 14 și la care au participat ca invitați martorul, martora, inculpatul T, precum și alte persoane. În jurul orelor 19,30 partea vătămată, împreună cu prietena sa, martora T, au trecut pe strada - - cu intenția de a ajunge la un magazin alimentar. În dreptul casei martorului, auzind voci și muzică din interior, partea vătămată a recunoscut vocea inculpatului T cu care cele două se aflau în relații amicale. În această situație, partea vătămată l-a strigat pe inculpat pentru a-i cere o țigară.
Inculpatul a ieșit afară, în stradă și a invitat în casa lui atât pe partea vătămată, cât și pe martora T să servească un suc. După ce au servit suc și au fumat câte o țigară, în casă a intrat inculpatul care, la fel ca și inculpatul T era în stare de ebrietate și s-a așezat și el la masă.
S-a constatat că începând din acest moment, declarațiile martorilor devin contradictorii.
Astfel, în unele declarații, martora T declară că inculpatul T s-a enervat și a închis ușa de acces cu cheia, împiedicându-le astfel să plece, iar inculpatul împreună cu T "au apucat-o pe de la masă și au băgat-o cu forța într-o cameră alăturată, închizând ușa" (fila 36 verso din dosarul de urmărire penală). "În momentul când au apucat-o de mâini, a început să plângă și l-a prins de mână pe rugându-l să intervină, dar nimeni n-a intervenit fiindu-le frică" (idem).
Martorul declară însă în mod constant că el se afla în cameră și nu a sesizat nimic suspect în comportamentul inculpaților față de cele două tinere. Mai arată că fetele s-au așezat la masă au fumat și au băut, din discuțiile purtate la masă a dedus că partea vătămată și T se cunoșteau bine cu inculpații. Mai arată că pe parcursul șederii sale în locuință el a dansat cu T, gazda ( ) a dansat cu prietena sa, iar a dansat cu partea vătămată (fila 60 verso din dosarul de urmărire penală). Același martor arată în declarațiile date la filele 62 și 63 din același dosar că partea vătămată nu i-a cerut să-l împiedice pe să o ducă în cameră. Mai mult, martorul declară că lui i s-a părut că cei doi intră de bună voie în camera alăturată în care se ținea petrecerea, iar la puțin timp după ce au intrat, în aceeași cameră a intrat și inculpatul T cu niște pahare de vin. Tot martorul declară că nicio ușă nu era încuiată cu cheia, oricine putea intra sau ieși.
În sensul celor declarate de martorul declară și martora T în datele de 9 mai 2006 (fila 34) și 10 mai 2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu d e (filele 40-41) și în completarea din 13 mai 2006 în prezența tatălui său T (fila 42). În aceste declarații arată că partea vătămată era în relații de prietenie cu cei doi inculpați cu care a fost de mai multe ori la locuința părinților ei. Menționează că celelalte declarații le-a dat la cererea părții vătămate care a sesizat poliția în scopul de a obține bani de la inculpați, dar nu a fost violată, ci a intrat de bună voie în camera alăturată celei în care era petrecerea împreună cu inculpatul unde a stat aproximativ o J de oră, după care au revenit și au stat la masă, partea vătămată fumând o țigară. În declarația de la fila 34 dată în 9 mai 2006 martora declară că în momentul în care partea vătămată a intrat în cameră cu inculpatul nu s-a opus, nu s-a luptat cu inculpatul, nu a țipat, iar cei de la masă nu au auzit niciun zgomot din camera respectivă.
Mai arată că a plecat mai repede acasă, dar după terminarea petrecerii a venit acasă la ea partea vătămată care i-a povestit că a făcut sex cu ambii inculpați atât în dormitor, cât și în baie și că după aceea inculpatul i-a cerut să danseze pe masă, iar ea, de frică, a acceptat.
