Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 713/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 713/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 2784/109/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 713
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. F.
Grefier E. E. C.
Ministerul Public, P. de pe lângă Tribunalul Argeș este reprezentat prin procuror M. P..
S-a luat în examinare, spre soluționare, contestația la executare formulată de contestatorul A. S., fiul lui G. și G., născut la data de 09.05.1966 în București, sector 2, domiciliat în București, ., sector 2, CNP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestator avocat N. M. conform delegației de substituire pentru avocat F. D. cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsă fiind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la înregistrarea audio a cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art 369 C.p.p.
Apărătorul contestatorului și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri sau probe de formulat în cauză.
Tribunalul constată contestația la executare în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și să se dispună deducerea perioadei de 91 de zile din mandatul de executare a pedepsei. Arată că a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 357/2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, prin această sentință s-a dispus executarea unei pedepse rezultante din 3 sentințe penale și anume sentința penală 102/2012 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia 245 a Curții de Apel Pitești; s.p.264/2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă printr-o decizie a Curții de Apel și sentința penală nr. 973/2012.
Prin decizia nr. 357 din 22 oct.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a dispus contopirea pedepselor pronunțate prin sentințele penale mai sus indicate, rezultând o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și o amendă de 3000 lei, din care s-a dedus perioada executată, însă începând cu perioada de 15 oct.2012, la zi.
Obiectul contestației îl reprezintă computarea reținerii și arestării preventive de 91 de zile.
Această perioadă de 91 de zile este cuprinsă între 6 decembrie 2000 și 6 martie 2001 a fost o perioadă petrecută în stare de reținere și arest preventiv prin ordonanța de reținere din 6 decembrie 2000 emisă de Poliția sector 4 București și ordonanța din 7 decembrie 2000 emisă de P. de pe lângă Tribunalul București, ulterior prin ordonanța 30 din 30 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în cadrul acestui prim dosar respectiv 6179/P/2000.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile disp.art.88 Vechiul Cod penal prin care a fost reglementată computarea duratei reținerii și arestării preventive, acest text de lege instituie două ipoteze care urmează a fi avute în vedere de către instanța de judecată în cazul în care se face o astfel de solicitare respectiv când condamnatul a fost urmărit sau a fost judecat pentru infracțiuni concurente.
Apreciază că sunt aplicabile disp.art. 88 alin.1 Vechiul Cod penal conform căruia scăderea reținerii și arestării preventive se face și atunci când condamnatul a fost urmărit în mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente chiar dacă pentru unele din ele s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și anume pentru faptele care au determinat reținerea sau arestarea preventivă.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei în perioada 2000-2007 petentul a fost urmărit pentru mai multe infracțiuni concurente. În data de 30 iulie 2007 pentru aceste infracțiuni concurente a fost scos de sub urmărire penală prin ordonanța Parchetului de pe lângă tribunalul București. În cadrul acestei urmăriri penale petentul a fost reținut și arestat preventiv pentru o durată de 91 de zile în perioada 6 decembrie 2000-6 martie 2001.
Apreciază că în cauză sunt incidente disp.art.81 alin.1 întrucât legiuitorul se referă în cadrul acestui text de lege la infracțiuni pentru care cel în cauză a fost reținut sau arestat preventiv sau pentru aceste infracțiuni s-a dispus judecata ori scoaterea de sub urmărire penală. Pentru a se dispune condamnarea și calculul pedepsei în această situație se face trimitere la art.31 alin.1 Vechiul Cod penal însă aceleași dispoziții legale sunt preluate și în noul Cod penal respectiv art.38 alin.1. Pentru a exista concursul de infracțiuni în ceea ce privește Vechiul cod penal, legiuitorul instituie două condiții respectiv o singură persoană să săvârșească două sau mai multe infracțiuni și infracțiunile să fie săvârșite înainte de a exista o condamnare definitivă pentru una dintre ele.
Raportat la această perioadă și anume infracțiunile săvârșite în perioada 2000-2007 și infracțiunile pentru care petentul în cauză a fost condamnat, solicită să se observe că prima condamnare în cauză a intervenit la data de 11 oct.2012, însă această condamnare a intervenit pentru infracțiuni pe care petentul le-a săvârșit în perioada februarie-august 2005, această primă condamnare a fost prin sentința penală 102 pentru aceste fapte februarie-august 2005, însă scoaterea de sub urmărire penală pentru faptele pentru care a fost reținut și arestat au fost săvârșite în perioada 2000, ulterior a doua sentință penală nr. 264 a fost pentru fapte săvârșite în perioada mai 2007, iar ultimele fapte pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr.973 au fost săvârșite în perioada septembrie 2010.
Apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții impuse de lege pentru a se dispune aplicarea dispozițiilor de la concursul de infracțiuni întrucât aceste fapte au fost săvârșite în anul 2000, iar prima condamnare a fost în 11 oct.2012, deci faptele au fost săvârșite așa cum spune textul de lege înainte să fi intervenit condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele.
Totodată solicită a se lua act că inculpatul nu a înțeles să beneficieze de disp.art.541 Cod penal în sensul că nu a formulat o cerere pentru repararea pagubei pentru privare nelegală de liberate deși pentru aceste fapte a fost reținut și arestat 91 de zile, iar ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, s-a demonstrat definitiv și irevocabil că acesta nu se face vinovat de faptele pentru acre a fost urmărit.
Apreciază că se impune din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni să se dispună computarea acestei durate de 91 de zile perioadă în care petentul a fost reținut și arestat preventiv pentru o infracțiune anterioară, infracțiune care este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.
Reprezentanta parchetului apreciază contestația formulată de petent ca fiind nefondată și solicită respingerea acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 18.06.2015, pe rolul Tribunalului Argeș a fost înregistrată sub nr._, contestația la executare formulată de condamnatul A. S..
În fapt, petentul a arătat că prin sentința penală nr. 357/2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a dispus executarea unei pedepse rezultante din 3 sentințe penale și anume sentința penală 102/2012 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia 245 a Curții de Apel Pitești; s.p.264/2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă printr-o decizie a Curții de Apel și sentința penală nr. 973/2012.
Prin decizia nr. 357 din 22 oct.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a dispus contopirea pedepselor pronunțate prin sentințele penale mai sus indicate, rezultând o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și o amendă de 3000 lei, din care s-a dedus perioada executată, însă începând cu perioada de 15 oct.2012, la zi. Petentul solicită computarea reținerii și arestării preventive de 91 de zile.
Această perioadă de 91 de zile este cuprinsă între 6 decembrie 2000 și 6 martie 2001 a fost o perioadă petrecută în stare de reținere și arest preventiv prin ordonanța de reținere din 6 decembrie 2000 emisă de Poliția sector 4 București și ordonanța din 7 decembrie 2000 emisă de P. de pe lângă Tribunalul București, ulterior prin ordonanța 30 din 30 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în cadrul acestui prim dosar respectiv 6179/P/2000.
S-au atașat la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Petentul se află în executarea unei pedepse rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare și 3.000 lei amendă penală, așa cum s-a stabilit prin sentința penală nr. 357/22.10.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 5/13.01.2015 a Curții de Apel C., pentru care s-a emis, de către Tribunalul Gorj, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 468/2014 din 14.01.2015.
Considerăm că prevederile art. 88 din vechiul cod penal, pentru care petentul a formulat prezenta contestație, nu îi sunt aplicabile acestuia și aceasta deoarece faptele pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală s-au comis în concurs cu faptele pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 102/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 245/A/28.04.2014 a Curții de Apel Pitești. Or, prin această ultimă hotărâre instanța de control judiciar a făcut aplicarea dispozițiilor noului cod penal, ca lege penală mai favorabilă ceea ce face ca aceste dispoziții să guverneze toate consecințele ce derivă de aici. Printre acestea și inaplicabilitatea art. 88 cod penal care nu își are corespondent, pentru ipoteza specificată de condamnat, în dispozițiile art. 72 din noul cod penal.
Nu putem lua ca reper în stabilirea pluralității de infracțiuni invocate data soluției Parchetului de pe lângă Tribunalul București deoarece în asemenea cazuri relevanță are data comiterii faptelor imputate. Or, în această privință instanța a avut în vedere că faptele au fost comise de contestator, pe de o parte, în perioada martie – mai 2000, iar pe de altă parte, în perioada februarie – august 2005.
Față de cele de mai sus, în baza art. 597 și 598 cod procedură penală, instanța va respinge contestația la executare formulată de condamnat.
În baza art. 275 alin. 2 cod procedură penală, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de condamnatul A. S., fiul lui G. și G., născut la data de 09.05.1966 în București, sector 2, domiciliat în București, ., sector 2, CNP_, în prezent deținut în penitenciarul Târgu J., ca nefondată.
Obligă contestatorul condamnat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare/pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.06.2015, la Tribunalul Argeș-Secția Penală.
Președinte,
I. F.
Grefier,
E. E. C.
Red. IF/3 ex./10.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 677/2015.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Sentința nr.... → |
|---|
