Violul (art.197 cod penal). Decizia 88/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 88/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Filip JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - președinte de secție - - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații, și și de partea vătămată (fost ) arnold împotriva sentinței penale nr. 41/S din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 20 noiembrie 2009.
E
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 41/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr- a fost schimbată în baza art. 334 Cod procedură penală încadrarea juridică a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal reținută în Rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 189 al 2 Cod penal în cea prev. de art. 189 al 1 și 2 Cod penal.
În baza art. 197 al. 1, 2 lit. a, al. 3. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c pen. art. 74 al. 1 lit. a pen. art. 76 al. 1 lit. a pen. a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b, d și e pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 197 al. 1, 2 lit. a, al. 3. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c pen. cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. art. 74 al. 1 lit. a pen. art. 76 al. 1 lit. a pen. a fost condamnat același inculpat la, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b, d și e pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată.
În baza art. 189 al. 1 și 2. pen. cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a pen. art. 76 al. 1 lit. b pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 al. 1 lit. b, art. 35 al. 3. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b, d și e pen.
În baza art. 197 al. 1, 2 lit. a, al. 3. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. art. 99 și urm. pen. art. 74 al. 1 lit. a pen. art. 76 al. 1 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată.
În baza art. 197 al. 1, 2 lit. a, al. 3. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. pen. art. 74 al. 1 lit. a pen. art. 76 al. 1 lit. b pen.a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 197 al. 1, 2 lit. a, al. 3. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. art. 99 și urm. pen. art. 74 al. 1 lit. a pen. art. 76 al. 1 lit. b pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 al. 1 lit. b pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 al. 1, 2, 3. pen. au fost interzise inculpaților, și drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b, d și e pen. ca pedepse accesorii, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepselor aplicate.
În baza art. 14 al. 1, 2, 3 lit. b, al. 5.pr. pen. rap la art. 346 al. 1. pr. pen. cu aplicarea art. 998, 1003 și 1000 al. 2. civ. au fost obligați, în solidar, inculpații, și, pe inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente și pe inculpatul minor în solidar și cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părții civile, prin reprezentata legală, suma de 30.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
În baza art. 14 al. 1, 2, 3 lit. b, al. 5. pr. pen. rap. la art. 346 al. 1. pr. pen. cu aplicarea art. 998. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, prin reprezentata legală, suma de 5.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
În baza art. 191 al. 1, 2 și 3. pr. pen. au fost obligați, fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 170 lei cheltuieli judiciar, pe inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente și pe inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și.
În baza art. 193 al. 1 și 4. pr. pen. cu aplicarea art. 191 al. 2 și 3. pr. pen. au fost obligați, fiecare dintre inculpați, pe inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente și pe inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părții civile, prin reprezentata legală, câte 476,66 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Parte vătămată (fost ), minor, născut la 7.11.1993 (22-23 p) a fost și este crescut de bunica maternă, martora, căreia i-a fost încredințat, apoi prin sentință civilă s-a stabilit faptul că tatăl minorului este numitul, motiv pentru care i s-a eliberat cartea de identitate pe acest nume ( 19-23 p).
Partea vătămată, minoră, suferă de anumite afecțiuni psihice, fiind diagnosticată cu "întârziere mintală ușoară și cu tulburări de comportament" afecțiune care îi diminuează discernământul și astfel a fost încadrată în gradul de handicap mediu, potrivit actelor medicale și medico-legale întocmite ( 26-30 ), urmând cursurile Școli ajutătoare din mun. Sf.
Partea vătămată este vecini de bloc cu inculpații, și -, pe care-i cunoștea și cu care încerca să se joace în timpul liber.
Astfel, în vara anului 2005, partea vătămată s-a întâlnit în fața blocului unde locuia, cu inculpații și -, însă profitând și de starea psihică a părții vătămate, inculpatul, a tras-o pe aceasta în subsolul blocului unde locuiau, unde amenințat-o cu bătaia și cu moartea, iar cu o brichetă i-a ars părul, toate acestea pentru aof orța să se supună la perversiuni sexuale, respectiv sex oral. În acest timp, inculpatul - știa ce se întâmplă în subsolul blocului, fiind instruit de către, în sensul de a sta de pază la intrarea în bloc, ceea ce acesta a și făcut.
Supus presiunilor psihice și violențelor fizice exercitate asupra sa, partea vătămată a făcut sex oral cu inculpatul, după care acesta l-a trimis și pe inculpatul -, care la rândul său a întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată.
Ulterior, cei doi inculpați și-au făcut un obicei din aceste practici, cooptându-l și pe inculpatul, căruia i-au povestit cele întâmplate în vara anului 2005.
