Violul (art.197 cod penal). Decizia 68/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 68/A/2009
Ședința secretă din 23 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTOR: - -, Președinte Secția Penală
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 160 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 și 3 pen.
La apelul nominal făcut în ședință secretă se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată și reprezentanții legali și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea declară, în temeiul art. 290 alin. 2 proc.pen. ședința de judecată secretă, întrucât ar putea aduce atingere moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, dispunând evacuarea din sală a persoanelor care nu au legătură cu prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale atacate, desființarea acesteia și judecând în fond să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art. 197 pen. în infracțiunea de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 alin. 1, 2 pen.
În subsidiar, în condițiile în care se apreciază că se impune menținerea acestei încadrări juridice solicită să se constate că pedeapsa aplicată acestuia este excesivă, raportat la modalitatea de săvârșire a acesteia, la circumstanțele personale ale inculpatului.
Arată că a susținut constant că încadrarea juridică dată faptei de viol în formă agravată, prev. de art 197 alin. 1 și 3 pen. este eronată pentru că inculpatul nu a săvârșit această faptă. Parchetul nu a reușit să demonstreze că s-a realizat conținutul acestei infracțiuni. Pentru a se realiza conținutul infracțiunii de viol este necesar să se fi dovedit că inculpatul a constrâns partea vătămată să întrețină raporturi sexuale, sau a profitat de imposibilitatea acesteia de a se apăra. Aceste ipoteze nu sunt dovedite, inculpatul nu a săvârșit astfel de fapte.
Inițial, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale. După sosirea raportului de expertiză de la B, procurorul și-a dat seama că inculpatul a comis o faptă mult mai gravă, respectiv infracțiunea de viol. Apreciază că acest raport de expertiză medico-legală nu face dovada că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol. Acest raport face dovada doar a faptului că a existat un contact fizic între inculpat și partea vătămată, respectiv urme de salivă și urme de sânge. Această realitate o dovedește raportul de expertiză medico-legală. Nu a existat nici un martor direct la incident. Martorii au fost doar în acel părculeț, după ce a avut loc săvârșirea presupusei infracțiuni.
Consideră că întreaga faptă se bazează pe supoziții. Trebuie apreciat în funcție de aceste declarații ale martorilor. Fapta săvârșită este infracțiunea de perversiuni sexuale, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu ocazia pronunțării recursului în interesul legii, prin care a definit atât infracțiunea de viol, cât și infracțiunea de perversiuni sexuale.
Astfel, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea unei pedepse corespunzătoare noii încadrări juridice.
În subsidiar, solicită, față de limitele de pedeapsă stabilite de lege, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa de 12 ani închisoare este excesivă și extrem de. Inculpatul are 63 de ani și nu are antecedente penale din punct de vedere juridic.
Solicită să se aibă în vedere acel raport de evaluare psihologică, aflat la filele 38-39 din dosar al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Concluziile sunt menținute și în ceea ce privește raportul întocmit și depus la dosar în fața instanței de apel, în sensul că se recomandă ca partea vătămată să nu fie audiată. Raportul mai stabilește și faptul că partea vătămată nu a fost traumatizată. Acel grad de distres la care face referire nu poate justifica o pedeapsă așa de mare. Raportul de expertiză medico-legală a stabilit că acele urme au rezultat în urma contactului cu un corp dur sau de un corp dur. Sunt două variante, respectiv lovirea de un corp dur sau lovirea cu un corp dur. Inculpatul fiind în stare avansată de ebrietate i-a dat mâna ca să iasă din acel șanț, iar prin urmare fetița a căzut și s-a lovit de acele pietre și gardul ce se afla acolo. Solicită reducerea pedepsei, pentru ca un om de 63 de ani să nu-și petreacă ultimii ani din viață în închisoare. Solicită să se revadă întreg contextul săvârșirii acestei fapte și reaprecierea asupra materialului probator.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat. În motivarea acestuia s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în formă agravată în infracțiunea de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 alin. 2 pen. Aceeași cerere a fost formulată și în fața instanței de fond, însă a fost respinsă și apreciază că această soluție este corectă, întrucât au fost avute în vedere probele administrate în cauză. Actele materiale săvârșite de inculpatul sunt asemănătoare cu cele statuate în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție în definirea infracțiunilor de viol și de perversiune sexuală. S-a invocat că inculpatul are o anumită vârstă, iar pentru această faptă pedeapsa aplicată este excesivă. Această faptă este însă deosebit de gravă, având în vedere vârsta părții vătămate. Din raportul de expertiză medico-legală privind ADN-ul a rezultat, fără dubiu, că ceea ce a povestit partea vătămată a fost ceea ce s-a întâmplat. Nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Acesta nu a recunoscut comiterea faptei, nu a regretat comiterea faptei, ci dimpotrivă a încercat să dea o altă versiune a modului cum s-au derulat lucrurile.
Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de viol. Pedeapsa pentru această infracțiune este între 10-25 de ani închisoare, inculpatul fiind corect condamnat la pedeapsa închisorii de 12 ani. Pedeapsa aplicată a fost orientată spre minim, raportat la vârsta inculpatului. Inculpatul va executa oricum foarte puțin din această pedeapsă, având în vedere fracția prevăzută de lege pentru cei care au depășit vârsta de 60 de ani. Inculpatul, deși nu este recidivist, a mai fost condamnat de 3 ori pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Toate aceste aspecte trebuie avute în vedere și solicită să i se aplice sancțiunea corespunzătoare faptei comise.
În concluzie, apreciază că hotărârea Tribunalului Cluj este temeinică și legală, raportat la fapta deosebit de gravă, cu consecințe grave, precum și raportat la vârsta părții vătămate de 8 ani.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu a săvârșit nimic timp de 25 de ani. Nu e recidivist, nu a făcut nicio crimă, fetița nu era speriată, a adus-o înapoi. S-a zgâriat de spini, l-a așteptat până a ieșit din șanț și s-au întors împreună. Dacă îi făcea ceva, mai putea să vină alături de el, să-l aștepte. Acest dosar este fabricat, nu a săvârșit asemenea fapte. Susține că a primit o pedeapsă ca un animal și nu a săvârșit nicio faptă care să atragă o asemenea pedeapsă. Solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr.160 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului, și s-au respins și schimbările de încadrare juridică puse în discuție din oficiu de către instanța de judecată.
A fost ondamnat inculpatul:
, fiul lui și, născut la data de 03.03.1946, în C-N, jud. C,. în C-N,-, jud. C, cetățean român, studii 8 clase, ocupația conducător auto la SC SRL, cu antecedente penale, CNP -,
În temeiul art. 197 al.1 și 3 Cod Penal, la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă calificată.
În baza art. 53 pct.2 lit.a Cod penal, rap. la art. 64 lit.a, b și e Cod Penal, 65 alin.2 și 3 și 66 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 al.1 Cod penal i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și e Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator.
În baza art. 88 Cod pen. s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 13.10.2008 la zi.
În temeiul art. 350 al.1 Cod proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată, prin reprezentanți legali, nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 191 al. Cod proc.pen. inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul nr.466/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 06.11.2008 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin.1 și 3 Cod penal.
S-a reținut, în esență, a data de 18.05.2008, potrivit declarațiilor părții vătămate (26-27), ale martorei (69-71 și respectiv 60), ale părinților părții vătămate și (28-33) și ale martorilor (67-68 și respectiv 62) și (65-66 și respectiv 61), partea vătămată, în vârstă de 8 ani, împreună cu prietena sa, în vârstă de 10 ani, se aflau într-un parc de joacă special amenajat pentru copii, situat în C-N, pe str. -, în apropierea imobilului Transilvania.
Potrivit declarației martorei minore, la un moment dat a observat că cele două fetițe sunt privite de un mai în vârstă. Așa cum susține însuși inculpatul, după un timp acesta a intrat în vorbă cu fetițele, și mai departe acestea au declarat că ul respectiv le-a pus întrebări repetate cu privire la vârstă, locul în care locuiesc, școala la care învață, părinți. Din declarația martorei rezultă că aceasta, necunoscându-l pe inculpat, nu a răspuns întrebărilor acestuia, însă victima, datorită naivității specifice vârstei de 8 ani, i-a răspuns inculpatului la toate întrebările pe care acesta i le-a adresat.
