Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 188/2012. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 188/2012 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-05-2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 188
Ședința publică din 24 mai 2012
Președinte F. V.
Grefier S. M.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul Statul român prin Agenția națională de administrare fiscală București, împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale din 17.01.2012, dispusă în dosarul nr. 250/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și rezoluția prim procurorului din 01.03.2012, dispusă în dosarul nr. 99/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Ministerul Public este reprezentat prin procuror D. B. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, văzând că nu s-au formulat cereri și nu au fost invocate excepții, instanța acordă cuvântul cu privire la plângerea formulată.
Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii și menținerea soluțiilor date de procurori, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Constată că, la data de 21.03.2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, plângerea formulată de Statul român prin Agenția națională de administrare fiscală București, împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale din 17.01.2012, dispusă în dosarul nr. 250/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și rezoluția prim procurorului din 01.03.2012, dispusă în dosarul nr. 99/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A.. În motivare, petentul a criticat soluțiile date de procurori pentru nelegalitate și netemeinicie, în cauză fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005. Astfel, a arătat că s-a reținut greșit de către procurori că organele fiscale au calculat un prejudiciu ipotetic, baza pe analiza scriptică a Raportului VIES privind livrările/achizițiile intracomunitare, în cauză neexistând probe din care să rezulte că mărfurile achiziționate de societatea din Italia au intrat pe teritoriul României unde ar fi fost comercializate. Totodată, organul de urmărire penală a reținut că examinându-se declarația 394, privind concordanțele/neconcordanțele la nivel național, s-a constatat că nicio societate din țară nu a declarat vreo operațiune comercială de vânzare-cumpărare încheiată cu . SRL.
O altă critică adusă soluțiilor date de procurori este aceea că aceștia au ținut cont de declarația avocatului B. C., care s-a ocupat de înființarea societății, cum că societatea urma să desfășoare activități economice doar pe teritoriul Italiei. În acest caz, înființarea societății în România nu ar avea niciun raționament logic, intimatul trebuia să înființeze societatea în Italia.
Organele de inspecție fiscală române au mai arătat că, la solicitarea acestora autoritățile italiene au confirmat desfășurarea operațiunilor comerciale între . SRL și . din Italia, așa cum rezultă din cele comunicate cu adresa din 27.04.2011, emisă de autoritățile italiene.
În consecință, petentul solicită desființarea soluțiilor date de procurori și punerea în mișcare a acțiunii penale față de intimatul R. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a, b din Legea nr. 241/2005, întrucât faptele comise de acesta întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Din actele și lucrările dosarelor nr. 250/P/2011 și nr. 99/II/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul A.. coroborate cu aspectele invocate în plângere de către petent, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 02.05.2011, Activitatea de Inspecție F. A. a sesizat P. de pe lângă Tribunalul A. cu privire la săvârșirea de către făptuitorul R. A. a infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a, b, din Legea 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator al . SRL nu a înregistrat în evidența contabilă, veniturile realizate din valorificarea mărfurilor provenind din achiziții intracomunitare, nu le-a virat la organul teritorial și nu a virat la bugetul statului obligațiile fiscale de natura impozitului pe profit și TVA în valoare totală de 1.697.064 lei.
Prin Rezoluția din 17.01.2012 dată în dosarul nr. 250/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul R. A., soluție ce a fost menținută prin rezoluția prim procurorului din 01.03.2012, dispusă în dosarul nr. 99/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Pentru a dispune astfel, s-a apreciat din actele existente la dosar, că organele fiscale au procedat la calcularea unui prejudiciu ipotetic bazat pe analiza scriptică a Raportului VIES privind livrările/achizițiile intracomunitare, neexistând probe din care să rezulte că mărfurile achiziționate de societate, din Italia, au intrat pe teritoriul României unde ar fi fost comercializate. Examinând declarația 394 privind concordanțele/neconcordanțele la nivel național, s-a constatat că nicio societate din țară nu a declarat vreo operațiune comercială de vânzare-cumpărare încheiată cu . SRL, condițiile în care se presupune că această firmă ar fi comercializat bunuri în valoare totală de 3.336.844 lei, în trimestrul III și IV al anului 2011.
Analizând starea de fapt reținută anterior prin prisma lucrărilor de urmărire penală, a motivării ambelor rezoluții emise de P. de pe lângă Judecătoria A., precum și a înscrisurilor depuse, instanța apreciază că soluția adoptată de organele de urmărire penală nu este legală și temeinică.
Astfel, din probele existente la dosar rezultă fără dubiu că . SRL a achiziționat în mai multe rânduri bunuri în vederea comercializării de la . Italia, valoarea totală a acestora fiind de 3.336.844 lei, așa cum rezultă din evidențele intracomunitare.
Tot din datele existente la dosar, rezultă că organele fiscale nu au putut face un control real deoarece la sediul declarat al . SRL, nu a fost găsit nici administratorul societății, nici evidențe contabile.
Organele de urmărire penală, constatând că din datele furnizate nu rezultă că . SRL ar fi livrat bunuri unei firme românești, au dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul R. A., soluție ce a fost menținută prin rezoluția prim procurorului din 01.03.2012, dispusă în dosarul nr. 99/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Instanța apreciază că această soluție este nelegală deoarece în cauză nu s-a administrat un probatoriu suficient care să conducă la această soluție.
Organele de urmărire penală trebuie să clarifice cu exactitate ce s-a întâmplat cu mărfurile achiziționate, acestea putând fi valorificate fără ca operațiunile să fie înregistrate, fie în România, fie într-o țară terță.
Pentru a stabili situația reală se impune a fi audiat administratorul . SRL, fie direct, fie prin comisie rogatorie și în funcție de declarațiile acestuia să se procedeze la administrarea de noi probe.
Afirmația avocatului cum că societatea ar fi urmat să desfășoare activități doar pe teritoriul Italiei este fără relevanță, de vreme ce aceste activități trebuiau înregistrate în evidențele contabile din România, iar taxele și impozitele trebuiau achitate tot aici.
În acest sens, organele de urmărire penală urmează să identifice aceste evidențe și să procedeze la verificarea lor.
Potrivit acestor considerente, instanța, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, va admite plângerea formulată de petentul Statul român prin Agenția națională de administrare fiscală București, împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale din 17.01.2012, dispusă în dosarul nr. 250/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și rezoluția prim procurorului din 01.03.2012, dispusă în dosarul nr. 99/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Va desființa rezoluțiile atacate antemenționate și va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmării penale împotriva intimatului R. A., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.1 lit. a, b din Legea nr. 241/2005, urmând să administreze probele indicate în considerentele acestei hotărâri.
În baza art. 193 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, admite plângerea formulată de petentul Statul român prin Agenția națională de administrare fiscală București, împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale din 17.01.2012, dispusă în dosarul nr. 250/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și rezoluția prim procurorului din 01.03.2012, dispusă în dosarul nr. 99/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Desființează rezoluțiile atacate antemenționate și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmării penale împotriva intimatului R. A., cetățean italian, născut la 19.01.1982 în Italia, loc. Cast.di Stabia, domiciliat în Italia, localitatea Giugliano Campania, via San R. nr. 24 pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.1 lit. a, b din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 193 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2012 .
Președinte,Grefier,
F. VladSorina M.
Red. FV/tehnodact. NSM
2 expl.-06.06.2012
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 27/2013.... → |
|---|
