Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 500/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 500/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-05-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA PENALĂ
SENTINTĂ PENALĂ Nr. 500
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. N. I.
Grefier A. T. Ianiț
P. de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat prin
Procuror E. C.
S-a luat în examinare, pentru soluționare contestația la executare formulată de petentul D. C. V., fiul lui A. și M., născut la data de 13.06.1985, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul asistat de avocat din oficiu B. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură la data de 24.04.2015 de către Penitenciarul Colibași copia mandatelor de executare a pedepsei ale petentului.
S-a procedat la înregistrarea audio a cauzei cu mijloace tehnice, conf. disp. art. 369 alin. 1 c.p.p.
Cu încuviințarea instantei avocatul din oficiu ia legătura cu petentul.
La întrebarea instantei petentul arată că își menține contestatia.
Apărătorul petentului- contestator si Reprezentantul Parchetului, pe rând arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză solicitând acordarea cuvântului asupra contestatiei.
În raport de aceste împrejurări, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul din oficiu, având cuvântul, solicită admiterea contestatiei, analizând situatia contestatorului solicită aplicarea dispozitiilor cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul apreciază contestatia ca fiind nefondată și pune concluzii de respingere.
Petentul, având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instantei.
INSTANȚA
Deliberând ,constată următoarele:
La data de 05.02.2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr. de dosar_, contestația la executare formulată de condamnatul D. C. V..
În motivare, contestatorul D. C. V. a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare conform mandatului de executare nr.309/209 din 21.09.2011-dosar penal nr._ și solicită aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv reducerea pedepsei conform dispozițiilor Noului Cod penal.
În drept au fost invocate disp. art.595 NCPP rap. la art.598 alin.1 lit.d NCPP.
La solicitarea instanței, Penitenciarului Colibași a înaintat copiile mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.223/03.02.2014 emis de Tribunalul Gorj în baza sentinței penale nr.181/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, rămasă definitivă prin decizia penală nr.22/29.01.2014 a Curții de Apel C., copia mandatului de executare nr.135/2012 din 12.03.2013 emis în baza sentinței penale nr.86/2012 din 02.07.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr.7/A/2013 din 17.01.2013 a Curții de Apel A. I., definitivă la data de 04.02.2013 prin nerecurare, precum și copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.309/2009 din 21.09.2011 emis în baza sentinței penale nr.261/2009 din 24.09.2009 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin D.P.nr.3141/20.09.2011 a ÎCCJ.( filele 17-22).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Astfel cum reiese din cuprinsul mandatului de executare nr.223/03.02.2014 emis de Tribunalul Gorj în baza sentinței penale nr.181/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, rămasă definitivă prin decizia penală nr.22/29.01.2014 a Curții de Apel C., contestatorul D. C. V. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea 214/2005 și cu aplicarea art.13 C.penal și art.41-42 C.penal. În temeiul art.85 C.penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr.81/10.03.2011 a Judecătoriei Mediaș, iar în temeiul art.36 alin.1 C.pen., art.34 lit.b C. pen, au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.( fil.18).
De asemenea ,din copia mandatului de executare nr.135/2012 din 12.03.2013 emis de Tribunalul Sibiu în baza sentinței penale nr.86/2012 din 02.07.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr.7/A/2013 din 17.01.2013 a Curții de Apel A. I., definitivă la data de 04.02.2013 prin nerecurare, reiese că petentul D. C. V. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 214/2005 cu aplicarea art.42 alin.2 C.penal.( fil.19,20).
Totodată,din copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.309/2009 din 21.09.2011 emis în baza sentinței penale nr.261/2009 din 24.09.2009 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin D.P.nr.3141/20.09.2011 a ÎCCJ, reiese că petentul D. C. V. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a, b și c C.penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1-5 cu aplic.art.41 alin.2, art.42 C.penal și art.74, art.76 C.penal, precum și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a, b și c C.penal pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 214/2005 cu aplic. art.74, art.76 C.penal. În temeiul art.33, 34 lit.b C.pen., art.35 alin.3 C.pen., au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a, b și c din C.penal( fil.21,22).
Conform disp.art.6 alin.1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special al pedepsei prev.de legea nouă, pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
Potrivit art.187 Cod penal prin pedeapsa prev.de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care încriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În cauză, Tribunalul constată că petentul D. C. V. se află în executarea a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.223/03.02.2014 emis de Tribunalul Gorj, a pedepsei de 4 ani închisoare în baza mandatului de executare nr.135/2012 din 12.03.2013 al Tribunalului Sibiu, precum și în executarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare în baza mandatului de executare al Tribunalului Hunedoara, pentru săvârșirea de infracțiuni în concurs real conform disp. art..33 lit.a C.pen.din anul1968( incident în cauză), întrucât aceste infracțiuni au fost comise înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel cum reiese din copiile mandatelor de executare de la dosarul cauzei. ( filele 17-22).