Reușind în urma acestor discuții să obțină încrederea victimei, inculpatul a ademenit-o pe să îl însoțească înspre str. -, spunându-i că dacă îl va ajuta să completeze niște taloane destinate cumpărării de telefoane mobile în rate, fetița ar putea primi de la inculpat o sumă de bani sau chiar un telefon mobil.
-și seama de consecințele solicitării de a-l însoți pe inculpat și fiind convinsă prin inducerea sa în eroare, partea vătămată a acceptat să îl însoțească pe, care susținea că taloanele s-ar găsi în mașina sa parcată pe str. -.
În consecință, inculpatul și victima s-au deplasat împreună de pe str. -, pe str. - -, printre garajele situate pe str. -, după aceea la capătul străzii, ajungând la calea ferată de la capătul acestei străzi, iar după ce au trecut calea ferată inculpatul a dus-o pe victimă într-un loc viran, respectiv într-un șanț situat lângă gardul incintei SC SA, mascat de niște tufișuri.
În acel loc, profitând de faptul că nu se afla nicio persoană în apropiere, inculpatul i-a dat jos victimei pantalonii și lenjeria intimă, deși a început să plângă. a lovit-o pe victimă și a zgâriat-o, în special în zona brațelor ("a pițigat-o", după precizările victimei ).
Inculpatul a efectuat asupra zonei organelor genitale ale victimei acțiuni care se circumscriu noțiunii specifice de sex oral (respectiv inculpatul a lins organele genitale ale victimei), și de asemenea a sărutat-o pe gură.
După ce inculpatul a ademenit-o pe victimă din parcul de joacă menționat anterior, martora, a anunțat-o pe mama fetiței luată de inculpat, iar părinții fetiței, că aceasta ar fi plecat din parc însoțită de un. Părinții fetiței s-au alarmat și au început să sune la prieteni, să vadă dacă partea vătămată nu se află la aceștia sau nu a fost văzută de către aceștia. Cu acea ocazie, soții s-au alarmat și ei, și s-au dus să-i ajute pe părinții părții vătămate să o caute pe acesta. Totodată a fost sesizată și o patrulă de poliție. Toate aceste persoane au început să o caute pe printre garajele și blocurile din zona str. -.
S-a menționat că pentru aoc onvinge pe victimă să îl însoțească, după plecarea din parcul de joacă, inculpatul i-a dat acesteia suma de 16 lei, care ulterior a fost ridicată de organele de poliție și consemnată la unitatea bancară competentă.
După comiterea agresiunii sexuale asupra victimei, inculpatul a luat-o de mână pe și a revenit în zona Transilvania, fiind observați de martorul, care a recunoscut-o pe, inculpatul fiind prins în acel moment de către organele de poliție și imobilizat.
Din Raportul de evaluare psihologică nr. 3533/II/2/11 din 17.06.2008, întocmit de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean C - Centrul Județean de Intervenție pentru Copilul, rezultă că victima (care nu a fost audiată de către organele judiciare, avându-se în vedere vârsta acesteia, precum și stresul suferit ca urmare a agresării sale sexuale), a purtat mai multe discuții cu psihologii din cadrul acestui centru, în care s-au confirmat faptele descrise de victimă, rezultând că evenimentul în sine, prin felul în care s-a derulat a produs un grad de distress, dar nu a fost traumatizant, victima fiind afectată de sentimente de vinovăție și de rușine. legate de eveniment sunt uitate intenționat, nu-și amintește cum s-a simțit în situație, iar evenimentul a devenit traumatizant în urma evaluărilor și atribuirilor făcute de către părinți, care i-au reproșat fetiței imprudența de a-l însoți pe inculpat (34-35).
Victima nu a realizat care sunt intențiile inculpatului, decât în momentul în care acesta i-a dat jos pantalonii și lenjeria intimă, fapt care în viziunea fetiței reprezintă un lucru rușinos.
