Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 202/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 3472/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 202/2013
Ședința publică de la 01 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. I.
Judecător D. P.
Judecător T. B.
Grefier L.-L. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul O. G. împotriva sentinței penale nr. 849 din 25.04.2013 pronunțată Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat O. G., asistat de apărător ales, avocat Clima L. și intimatul parte civilă T. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost ascultat recurentul inculpat O. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul:
Apărătorul ales, avocat Clima L. pentru recurentul inculpat O. G. a arătat că din probele administrate nu rezultă cert săvârșirea faptei, din cei patru martori ascultați doar unul singur, respectiv martora T. M. a declarat că a aplicat lovituri părții vătămate, iar martorul V. N. în momentul în care s-au îmbrâncit s-a interpus între cei doi, inculpatul fiind mușcat de unul din câinii inculpatului. A mai arătat că între soții O. și soții T. există litigii pe rolul instanțelor de judecată. Invocând principiul in dubio pro reo, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și achitarea inculpatului.
Intimatul parte civilă T. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că nu poate fi înlăturată declarația soției părții vătămate, respectiv martora T. M. întrucât ar trebui înlăturate și declarațiile celorlalți martori, iar susținerea că partea vătămată a fost mușcată de un câine este înlăturată de certificatul medico-legal din care rezultă că loviturile sunt provocate urmare a unui corp dur și de un corp dur. Instanța de fond a administrat și apreciat corect probatoriul și a solicitat respingerea recursului inculpatului ca nefondat.
Apărătorul ales, avocat Clima L. pentru recurentul inculpat O. G. arată că numai martora T. M. a declarat că inculpatul a avut în mână o bâtă de baseball, ceilalți trei martori nedeclarând în acest sens.
Recurentul inculpat O. G. a solicitat admiterea recursului, întrucât este nevinovat, partea vătămată fiind mușcată de un câine.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 849 din 25.04.2013 pronunțată Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art. 180 alin(2) C.pen. cu aplicarea art. 63 ind. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul O. G., fiul lui M. și M., ns. la data de 19.10.1959, în ., cu domiciliul în Municipiul Pitești, ., jud. Argeș, CNP_, la o pedeapsă de 1500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra părții vătămate T. M..
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind 1 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii penale.
În baza art. 193 alin(1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate T. M. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 191 alin(1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către Stat.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 7231/P/2011, înregistrat sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O. G., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin(2) C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. a reținut că prin plângerea adresată organelor de cercetare penală din cadrul Poliției Mun. Tg J., partea vătămată T. M. a sesizat că în ziua de 06.12.2011, aflându-se pe raza municipiului Tg-J., în interes de serviciu, a fost agresat fizic și amenințat cu moartea de învinuitul O. G., suferind leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Printr-o altă plângere adresată organelor de cercetare penală, persoana vătămată T. M.-C. a sesizat faptul că în ziua de 06.12.2011, învinuitul O. G. a refuzat să îi restituie două containere tip birou pe care i le împrumutase anterior, împrejurare în care acesta i-a adresat amenințări cu moartea și acte de violență.
Prin ordonanța din data de 30.03.2012, dosarul nr. 7233/P/2011 a fost conexat la dosarul nr. 7231/P/2011.
Astfel, în urma cercetărilor efectuate în legătură cu fapta sesizată, s-a constatat că învinuitul O. G. este nașul de cununie al părților vătămate T. M.-C. și T. M., fiind totodată și asociat cu acesta din urmă în cadrul ., iar în dimineața zilei de 06.12.2011, partea vătămată T. M. a ajuns pe raza municipiului Tg-J., împreună cu fosta soție T. M. C., cu scopul de a-i preda două containere tip birou, ce se aflau amplasate la punctul de lucru al . din Tg-J., situat pe . și care erau folosite de acesta și asociatul său O. G., partea vătămată și fosta soție a părții vătămate, înștiințându-l anterior, printr-o adresă, pe învinuitul O. G. că în data de 06.12.2011, se vor prezenta la punctul de lucru al societății din Tg-J., pentru ridicarea containerelor.
În consecință, părțile vătămate au așteptat în curtea societății împreună cu martora G. A. până la sosirea învinuitului O. G., acesta din urmă venind însoțit de martorul V. N..
S-a mai reținut în actul de sesizare a instanței că pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că între părți au existat discuții contradictorii cu privire la cele două containere tip birou, împrejurare în care învinuitul prin surprindere, 1-a lovit cu pumnul în față pe T. M., în aplanarea conflictului intervenind martorul V. N. și cu toate că învinuitul era ținut în brațe de acest martor, totuși a reușit să îi mai aplice lovituri părții vătămate în glezna piciorului stâng și văzând actele de agresiune la care este predispus învinuitul, partea vătămată, împreună cu fosta soție, au reușit să plece de la fața locului cu un autoturism.
