Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 97/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 5369/318/2013
Cod Operator 2442
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
Decizia Nr. 97/2013
Ședința publică de la 05.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. B.
Judecător D. P.
Judecător R. I.
Grefier E. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul S. A. împotriva încheierii nr. 25 din data de 03.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat S. A., asistat de avocat din oficiu M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat M. I., pentru recurentul inculpat S. A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de recurentul inculpat, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1602 alin. 2 C.pr.pen., că nu există date că ar putea săvârși infracțiuni de același gen și că dorește să se împace cu partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că încheierea instanței de fond este temeinică și legală, iar dacă ar fi lăsat în libertate inculpatul ar avea posibilitatea să altereze probatoriile administrate și să îngreuneze urmărirea penală
Recurentul inculpat S. A., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr. 25 din 03.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. A., fiul lui V. și M., născut la data de 11.08.1994, în Bumbești-J., domiciliat în Bumbești-J., ., județul Gorj, CNP_, deținut în Arest IPJ Gorj.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin ordonanța din data de 28.03.2013 P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. A., pentru infracțiunile indicate în propunerea de arestare preventivă.
Prin ordonanța din data de 27.03.2013 s-a dispus de către IPJ Gorj – Poliția Municipiului Tg-J. reținerea inculpatului S. A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 27.03.2013, ora 16:45.
Prin referatul nr.1910/P/2012 din 28.03.2013 înaintat Judecătoriei Târgu-J., s-a propus arestarea preventivă a inculpatului S. A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 189 alin 1 și 2, art. 197 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 33 lit a C.pen.
S-a reținut că: prin plângerea adresată organelor de cercetare penală, partea vătămată minoră C. Ș. A., a solicitat efectuarea de cercetări față de inculpatul S. A., arătând că în noaptea de 26/27.03.2013, acesta a lipsit-o ilegal de libertate, împiedicând-o să părăsească o garsonieră în care o condusese cu forța, situată pe . prin folosirea de amenințări și acte de violență a constrâns-o să întrețină cu acesta patru raporturi sexuale.
Prin încheierea nr. 30/28.03.2013 a Judecătoriei Tg-J. pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus arestarea inculpatului S. A. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 28.03.2013 și până la data de 25.04.2013, încheierea rămânând definitivă prin încheierea penală nr. 15/01.04.2013 a Tribunalului Gorj .
Ca stare de fapt s-au reținut atât la urmărirea penală cât și în cursul judecății următoarele:
Minora a intrat într-o relație de prietenie cu inculpatul S. A., în prezent acesta având vârsta de 18 ani și fiind elev la Grupul Școlar Auto T. V. din Tg-J., în urmă cu doi ani, iar în această perioadă, inculpatul a mai exercitat acte de violență asupra părții vătămate, fiind o fire agresivă, fapt ce a determinat-o pe mama minorei să sesizeze aceste aspecte organelor de poliție, aceasta rezultând și din adresa nr._/21.09.2012 prin care IPJ Gorj îi aduce la cunoștință numitei D. M., mama minorei, că S. A. a fost chemat la sediul poliției, unde i s-a pus în vedere să evite orice comportament violent și dăunător față de C. Ș. A..
S-a reținut că în timpul acestei relații de prietenie, mai exact în urmă cu aproximativ un an de zile, părțile au început să aibă relații intime, mergând împreună la diferite genuri de distracții.
Datorită atitudinii violente și impulsive a inculpatului, în data de 12.03.2013, minora a rupt relația de prietenie cu acesta, fiindu-i teamă pentru integritatea sa fizică.
Până în data de 26.03.2013, minora a mai fost contactată de inculpat pe telefonul mobil, acesta cerându-i în mod insistent să reia relația de prietenie, făcând afirmații de genul „tu nu știi ce e cu tine pe lumea asta”.
S-a mai reținut că în data de 26.03.2013, în jurul orelor 17:30, minora a ieșit în oraș împreună cu o colegă de liceu și prietenul acesteia, însă a fost contactată pe telefonul mobil de inculpat, care i-a cerut în mod insistent să se întâlnească pentru a purta o discuție.
După mai multe refuzuri ale minorei, aceasta a acceptat să se întâlnească cu inculpatul într-un loc public, respectiv în parcarea din fața Hotelului Gorj și în urma unor discuții contradictorii, S. A. i-a cerut să urce într-un autoturism taxi parcat în apropiere, pentru a continua discuțiile al garsoniera unui prieten de-al său.
Deși minora a refuzat să îl însoțească pe inculpat, acesta a devenit tot mai insistent, începând să o tragă de mână pentru a o conduce cu forța în autoturismul taxi, aspect ce a fost observat și de conducătorul auto, care i-a zis „las-o, mă, dacă nu vrea să meargă”.