S-a arătat că în momentul în care inculpatul a fost prins, aflându-se împreună cu victima, fetița a început să plângă și a povestit mamei sale agresiunea sexuală și fizică la care a fost supusă, fapt care a ajuns imediat și la cunoștința martorilor care o căutau pe, respectiv, care au fost revoltați de cele întâmplate.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine total nesinceră, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, negând că ar fi agresat-o sexual sau fizic pe victima.
De asemenea, inculpatul a susținut că nu a dezbrăcat-o pe, dar recunoaște că i-a cerut acesteia în parcul de joacă să îl însoțească până pe str. -, iar când au ajuns la locul viran menționat anterior, respectiv șanțul de lângă gardul incintei fabricii, inculpatul declară că s-a dezechilibrat și a căzut în șanț, întrucât se afla sub influența băuturilor alcoolice consumate în acea zi (Ť. rachiu și bere).
a declarat că victima i-ar fi întins mâna pentru a-l ajuta să iasă din șanț, dar s-a dezechilibrat și a căzut peste el în șanț, în acest mod încercând să explice total nesincer leziunile corporale constatate pe corpul victimei după săvârșirea faptei.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 3491/II/c/29 din 19.05.2008 al IML C rezultă că a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire tangențială cu și de corpuri dure și posibil zgâriere, leziuni care necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale și pot data din 18.05.2008, iar din completarea la acest raport de constatare din 01.08.2008 rezultă că mecanismul de lovire tangențială presupune contactul cu un corp dur după o direcție care face un unghi ascuțit cu suprafața tegumentelor (37-38).
Susținerile nesincere ale inculpatului au fost contrazise de conținutul și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. -/ 15.09.2008 întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică.
Prin acest raport de constatare s-a stabilit că urmele notate T -021 prelevate din zona corespunzătoare elasticului lenjeriei intime a victimei sunt constituite din celule epiteliale provenind de la inculpatul. De asemenea, urmele notate T -023 prelevate din zona lateral stânga a lenjeriei intime a victimei sunt constituite din elemente specifice sângelui, aflate în cantități reduse și care provin de la.
notate T -027, prelevate din zona adiacentă celei genitale a lenjeriei intime a victimei sunt constituite probabil din urină și/sau salivă și provin atât de la victimă, cât și de la inculpatul.
Prin urmare, prin analiza genetică cu markeri STR autozomali și markeri STR heterozomali s-a stabilit că urmele menționate mai sus, prelevate din zona adiacentă celei genitale a lenjeriei intime a victimei conțin și saliva inculpatului.
De asemenea, urmele notate T -031, prelevate din zona corespunzătoare beteliei pantalonilor victimei, sunt constituite din celule epiteliale care provin de la inculpat.
În aceste condiții, urmare a analizei genetice, s-a stabilit indubitabil că susținerile victimei se confirmă, în sensul că a fost dezbrăcată de pantaloni și lenjeria intimă de către inculpat și totodată acesta a efectuat asupra zonei organelor genitale a victimei acțiuni specifice noțiunii de sex oral (49-64).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, care în data de 18.05.2008, în jurul orei 1800, săvârșit asupra zonei organelor genitale ale victimei în vârstă de 8 ani acțiuni care se circumscriu noțiunii de sex oral (prin lingerea organelor genitale ale victimei de către inculpat), prin constrângere fizică și psihică și profitând de starea victimei de imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, 3. pen, și nu ale acelora de perversiuni sexuale prev. de art.201 alin.2 Cod penal sau cele ale infracțiunilor de act sexual cu minori prev. de art.198 alin.1-3 Cod penal ori corupție sexuală prev. de art.202 alin.1 și 3 Cod penal.