În continuare, s-a mai reținut că în aceeași zi partea vătămată T. M. s-a deplasat la SML Gorj, unde i s-a eliberat certificatul medico legal nr. 1430/06.12.2011, care concluzionează că acesta a suferit leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur și zgâriere, necesitând pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața să îi fi fost pusă primejdie.
În timpul urmăririi penale, învinuitul a negat săvârșirea faptei, susținând că leziunile pe care partea vătămată le prezenta la nivelul gleznei piciorului stâng sunt ca urmare a mușcăturii unui câine.
Susținerile învinuitului au fost infirmate prin adresa nr. 1334/23.07.2012 a SML Gorj, care completează CML nr. 1430/06.12.2011, în sensul că leziunile traumatice de la nivelul gleznei și gambei piciorului stâng s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur și întrucât nu există amprentă canină, nu poate exista niciun argument medico-legal pentru mușcătura animală.
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarații învinuit; declarații parte vătămată; declarații martori; certificat medico-legal nr. 1430/06.12.2011 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj; proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că, în faza de urmărire penală, partea vătămată T. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, însă la termenul de judecată de la data de 04.04.2013, după citirea actului de sesizare, partea vătămată a formulat o cerere de constituire parte civilă în procesul penal, cerere pe care instanța, după ce a pus-o în discuția părților și a reprezentantului Ministerului Public, a respins-o ca tardiv formulată.
Fiind audiat de instanță, inculpatul a negat faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 6.12.2012, la punctul de lucru al societății administrate de părți, situat în Tg-J., ., jud. Gorj, motivat de neînțelegerea cu privire la restituirea a două containere, pentru care martorul T. M. C. l-a notificat pe inculpatul O. G., acesta a lovit-o pe partea vătămată T. M. cu un pumn în zona feței și cu piciorul în gleznă.
Astfel, din declarația părții vătămate T. M., instanța a reținut în esență că la data de 6.12.2012, s-a deplasat împreună cu martorul T. M. în Tg-J., la punctul de lucru .., pentru a-i solicita inculpatului O. G. restituirea a două containere pe care le achiziționase martorul T. M. C.. Ajuns la fața locului, inculpatul O. G. a început conflictul verbal și fizic cu partea vătămată, moment în care între cei doi s-a interpus martorul V. N., însă într-un moment propice, acesta a agresat-o pe partea vătămată cu un pumn în zona feței și cu un picior în piciorul acesteia.
A reținut instanța de fond, din aceleași declarații, că înainte de a o lovi, inculpatul i-a adresat părții vătămate mai multe injurii.
Declarațiile părții vătămate se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Așadar, martorul V. N., prezent la fața locului, prieten cu inculpatul O. G., de altfel și persoana care s-a interpus în conflictul dintre părți, a declarat că la data de 6.12.2012 s-a deplasat cu inculpatul la firma administrată de acesta, împrejurare în care între inculpat și partea vătămată a izbucnit un conflict, ce a constat în îmbrânceli reciproce.
De asemenea, martorul T. M. C., fosta soție a părții vătămate, a declarat că la data de 6.12.2012 s-a deplasat împreună cu partea vătămată la sediul societății administrată de aceasta și de inculpat, în vederea recuperării a două containere împrumutate inculpatului. A precizat martorul că la scurt timp a apărut și inculpatul O. G., însoțit de martorul V. N., având în mână o bâtă de baseball, și că imediat a iscat un scandal și a sărit să o lovească pe partea vătămată T. M., însă între cele două părți s-a interpus martorul V. N.. În continuare, martorul T. M. C. a precizat că inculpatul a reușit totuși să o lovească pe partea vătămată cu pumn în zona feței și cu picioare.
Declarațiile reținute de prima instanță, sub aspectul situației de fapt, se coroborează și cu Certificatul medico-legal nr. 1430/6.12.2011, emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj, din ale cărui concluzii, instanța reține că partea vătămată T. M., la data examinării, prezenta leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și zgâriere, ce pot data din 6.12.2012, și pentru vindecarea cărora a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Prin urmare, instanța nu a putu reține declarația inculpatului, potrivit căreia nu a avut nicio altercație cu partea vătămată și că leziunile acesteia provin de la mușcătura unui câine din curte, întrucât, pe de o parte, aceasta este contrazisă de declarațiile martorilor audiați în cauză, iar, pe de altă parte, nu se coroborează cu nicio altă împrejurare ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, în sensul art. 69 C.proc.pen.
Astfel, la interpelarea instanței de fond, martorul G. A., lucrător al societății ce avea un punct de lucru în locul unde a avut loc conflictul, a declarat că într-adevăr în acea curte erau 2-3 câini maidanezi, însă nu agresivi, iar aceasta a precizat că nu știe să fi mușcat vreodată vreo persoană. Totodată, instanța are în vedere și răspunsul Serviciului de Medicină Legală Gorj, instituția precizând că leziunile traumatice de la nivelul gleznei și gambei stângi s-au putut produce cel mai probabil prin lovire cu sau de corp dur și că nu există amprentă canină, neexistând argument medico-legal pentru mușcătură animală.