Martorul (proprietarul locuinței) declară constant, atât în timpul urmăririi penale, cât și la instanță că în locuința lui nu a sesizat să se fi petrecut ceva suspect și nici n-ar fi permis să se întâmple ceva. casei a fost tot timpul deschisă, partea vătămată a dansat cu inculpatul și i-a văzut că erau apropiați și că discutau ceva și la un moment dat inculpatul l-a întrebat dacă poate merge cu tânăra în camera alăturată pentru că au de discutat ceva. Le-a permis acest lucru și la puțin timp l-a văzut și pe inculpatul T intrând în dormitor cu două pahare de vin, însă acesta a ieșit la scurt timp. După circa 20 de minute a ieșit din dormitor partea vătămată și a mers la baie, apoi s-a așezat la masă, a servit un suc și a fumat o țigară. Mai declară martorul că nu a observat nimic suspect în comportamentul părții vătămate, aceasta nu era plânsă și nu avea hainele deranjate, iar fiindcă ușa era tot timpul deschisă, ar fi putut oricând să plece.
Mai declară martorul că partea vătămată nu a dansat dezbrăcată pe masă și nici nu ar fi permis acest lucru (filele 55-59 din dosarul de urmărire penală).
Martora (prietena martorului ) declară de asemenea la filele 64-67 că în timp ce dansau partea vătămată și inculpatul păreau foarte apropiați și i-a văzut sărutându-se, după care au intrat în dormitor, unde a mers și inculpatul T. Nu a auzit țipete din dormitor și nici alte zgomote, iar când a ieșit partea vătămată a mers la baie, după care a mai stat la masă, unde a băut un suc și a fumat o țigară. Nu a observat ca inculpații să o amenințe sau să o bruscheze pe partea vătămată.
Instanța a constat că rechizitoriul reține faptul că martorele T și T au dat declarații contradictorii, dar apreciază că declarațiile acestora au fost sincere atunci când incriminează pe inculpați, iar declarațiile celorlalți martori nu reflectă adevărul deoarece se află în relații de amiciție cu inculpații sau cu proprietarul locuinței. În principal se reține că partea vătămată a fost forțată să intre în dormitor prin gesturi violente văzute de către martorul căruia partea vătămată i s-ar fi adresat și i-a cerut ajutorul.
Martorul nu este rudă nici cu inculpații nici cu proprietarul locuinței și declarațiile lui au fost analizate. În mod constant acesta a declarat că partea vătămată nu a fost forțată să intre în dormitor și nici nu i-a solicitat ajutorul, nu a plâns și nici nu și-a manifestat intenția de a părăsi locuința.
Raportul de constatare medico-legală nr. 150 din 9 mai 2006 (filele 17 și 18 din dosarul de urmărire penală) confirmă existența unuia sau mai multor raporturi sexuale, dar nu evidențiază leziuni specifice unui viol, ci doar un traumatism lombar. Raportul sexual a fost recunoscut de către inculpatul.
Reținând starea de fapt descrisă mai, dovedită pe deplin prin probele administrate și analizate, instanța a apreciat că nu există infracțiune de viol care să fie reținută în sarcina inculpaților, astfel că în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală a dispus achitarea.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit.a Cod procedură penală instanța a obligat partea vătămată să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea vătămată -.
În motivarea apelului declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desființarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei de către instanța de apel potrivit art.345 Cod procedură penală, iar în contextul acesta să se dispună audierea părții vătămate și a martorelor T și T, urmând ca pe baza unei noi aprecieri a probelor să se dispună condamnarea inculpaților și T pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 2 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal față de primul inculpat.
Prin decizia penală nr.107 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-au amis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea vătămată-apelantă, desființându-se hotărârea atacată și judecând au fost condamnați inculpații:
1.,CNP -, fiul lui și, născut la data de 14.06.1976 în, jud. M, cetățean român, recidivist, studii 7 clase, muncitor sezonier, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în - jud. M pentru săvârșirea infracțiunii de:
- viol, prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a pen, cu aplicarea art. 37 lit. a pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 61. pen. s-a revocat liberarea condiționată a pedepsei aplicată prin pen. 135 din 7.06.2001 a Tribunalului Maramureș și în temeiul art. 39 alin. 2. pen, 34 lit. b pen, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de 1051 zile rămas neexecutat, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a pen și art. 64 lit. b pen.
