Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 76/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 4785/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.76R
Ședința publică din data de: 18.04.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – C. G.
JUDECĂTOR – L. E. C.
JUDECĂTOR –R. P.
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat V. A. împotriva încheierii penale nr. 21 din data de 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat V. A., personal, în stare de arest și asistat de către apărător ales av. R. I., care depune împuternicirea avocațială nr._, precum și de apărător C. E. G. cu delegația nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – cerere de liberare provizorie sub control judiciar, stadiul procesual – recurs, după care:
Tribunalul constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V. A. și față de prezența la termen a apărătorului din oficiu, împrejurarea că a studiat dosarul, în baza art.189 C.p.p. dispune avansarea sumei de câte 50 de lei cu titlu de onorariu parțial din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o cerere de efectuare a unei expertize psihiatrice pe care a depus-o și la P. de pe lângă Judecătoria B., arătând că inculpatul are nivel de școlarizare zero și are antecedente psihice din copilărie.
Tribunalul ia act de înscrisul depus de apărătorul recurentului-inculpat.
La interpelarea Tribunalului, atât reprezentantul Ministerului Public cât și apărătorul ales al inculpatului arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Tribunalul ia act că nu mai sunt de formulat cereri sau chestiuni prealabile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ C.p.p.
Apărătorul ales al inculpatului, arată că încheierea atacată este nelegală, netemeinică și nemotivată. Solicită să se observe că nimic nu este concret în aceste considerente, acestea trebuind să fie aplicate la fapta concretă pe care a comis-o inculpatul, la împrejurările specifice în care s-a săvârșit fapta și mai ales la persoana inculpatului. În considerentele încheierii recurate sunt arătate chestiuni de ordin general, nu se face referire la persoana inculpatului. Arată că s-a furat într-adevăr din locuință: o sticlă de palincă, una de Alexandrion și un pachet de oase și de asemenea arată că din dosarul de urmărire penală rezultă că înainte de comiterea faptei un alt coinculpat i-a dat să bea și în condițiile unui intelect redus, după ce i se dă să bea este clar că acesta a putut fi ușor influențat să comită o asemenea faptă. Starea de beție a fost una involuntară. Solicită să se aibă în vedere și caracterizările depuse la dosarul instanței de fond. Menționează că inculpatul nu prezintă pericol social pentru ordinea publică așa cum se arată la modul general în considerentele încheierii pronunțate de către instanța de fond. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ce nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare. Arată că cererea este neîntemeiată, iar perioada de arest preventiv este foarte scurtă - 14 zile.
Inculpatul V. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 21 din data de 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele: în baza art. 1608 Cpp s-a admis în principiu cererea; în baza art. 1608a alin. 6 Cpp s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul V. A. ca neîntemeiată; în temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală a fost obligat inculpatulV. A. la 200 de lei cheltuielile judiciare fata de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.7/02.04.2013 a Tribunalului Ilfov, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului V. A., pe o perioada pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Din perspectiva condițiilor instituite de lege prin disp. art. 1602 alin.1 și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar s-a constatat că deși în speță, sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602 alin.1 Cod procedură penală în sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, totuși, instanța apreciază că nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art.1602 Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat în stare de arest, scopul urmărit și urmările care s-au produs, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, natura, gravitatea și amploarea activității infracționale reținute în sarcina inculpatului, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Instanța de fond a avut în vedere în analiza ambelor aspecte următoarele: natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor (faptele au fost săvârșite de două sau mai multe persoane, noaptea, într-un loc public), gravitatea faptelor, urmările produse precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Prima instanță a apreciat ca infracțiunea care s-a reținut în sarcina inculpatului tulbură nu numai ordinea juridica, dar și, in primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal si procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibila de a se repeta in viitor, din cauza faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare in interesul societății înseși.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, prin gravitatea și impactul asupra publicului a unor astfel de fapte, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea măsurii arestării preventive, fiind întrunite astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
De asemenea a considerat că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce s-ar cauza inculpatului prin privarea acestuia temporară de libertate, respingând cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V. A., prin apărător, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală, sub nr._, la data de 12.04.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 160/1 C.pr.pen., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Totodată, potrivit art. 160/2 C.pr.pen. intitulat “Condițiile liberării” se prevede că: (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
În plus, Tribunalul mai are în vedere că prin decizia nr. 17/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.
Or, Tribunalul apreciază că și în prezent sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p., lăsarea în libertate a recurentului-inculpat V. A. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, Tribunalul apreciază că la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a recurentului-inculpat V. A. în raport de infracțiunea pentru care este cercetat recurentul-inculpat, respectiv infracțiunea de furt calificat în formă continuată.
Totodată, Tribunalul are în vedere gradul sporit de pericol social concret privind faptele comise de către inculpat, relevat de maniera în care ar fi procedat inculpatul în desfășurarea activității infracționale, împrejurările concrete de comitere a presupuselor fapte (numărul de acte materiale, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului și forțarea unei ferestre, împreună cu alte persoane, prin pătrunderea în aceeași noapte în locuințele părților vătămate, iar la unul din actele materiale, inculpatul ar fi purtat mănuși) ce denotă o oarecare lejeritate în comiterea unor fapte de acest gen de către inculpat, dar și îndrăzneala infracțională de care a dat dovadă, de urmarea produsă și ținând seama de faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală (inculpatul a fost anterior condamnat pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice pentru care a intervenit reabilitarea).
Cu privire la susținerea apărătorului recurentului-inculpat, în sensul că inculpatul i s-a dat de băut, astfel putând fi ușor influențat să comită o asemenea faptă, starea de beție fiind una involuntară, Tribunalul o apreciază că fiind nefondată, în condițiile în care din actele de urmărire penală rezultă, în esență, că inculpatul V. A. a consumat benevol băuturi alcoolice împreună cu ceilalți coinculpați, astfel că nu se poate reține că inculpatul s-ar fi aflat în momentul comiterii presupuselor fapte sub influența alcoolului din împrejurări independente de voința sa.
Pe de altă parte, în opinia Tribunalului, împrejurarea că inculpatul V. A. s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice nu este de natură să diminueze periculozitatea sporită a infracțiunii pentru care este cercetat, ci denotă o ușurință a inculpatului în adoptarea unei conduite contrare valorilor sociale.
Referitor la elementele privind persoana inculpatului și situația familială a recurentului inculpat (astfel cum rezultă din înscrisurile vizând caracterizarea inculpatului – filele 2, 3, 4 d.i. nr._ al Judecătoriei B.), Tribunalul apreciază că toate acestea au un caracter complementar față de criteriile privind gravitatea infracțiunii în raport de încadrarea legală și circumstanțele reale de comitere a presupusei infracțiuni (în opinia Tribunalului, furtul din locuință reprezintă cea mai gravă formă de furt), de perseverența infracțională a inculpatului (în condițiile în care s-a reținut forma continuată a acestei infracțiuni), precum și ținând seama de faptul că nu este la prima abatere de la legea penală.
În ce privește înscrisul depus în recurs de către apărătorul ales al recurentului-inculpat, în sensul că s-a adresat în faza de urmărire penală cu o cerere de efectuare a unei expertize psihiatrice asupra inculpatului, Tribunalul apreciază că la acest moment, acest aspect este irelevant, în condițiile în care inculpatul V. A., în vârstă de 38 ani, beneficiază de prezumția absolută că a avut discernământ, iar în dosarul de urmărire penală nu există în prezent vreun raport de expertiză psihiatrică care să infirme această apreciere.
În plus, Tribunalul apreciază că nu s-a redus impactul social al faptelor pentru care este cercetat recurentul-inculpat și nici termenul rezonabil nu a fost depășit în cauză, întrucât de la data luării măsurii arestării preventive a trecut un interval scurt de timp.
În consecință, din cele reținute mai sus, dar și față de criteriile prevăz. de art. 136 alin. 8 C.pr.pen., Tribunalul apreciază că, la acest moment procesual, scopul măsurii preventive nu poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, privarea de libertate a recurentului-inculpat V. A. este în continuare necesară pentru asigurarea ordinii publice, pentru buna desfășurare a urmăririi penale și pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni.
Prin urmare, încheierea de ședință nr. 21 din data de 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ este legală și temeinică, astfel că se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat V. A. împotriva încheierii menționate anterior.
Față de culpa procesuală a recurentului-inculpat și văzând și dispozițiile art. 192 al.2 C.p.p., Tribunalul va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat V. A. ( fiul lui M. și I., născut la data de 02.02.1975, în Voluntari, județul Ilfov, domiciliat în ., ., județul Ilfov, CNP_1, arestat în baza MAP nr. 1/R/04.04.2012 emis de Tribunalul Ilfov) împotriva încheierii nr. 21 din data de 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat V. A. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, care se vor achita în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. G. L. E. C. R. P.
GREFIER
C. V.
Red. și tehnored. jud. C.L.E./29.04.2013/2 ex.
Jud. B. / jud. I.C.R.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