Cu toate acestea, inculpatul a continuat activitatea infracțională, a deschis portiera din partea dreaptă sparte a autoturismului și i-a cerut minorei să urce pe bancheta din spate, însă aceasta a refuzat, motiv pentru care S. A. a prins-o cu mâinile de gât și de gură și a împins-o în mașină, acesta așezându-se lângă ea.
Locul dreapta față a fost ocupat de prietenul inculpatului, martorul B. M..
În drum spre garsonieră, inculpatul i-a cerut taximetristului să oprească în zona magazinului Parângu, unde a purtat o discuție cu martorul R. C., acesta din urmă încredințându-i cheia de la locuință.
Aici, partea vătămată a încercat să coboare din taxi, însă a fost amenințată de inculpat, spunându-i să nu îndrăznească să iasă din mașină pentru că îi va face mult rău.
Când au ajuns în blocul de garsoniere de pe . partea vătămată au urcat singuri în încăpere și chiar dacă minora a refuzat inițial, aceasta a fost convinsă de S. A. pe un ton amenințător „păi nu faci ce vrei tu”.
Martorul B. M., văzând agresivitatea de care dă dovadă prietenul său, a refuzat să urce în garsonieră, plecând spre căminul Liceului nr. 2, iar în jurul orelor 19:00 - 19:30, inculpatul a introdus cu forța partea vătămată în garsonieră, după care a încuiat ușa de acces, a scos cheia din yală și a ținut-o asupra sa, astfel încât minora să nu poată părăsi încăperea într-un moment de neatenție al său.
Inițial, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, după care i-a cerut minorei să reia relația de prietenie cu el, dar când a primit un răspuns negativ din partea acesteia, a început să devină violent, lovind-o cu palmele peste față, cu pumnii și picioarele în zona toracelui și trăgând-o de păr.
Tot atunci, inculpatul a întins-o pe minoră pe podeaua garsonierei și a început să o joace cu picioarele, după care a sunat pe R. C. și I. C., prietenii săi, cerându-le să vină și ei la garsonieră, pentru că are o femeie cu care se pot întreține relații sexuale.
În jurul orei 20:30, în locuință și-au făcut apariția cei doi martori, ușa fiindu-le deschisă de inculpat, care a avut grijă să o asigure din nou cu încuietoarea, ținând cheia asupra sa.
În această perioadă, minora era apelată în mod repetat de mama sa, iar la un moment dat, deși îi interzisese să răspundă la telefon, inculpatul i-a cerut să îi răspundă și să îi spună mamei sale că este prin oraș, la plimbare, împreună cu prietena sa.
Deși îi solicita în mod repetat inculpatului să o lase să părăsească garsoniera, partea vătămată a fost refuzată de acesta, mai mult decât atât, luându-i telefonul pentru a nu mai putea contacta alte persoane și lovind-o din nou cu pumnii și picioarele în zona capului.
În momentul când inculpatul o agresa fizic pe minoră, acesta i-a dat telefonul personal martorului R. C., cerându-i să filmeze actele de agresiune, spunând că o să posteze filmulețul pe rețeaua de socializare Facebook, pentru a fi vizionate de toată lumea și pentru a o pune într-o situație umilitoare.
Ulterior, inculpatul a sunat pe martorul N. V., cerându-i să vină cu 5 prieteni la garsonieră, întrucât are o femeie cu care se pot întreține relații sexuale.
După aproximativ 20 de minute, în încăpere și-au făcut apariția martorii N. V. și B. M., iar după ce le-a deschis ușa, inculpatul a avut grijă să o asigure din nou cu încuietoare, astfel încât partea vătămată să nu poată pleca.
La un moment dat, văzând situația în care se află partea vătămată, martorul N. i-a făcut semn din cap să plece, însă aceasta i-a răspuns în același fel că îi este frică și i-a arătat că ușa este închisă.
Când minora i-a cerut inculpatului însă o dată să o lase să părăsească garsoniera, acesta a refuzat-o, devenind violent și lovind-o cu palmele peste față.
Pentru a crea o stare de temere și mai mare asupra minorei și pentru a o pune într-o situație umilitoare față de prietenii săi, inculpatul S. A. a ieșit din garsonieră la un moment dat, spunându-le acestora că pot să facă ce vor cu ea.
Profitând de faptul că ușa de la garsonieră era deschisă, minora și-a luat geaca și a părăsit în grabă încăperea, însă la colțul blocului a fost așteptată de inculpat, care a prins-o de mână și a dus-o cu forța pe scări, până în locuință.