În temeiul art. 65 alin. 2, 3. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal pe o durată de 2 ani.
2.T- CNP -, fiul lui și, născut la 29.08.1974 în jud. M, cetățean român, cu antecedente penale, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, domiciliat în,- jud. M pentru săvârșirea infracțiunii de:
- viol, prev. de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a, lit. b, pen.
În temeiul art. 65 alin. 2, 3. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 998. civ. art. 14 pr. pen. fiecare inculpat a fost obligat să plătească părții civile -, câte 10.000 RON, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 193 alin. 1,2. pr. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 500 RON către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, cu ocazia judecării cauzei la instanța de fond și 1000 RON fiecare pentru judecarea cauzei în apel.
În temeiul art. 191 alin. 1, 2. pr. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 400 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a constatat că la data de 07 mai 2006, în jurul orelor 1930partea vătămată și prietena sa - martora T, se deplasau întâmplător pe lângă locuința martorului din. Auzind muzică și voci, dintre care au recunoscut-o pe cea a inculpatului T, partea vătămată și martora l-au strigat pe acesta pentru a-i cere o țigară.
La insistențele inculpatului cele două fete au intrat în locuința numitului, unde se mai aflau și martorii, prietena acestuia și, iar la scurt timp a sosit și inculpatul.
Partea vătămată și prietena sa au fost servite cu suc și vin, iar la un moment dat s-au ridicat de la masă să plece, însă au fost oprite de inculpatul T, care fiind și sub influența băuturilor alcoolice le-a cerut pe un ton răstit să nu părăsească locuința.
au fost invitate la, iar în timp ce partea vătămată dansa cu inculpatul T, acesta i-a cerut să meargă într-o cameră alăturată și să întrețină relații sexuale cu coinculpatul, amenințând-o că în caz contrar nu va ieși din imobil.
Imediat după acest incident, inculpații au împins-o pe partea vătămată în dormitor, unde partea vătămată a fost trântită pe pat și i s-a cerut să se dezbrace, după care ambii inculpați au întreținut relații sexuale normale și orale.
După consumarea relațiilor sexuale inculpații au părăsit încăperea, partea vătămată îmbrăcându-se și revenind și ea în living, apoi imediat a intrat în camera de baie pentru a se spăla. Partea vătămată a fost urmată de martora T, potrivit susținerii acesteia, cu intenția de a-i cere acesteia să plece acasă.
În acel moment, în baie a intrat inculpatul, care i-a cerut părții vătămate să iasă și să-l lase singur cu martora T, care simțindu-se în pericol a ieșit în fugă din baie și apoi din imobil.
Ulterior în baie a intrat și inculpatul T, partea vătămată fiind constrânsă în același mod (prin amenințări) să întrețină relații sexuale normale cu, respectiv orale cu coinculpatul.
Tribunalul a apreciat că faptele descrise mai întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1 și 2 lit.a Cod penal, iar instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor înlăturând neîntemeiat probele care dovedeau vinovăția inculpaților.
Astfel, deși inculpații nu au recunoscut în mod constant săvârșirea infracțiunii de care au fost acuzați, probele administrate conduc la concluzia vinovăției acestora.
Declarațiile părții vătămate au fost confirmate de declarațiile martorelor T și T și actele medico-legale, ale căror concluzii au fost înlăturate de instanță în mod cu totul nejustificat.
Pe de altă parte, declarațiile martorilor T și T au variat cu ocazia audierilor succesive declarațiile inițiale fiind ulterior retractate datorită amenințărilor exercitate de inculpatul care, în noaptea următoare comiterii faptei a intrat în locuința acestora cu un cuțit, amenințându-le cu moartea și cerându-le să nu declare nimic (declarația fila 32 din dos.urm.pen.).
