Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 64/2012. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2012 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-02-2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 64
Ședința publică din 16 februarie 2012
Președinte T. D.
JudecătorMariana C.
JudecătorCarmen B. M.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, împotriva încheierii din 13 februarie 2012, a Judecătoriei Chișineu Criș.
La apelul nominal se prezintă inculpatul B. Janoș asistat de avocat M. A., în substituirea avocatului A. S., apărător ales din Baroul A. și translatorul de limbă maghiară Gutmann E. A..
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. Vidreanu, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind formulate alte cereri, instanța constată că recursul se află în stare de soluționare și acordă cuvântul.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea stării de arest a inculpatului, arătând că pericolul rezultă din însuși faptul că inculpatul a părăsit locul accidentului.
Apărătorul condamnatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Condamnatul, prin interpret, solicită respingerea recursului, să fie judecat în stare de libertate pentru a se putea apăra, arată că i s-a oferit o locuință și i se va găsi de lucru pentru a se întreține. Regretă fapta.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că prin încheierea din 13 februarie 2012, Judecătoria Chișineu Criș, în baza art. 1608a alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 1602 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. Janoș – fiul lui Janoș și I., născut în data de 18.05.1968, în Bekescsaba, Ungaria, domiciliat în Bekescsaba, ., Ungaria, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. S. din A., Piața Catedralei, nr. 1, ..I. nr._ – IA, având CNP_, cetățenia maghiară.
A dispus liberarea provizorie a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 20.12.2011 al Judecătoriei Chișineu-Criș, emis în baza încheierii nr. 18/P/20.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș.
În baza art. 1602 alin. 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul ca pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului A. decât cu încuviințarea judecătorului delegat cu executarea;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția Municipiului A., organ desemnat cu supravegherea de către instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe reședința aleasă pe teritoriul României situată în A., Piața Academician C. I., nr. 18, ., județul A., fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. 31 Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii, a fost obligat inculpatul să nu conducă niciun vehicul.
În baza art. 1602 alin. 32 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 1608a alin. 4 Cod procedură penală, s-a dispus trimiterea copiei dispozitivului încheierii rămase definitive, administrației locului de deținere și organului de poliție în a cărui rază teritorială va avea reședința inculpatul. s-a dispus încunoștiințarea numitei F. A., proprietara imobilului în care își va avea reședința inculpatul pe perioada liberării provizorii.
În baza art. 1602 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 145 alin. 21 Cod procedură penală, s-a dispus ca o copie a încheierii, rămasă definitivă, să se comunice secției de poliție în a cărei rază teritorială va avea reședința inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de către Judecătoria Chișineu-Criș, la data de 20.12.2011, prin încheierea de ședință nr. 18/P de la acea dată, în dosar nr._, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 20.12.2011 până la data de 17.01.2012 inclusiv, fiind pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 8 din data de 20.12.2011 și prelungită prin încheierea de ședință nr. 2/P pronunțată la data de 13.01.2012, în dosar nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș, începând cu data de 17.01.2012, până la data de 15.02.2012 inclusiv
Temeiul avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. a, f Cod procedură penală, instanța reținând că pentru fapta săvârșită pedeapsa depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar creea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează îndeajuns pentru combaterea infracționalității.
Instanța a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara deoarece există riscul ca inculpatul să se sustragă răspunderii penale și să încerce să treacă pe teritoriul maghiar, fapt ce ar îngreuna în mod vizibil înfăptuirea actului de justiție în cauză.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 09.02.2012, în temeiul art. 3001 Cod de procedură penală, instanța a dispus menținerea stării de arest, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive subzistă și că prin lăsarea în libertate există un risc semnificativ ca inculpatul să părăsească țara (încălcând o eventuală interdicție impusă de instanță), îngreunând astfel înfăptuirea actului de justiție, întrucât inculpatul, deși susține că va locui în localitatea Salonta, nu a putut preciza nici adresa imobilului și nici persoana care îi va pune la dispoziție un imobil și nici nu a prezentat vreun contract în acest sens.
Prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, privitoare la cuantumul pedepsei pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, forma și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea și, pe fondul acesteia,
Analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că nu există niciun motiv pentru care instanța să poată reține că inculpatul ar pregăti săvârșirea unor noi infracțiuni și că există necesitatea de a fi menținut în stare de arest preventiv din acest motiv și nu se poate reține nici faptul că în situația punerii în liberate, inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, dimpotrivă acesta a revenit asupra poziției inițiale de nerecunoaștere a faptei și a declarat că recunoaște și regretă cele întâmplate.