Se mai constată că petentul D. C. V. nu a solicitat contopirea pedepselor menționate anterior, dar a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile numai în ceea ce privește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale nr.261/2009 din 24.09.2009 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin D.P.nr.3141/20.09.2011 a ÎCCJ.
În raport de această situație de fapt, Tribunalul reține că prin decizia nr.1/14 aprilie 2014 din dosarul nr._ /HP, Înalta Curtea de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Astfel, raportat la decizia nr.1/14 aprilie 2014 pronunțată de ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală( decizie care este obligatorie pentru instanțe ,potrivit dispozițiilor art.477 alin.3 din Codul de procedură penală), aplicându-se regulile de la concursul de infracțiuni potrivit art. 39 alin.1 lit.b din Noul Cod penal, pedeapsa rezultantă se stabilește prin aplicarea pedepsei celei mai grele( ca urmare a reducerii la maximul special prevăzut de legea nouă) la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Din considerentele deciziei nr.1/14 aprilie 2014 pronunțată de ÎCCJ, nu rezultă că în aplicarea legii penale mai favorabile pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, instanța supremă a apreciat că dacă pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente nu au fost mai întâi contopite, nu s-ar aplica mecanismul descris anterior. În consecință ,Tribunalul apreciază că nu are nici un fel de relevanță faptul că nu s-a dispus anterior contopirea pedepselor pentru infracțiunile concurente, întrucât trebuie să se dea eficiență principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile în toate ipotezele în care se constată că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real sau ideal. O interpretare contrară ar însemna eludarea deciziei nr.1/14 aprilie 2014 pronunțată de ÎCCJ
Astfel,în raport de cele expuse, în cauza dedusă judecății, Tribunalul reține următoarele:
Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicate petentului pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea 214/2005 și cu aplicarea art.13 C.penal și art.41-42 C.penal aplicată prin sentința penală nr.181/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, rămasă definitivă prin decizia penală nr.22/29.01.2014 a Curții de Apel C., pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 214/2005 cu aplicarea art.42 alin.2 C.penal, aplicată prin sentința penală nr.86/2012 din 02.07.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr.7/A/2013 din 17.01.2013 a Curții de Apel A. I. ,precum și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 214/2005 cu aplic. art.74, art.76 C.penal, aplicată prin sentința penală nr.261/2009 din 24.09.2009 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin D.P.nr.3141/20.09.2011 a ÎCCJ, sunt inferioare maximului special de 8 ani închisoare prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 214/2005 și respectiv maximului special de 13 ani închisoare prev. de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea 214/2005.
În ceea ce privește pedeapsa de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C.penal alin.1-5 cu aplic.art.41 alin.2, art.42 C.penal și art.74, art.76 C.penal 1969 aceasta ar trebui redusă la maximul special prev. de art.244 alin.1, 2 C.penal, care este de 5 ani închisoare.
În cauza dedusă ,conform tratamentului sancționator de la concursul de infracțiuni prevăzut de art. 39 alin.1 lit.b din Noul Cod penal, petentului ar trebui să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare ( pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.244 alin.1, 2din Noul Cod Penal), la care să se adauge un spor de 1/3 din totalul pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare ( compusă din pedeapsa de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea 214/2005 și cu aplicarea art.13 C.penal și art.41-42 C.penal, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 214/2005 cu aplicarea art.42 alin.2 C.penal precum și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 214/2005 cu aplic. art.74, art.76 C.penal), adică un spor de 3 ani și 2 luni închisoare, în total 8 ani și 2 luni închisoare , pedeapsă care depășește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare stabilită potrivit vechiului Cod Penal.
Întrucât, legea penală mai favorabilă o reprezintă evident dispozițiile C.penal din anul 1969 ,în temeiul art.599 alin.1 rap. la art.598 alin.1 lit.d C.pr.penală, instanța va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de petentul D. C. V.
În temeiul art.275 alin.2 C.pr.penală contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.599 alin.1 rap. la art.598 alin.1 lit.d C.pr.penală, respinge ca nefondată contestația la executare formulată de petentul D. C. M., fiul lui A. și M., născut la data de 13.06.1985, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
În temeiul art.275 alin.2 C.pr.penală obligă contestatorul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, d-nul avocat B. C., conform delegației nr.1610/27.04.2015, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicarea minutei.
Pronunțată în ședința publică de la 06.05.2015, la Tribunalul Argeș-Secția penală.
Președinte,
G. N. I.
Grefier,
A. T. Ianiț
IGN/3ex/20.05.2015
A.I. 07 Mai 2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 769/2015.... → |
|---|