Astfel, în tot curul anului 2006, cei trei inculpați, prin amenințare și violență, au întreținut raporturi sexuale orale cu partea vătămată, atât în subsolul blocului unde locuiau, cât și pe malul O, în, atunci când cei trei inculpați mergeau la scăldat și o cooptau tocmai în acest sens și pe partea vătămată.
Partea vătămată a fost forțată de mai multe ori de către inculpatul să întrețină relații sexuale orale și la locuința sa, când părinții săi nu erau acasă.
Aceste practici au durat până în anul 2007, când la data de 10.02.2007 cei trei inculpați s-au întâlnit în parcul de joacă din fața blocului în care locuiau, iar inculpatul, cu o bucată de sârmă găsită pe jos a legat-o pe parte vătămată de cadrul metalic al unui bătător de covoare, după care au abandonat-o în acel loc, plecând de la fața blocului. După un anumit timp, la strigătele de ajutor a părții vătămate, aceasta a fost dezlegată de o persoană care trecea întâmplător pe acolo.
Cu această ocazie bunica părții vătămate s-a hotărât să depună plângere penală împotriva celor trei inculpați.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea vătămată () și inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
În dezvoltarea motivelor de apel partea vătămată a arătat în esență că în mod cu totul nejustificat prima instanță a cenzurat pretențiile formulate privind obligarea inculpaților la plata integrală a despăgubirilor civile solicitate; astfel în raport de suferințele cauzate părții civile prin infracțiunile comise de inculpați și de consecințele în plan psihic care au fost produse acestei părți, astfel cum rezultă din raportul de evaluare psihologică efectuat în cauză de către specialist, chiar dacă prejudiciul moral nu poate fi compensat în bani, se impune majorarea cuantumului despăgubirilor morale acordate părții civile întrucât gravele traume fizice, psihice și morale suferite de partea vătămată minoră i-au influențat negativ comportamentul și dezvoltarea sănătoasă a personalității care îl marchează și pe viitor; partea vătămată minoră are în prezent nevoie, urmare a agresiunilor la care a fost supus, de supraveghere permanentă, de consiliere psihologică continuă și de diferite tratamente, astfel încât pretențiile civile solicitate de această parte sunt pe deplin justificate.
Inculpații au arătat în esență în motivarea apelurilor formulate că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor astfel încât se impunea achitarea lor pentru toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Inculpații și au arătat în dezvoltarea motivelor de apel că în speță se impunea achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală deoarece fapta nu a fost săvârșită de ei; la dosar nu sunt probe care să-i incrimineze; nici un martor nu a fost de față la comiterea presupuselor fapte iar declarația dată de inculpatul în cursul urmăririi penale a fost dată în "sfidarea" organelor de poliție, întrucât a fost luat forțat de la domiciliu și dus să dea declarații; partea vătămată este o persoană cu handicap care dorește compania altor persoane, dar pentru că inculpații se fereau de el, a formulat aceste acuzații nefondate; comportamentul sexual deviant observat de psiholog și diriginta părții vătămate nu este consecința faptelor de care sunt acuzați inculpații ci o trăsătură sa care se datorează tocmai afecțiunilor de care acesta suferă.
În subsidiar inculpatul a solicitat redozarea pedepsei care i s-a aplicat de către prima instanță în sensul reducerii cuantumului acesteia și suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este tânăr, se află la primul contact cu legea penală și este suferind de oligofrenie.
Inculpatul a solicitat prin intermediul avocatului, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât faptele de care este acuzat, nu au corespondent în realitate. Probele de la dosar nu sunt în măsură să contureze vinovăția inculpatului, iar declarația dată de acesta din urmă în etapa urmăririi penale este lovită de nulitate absolută datorită faptului că nu a fost luată în prezența părinților ci a bunicii căruia nu i-a fost încredințat; sub aspect procedural este criticabilă modalitatea în care a fost audiat de către instanță inculpatul - și care relevă că aceasta s-a antepronunțat, considerându-l vinovat pe inculpat - precum și refuzul de a efectua confruntarea inculpaților.
