Violul (art.197 cod penal). Decizia 8/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 8/MP
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.29 din data de 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.197 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 14 aprilie 2009, 22 aprilie 2009 și respectiv la 23 aprilie 2009, când s-a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penala nr.29 pronunțată la data de 26 ianuarie 2009, în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa hotarat:
"În baza art.197 alin.1,3 teza I cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a), b) și e) cod penal, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de viol .
În baza art.202 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală
În baza art.33 lit.a), art.34 lit.b) și art.35 alin.1 cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a), b) și e) cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.71 cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b) cod penal.
În baza art.88 cod penal, deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 07.07.2008 la zi.
În baza art.350 rap.la art.160 alin.3 cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.346 rap. la art.14 și art.18 cod procedură penală, cu aplicarea art.998-999 cod civil, obligă inculpatul la plata sumelor de 1000 lei daune morale către partea vătămată G și 5000 lei daune morale către partea vătămată.
În baza art.191 cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 7000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod de procedură penală, onorariile de avocați oficiu, în cuantum de 150 lei, - - și, în cuantum a câte 300 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției."
Pentru pronuntarea hotararii, instanta a stabilit situatia de fapt urmatoare:
În noaptea de 27/28 iunie 2008, profitând de neputința minorei, în vârstă de 13 de ani, de a se apăra și proferând amenințări la adresa acesteia, inculpatul a întreținut cu ea un raport sexual normal, în prezența minorului G, în vârstă de 12 ani.
Situatia de fapt s-a dovedit cu mijloacele de proba urmatoare: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice, declarațiile părții vătămate și cele ale minorului G, extrasele din registrele de naștere ale minorilor, actele medico-legale, raportul de expertiză biocriminalistică, anchetele sociale, declarațiile martorilor, G, procesul verbal de verificare telefonică, planșele fotografice privind urmele biologice ridicate de la locul comiterii faptei și depozițiile inculpatului.
Impotriva hotararii, in termenul legal, inculpatul a declarat apel motivand, in principal, ca fapta nu exista, neavand raporturi sexuale cu partea vatamata, iar, in subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei pana la durata de arest preventiv.
Criticile formulate de apelantul inculpat sunt neintemeiate.
Conform art.345 cod procedura penala, instanta pronunta condamnarea cand constata existenta faptei, ca aceasta constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat; potrivit art.52, art.66 cod procedura penala, vinovatia inculpatului trebuie stabilita dincolo de orice indoiala in cadrul unui proces echitabil in sensul art.6 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In cauza, s-au respectat exigentele unui proces echitabil, inculpatul dispunand de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii, beneficiind de asistenta juridica calificata si avand efectiv posibilitatea administrarii probelor ca si acuzarea, respectiv ascultarea sa in prima instanta (in apel, uzand de dreptul la tacere), audierea martorului ocular, verificarea probelor stiintifice.
Astfel, din probele administrate in cauza si anterior prezentate- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice, declarațiile părții vătămate și cele ale minorului G, actele medico-legale, raportul de expertiză biocriminalistică, declarațiile martorilor, G, procesul verbal de verificare telefonică, planșele fotografice privind urmele biologice ridicate de la locul comiterii faptei și depozițiile inculpatului, rezulta ca noaptea de 27 iunie 2008, în prezența minorului G, în vârstă de 12 ani, profitând de neputința minorei, în vârstă de 13 de ani, de a se apăra, inculpatul proferat amenințări la adresa acesteia si a întreținut cu ea un raport sexual normal, fapte prev de art.202 alin.(1) cod penal si art.197 alin.(1) si (3) teza I cod penal, in concurs conform art.33 lit.a) cod penal, inculpatul savarsindu-le mai inainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Apararea inculpatului ca i-a intalnit pe cei doi minori, partea vatamata si martorul G, i-a condus la o căsuță din Complexul "" si le-a oferit mancare, adapost peste noapte, că a întreținut raport sexual oral cu minora și a încercat normal, fără aoc onstrange (conform declarațiilor inițiale, inclusiv la judecător cu ocazia ascultării în vederea arestării la 07.07.08), ca in final să susțină că nu a avut raport sexual cu minora parte vatamata - este inlaturata de declaratiile partii vatamate coroborate cu planșele fotografice privind urmele biologice ridicate de la locul comiterii faptei, raportul de expertiză biocriminalistică, actele medico-legale, declaratiile minorului G date in cursul urmaririi penale, probe potrivit carora minora a fost victima unui abuz sexual, iar autorul este inculpatul; problema unui eventual consimtamant din partea minorei nici nu se pune fata de vartsa acesteia fiind in imposibilitate de a decide. Totodata, se retin declaratiile minorului G in acuzare, respectiv cele date in cursul urmaririi penale deoarece a fost audiat cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, iar la recunoașterea din fotografiile judiciare, l-a indicat, fara a fi influentat, pe inculpat, in timp ce pentru revenirea in fata instantei nu are nicio explicatie plauzibila.
Sub aspectul individualizarii pedepsei, in raport de criteriile prev. de art.72 cod penal, printre care pericolul social concret al faptei- dat de imprejurarile comiterii acesteia, pe fondul fragilității psihice a celor doi minori, cu un nivel redus de instruire, aflati intr-un disconfort material evident ceea ce i-a vulnerabilizat, supunându-se cu ușurință unei persoane adulte (car în cauză nu s-a dovedit bine intenționată), precum si fata de circumstantele personale inculpatului, recidivist, pedeapsa aplicata de 10 ani inchisoare este de natura sa raspunda sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate, dar si sa asigure preventia generala si reeducarea inculpatului.
Imprejurarile ca inculpatul are o situație familială și profesională stabilă, întreținând un minor provenit dintr-o relație de concubinaj, având o locuință și un loc de muncă, relativ stabil nu sunt date care sa atenueze mai accentuat raspunderea penala asa incat nu se impune redozarea pedepsei in sensul reducerii cuantumului acesteia.
Însă, apelul declarat de inculpatul este admisibil deoarece actele dosarului, chiar gravitatea faptelor comise nu justifică pedeapsa accesorie, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege prev de art.64 lit.a) teza I cod penal.
Prin urmare, pentru acest unic considerent, apelul este fondat și, in baza ît.379 pct.2 lit."a" cod procedură penală, va fi admis, se va desființa hotărârea atacată, înlăturându-se interzicerea pedepsei accesorii și complementare prev. de art.64 lit.a) teza I cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu contravin prezentei.
Conform art.383 cu referire la art.381 Cod procedură penală, adaugandu-se timpul scurs de la pronuntarea sentintei, se va deduce arestul preventiv de la 26.01.09.
Potrivit art.383 cu referire la art.350 alin.1 Cod procedură penală și art.160 Cod procedură penală, prin hotărâre, instanța are obligația să se pronunțe asupra menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza probelor de vinovăție, a gravității infracțiunilor generate de natura acestora și a reacției publicului față de acestea, a condamnării în primă instanță.
Pronunțând condamnarea la pedepse cu închisoare, chiar dacă sentința nu este definitivă, dar cu o anumită valoare asupra vinovăției și responsabilității inculpatului, față de probele aflate la dosar până în acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea sa de libertate, motiv pentru care arestarea va fi menținută cu referire și la art.160 alin.3 cod procedură penală cu începere de la 23.04.09.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit."a" cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.29 din data de 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, desființează sentința primei instanțe și dispune:
Înlătură pedeapsa accesorie, pedeapsa complementară prev. de dispozițiile art.64 lit.a-teza I) cod penal.
Menține celelalte disp. ale hot. în măsura în care nu contravin prezentei.
Conform art.383 alin.(1) cod procedură penală și art.88 cod penal, deduce arestul preventiv de la 26.01.09.
În baza art.383 alin.(1) cod procedură penală și art.160 cod procedură penală, menține măsura arestării preventive luată față de apelantul inculpat .
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.-, 12.05.09/4 ex.
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună
