Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 6820/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.124 / R
Ședința publică din data de: 13.06.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. M. R.
JUDECĂTOR – G. C.
JUDECĂTOR – J. C.
GREFIER – A. V. F.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat D. V. împotriva încheierii din data de 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat D. V., personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat M. R. F. cu împuternicirea avocațială nr._/2013 aflată la fila 16.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Tribunalul solicită părților să precizeze dacă au de formulat cereri prealabile.
Tribunalul ia act că nu sunt de formulat cereri sau chestiuni prealabile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cpp.
Apărătorul ales al inculpatului D. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar astfel cum a fost formulată.
Arată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii și nu există nici un fel de date că inculpatul odată pus în libertate ar săvârși alte infracțiuni sau ar influența în vreun fel bunul mers al procesului penal. Totodată arată că pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă la acest moment.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul art.38515 Cpp, solicită respingerea recursului formulat de către recurentul-inculpat D. V., ca nefondat și menținerea încheierii din data de 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat D. V., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele de furt.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele: în baza art.1608 Cpp a admis în principiu cererea.
În baza art.1608a alin.6 Cpp s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul D. V., ca neîntemeiată.
În temeiul art.192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatulD. V. a fost obligat la plata sumei de 100 de lei cheltuielile judiciare fata de stat.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
La data de 27.05.2013, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, cererea formulată de inculpatul D. V. prin care a solicitat instanței să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.
În motivarea cererii, inculpatul D. V. a arătat că dorește admiterea cererii de liberare sub control judiciar, deoarece are în întreținere un copil minor în vârstă de 6 ani și 3 luni arătând totodată că nu se va sustrage cercetărilor ce vor fi efectuate în cauză.
La termenul fixat de către instanță pentru soluționarea cererii, respectiv 29.05.2013, instanța a dispus amânarea cauzei față de lipsa apărătorului ales al inculpatului raportat la solicitarea expresă a acestuia din urmă în sensul prezentării la judecarea cauzei a apărătorului ales, acordând termen pentru judecarea cererii la data de 05.06.2013.
La termenul din data de 05.06.2013 instanța a pus in discuție si a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind întrunite condițiile prevăzute de art. 1608 alin. 2 Cod procedura penala raportat la art.160/2 Cod procedura penala .
De asemenea, s-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, cu privire la fondul cererii de liberare provizorie sub control judiciar însușită de către petentul-inculpat, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.55/R din data de 16.05.2013 emisă de Tribunalul Ilfov s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. V..
Din perspectiva condițiilor instituite de lege prin dispozițiile art. 1602 alin.1 și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar s-a constatat că deși în speță, sunt îndeplinite formal cerințele prevăzute de art.1602 alin.1 Cod procedură penală în sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani. Totuși, instanța a apreciat că nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art.1602 Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat în stare de arest, circumstanțele reale în care împreună cu alți inculpați ar fi comis faptele, scopul urmărit și urmările care s-au produs, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Pe de altă parte, instanța a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, natura, gravitatea și amploarea activității infracționale reținute în sarcina inculpatului, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, au îndreptățit convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Instanța a avut în vedere în analiza ambelor aspecte următoarele: natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor (faptele de furt au fost săvârșite de două sau mai multe persoane), gravitatea faptelor, urmările produse precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța a apreciat ca infracțiunea care se reține în sarcina inculpatului tulbură nu numai ordinea juridica, dar și, in primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal si procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibila de a se repeta in viitor, din cauza faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare in interesul societății înseși.
Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, prin gravitatea și impactul asupra publicului a unor astfel de fapte, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea măsurii arestării preventive, fiind întrunite astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
De asemenea, s-a considerat că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce s-ar cauza inculpatului prin privarea acestuia temporara de libertate, urmând să respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de aceste considerente, în temeiul art.1608a alin.6 Cod procedură penală, prima instanță a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul D. V..
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D. V., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 11.06.2013.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3856 Cod procedură penală Tribunalul va reține următoarele aspecte:
Fără a nega posibilitatea oricărui inculpat de a cere liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în tot cursul procesului penal, potrivit art.5 din Codul de procedura penala sau art.5 paragraful 3 din CEDO, trebuie avut în vedere, în primul rând, că această posibilitate constituie o facultate pentru organul judiciar, iar măsura trebuie atent analizată, așa cum o cer dispozițiile art.136 alin. 8 Cod de procedura penala.
Dispozițiile art.1601 si urm. Cod de procedura penala statuează asupra posibilității de acordare a liberării provizorii de către organul judiciar, însă garantarea dreptului legal al inculpatului de a formula o atare cerere nu echivalează cu însăși admiterea cererii în orice condiții.
Prin urmare, pe lângă vocația legală pe care ar avea-o un anumit inculpat, instanța trebuie sa analizeze si oportunitatea unei astfel de cereri, în raport de prevederile art.136 alin.2 si 8 Cod de procedura penala, având posibilitatea de admite cererea sau, dimpotrivă, de a o respinge motivat, atunci când aceasta nu servește scopului recunoscut de legea procesual penala.
Soluția contrară ar conduce la admiterea automată a oricărei cereri, prin simpla îndeplinire a condițiilor de admisibilitate, ceea ce nu corespunde nici voinței legiuitorului, dar nici atribuțiilor funcționale ale instanței de judecată care, în desfășurarea procesului, este suverană în aprecierea tuturor măsurilor necesare bunei desfășurări a instrucției penale, printre care si cele ce interesează cauza de față.
La acest moment procesual asupra inculpatului planează suspiciunea că ar fi comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social și cu o puternică rezonanță socială negativă, și deși, inculpatul are vocație în prezent la beneficiul liberării sub control judiciar, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat, la gravitatea faptei, la modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt prezentate suficiente elemente pentru a se susține că pericolul pentru ordinea publică s-a estompat, în prezenta cauză, iar scopul preventiv real ar putea fi atins și prin aplicarea unei alte măsuri față de inculpat.
Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că nu este oportună acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar la acest moment procesual.
Simpla trecere a timpului nu poate atrage punerea în libertate a acuzatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva, câtă vreme temeiurile inițiale nu au suferit modificări, iar în cazul de față durata arestării se circumscrie unui termen rezonabil.
Circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum au fost prezentate în apărare, nu pot înlătura pericolul pentru ordinea publică, în raport de circumstanțele particulare ale cauzei, lipsirea de libertate a inculpatului fiind prioritară în vederea protejării ordinii publice.
Prin această soluție nu se încalcă nici prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpatul, și nici dreptul acestuia la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil, întrucât ambele exigențe sunt compatibile cu orice măsură restrictivă sau privativă de libertate, pentru a se asigura buna desfășurare a cercetărilor.
Pe cale de consecință, în baza 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat D. V..
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
In temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul - inculpat D. V., fiul lui N. și M. născut la data de 04.08.1979 în București, sector 1, domiciliat în București, ., ., ., CNP:_, arestat în baza MAP nr.10R/16.05.2013 emis de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ .
In temeiul art.192 alin. 2 Cod procedura penala obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat in cauza care se vor achita în contul nr.RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal_.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 13.06.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
R. M. R. G. C. J. C.
GREFIER
A. V. F.
Red. și tehnored. Jud.C.G. /02.07..2013/2 ex.
Jud. B./ jud. E.D
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
