Violul (art.197 cod penal). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 70
Ședința publică din data de 12.06.2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuientul, fiul lui și, ns. la data de 16.03.1968, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 148 din data de 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 403 al.3 teza a-II-a pr.penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul - revizuient, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelantul - revizuient, având cuvântul personal solicită instanței amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător ales și pentru a depune la dosar acte.
Avocat, având cuvântul pentru revizuient, solicită instanței amânarea judecării cauzei față de cererea formulată de acesta în sensul de mai sus.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu se opune amânării judecării cauzei față de cererea formulată de revizuient, întrucât cauza se află la primul termen de judecată.
Curtea respinge cererea formulată de revizuient, pentru lipsă de apărare întrucât acesta a declarat apel pe data de 29.04.2009 iar primul termen de judecată s-a stabilit la data de 12.06.2009, timp în care a avut posibilitatea angajării unui apărător ales și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru revizuient, solicită instanței admiterea apelului, desființarea sentinței atacate iar pe fond admiterea cererii de revizuire formulată în baza art. 394 lit.a și b pr.penală.
Mai arată că apelantul a solicitat la instanța de fond efectuarea unei expertize referitoare la aptitudinea acestuia de a realiza actul sexual, în condițiile în care a fost condamnat pentru infracțiunea de viol și rele tratamente aplicate minorului.
De asemenea a solicitat și audierea a doi martori care au fost indicați în cererea sa și care de altfel au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului declarat de revizuient ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică în mod corect fiind respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Consideră că, în cauza de față nu sunt îndeplinite cazurile de revizuire prev. de art. 394 lit.a și b C.P.P. apărările revizuientului de la acest termen de judecată au fost făcute pe tot parcursul procesului penal și nici nu s-a făcut dovada că vreun martor ar fi fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Revizuientul, având ultimul cuvânt, arată că el a solicitat efectuarea unei expertize la Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, din acest motiv a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar o copie de pe această expertiză și precizează că la dosarul cauzei sunt probe doveditoare care însă nu au fost verificate.
Solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu precizarea că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
CURT E A,
Asupra apelului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 148 din data de 16 aprilie 2009, Tribunalul Prahova în baza art. 403 alin.3 teza a-II-a pr.penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul, fiul lui și, ns. la data de 6.03.1968 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu privire la sentința penală nr. 259/2006 a Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a considerat că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc printre cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 394 pr.penală, reținându-se că, prin sentința penală nr.259/08.06.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr.6011/19.10.2006 a, s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,d și e cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin.3 cu aplic. art.41 al.2, incest prev. de art. 203 cu aplic. art.41 al.2 și rele tratamente aplicate minorului prev. de art. 306 cu aplicarea art.41 al.2 cod penal.
Prima instanță a reținut că, în perioada februarie - august 2005, prin violență și amenințare în mod repetat inculpatul a întreținut raporturi sexuale anale cu fiul său în vârstă de 11 ani, punându-i în primejdie grav dezvoltarea fizică, intelectuală și morală, în condițiile în care minorul a fost și bătut în mod repetat cu pumnii, picioarele și biciul.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Finalitatea acestei căi de atac constă în înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuală a instituției presupune descoperirea, strângerea și aducerea în fața instanței a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi cerută numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 al.1 lit.a-e pr.penală.
In prezenta cauză se constată că revizuientul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, că denunțul formulat de soția sa a fost un act de răzbunare, că fiul său a fost influențat de aceeași persoană, iar martorii audiați sunt martori mincinoși, precizând totodată faptul că adevăratul vinovat este numitul, solicitând audierea a doi martori indicați în cererea sa de revizuire, punând în discuție cazurile de revizuire prev. de art. 394 lit.a și b pr. penală.
Pentru existența primului caz de revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și aceste fapte sau împrejurări să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, adică să ducă la o soluție diametral opusă.
Or, în prezenta cauză se constată că revizuentul nu a arătat și susținut existența unor fapte sau împrejurări concrete ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ci a solicitat suplimentarea probatoriului, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se poată obține o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanță. De altfel, tribunalul a observat că toate aspectele invocate de revizuent în această cale extraordinară de atac au mai fost invocate și analizate în celelalte două căi ordinare, respectiv apel și recurs, fiind respinse ca nefondate.
Pentru admisibilitatea cazului de revizuire privind mărturia mincinoasă, se cer a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume:
- să fi săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă de către un martor, un expert sau un interpret;
- mărturia mincinoasă să fi dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;
- mărturia mincinoasă să se poată dovedi prin mijloacele de probă prevăzute de lege ( hotărâre judecătorească sau ordonanța dată de procuror prin care a fost examinat fondul cauzei), numai în situația în care nu există o ordonanță a procurorului sau o hotărâre a instanței de judecată prin care să se rezolve fondul cauzei, mărturia mincinoasă putând fi constatată în cadrul procesului de revizuire.
Se observă că în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții, niciunul dintre martorii menționați nefiind găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În ceea ce privește solicitarea revizuentului privind efectuarea unei expertize medico-legale referitoare la aptitudinea acestuia de a realiza actul sexual, tribunalul a constatat că acest aspect nu a fost adus la cunoștința procurorului prin cererea de revizuire formulată, nu a fost cercetat și nu a fost avut în vedere la întocmirea referatului și, în consecință, nu poate fi discutat în fața instanței.
Totodată, tribunalul a observat că persoana condamnată a mai formulat o cerere de revizuire, întemeiată pe aceleași cazuri, cerere ce a fost respinsă prin sentința penală nr.425/02.10.2008 a Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, susținând că în cauză era necesară efectuarea unei expertize referitoaree la aptitudinea acestuia de a realiza actul sexual și audierea a doi martori care au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, motive invocate și la instanța de fond.
Se solicită, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire.
Curtea verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport și de motivele de apel invocate, constată că apelul declarat de este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond corect a reținut situația de fapt și temeinic a motivat susținerile revizuientului.
Examinând cererea de revizuire a condamnatului prin prisma disp. art. 394 pr.penală și art. 403 pr.penală, se constată că motivele invocate de către revizuient nu se regăsesc între acestea întrucât pe calea revizuirii nu se poate solicita o nouă individualizare a pedepsei sau admiterea unor martori sau efectuarea de noi probe, fără să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire, că hotărârea dată este temeinică și legală, fapt pentru care în temeiul art. 379 pct.1 lit.b pr.penală, urmează a se respinge apelul revizuientului, ca nefondat.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul, fiul lui și, ns. la data de 16.03.1968, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 148 din data de 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă apelantul la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru apelantul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./22.06.2009
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru
