Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 457/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 19329/4/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 457/C
Ședința publică din data de 06.08.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: C. G.
GREFIER: M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov - a fost reprezentat de procuror N. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul B. V. F. împotriva sentinței penale nr. 1507/17.06.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat B. V. F. personal, aflat în detenție la Penitenciarul București – Jilava, asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat Z. A. D., care depune delegația pentru asistentă juridică obligatorie . nr._/2015 la fila 24 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin serviciul registratură s-au atașat la dosarul cauzei motivele contestației formulate de contestatorul - condamnat B. V. F. (fila 21 dosar), după care:
Tribunalul, față de dispozițiile art. 356 alin. 2 Cod procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu o scurtă grefă cu petentul - contestator, care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune în ședința publică o cerere de administrare probe suplimentare, 2 rapoarte de recompensare și precizări suplimentare la contestația formulată în cauză (filele 25 – 33 dosar).
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri, fiind utilă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul art. 100 Cod procedură penală.
Tribunalul, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de condamnat, apreciind-o utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului - condamnat B. V. F., având cuvântul, solicită admiterea contestației împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București. De asemenea, arată că petentul – condamnat a executat fracția din pedeapsă prevăzută de lege și a participat la activități productive, motiv pentru care, consideră că sunt îndeplinite criteriile prevăzute de lege pentru a beneficia de instituția liberării condiționate.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate în cauză, întrucât petentul – condamnat este recidivist, fiind anterior condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune. De asemenea, arată că acesta a mai beneficiat de instituția liberării condiționate, perseverând pe calea infracțională. Apreciază că la acest moment nu este oportună liberarea condiționată, având în vedere că petentul – condamnat este la prima analiză, iar scopul pedepselor anterioare nu a fost atins, în condițiile în care acesta a săvârșit infracțiuni în continuare și după ce a beneficiat de instituția liberării. Totodată, solicită să se țină cont de faptul că termenul de reiterare fixat de instanța de fond la data de 14.09.2015 este judicios apreciat.
La acest moment procesual și față de prezenta situație, pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiate. Cu cheltuieli de judecată în sarcina contestatorului – condamnat.
Contestatorul-condamnat B. V. F., având ultimul cuvânt, arată că a executat 865 de zile, deci a executat fracția prevăzută de lege din pedeapsă, fiind efectiv îndeplinită, a muncit, are 8 evidențieri înainte de a fi propus de comisie, dintre care o recompensă a depus-o la acest termen de judecată, fiind în timpul amânării. De asemenea, susține că a mai beneficiat de instituția liberării condiționate în anul 2005, deci în urmă cu 10 ani. Precizează că nu a fost perseverent.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 1507/17.06.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul B. V. F. (fiul lui C. G. și G. S., născut la data de 14.02.1975 în București, CNP_).
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 14.09.2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul - condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ /2014 la data de 20.05.2015 (urmare a declinării de competență prin sentința penală nr. 897/22.05.2015 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ și a conexării dosarului nr._/4/2015 la dosarul nr._ ), petentul - condamnat B. V. F. a solicitat liberarea sa condiționată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 14.05.2015, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București - Jilava a analizat situația condamnatului și a dispus amânarea cu 5 luni.
Din procesul - verbal nr. 18/14.05.2015 rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 208/2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. 620/2013. Executarea pedepsei a început la data de 25.03.2013 și va expira la 24.09.2016; pedeapsa este egală cu 1.280 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 853 zile, din care, în cazul în care muncește 213 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 640 zile efectiv executate. A executat de la 25.03.2013 până la 14.05.2015 un număr de 781 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 74 zile, în total având 855 zile câștigate și executate.
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014.
Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art. 59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul - condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul este cunoscut cu antecedente penale, iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comportament foarte bun, nu a fost sancționat disciplinar, fiind recompensat de opt ori pentru stăruința în muncă de care a dat dovadă.
Pe de altă parte însă, petentul este recidivist, a fost condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni de înșelăciune și a mai beneficiat de liberare condiționată, dar a perseverat pe cale infracțională, ceea ce impune prudență la analiza oportunității liberării condiționate.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul - condamnat, odată pus în libertate, nu își va mai continua comportamentul infracțional.
Se observă totodată că persoana condamnată se află la prima analiză în cadrul comisiei, iar executarea pedepsei va expira în luna septembrie 2016, aspecte din care rezultă că timpul executat nu este încă suficient pentru reeducare.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege și a respins cererea de liberare condiționată ca nefondată, conform art. 587 alin. 2 Cod procedură penală.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii pe care l-a considerat necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului - la data de 14.09.2015 (4 luni de la momentul analizei în cadrul comisiei, operând o ușoară reducere a perioadei stabilite de comisie, în considerarea conduitei bune a petentului).
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, petentul - condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul-condamnat B. V. F., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 06.07.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul B. V. F., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului B. V. F., atât din punct de vedere legal, cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 alin. 1 NCP condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 Cod penal 1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 Cod penal 1969 și art. 100 NCP, Tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin alin. 4 al art. 100 NCP s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prevăzută de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din Cod penal 1969, Tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite (infracțiunea de înșelăciune) caracterizată printr-o gravitate socială deosebită, prin lipsă de respect față de valori esențiale. Tribunalul apreciază că timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acesteia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament bun și, deși a fost participat la activitățile de educație și asistență psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, a fost selecționat să desfășoare activități productive în interesul locului de deținere în perioada iunie 2013 – februarie 2015, nu a fost sancționat disciplinar pe durata executării pedepsei privative de libertate, a fost recompensat de 8 ori pentru stăruința în muncă, este de natură a crea convingerea instanței că persoana condamnată nu este pregătită din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2013. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Termenul fixat de instanța de fond după data de 14.09.2015, nu apare excesiv și nejustificat, ci rezonabil și necesar, remarcând și considerentele expuse anterior.
Aspectele invocate de apărare, în sensul că petentul a executat o fracție mult mai mare decât minimul prevăzut de lege, a participat la activități educative și a fost recompensat, deși apar favorabile, raportat la toate motivele expuse anterior sunt insuficiente la acest moment, în vederea liberării condiționate. Aspectele pozitive trebuie continuate și consolidate.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art. 59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de B. V. F. împotriva sentinței penale nr. 1507 din data de 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de B. V. F. (fiul lui C. G. și G., născut la 14 Februarie 1975, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava) împotriva sentinței penale nr. 1507 din data de 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondul M.J. și rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. M. C. I.
| ← Dare de mită (art.290 NCP). Sentința nr. 150/2015. Tribunalul... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 526/2015.... → |
|---|