După orele 00:00, când cei patru martori au părăsit garsoniera, inculpatul a închis din nou ușa cu cheia și a întreținut prin constrângere raport sexual cu partea vătămată.
După câteva minute, inculpatul a dorit să aibă din nou raport sexual, dar pentru că minora a refuzat, a început să o lovească cu pumnii în torace și în zona feței și a constrâns-o în cele din urmă să aibă un nou raport sexual cu el.
Tot atunci, inculpatul a mușcat de piept minora, creându-i o leziune în acea parte a corpului.
Până în jurul orei 01:00, minora a fost apelată de mai multe ori pe mobil de mama sa, dar aceasta nu a putut răspunde, deoarece telefonul se afla în posesia inculpatului.
Până în jurul orei 04:00, inculpatul S. A. a constrâns minora să mai întrețină două raporturi sexuale, situație în care aceasta, aflându-se în imposibilitatea de a se apăra și de a prăsi garsoniera nu a mai putut să se împotrivească.
În intervalul orar 04:00 - 07:00, inculpatul i-a cerut părții vătămate să doarmă cu el în patul din garsonieră, iar dimineața, la sosirea prietenilor săi, R. și I., i-a permis acesteia să plece acasă.
Atunci, minora i-a relatat cele întâmplate mamei sale, fiind sesizate organele de poliție.
Arestarea preventivă a fost dispusă considerându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1491 C.pr.pen., art. 143 C.pr.pen. și art. 148 lit f C.pr.pen., ambele infracțiuni fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului ar spori sentimentul de insecuritate în rândul comunității, ar fi percepută ca o lipsă de reacție a autorităților față de manifestări antisociale și că în plus privarea temporară de libertate a inculpatului constituie și o garanție a bunei desfășurări a procesului penal.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost admisă în principiu prin încheierea din ședință publică din data de 03.04.2013.
Analizând încheierea prin care s-a instituit măsura preventivă, instanța de fond a constatat că temei al privării de libertate a fost art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., și anume infracțiunile săvârșite fiind pedepsite de lege cu pedeapsa mai mare de 4 ani, că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind modalitatea săvârșirii faptelor și numărul actelor materiale, coroborate cu celelalte elemente de anchetă.
Potrivit art. 1601 C.pr.pen. inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate sub control judiciar pe tot parcursul procesului penal, iar conform textului următor liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani
Indiscutabil, pedepsele pentru infracțiunea pentru care inculpatul S. A. a fost arestat preventiv, sunt mai mici de 18 ani, condiție de care altfel a fost analizată cu ocazia examinării admisibilității în principiu a cererii însă, după cum se poate observa alineatul 1 al art. 1602 C.pr.pen. cuprinde sintagma „se poate acorda” rezultând că instituția nu operează automat odată fiind întrunite condițiile admisibilității.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege mai prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărul prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
De menționat că toate „datele” la care face referire norma anterioară, au devenit de fapt probe și mijloace de probă în procesul penal, în cauză punându-se în mișcare acțiunea penală.
Extrăgând din starea de fapt expusă anterior, a rezultat faptul că acțiunile de lipsire de libertate și viol au fost exercitate pe fondul unui comportament violent și anterior la adresa părții vătămate, inculpatul expunând-o și la presiuni psihice și anulând toate posibilitățile de apărare ale acesteia, inclusiv fuga, încuind ușa de acces cu o cheie pe care a purtat-o asupra sa și luându-i telefonul mobil, mijloc prin care partea vătămată ar fi putut comunica.
A mai reținut instanța că inculpatul a considerat că presiunile psihice exercitate asupra părții vătămate sunt insuficiente, acestea fiind suplimentate cu violențe fizice, ce au produs leziunile descrise în certificatul medico legal nr. 520/28.03.2013 al S.M.L.
Faptul că inculpatul a întreținut mai multe raporturi sexuale nefinalizate cu partea vătămată, a îndreptățit instanța să considere că acesta a procedat ca atare nu neapărat pentru a împiedica o sarcină nedorită, ci pentru a evita crearea de probe biologice, ce ar fi putut evidenția actul sexual neconsimțit, aceasta coroborându-se cu comportamentul anterior, în sensul folosirii violențelor fizice și psihice, înlăturarea oricăror posibilități de scăpare ale părții vătămate ori comunicării acesteia cu exteriorul, la care se adaugă și înregistrările efectuate cu telefonul mobil și ulterioarele amenințări cu postarea acestora pe internet.
