Omor (art.188 NCP). Sentința nr. 93/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 93/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 834/62/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
-secția penală-
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 93 /S
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ DIN DATA DE 27-03-2015
PREȘEDINTE – A. C. T.
GREFIER - C. T.
Cu participarea procurorului –A. I. - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării cererii de revizuire formulată de către condamnații I. G. și V. P. M., privind sentința penală nr. 161/S/4.04.2003 a Tribunalului B..
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 25-03-2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 27-03-2015 .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Cererea condamnaților I. G. și V. P. M. a fost întemeiată pe dispozițiile art 453 lit a) Cod procedură penală și vizează revizuirea sentinței penale nr. 161/S/4.04.2003 a Tribunalului B. prin care au fost condamnați la o pedeapsă de 20 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de “omor deosebit de grav“.
În ceea ce privește istoricul situației juridice a condamnaților din actele dosarului atașat rezultă că sentința penală a rămas definitivă la 28.11.2012, prin decizia penală nr. 3911 din 28.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul formulat de P. de pe lângă Curtea de Apel B., împotriva deciziei penale nr. 1/..2012 a Curții de Apel B., s-a casat în parte sentința penală nr. 161/S din 04.04.2003 a Tribunalului B. și decizia penală nr. 1/..2012 a Curții de Apel B., numai în ceea ce privește perioada dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului I. G., rejudecând deduce din pedeaps aplicată inculpatului I. G. prevenția de la 5.02.2002 până la 17.10.2003 și de la 05.05.2004 la 23.05.2008. S-au menținut restul dispozițiilor; s-au respins recursurile formulate de către inculpați. Prin decizia penală nr. 1/..2012 a Curții de Apel B., s-au admis apelurile declarate de către inculpații V. P. M. și I. G. împotriva sentinței penale nr. 161/S din data de 4 aprilie 2003 a Tribunalului B., pe care o desființează sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților V. P. M. și I. G., al conținutului pedepsei accesorii și al dispozițiilor de restituire a unor mijloace materiale de probă.
În motivarea cererii de revizuire în esență condamnații I. G. și V. P. M. fac o analiză a probelor administrate și critică starea de fapt reținută de instanțe făcând propriile aprecieri asupra fiecărui element probator existent în dosar, iar în final au solicitat atașarea la dosarul cauzei a unor probe administrate de către poliția elenă imediat după săvârșirea faptei – respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații ale martorilor eleni, a martorului I. I., au solicitat audierea martorei B. M. care ar avea cunoștință de implicarea victimei în rețeaua de călăuze, ar putea clarifica depoziția martorului I. I. și au mai solicitat verificarea depoziției părții civile dar și constatarea săvârșirii de către aceasta a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma admisibilității în principiu tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 453 Cod procedură penală revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Potrivit art 459 Cod procedură penală, instanța sesizată cu judecarea unei cereri de revizuire examinează admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, verificând dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
De esența unei cereri de revizuire este redeschiderea procedurilor în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice dacă se constată incidența vreunuia dintre cazurile prevăzute de lege.
Din motivarea cererii de revizuire rezultă că revizuientul condamnat V. P. M. critică interpretarea dată probelor administrate în cauză de instanțe atât la fond, cât și cu ocazia judecării în fața instanței de control judiciar. Din actele dosarului rezultă că inculpatul Măzărean I. a susținut aceleași aspecte și în cadrul procedurilor desfășurate împotriva sa și care s-au finalizat cu condamnarea sa. În prezenta cauză, condamnatul nu solicită administrarea unor noi probe pentru a dovedi existența unor situații necunoscute de instanțe la momentul judecării sale, nefiind de altfel incident niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Practica și literatura juridică în materie a relevat constant că este inadmisibil ca, pe calea unei cereri de revizuire, să se prelungească probatoriul efectuat într-o cauză penală - în care a fost pronunțată o hotărâre ce se bucură de autoritate de lucru judecat - pentru fapte ce au fost anterior stabilite de către o instanță de judecată.
În caz contrar, prin administrarea unor noi probe pe calea revizuirii fără a fi vorba de “fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei” în înțelesul art. 453 al. 1 lit. a Cod procedură penală, s-ar crea o puternică instabilitate relativ la hotărâri penale definitive și ar fi afectată însăși rațiunea și finalitatea revizuirii – ce constă în înlăturarea unor erori judiciare – care trebuie să se circumscrie unor limite restrictive pentru a nu se obține cu ușurință desființarea unor hotărâri judecătorești care au obținut autoritate de lucru judecat.
Față de cele expuse tribunalul constată că cererea condamnatului V. P. M. apare ca neîntemeiată - probele solicitate nefiind probe noi în sensul art. 453 al. 1 lit. a Cod procedură penală - drept pentru care va fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește cererea condamnatului I. G. aceasta apare ca fiind inadmisibilă raportat la dispozițiile art 464 Cod procedură penală potrivit cărora o cerere de revizuire formulată pentru aceleași motive nu poate fi formulată.
Astfel, din verificările efectuate în sistemul Ecris rezultă că revizuentul condamnat a sesizat Tribunalul B. cu o cerere de revizuire care a făcut obiectul dosarului penal nr._ și care a fost soluționată prin sentința penală nr.24/2014 a Tribunalului B., sentință din ale cărei considerente rezultă că motivele invocate de acesta sunt identice cu cele expuse în prezenta cerere.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de revizuire formulată de către condamnații I. G. ( născut la 18.02.1973) și V. P. M., (născut la data de 05.05.1973), în prezent deținuți la Penitenciarul Miercurea C. privind sentința penală nr. 161/S/4.04.2003 a Tribunalului B..
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă condamnații la plata către stat a sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 27.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. T. C. T.
Red AT /31-03-2015
Tehnored CT/31-03-2015
5 ex
| ← Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 76/2015.... | Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 94/2015.... → |
|---|