Analizând apelurile formulate în cauză de către partea vătămată și inculpați, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat și a coroborat întregul material probator administrat în cauză și a stabilit pe baza acestuia o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că în vara anului 2005 inculpații și, profitând de afecțiunile psihice de care suferă partea vătămată minoră (fost ), au constrâns-o pe aceasta prin amenințări și violențe fizice și psihice să întrețină cu ei relații sexuale orale în subsolul blocului în care locuiau, iar ulterior, cooptându-l în această activitate și pe inculpatul, începând cu vara anului 2006 și până la 10.02.2007, cei trei inculpați au obligat-o pe partea vătămată să întrețină în mai multe rânduri prin constrângere fizică și psihică relații sexuale orale cu fiecare dintre ei, alegând ca și locație fie malul râului O (unde mergeau la scăldat în vara anului 2006) fie subsolul blocului în care locuiau inculpații; la data de 10.02.2007 cei trei inculpați, întâlnindu-se din nou cu partea vătămată în parcul de joacă din fața blocului în care locuiau, inculpatul a legat-o pe partea vătămată cu o bucată de sârmă găsită la fața locului de cadrul metalic al unui bătător de covoare după care au abandonat-o în acel loc; după un timp, la strigătele de ajutor ale părții vătămate, o persoană care trecea întâmplător pe acolo a dezlegat-o și a dus-o acasă, ulterior fiind formulată plângere penală împotriva inculpaților.
Este adevărat că datorită modalității de comitere a faptei nu au existat martori oculari care să fi perceput în mod direct activitatea infracțională desfășurată de inculpați, însă la dosar există o serie de probe indirecte care confirmă acuzațiile aduse inculpaților prin actul de sesizare al instanței; astfel, declarațiile constante ale părții vătămate se coroborează cu declarațiile bunicii acesteia, martora care l-a văzut pe inculpat în vara anului 2005 cu părul ars, cu semne pe mână și pe față iar geaca arsă și murdară de noroi, partea vătămată spunându-i că a fost forțat de către inculpatul și "" să întrețină relații sexuale orale cu ei în subsolul blocului cu nr. 7 de pe str. -; aceeași martoră arată că nu a anunțat atunci poliția întrucât îi era frică de familia inculpatului care este numeroasă și ar fi putut pune în practică amenințările proferate la adresa părții vătămate, însă a început să fie mai atentă la comportamentul părții vătămate minoră și la anturajul acestuia; la circa 2 luni după această întâmplare a surprins-o din nou pe partea vătămată ieșind din subsolul blocului împreună cu inculpatul (fila 35-36 dos ), iar la sfârșitul verii anului 2006 partea vătămată i-a spus din nou că împreună cu "" l-au forțat să întrețină cu ei relații sexuale orale pe malul râului
Relevantă apare în cauză, așa cum corect a apreciat și prima instanță și expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cursul urmăririi penale părții vătămate precum și Raportul de evaluare psihologică nr. 1076/12.05.2009 întocmit de psihologul din cadrul Consiliul Județean C, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C (fila 136 dosar Trib. C), psiholog care a și fost audiat de altfel de către prima instanță în mod nemijlocit în calitate de martor (fila 165 dosar Trib. C); în această calitate a efectuat numeroase precizări referitoare la comportamentul părții vătămate ulterior faptelor și la evoluția sa în plan psihologic, comportament tipic persoanelor abuzate sexual, iar cele constatate de psiholog se coroborează cu cele declarate de către martora, și în fața primei instanțe.
Inițial fiecare dintre inculpați a recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea faptelor ( - fila 60, fila 71 dup și fila 81 ), declarațiile acestora coroborându-se cu declarațiile părții vătămate și cu celelalte probe administrate în cauză, însă ulterior toți inculpații și-au schimbat declarațiile, motivat de faptul că ar fi fost tulburați de prezența lor în fața lucrătorilor de poliție și de modalitatea în care au fost conduși la sediul poliției și de aceea au declarat că ar fi comis faptele reținute în sarcina lor.
În mod judicios a procedat prima instanță înlăturând ca nesincere declarațiile date de către inculpați în care aceștia comiterea faptelor, având în vedere în primul rând faptul că revenire asupra primelor declarații este nejustificată, iar declarațiile în care au recunoscut comiterea faptelor au fost luate cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale recunoscute de lege; astfel, inculpatul era major la data audierii sale de către organele de urmărire penale (declarații date la 22.02.2007) și a recunoscut în ambele declarații date la acea dată comiterea faptelor; inculpatul, minor la data de 23.02.2007 a fost audiat în prezența unuia dintre părinți atunci când a recunoscut faptele, iar inculpatul minor a fost de asemenea audiat în prezența bunicii care exercita supravegherea sa în fapt, a unui apărător și traducător; de altfel bunica inculpatului, a relatat încă din cursul urmăririi penale, că după ce nepotul său a recunoscut în fața anchetatorilor comiterea faptelor, fără a se face vre-o presiune asupra lui, a fost contactat atât el cât și ea de către familia inculpatului și sfătuit să nu recunoască nimic din cele întâmplate, situație în care inculpatul și-a și schimbat ulterior declarația dată inițial prin care recunoștea comiterea faptelor.