De altfel, vinovăția inculpaților este probată și cu expertiza medico-legală efectuată de instanța de apel, ale cărei concluzii se coroborează astfel cu declarația părții vătămate și ale martorelor amintite anterior.
Astfel, medicul legist concluzionează că "prezența leziunilor postraumatice lombare concomitent cu prezența leziunilor himenale și prezența spermatozoizilor, pledează pentru un raport sexual constrâns, mai mult decât pentru un raport sexual consimțit".
Or, în raport de ansamblul probator, tribunalul apreciază că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, reținând totodată că inculpatul a comis prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constând în condamnarea de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prin sentința penală nr. 135/07.06.2001 a Tribunalului Maramureș.
Reținând vinovăția inculpaților, tribunalul a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea vătămată, a desființat sentința atacată și judecând i-a condamnat pe inculpați la pedepse de câte 5 ani închisoare în regim de detenție, aplicându-le totodată pedeapsa complementară prev. de art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. a teza a II a Cod penal și art. 64 lit. b Cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, în temeiul art. 61 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 135 din 7.06.2001 a Tribunalului Maramureș și în temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, pedeapsa aplicată prin prezenta decizie a fost contopită cu restul de 1051 de zile rămas neexecutat, incupatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, precum și lipsa de asumare a responsabilităților de către cei doi inculpați, care nu au recunoscut faptele comise, având o atitudine constant nesinceră, încercând de asemenea să influențeze declarațiile anumitor martori audiați în cauză.
În temeiul art. 65 alin. 2,3 Cod penal inculpaților le-au fost aplicate pedepse complementare pe durata a 2 ani, conform dispozitivului deciziei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă, la nivelul sumei de 25.000 RON, reprezentând daune morale față de ambii inculpați.
Tribunalul a apreciat că acordarea de daune morale părții vătămate este justificată, aceasta suferind atât un prejudiciu psihic și moral prin faptele comise de inculpați, partea vătămată fiind expusă umilinței atât în contextul derulării faptelor, cât și ulterior prin aducerea la cunoștința publicului.
Tribunalul i-a obligat astfel pe fiecare inculpat la câte 10.000 RON fiecare, cu titlu de daune morale, fiecare inculpat fiind obligat distinct în raport de fapta reținută în sarcina fiecăruia și care constituie izvorul răspunderii delictuale.
Deși cererea de acordare a daunelor morale a fost formulată pentru obligarea inculpaților în solidar, tribunalul a apreciat că această cerere este neîntemeiată, nefiind în prezența unei fapte unice, care să constituie temeiul răspunderii delictuale solidare a inculpaților, aflându-ne, practic, în prezența unor infracțiuni distincte de viol, comise de fiecare inculpat și care astfel în sarcina fiecărui inculpat obligații pe tărâmul răspunderii delictuale.
Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului atât de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș cât și de către cei doi inculpați.
Parchetul, în dezvoltarea motivelor de recurs, specifică expes că nelegalitatea strecurată în dispozitivul deciziei atacate vizează strict modul de soluționare a laturii civile specifice speței, în sensul că în mod greșit instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată cererea de obligare în solidar a inculpaților la plata de despăgubiri civile formulată de partea civilă - cu obligarea acestora separat la astfel de despăgubiri.
Pe de altă parte, inculpații nu s-au prezentat în fața instanței de recurs, deși au fost legal citați, însă au înaintat în scris considerentele ce țin de promovarea căii de atac în care, în esență, au invocat motive de nelegalitate și de netemeinicie în pronunțarea hotărârii atacate, cu consecința pronunțării unor hotărâri de achitare de sub învinuirile aduse, respectiv, concret, menținerea hotărârii primei instanțe.
