Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 940/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 940/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 21656/212/2013/a2
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
- DECIZIA PENALĂ NR.940 –
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
PREȘEDINTE – E. G.
JUDECĂTORI – C. D.
- L. I. B.
GREFIER – D. V.
Cu participare PROCUROR – Grațiela L.
S-a luat în examinare recursul penal promovat de inculpatul A. A. - fiul lui C. și G., născut la data de 07.08.1994 în C., CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat A. A., în stare de deținere asistat de apărător desemnat din oficiu L. M., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat L. M., având cuvântul pentru recurentul inculpat A. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând, să nu se mențină față de inculpat măsura arestării preventive.
Solicită a se constata că judecata se poate desfășura în continuare în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate, raportat la activitatea infracțională ce i se reține în sarcină sub forma complicității, dar și la poziția procesuală adoptată de acesta.
De asemenea, se impune a fi avut în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, chiar dacă a mai săvârșit în minorat fapte de natură penală, acest lucru neatrăgând însă starea de recidivă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul A. A., apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că sunt în continuare îndeplinite în cauză condițiile prev. de art. 143 cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice, de natură să convingă un observator obiectiv, că inculpatul ar fi săvârșit fapta de complicitate la furt calificat.
Consideră că în prezent nu este oportună punerea în libertate a acestuia, raportat la circumstanțele personale (din fișa de cazier judiciar rezultă că a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie), dar și la circumstanțele reale în care se reține comiterea faptei (pe timp de noapte, prin efracție).
Recurentul inculpat A. A., în ultim cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său, precizând că dorește să fie judecat în libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 13.09.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, s-a dispus:
În baza art 300ind. 2 alin. 1 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 1 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. A..
În baza art 300ind. 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 3 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A. A., fiind respinsă cererea formulata de avocatul inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra inculpatului A. A. planează suspiciunea rezonabilă că în data de 19/20.07.2013, în jurul orei 01:30, aflându-se pe . . sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria C., ar fi asigurat paza locului în timp ce inculpatul minor I. MENDERIS ar fi spart geamul portierei stânga față al autoturismului marca Audi A 6 cu număr de înmatriculare_, proprietatea PORCHE LEASING IFN S.A., al cărui utilizator este numitul C. Ș. B., iar din interior ar fi sustras monedă divizionară în lei și euro, o pereche de ochelari de soare marca Rayban, un modulator FM. Se constatată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f C. proc. pen., subzistă și în prezent în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care acesta este trimis in judecată, este peste limita minimă, aceea de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. existând probe și indicii temeinice, de natură să convingă un observator obiectiv că inculpatul ar fi săvârșit fapta de complicitate la infrațiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată, respectiv: proces verbal de depistare, proces verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare, declarațiile inculpaților A. A. și I. Menderis.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, în legătură cu acest aspect trebuie precizat că sintagma pericol pentru ordinea publică desemnează o stare și nu un fapt ce ar putea periclita în viitor după punerea în liberate a inculpatului normala desfășurare a unui segment de relații sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv relațiile sociale referitoare la patrimoniul persoanei.
Pericolul concret pentru ordinea publică, chiar dacă s-a diminuat prin trecerea timpului nu s-a diminuat suficient ca să justifice, la acest moment, punerea în libertate a inculpatului.
Totodată, referitor la circumstanțele reale în care se reține de către procuror prin actul de sesizare că inculpatul ar fi comis infracțiunea de a cărei comitere este acuzat, din urmarea produsă, din reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte care încalcă relațiile sociale ce ocrotesc patrimoniului persoanei, circumstanțele personale ale inculpatului care în minorat a suferit o condamnare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, instanța apreciază că, la acest moment procesual, nu este oportună punerea în libertate a inculpatului.
