Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 3/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 2186/175/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 3/2015
Ședința publică din 05 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: D.-M. S.
Grefier: R. M. P.
P. de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
A. D.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul G. M., deținut în P. A., împotriva Sentinței penale nr. 1500/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul contestator, asistat de av. D.-S. D. în substituirea av. C. A., desemnat apărător din oficiu, cu delegație avocațială, respectiv de substituire depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat, condamnatul contestator arată că își menține contestația formulată.
Apărătorul condamnatului contestator solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Parchetului solicită, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea contestației, ca nefondată, menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii instanței de fond, precum și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul se regăsesc în Noul Cod penal, iar maximul fiecărei pedepse nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală.
Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Constată că prin Sentința penală nr. 1500/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, a fost respinsă, ca nefondată, cererea condamnatului Gebeni M., în prezent încarcerat în P. A., având ca obiect intervenirea unei legi penale noi.
În motivarea acesteia se arată următoarele:
Condamnatul G. M. se află încarcerat în P. A. în executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală definitivă nr. 2002/2013 a Judecătoriei Bistrița.
A. Prin sentința antemenționată, față de deținutul G. M., s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse aplicate sub imperiul vechiului Cod penal:
A1.- 2 ani și 4 luni închisoare în baza art. 182 alin. 1 Cod penal (în noul Cod penal infracțiunea își găsește corespondența în prevederile art. 193 alin. 2, pentru care se prevede închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda).
A2.- 4 ani închisoare în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal (în noul Cod penal infracțiunea își găsește corespondența în prevederile art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b, d, pentru care se prevede închisoarea de la 1 la 5 ani).
Pentru a analiza incidența legii penale mai favorabile sub toate aspectele, instanța urmează a parcurge un algoritm în două etape: mai întâi analizează fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile componente din pedeapsa rezultantă, verificând dacă acestea depășesc limita maximă prevăzută de legea nouă și, dacă este cazul, reduce pedeapsa la maximul special aplicabil, apoi, în a doua etapă, verifică dacă pedeapsa rezultantă depășește sau nu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor noului Cod penal. În ipoteza în care pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul este mai mare decât cea care rezultă potrivit algoritmului amintit, instanța urmează să o reducă la limita noii rezultante. În ipoteza contrară, deținutul urmează să execute în continuare pedeapsa rezultantă potrivit dispozițiilor legii vechi ca fiind mai favorabilă.
Această abordare globală a tuturor instituțiilor de drept penal potrivit noii reglementări în ipoteza în care una dintre pedepse urmează a fi redusă conform principiului stabilit în art. 6 noul Cod penal se explică prin faptul că instanța este chemată să verifice respectarea principiului legalității și nu să-l poziționeze pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea legilor ar fi intervenit în cursul procesului penal.
Instanța a analizat pe rând pedepsele menționate la paragrafele A1-A2 menționate mai sus.
Exemplificând, cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, instanța a constatat următoarele:
1. Analizând corespondența incriminării infracțiunii, în legea nouă infracțiunea se regăsește în art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b, d noul Cod penal.
2. Pedeapsa prevăzută de art. 229 alin. 1 noul Cod penal este de la 1 la 5 ani închisoare.
3. În raport de această infracțiune, nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani închisoare dat fiind că acest cuantum nu depășește maximul de 5 ani prevăzut de noul Cod penal.
Având în vedere faptul că nici una din pedepsele menționate la paragrafele A1-A2 menționate mai sus nu depășește maximul prevăzut de noul Cod penal, instanța nu a mai trecut la etapa 2.
Împotriva acestei soluții a declarat contestație petentul, solicitând să i se reducă pedeapsa ca efect al aplicării legii penale mai favorabile.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, se constată că aceasta este la adăpost de orice critică, fiind pronunțată în acord cu dispozițiile legale și cu practica obligatorie a ÎCCJ.
Astfel, în mod corect s-a constatat că nu se impune reducerea pedepsei întrucât aceasta nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Petentul execută o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i din vechiul Cod penal.
Această infracțiune se regăsește la art. 228, 229 alin. 1 lit. b, d din noul Cod penal și pentru care pedeapsa este de la 1 la 5 ani.
Ca atare, pedeapsa stabilită conform legii vechi nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, nefiind deci aplicabil art. 6 noul Cod penal privind reducerea pedepsei.
În consecință, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b noul Cod de procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. M. împotriva Sentinței penale nr. 1500/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 NCPP va obliga contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea BCAJ A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. M., fiul lui F. și S., ns. la data de 10.07.1972, deținut în P. A., împotriva Sentinței penale nr. 1500/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 NCPP obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea BCAJ A..
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 05.01.2015.
Președinte,
D.-M. S.
Grefier,
R. M. P.
Redactat: D.M.S.
Tehnoredactat: R.M.P./2 ex./ 09 Ianuarie 2015
Judecător fond: L. M. F.
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 2/2015.... | Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