Astfel, instanța de apel a făcut o apreciere și o interpretare eronată a probelor de la dosar, martorii audiați au prezentat la dosar o stare de fapt diferită de cea promovată de partea vătămată, aceasta din urmă nici măcar nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și dovedi susținerile iar martorii propuși de către partea vătămată nu au fost constanți în declarații.
Așa fiind, hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus achitarea acestora de sub învinuirea comiterii infracțiunii de viol este soluția corectă.
Singurul aspect nou completat de către instanța de apel, față de cele prezentate la instanța de fond, a fost un raport de expertiză care însă prin concluziile sale nu înlătură posibilitatea ca leziunile să se fi putut produce ca urmare a unui raport sexual consimțit.
În detaliu, inculpatul a specificat că nu a negat niciodată că ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată, de altfel au fost prieteni o lungă perioadă de timp și chiar intenționau să se căsătorească. Tam enționat că nu a întreținut astfel de relații intime, aspect care a fost confirmat cu ajutorul martorilor audiați.
Instanța de recurs examinând căile de atac exercitate, persoanele declarante, posibilitatea confirmată de către Curtea Consitituțională de atacare de către procuror a hotărârilor inclusiv în ceea ce privește modului de soluționare a laturii civile specifice speței, cazurile de casare înscrise la disp.art.385/9 pr.pen. reține următoarele:
Fără putință de tăgadă soluția instanței de apel d e admitere a căii de atac exercitate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea vătămată și în final de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de viol, corespunde realității concrete și juridice desprinse din speță.
Astfel, este de redat în detaliu că, la data de 07 mai 2006, în jurul orelor 1930partea vătămată și prietena sa - martora T, se deplasau întâmplător pe lângă locuința martorului din. Auzind muzică și voci, dintre care au recunoscut-o pe cea a inculpatului T, partea vătămată și martora l-au strigat pe acesta pentru a-i cere o țigară.
La insistențele inculpatului cele două fete au intrat în locuința numitului, unde se mai aflau și martorii, prietena acestuia și, iar la scurt timp a sosit și inculpatul.
Partea vătămată și prietena sa au fost servite cu suc și vin, iar la un moment dat s-au ridicat de la masă să plece, însă au fost oprite de inculpatul T, care fiind și sub influența băuturilor alcoolice le-a cerut pe un ton răstit să nu părăsească locuința.
au fost invitate la, iar în timp ce partea vătămată dansa cu inculpatul T, acesta i-a cerut să meargă într-o cameră alăturată și să întrețină relații sexuale cu coinculpatul, amenințând-o că în caz contrar nu va ieși din imobil.
Imediat după acest incident, inculpații au împins-o pe partea vătămată în dormitor, unde partea vătămată a fost trântită pe pat și i s-a cerut să se dezbrace, după care ambii inculpați au întreținut relații sexuale normale și orale.
După consumarea relațiilor sexuale inculpații au părăsit încăperea, partea vătămată îmbrăcându-se și revenind și ea în living, apoi imediat a intrat în camera de baie pentru a se spăla. Partea vătămată a fost urmată de martora T, potrivit susținerii acesteia, cu intenția de a-i cere acesteia să plece acasă.
În acel moment, în baie a intrat inculpatul, care i-a cerut părții vătămate să iasă și să-l lase singur cu martora T, care simțindu-se în pericol a ieșit în fugă din baie și apoi din imobil.
Ulterior în baie a intrat și inculpatul T, partea vătămată fiind constrânsă în același mod (prin amenințări) să întrețină relații sexuale normale cu, respectiv orale cu coinculpatul.
În acest sens, pentru redarea unei astfel de stări de fapt, a existat o preocupare amănunțită a acestei instanțe ierarhic inferioare raportat la probele administrate în cauză, ce au condus la concluzia reținerii de vinovăție din partea inculpaților. Mai mult, s-au făcut cuvenitele demersuri pentru ca părțile direct implicate să dea declarații în cauză, existând astfel la dosar atât declarația părții vătămate ce și-a menținut învinuirile, cu detalierea presiunilor exercitate asupra sa, precum și ale inculpaților.