Astfel, instanța de fond a apreciat că nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar solicitată de inculpat, din rațiunea de a-l împiedica să săvârșească și alte infracțiuni, dar și din aceea că în această etapă de instrumentare este posibilă o alterare a probelor neconsolidate până în prezent și referitor cel puțin la intenția inculpatului de a o supune pe partea vătămată unui viol în grup ori doar de a neutraliza psihic victima.
Oricum, violențele anterioare, comportamentul primar, total imoral în condițiile în care partea vătămată îi fusese prietenă, folosirea violenței fizice, umilirea de față cu prietenii săi, toate pe fondul consumului de alcool, în paralel cu nesinceritatea în declarații, au determinat instanța de fond să considere că inculpatul este apt, în condițiile în care ar avea posibilitatea, să dilueze probatoriile și să îngreuneze urmărirea penală, condiții în care s-a apreciat că în cauză își găsesc incidența dispozițiile art. 1602 alin. 2 C.pr.pen., datele și probele astfel coroborate inducând presupunerea rezonabilă că lăsat în libertate inculpatul S. A. poate săvârși ale infracțiuni și poate zădărnici aflarea adevărului.
În consecință, în baza art. 1608a alin 6 C.pr.pen. instanța de fond a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. A..
Împotriva încheierii susmenționate a declarat recurs inculpatul care, prin apărătorul său, a susținut că sunt îndeplinite cerințele art. 1602 C.pr.pen. pentru a fi liberat provizoriu sub control judiciar, întrucât nu există date din care să rezulte ca acesta ar încerca să săvârșească alte infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, că dorește să se împace cu partea vătămată și nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, solicitând astfel admiterea recursului, casarea încheierii, pe fond admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar.
Recursul este nefondat și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va fi respins în lumina următoarelor considerente:
Examinând încheierea recurată prin prisma motivului de recurs cât și din oficiu, se constată că aceasta este temeinică și legală.
În urma examinării pe fond a cererii prima instanța a reținut în mod corect că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care nu s-au schimbat, subzistând în continuare cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 1602 alin. 2 C.pr.pen. până în prezent există date că inculpatul ar putea comite și alte infracțiuni și că în această etapă a procesului penal este posibilă o alterare a probelor neconsolidate până în prezent.
În cauză punerea în libertate sub control judiciar nu se justifică însă din punct de vedere al gravității faptei, deși gravitatea unei acuzații nu este prin sine însăși un motiv pertinent și suficient pentru a justifica privarea de libertate.
În speță, gravitatea faptelor reflectă pericolul concret pentru ordinea publica și reiese din împrejurările concrete ale comiterii faptelor, din comportamentul primar și imoral al inculpatului, acesta folosind violența fizică, dar și psihică asupra părții vătămate, pe care a umilit-o de față cu prietenii săi, obligând-o să stea în genunchi și propunându-le celor prezenți să întrețină relații intime cu ea, în condițiile în care partea vătămată îi fusese prietenă, toate pe fondul consumului de alcool, coroborate cu nesinceritatea în declarații, dar și din modalitatea de comitere, inculpatul profitând de starea părții vătămate care, pe parcursul a câteva ore, cât timp s-a aflat în locuință împreună cu inculpatul, s-a aflat sub imperiul constrângerii, determinată de multitudinea actelor de agresiune exercitate cu intermitență de autor, voința sa fiind înfrântă, astfel încât nu a avut nici un moment posibilitatea reală de a pleca și orice act de rezistență sau de opoziție din partea acesteia ar fi fost inutil.
Fiind îndeplinite și subzistând temeiurile avute în vedere la luare măsurii arestării preventive, constată mai departe instanța că punerea în libertate a recurentului inculpat, chiar sub control judiciar, ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere și indignarea pe care fapta săvârșită a produs-o în rândul comunității.
De aceea, conchide instanța de recurs că în mod temeinic a apreciat instanța de fond prin încheierea recurată că buna desfășurare a procesului penal în cauză ar fi împiedicată prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În această privință CEDO admite că prin gravitatea lor deosebită, prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
În acest sens menționăm că prin decizia nr. 17/2011 Î.C.C.J. București a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțând următoarea soluție: „instanța de judecată în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului sau inculpatului”.
În considerarea celor expuse, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și ca atare recursul urmează să fie respins ca nefondat în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.;
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. A. împotriva încheierii nr. 25 din data de 03.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul inculpat la 140 lei cheltuieli judiciare statului, dintre care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.04.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte,Judecător,Judecător,
T. B. D. P. R. I.
Grefier,
E. C.
Red. T.B.
Tehnored. E.C.
Jud. fond M. M.
3 ex./05 Aprilie 2013
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 202/2013.... |
|---|