În consecință, ținând seama de împrejurarea că fapte de genul celor ce i se impută inculpatului au o frecvență mare în ultima perioadă, având un puternic impact negativ în societate, instanța reține că la acest moment procesual, din elementele dosarului există date din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța va respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive luată față de inculpat, întrucât caracterul justificat al măsurii arestării preventive reiese din necesitatea asigurării desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare ce se derulează împotriva acestuia și pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de către inculpat, de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, constată că la acest moment procesual, nu este oportună punerea în libertate a acestuia, mai ales că așa cum reiese din copia de pe cazierul judiciar aflat la fila 29 dosar instanță, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la 2 ani și 4 luni închisoare iar modalitatea de executare a acesteia, respectiv suspendarea sub control judiciar nu a fost de natură să modifice atitudinea inculpatului îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite de legea penală, acesta reiterând comportamentul infracțional.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, care a criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie, criticile aduse incheierii fiind consemnate in practica.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate în raport de motivele de recurs expuse, cât și din oficiu conform art.3856 al.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr12245/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I. Menderis, sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g și i C.p, cu aplicarea art. 75 alin. 1 din codul penal, reținându-se în sarcina sa că la data de 19/20.07.2013, în jurul orei 01:30, aflându-se pe . . sediului Parchetului de pe lângă Judecătoria C., ar fi asigurat paza locului în timp ce inculpatul minor I. MENDERIS ar fi spart geamul portierei stânga față al autoturismului marca Audi A 6 cu număr de înmatriculare_, proprietatea PORCHE LEASING IFN S.A., al cărui utilizator este numitul C. Ș. B., iar din interior ar fi sustras monedă divizionară în lei și euro, o pereche de ochelari de soare marca Rayban, un modulator FM.
S-a apreciat că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de complicitate la furt calificat ,fiind totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p. privind limita de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se fac cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate.
Această măsură a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de către instanța de fond, fiind menținută de mai multe ori până în prezent.
Se constată astfel că prima instanța a realizat o analiză obiectivă a situației inculpatului, stabilind în mod echilibrat faptul că se impune menținerea privării de libertate a acestuia.
Din analiza mijloacelor de probă administrate până la acest moment procesual, se constată că subzistă nemodificate temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri privative de libertate față de inculpat, existând indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că a comis o faptă penală cu un ridicat grad de pericol social, faptă pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Necesitatea protejării ordinii publice este actuală având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gravitatea faptei și modalitatea de comitere a acesteia – din urmarea produsă, din reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte care încalcă relațiile sociale ce ocrotesc patrimoniului persoanei, circumstanțele personale ale inculpatului care în minorat a suferit o condamnare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, instanța apreciază că, la acest moment procesual, nu este oportună punerea în libertate a inculpatului.
Față de aspectele prezentate anterior, Tribunalul constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă nemodificate, neexistând până în acest moment procesual elemente noi care să justifice punerea în libertate a acestuia, ocrotirea ordinii publice fiind prioritară și prevalând intereselor personale, iar o măsură preventivă mai blândă, cum ar fi cea a obligării de a nu părăsi localitatea, nu ar fi de natură a satisface necesitatea desfășurării procesului în condiții normale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod Pr. Penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul A. A., împotriva Încheierii din data din 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul penal nr._ 13.
Văzând si art. 192 alin 2 cod procedură penală, art. 189 cod procedură penală, va obliga pe recurentul – inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu, catre Baroul Constanta, av. Lutu M., sumă ce se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod procedură penală
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat A. A. - fiul lui C. și G., născut la data de 07.08.1994 în C., CNP_, împotriva Încheierii din data din 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul penal nr ._ 13.
În baza art. 192 alin 2 cod procedură penală, art. 189 cod procedură penală;
Obligă pe recurentul – inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu, catre Baroul Constanta, av.Lutu M., sumă ce se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată astăzi în ședință publică, azi 17.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. G. C. D. L. I. B.
GREFIER,
D. V.
Red. Înch. Fond A.B. A.
Red./tehnored. Dec. Jud. C.D.
3 ex./19.09.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... |
|---|