Față de considerentele expuse, instanța de apel constată că hotărârea atacată este legală și temeinică atât în ceea ce privește starea de fapt reținută în sarcina inculpaților cât și încadrarea juridică stabilită, fiind întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a celor trei inculpați pentru infracțiunile de viol prev. de art. 197 alin 1,2 lit. a și alin 3 Cod penal.
Și în ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal reținută în sarcina inculpatului, instanța de apel reține că este dovedită de materialul probator administrat în cauză (declarația părții vătămate, a bunicii acesteia, a martorului din faza de urmărire penală și chiar a inculpatului din etapa urmăririi penale), iar susținerea inculpatului din etapa urmăririi penale că a fost vorba doar de o joacă, cu care partea vătămată ar fi fost de acord dorind să verifice doar dacă partea vătămată poate să se dezlege, nu pot fi primite, dată fiind modalitatea în care fapta a fost comisă, inculpatul și prietenii săi prăsind locul în care a legat-o pe partea vătămată, aceasta din urmă rămânând imobilizată, legată de bătătorul de rufe mai multă vreme, fiind dezlegat într-un final de către o persoană care a trecut în mod întâmplător pe acolo și a reacționat la strigătele de ajutor ale părții vătămate; chiar dacă persoana care a dezlegat-o pe partea vătămată a rămas neidentificată iar martorul căruia i-a fost predată partea vătămată de către cel care a dezlegat- nu a putut releva în fața instanței împrejurări referitoare la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul, prima instanță a apreciat corect că în speță infracțiunea a fost dovedită și sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Relativ la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel constată că s-au avut în vedere de către instanța de fond toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, pedepsele aplicate celor trei inculpați fiind în măsură să conducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Astfel ținând seama pe de o parte de natura infracțiunilor comise, circumstanțele reale în care au fost săvârșite, durata de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, starea de minoritate a victimei iar pe altă parte de circumstanțele personale ale inculpaților astfel cum rezultă din referatele de evaluare întocmite în cauză, situația acestora care deși sunt la prima confruntare cu legea penală au avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal, încercând în final să inducă în eroare organele judiciare prin lipsa de sinceritate și negarea comiterii infracțiunilor reținute în sarcina lor, pedepsele cu închisoarea aplicate de către prima instanță apar just individualizate, fiind stabilite într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare; redozarea pedepselor nu se impune, în favoarea inculpaților fiind reținute deja circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința coborârii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile comise, astfel încât critica adusă sentinței penale atacate și sub acest aspect este nefondată.
În ceea ce privește apelul formulat de către partea vătămată, instanța de apel constată că este nefondat iar criticile aduse sentinței penale atacate neântemeiate, întrucât prima instanță a apreciat în mod judicios - ținând seama de materialul probator administrat în cauză pentru dovedirea pretențiilor civile formulate, de vârsta părții vătămate și consecințele pe care faptele inculpaților le-a avut asupra sa, urmările infracțiunilor a căror victimă a fost minorul - cuantumul despăgubirilor la care i-a obligat pe inculpați în favoarea părții vătămate, iar majorarea acestor despăgubiri nu se impune.
În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații, și partea vătămată (fostă ) împotriva Sentinței penale nr. 41/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2, 189 Cod procedură penală va fi obligat fiecare dintre apelanții inculpați să plătească statului câte 225 lei reprezentând cheltuieli judiciare iar partea vătămată (fostă ) va fi obligată să plătească statului suma de 150 lei cu același titlu. Se vor respinge pretențiile părții civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare din apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de partea vătămată (fostă ) și inculpații, și împotriva Sentinței penale nr. 41/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se avansează din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților cetățenești și se plătește Baroului B suma de 225 lei reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu, sumă ce se include în cuantumul cheltuielilor judiciare.
În baza art. 189 Cod procedură penală se avansează din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților cetățenești și se plătește traducătorului autorizat suma de 150 lei reprezentând onorariu.
Respinge cererea formulată de către partea vătămată (fostă ) privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta în apel.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpații apelanți să plătească statului câte 225 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe partea vătămată (fostă ) o obligă la plata către stat, cu același titlu a sumei de 150 lei.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2009
Președinte JUDECĂTOR 3: Daniela Sandu
- - - -
GREFIER
- -
Red.NH/11.12.2009
Tehnoredact.DS/14.12.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Manuela FilipJudecători:Manuela Filip, Nicoleta Hădărean, Daniela Sandu