Prima instanță a apreciat că, în situația admiterii cererii sale, inculpatul are asigurată o reședință pe teritoriul României, în A., Piața Academician C. I., nr. 18, ., județul A., în imobilul numitei F. A., iar pericolul social reprezentat de gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat, s-a mai diminuat odată cu trecerea timpului, având în vedere că inculpatul se află stare de arest preventiv de peste 50 de zile, nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind suficientă, la acest moment, aplicarea condițiilor restrictive prevăzute de lege pentru liberarea provizorie.
Prima instanță a mai reținut, de asemenea, că lăsarea în libertate a inculpatului sub control judiciar nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului, în condițiile în care inculpatul a arătat că are cunoștință de situațiile în care se poate dispune revocarea liberării provizorii, s-a obligat să se prezinte la toate solicitările organelor de urmărire penală și a făcut dovada unei reședințe pe teritoriul României în perioada liberării provizorii.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, solicitând casarea încheierii Judecătoriei Chișineu Criș și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, cu motivarea că prima instanță a făcut o greșită apreciere a dispozițiilor art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală, având în vedere faptele reținute în sarcina inculpatului și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, care prezintă un grad ridicat de pericol social.
Examinând recursul declarat în cadrul dat de dispozițiile art. 385/14 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată că, prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Aceasta pentru că, liberarea provizorie sub control judiciar prevăzută de art. 160/2 Cod procedură penală este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte penale periculoase. Înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o produce inculpatul că, lăsat în libertate, nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun .Ca urmare, legea stabilește condiții de acordare a liberării provizorii atât în ceea ce privește fapta săvârșită dar și persoana făptuitorului.
Ori, din actele dosarului rezultă că prima condiție prevăzută pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar este îndeplinită. În privința persoanei inculpatului B. Janoș, tribunalul reține că acesta nu are antecedente penale, a avut o atitudine cooperantă în fața organelor de cercetare penală și nu există date că acesta a încercat să săvârșească alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori. Așadar, tribunalul constată că și cea de a doua condiție prevăzută de textul legal este îndeplinită. Temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea săvârși și alte infracțiuni ori ar zădărnici aflarea adevărului este o condiție care nu trebuie să aibă un caracter abstract, ci trebuie să rezulte din datele concrete cu privire la persoana inculpatului. Ori, din actele dosarului nu rezultă existența unor astfel de date.
În sfârșit, tribunalul apreciază că măsura liberării provizorii sub control judiciar, în general și pentru acest caz, în special, nu este de natură a constitui un impact negativ asupra opiniei publice ca urmare a mediatizării cazului.
Considerată în sens larg, liberarea provizorie este o măsură constituțională, prevăzută de legea procesual penală pentru a da posibilitate instanțelor de a valorifica, într-un mod concret, măsurile care pot asigura buna desfășurare a procesului penal, cu atenuarea legitimă a restrângerilor de drepturi pe care le presupun măsurile preventive. Liberarea provizorie constituie totodată un drept al oricărei persoane aflată într-o procedură penală sub stare de detenție preventivă.
Apreciată in concreto, măsura liberării provizorii sub control judiciar este tot o măsură prin care se aduc privațiuni și restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanei, așa cum o demonstrează art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, art. 160/2 alin. 3, 3/1 și 3/2 Cod procedură penală, dispoziții legale care atestă că scopul măsurilor preventive clasice se poate realiza și prin liberarea provizorie.
O asemenea măsură nu are, prin ea însuși, impact negativ asupra cetățenilor dintr-o anumită comunitate, din moment ce constituie un drept legitim. Dar nici asupra autorităților judiciare nu trebuie să producă impresia zădărnicirii activităților proprii, din moment ce măsura liberării provizorii prezintă, totuși, numeroase caractere de constrângere a persoanei și de restrângere asupra drepturilor și libertăților persoanei cercetate, caractere subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal. Protejarea opiniei publice nu se confundă cu prezervarea ordinii publice, care semnifică necesitatea păstrării detenției preventive pentru persoana acuzată de o infracțiune gravă în scopul ocrotirii unei anumite ordini juridice, care apare periclitată datorită prezenței acestei persoane și activităților sale infracționale. Mediatizarea unui caz penal are menirea de a informa publicul cu privire la aspecte ale anchetei sau judecării cauzei, ceea ce este de natură să contribuie într-un mod specific la protejarea comunității publice.
Așa fiind, tribunalul în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș împotriva încheierii ședinței publice din 13 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ 12 privind pe inculpatul B. Janoș.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. DascălMariana C. C. B. M.
Grefier,
M. M.
TD/MM/2 ex.
2012-02-17
sent.: R. Ș.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 12/2013.... |
|---|