Astfel, în raport și de dispozițiile deciziei nr.III/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin raport sexual de orice natură susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de viol, prev. de art.197 din Codul penal, se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și exprima voința. În mod evident inculpatul a acționat asupra sexului părții vătămate în ideea obținerii unei satisfacții sexuale indiferent de faptul că o asemenea satisfacție a fost sau nu obținută. Este evident că inculpatul a acționat prin ademenirea victimei iar aceasta, din cauza vârstei și a caracteristicilor de dezvoltate psihico-emoțională nu a putut exprima un consimțământ valabil la acțiunile inculpatului. Pe de altă parte, este evidentă și constrângerea exercitată de către inculpat având în vedere că nculpatul a agresat-o fizic pe victimă prin lovire și zgâriere. Nu poate fi vorba de săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, deoarece în conformitate cu aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație și justiția mai sus evidențiată, prin acte de perversiune sexuală se înțelege orice alte modalități de obținere a unei satisfacții sexuale, obținute în alt mod decât acționând asupra sexului. În cauză nu poate fi vorba nici de săvârșirea infracțiunii prev. de art.198 Cod penal, deoarece în speță nu a fost exprimat un consimțământ valabil, iar pentru existența infracțiunii de corupție sexuală este necesar a se săvârși asupra minorului doar acte obscene, ori așa cum am arătat mai sus inculpatul a acționat asupra sexului persoanei vătămate, în vederea obținerii unei satisfacții de natură sexuală.
Pentru cele mai sus arătate instanța a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului și a respins și schimbările de încadrare juridică puse în discuție din oficiu de către instanța de judecată.
La individualizarea pedepsei instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă stabilită în partea specială a Codului penal pentru această infracțiune și anume închisoare de la 10 la 25 ani, gradul de pericol social al faptei concretizat în modul în care inculpatul a acționat, asupra unui copil în vârstă de 8 ani, într-un loc public și pe timpul zilei, profitând de naivitatea și imaturitatea părții vătămate, specifice vârstei. S-a luat în considerare și urmările de ordin material suferită de partea vătămată care a necesitat pentru vindecare în urma agresiunilor suferite, un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale. S-a ținut seama de persoana inculpatului, care este în vârstă, însă a dovedit o totală lipsă de sinceritate. Deși față de condamnările înscrise în fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a reținut că s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, motiv pentru care acesta nu este recidivist, nu s-a făcut abstracție de aceste condamnări deoarece ele se referă la fapte similare ceea ce conduce la ideea unui comportament de-a dreptul patologic.
Față de cele mai sus arătate, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 12 ani închisoare, aptă să realizeze atât reeducarea acestuia cât mai ales latura punitivă a scopului pedepsei penale, astfel cum este el înscris în art.52 din Codul penal.
Conform art.197 alin.3 s-au aplicat pedepsele complementare a interzicerii unor drepturi, în baza art. 53 pct.2 lit.a Cod penal, rap. la art. 64 lit.a, b și e Cod penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod penal. În baza art. 71 al.1 Cod penal i s-a interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și e Cod penal.
Inculpatul a fost reținut pe termen de 24 de ore începând cu 13.10.2008 (75) iar apoi a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.61/C/14.10.2008a Tribunalului Cluj pe o durată de 29 zile cu începere de la 14.10.2008 și până la 11.11.2008. După sesizarea instanței la data de 6.11.2008, măsura preventivă a arestării inculpatului a fost verificată în temeiul art.3001alin.3 Cod procedură penală, fiind menținut. Ulterior măsura arestării inculpatului a fost menținută în condițiile art.3002Cod procedură penală. Drept urmare, în baza art.88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 13.10.2008 la zi.
În temeiul art. 350 al.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului ținând seama de faptul că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, prin modul în care a acționat și având în vedere că fenomenul infracțional de acest gen s-a proliferat într-un mod alarmant.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul,solicitând admiterea apelului declarat,desființarea sentinței atacate și judecând în fond să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prev. de art. 197.pen. în infracțiunea de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 alin. 1, 2.pen.
În subsidiar, în condițiile în care se apreciază că se impune menținerea acestei încadrări juridice solicită să se constate că pedeapsa aplicată este excesivă, raportat la modalitatea de săvârșire a acesteia, la circumstanțele personale ale inculpatului.
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu,Curtea apreciază că apelul inculpatului este nefondat,pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a administrat probatoriul necesar cauzei,pe baza căruia a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,reieșind astfel vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 al.1 și 3.pen.