Prin urmare, instanța nu a putut reține nici susținerea apărătorului inculpatului, potrivit căreia fapta nu există câtă vreme din probatoriul administrat a rezultat fără putere de tăgadă că inculpatul este cel care a agresat-o pe partea vătămată la data de 6.12.2012.
De asemenea, instanța nu a putut reține nici susținerea referitoare la caracterul subiectiv al declarațiilor martorului T. M. C., câtă vreme acestea au fost cursive, logice și s-au coroborat cu alte fapte și împrejurări ale faptei reținute. A aprecia altfel, ar însemna ca de plano instanța să excludă audierea unui martor, ori de câte ori acesta are o anumită legătură sau relație cu una dintre părți.
În drept, fapta inculpatului O. G., care la data de 6.12.2012, pe fondul unor neînțelegeri privind relațiile de afaceri cu partea vătămată, și în concret motivat de refuzul de a-i restitui martorului T. M. C., fosta soție a părții vătămate, cele două containere solicitate de aceasta din urmă, de a o lovi pe partea vătămată T. M. cu un pumn în zona feței și cu picioarele în zona gambei stângi, provocându-i leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin(2) C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii săvârșite constă în acțiunile de lovire ale inculpatului care au avut ca urmare vătămarea integrității corporale, respectiv agresarea părții vătămate, prin care i s-au provocat vătămări, ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Urmarea imediată a faptelor constă în vătămarea corporală a părții vătămate, în prezenta cauză vătămarea părții fiind consecința directă a acțiunii inculpatului.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, aceasta rezultă ex re.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit.a C.pen.
Inculpatul a avut reprezentarea faptelor și a consecințelor vătămătoare asupra integrității corporale și sănătății părții vătămate.
Pe cale de consecință, constatând dovedită fapta și vinovăția inculpatului O. G. cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin (2) C.pen., instanța a procedat la aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, concretizat prin modul de săvârșire a infracțiunii și anume prin agresarea părții chiar și în ipoteza în care o persoană încerca să aplaneze conflictul, urmările acesteia, constând în vătămarea integrității corporale a părții vătămate și punerea în pericol a sănătății, precum și datele privind persoana inculpatului, acesta având vârsta de 54 de ani, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii medii, administrator la .., fără antecedente penale, atitudinea nesinceră din cursul judecății, dar și faptul că acesta nu regretat fapta comisă.
Sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât fapta inculpatului nu a avut un grad de agresivitate ridicat, instanța a aplicat inculpatului o pedeasă cu amenda, apreciind că poate fi atins scopul pedepsei și în aceste condiții.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, ținând cont de gravitatea faptei săvârșite, de persoana inculpatului, de atitudinea inculpatului în fața organelor judiciare, instanta a aplicat inculpatului O. G. o pedeapsă de 1500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, potrivit scopurilor educativ, preventiv și represiv ale pedepsei, în sensul art. 52 C.pen.
Totodată, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii penale.
În baza art. 193 alin(1) C.proc.pen., a obligat inculpatul să plătească părții vătămate T. M. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 191 alin(1) C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către Stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul O. G. fără al motiva însă în declarația luată de către instanța de recurs acesta a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire pentru care a fost condamnat.
Tribunalul analizând lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a sentinței recurate constată că recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va fi respins în lumina celor ce urmează:
Instanța de fond a administrat un probatoriu corect și complet ce se coroborează pe deplin cu probele administrate în cursul urmării penale.
Astfel nu poate fi înlăturată declarația soției părții vătămate, respectiv martora T. M. întrucât ar trebui înlăturate și declarațiile celorlalți martori, iar susținerea că partea vătămată a fost mușcată de un câine este înlăturată de concluziile certificatul medico-legal din care rezultă că loviturile sunt provocate urmare a unui corp dur și de un corp dur.
Conflictul desfășurat între recurentul inculpat și partea vătămată a fost observat nemijlocit de către martora T. M., însă și martora G. A. a observat venirea inculpatului către partea vătămată, după care s-a ascuns auzind totuși inițial o discuție între cele două părți, după care și o ceartă între acestea.
Despre acest conflict în cadrul căruia recurentul inculpat a lovit pe partea vătămată producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale are cunoștință și martorul P. I. care a observat victima prezentând urme de agresiuni pe față și pe picior.
Coroborând toate aceste probe constată instanța de recurs, fără putință de dubiu că recurentul inculpat este autorul faptei de lovire pentru care instanța de fond individualizând judicios pedeapsa i-a aplicat o amendă penală în cuantum de 1500 lei.
Văzând și dispozițiile art. 192 pct. 3 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. G. împotriva sentinței penale nr. 849 din 25.04.2013 pronunțată Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 01.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. I. D. PăsărinTeofil B.
Grefier,
L.-L. P.
Red. T.B.
Tehnored.A.A.
Jud. fond R. - Z. N.
2 ex./05 Iulie 2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