În esență, este de reprodus că declarațiile părții vătămate de învinovățire a celor doi au fost confirmate pe deplin cu ajutorul martorilor T și T. Mai mult, la dosar au fost depuse înscrisuri medico-legale precum și documente de natură științifică, ce conturează pe deplin vinovăția inculpaților.
Se impune a fi luate în considerare și pozițiile inculpatului, care în noaptea următoare comiterii faptei a exercitat presiuni asupra martorilor T și T pentru a obține declarații ce nu corespund adevărului.
Esențială este în cauză și expertiza medico-legală efectuată de instanța de apel ale cărei concluzii se coroborează cu declarațiile părților vătămate și a martorilor amintiți.
Astfel, medicul legist concluzionează că "prezența leziunilor postraumatice lombare concomitent cu prezența leziunilor himenale și prezența spermatozoizilor, pledează pentru un raport sexual constrâns, mai mult decât pentru un raport sexual consimțit".
Or, în raport de ansamblul probator, tribunalul a apreciat corect că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, reținând totodată că inculpatul a comis prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constând în condamnarea de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prin sentința penală nr. 135/07.06.2001 a Tribunalului Maramureș.
În continuare, procedându-se la o încarare juridică corectă a faptelor pe disp.art.197 al.1 și lit.a pen. s-a procedat la o justă individualizare a sancțiunilor raportat la fiecare dintre inculpați - manifestările iresponsabile din partea acestora de ordin procesual, au avut o atitudine constant nesinceră, cu încercarea chiar de a influența declarațiile unor martori, precum și antecedentele penale ale fiecăruia dintre inculpați.
Reținând vinovăția inculpaților, tribunalul a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea vătămată, a desființat sentința atacată și judecând i-a condamnat pe inculpați la pedepse de câte 5 ani închisoare în regim de detenție, aplicându-le totodată pedeapsa complementară prev. de art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. a teza a II a Cod penal și art. 64 lit. b Cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, în temeiul art. 61 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 135 din 7.06.2001 a Tribunalului Maramureș și în temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, pedeapsa aplicată prin prezenta decizie a fost contopită cu restul de 1051 de zile rămas neexecutat, incupatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Așadar nu avem elemente ce să conducă la consemnarea corectitudinii hotărârii primei instanțe, recursurile de față urmând a fi respinse ca nefondate pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Critici sunt de adus hotărârii atacate doar în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă, la nivelul sumei de 25.000 RON, reprezentând daune morale față de ambii inculpați.
Sub acest aspect, deși s-a făcut o apreciere obiectivă și cu dezvoltările pe măsură a tuturor pretențiilor formulate și acordate părții vătămate, deși se consemnează comiterea unei infracțiuni de două persoane împreună încadrată concret pe disp.art.197 al.2 lit.a pen. iar solicitarea părții vătamate a fost aceea de obligare a inculpaților în solidar, instanța de apel nu s-a conformat cerințelor și normelor legale în materie și a pronunțat sub aceste aspecte o hotărâre nelegală de obligare separată la despăgubiri a inculpaților în favoarea părții civile - art. 385/9 pct.17/1 proc.pen.
Se vor face cuvenitele corecturi așa încât procesual, se va admite recursul parchetului pe considerentele art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. și în rejudecare inculpații vor fi obligați în solidar să plătească părții civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr. 107/A/02.06.2009 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează doar cu privire la neobligarea în solidar a inculpaților la despăgubiri civile.
Rejudecând în aceste limite obligă în solidar, inculpații și T să plătească părții civile, domiciliată în - jud.M, suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, domiciliat în - jud.M și T, domiciliat în - jud.M - împotriva deciziei penale nr. 107/A/02.06.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C sumele de câte 300 lei, onorarii avocați din oficiu ( av. și av. ), sume ce se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă inculpații să plătească fiecare, câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.SM/MB
06.11.09/8 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