În acest context,încadrarea juridică dată faptei inculpatului a fost dată în mod corect de prima instanță raportat la modalitatea de comitere a acesteia precum și la dispozițiile Deciziei nr.III/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,care a statuat că prin raport sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de viol prev. de art.197 din Codul penal, se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și exprima voința. Având în vedere vârsta părții vătămate este evident că aceasta s-a aflat în imposibilitate de a-și exprima voința. De altfel,actele materiale săvârșite de inculpat sunt asemănătoare cu cele statuate în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție în definirea infracțiunii de viol. Nu este vorba așadar de săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, deoarece în conformitate cu aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin acte de perversiune sexuală se înțeleg orice alte modalități de obținere a unei satisfacții sexuale, obținute în alt mod decât acționând asupra sexului.
S-a invocat în susținerea apelului de asemenea necesitatea de a fi audiată partea vătămată,însă din raportul psihologic încheiat de psihologul din cadrul Centrului Județean de Intervenție pentru Copilul C (37,38) reiese că aceasta recomandă ca fetița să nu fie audiată în instanță pentru că această procedură poate constitui un eveniment traumatic prin faptul că vizează un eveniment ale cărui simple reamintiri este sursă de stres pentru copil și prin posibilitatea de a se întâlni cu agresorul. De asemenea,se arată că din cauza hiperactivității și a deficitului de atenție,cu mare probabilitate interviul nu va fi concludent.
Oricum,și în lipsa audierii părții vătămate nemijlocit de către instanță,probele dosarului (declarațiile părții vătămate date în faza urmăririi penale,ale martorilor audiați) au dovedit vinovăția acestuia așa cum s-a arătat mai sus, iar din raportul de constatare tehnico științifică privind profilul genetic al ADN (50-60),prin analiza genetică cu markeri STR autozomali și markeri STR heterozomali s-a stabilit că urmele prelevate din zona adiacentă celei genitale a lenjeriei intime a victimei conțin și saliva inculpatului.
De asemenea, urmele notate T -031, prelevate din zona corespunzătoare beteliei pantalonilor victimei, sunt constituite din celule epiteliale care provin de la inculpat.Prin urmare,a rezultat fără dubiu, că ceea ce a povestit partea vătămată a fost ceea ce s-a întâmplat.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată și aceasta a fost individualizată în mod judicios de către instanță. S-a invocat că inculpatul are o anumită vârstă, iar pentru această faptă pedeapsa aplicată este excesivă. Fapta este însă deosebit de gravă, gradul de pericol social al faptei fiind concretizat în modul în care inculpatul a acționat, asupra unui copil în vârstă de 8 ani, într-un loc public și pe timpul zilei, profitând de naivitatea și imaturitatea părții vătămate, specifice vârstei,iar în favoarea inculpatului nu se pot reține circumstanțe atenuante întrucât acesta nu a recunoscut comiterea faptei, nu a regretat-o, ci dimpotrivă a încercat să dea o altă versiune modului cum s-au derulat lucrurile (20).
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este între 10-25 de ani închisoare, inculpatului aplicându-i-se de către prima instanță în mod judicios pedeapsa închisorii de 12 ani,fiind orientată spre minim, avându-se în vedere vârsta inculpatului. Inculpatul va executa oricum puțin din această pedeapsă raportat la fracția prevăzută de lege pentru cei care au depășit vârsta de 60 de ani. Inculpatul, deși nu este recidivist, a mai fost condamnat de 3 ori pentru săvârșirea infracțiunii de viol pentru care a intervenit reabilitarea,însă aceste aspecte legate de persoana acestuia nu pot fi ignorate.
În concluzie, Curtea apreciază că hotărârea Tribunalului Cluj este temeinică și legală, raportat la fapta deosebit de gravă, cu consecințe grave asupra părții vătămate,care poate fi marcată pe viață de cele întâmplate,date fiind efectele pe termen a acestor infracțiuni la viața sexuală în special asupra minorilor.
Prin urmare,în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
- menține starea de arest a inculpatului și va deduce din pedeapsă durata arestului preventiv începând cu data de 13 octombrie 2008 și până la zi.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 160 din 9 iunie 2009 Tribunalului Cluj.
Menține starea de arest a inculpatului
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 13 octombrie 2008 și până în prezent.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si comunicare cu partea vătămată.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2009 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
plecat în CO semnează
președinte complet
- -
Red.IM/10.07.2009
Dact./5ex.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Delia Purice
