Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 19764/4/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 462/C
Ședința publică din data de 06.08.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: C. G.
GREFIER: M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov - a fost reprezentat de procuror N. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul M. B. împotriva sentinței penale nr. 1403/08.06.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat M. B. personal, aflat în detenție la Penitenciarul București – Jilava, asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat Z. A. D., care depune delegația pentru asistentă juridică obligatorie . nr._/2015 la fila 11 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată (art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului - condamnat M. B., având cuvântul, solicită admiterea contestației împotriva sentinței penale pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București. De asemenea, solicită să se țină cont de faptul că petentul – condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, a participat la activități educative și productive și a fost recompensat de 2 ori pentru stăruință în muncă, motiv pentru care, apreciază că acesta poate beneficia de instituția liberării condiționate.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate în cauză, întrucât condamnatul – petent a fost recompensat doar de 2 ori, acesta fiind un număr insignifiant prin raportare la perioada detenției pe care o are de executat condamnatul, respectiv 4 ani închisoare, se află la prima analiză a comisiei și are un număr mic de zile câștig ca urmare a muncii prestate, respectiv un număr de 35 de zile. Pe cale de consecință, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată în sarcina contestatorului – condamnat.
Contestatorul-condamnat M. B., având ultimul cuvânt, solicită liberarea sa condiționată pentru a se duce acasă la copii.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 1403/08.06.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 587 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 59-60 VCP și cu aplicarea art. 5 NCP s-a respins propunerea privind pe petentul - condamnat M. B., fiul lui T. și Z., născut la data de 31.12.1971, CNP_, deținut în Penitenciarul București Jilava, ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 21.10.2015.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere a petentului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 26.05.2015, sub nr._, Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate a propus acordarea liberării condiționate cu privire la petentul - condamnat M. B..
Au fost atașate la dosarul cauzei caracterizare, procesul-verbal întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate.
Prin procesul-verbal nr. 19/21.05.2015 întocmit de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate constituită la nivelul Penitenciarului Jilava București, s-a reținut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (1.461 zile) prin sentința penală nr. 1130/2008 pronunțată de Judecătoria G. (mandat de executare a pedepsei închisorii nr._/2009). Executarea pedepsei a început la data de 14.03.2014 și durata executării pedepsei urmează să se împlinească la data de 20.10.2016, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest ultim aspect că deținutul a executat, de la 14.03.2014 până la 21.05.2015, un număr total de 978 zile, dintre care 943 zile efectiv executate și 35 zile câștigate prin muncă.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat, reținându-se că există dovezi temeinice de îndreptare a petentului. Petentul se află la prima analiză.
Analizând prevederile legale în materia liberării condiționate în vigoare la data săvârșirii faptei, instanța retine că potrivit art. 59 din Codul penal 1969, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Astfel, trebuie observat că, în cauză, instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 din NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la condițiile pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după dispunerea măsurii liberării condiționate.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 59 VCP, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Totodată, conform art. 59 alin. 1 și 2 VCP, fracția de pedeapsă executată trebuie să fie de 2/3 în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, din care executarea efectivă trebuie să fie de cel puțin jumătate în cazul în care se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului - condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că prin executarea fracției obligatorii de pedeapsă, având un total de 978 zile câștigate și executate, petentul - condamnat a dobândit numai o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate.
În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, instanța de fond a reținut că în perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament necorespunzător, fiind recompensat numai de 2 ori și câștigând un număr mic de zile în urma muncii prestate în raport de perioada petrecută în detenție, aspect care relevă atitudinea indiferentă a petentului față de scopul pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală in raport cu perioada efectivă de timp petrecuta în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent nu pot conduce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Instanța de fond a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege, deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept. De asemenea, trebuie observat și faptul că există un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia, având în vedere natura faptelor săvârșite de către petent și existența unei obișnuințe infracționale din partea petentului.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 VCP, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni și să fie redat societății.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere dispozițiile art. 59-60 din VCP și art. 587 alin. 2 Cod procedură penală și considerând că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu este atins, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care a respins propunerea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 21.10.2015, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent și suficient pentru a da posibilitatea persoanei condamnate să dovedească că îndeplinește condițiile legale pentru acordarea beneficiului liberării condiționate.
Instanța de fond a considerat că fixarea unui termen de amânare de 5 luni este justificat în raport de comportamentul petentului, acesta nemanifestând implicare în programele și activitățile educaționale care ar putea conduce la existența prezumției de reeducare a petentului și nici stăruința în muncă. Instanța a considerat că fixarea acestui termen îl poate ajuta pe petent să înțeleagă că pentru a putea beneficia de instituția liberării condiționate trebuie să-și intensifice eforturile de reeducare, să participe la activități care îl pot ajuta să se reintegreze în societate, nefiind de ajuns doar faptul că acesta nu a cauzat probleme deosebite în penitenciar pană în prezent.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul-condamnat M. B., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 10.07.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul M. B., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului M. B., atât din punct de vedere legal cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 alin. 1 NCP condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 Cod penal 1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 Cod penal 1969 și art. 100 NCP, Tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin alin. 4 al art. 100 NCP s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prevăzută de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din Cod penal 1969, Tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite (infracțiunea de evaziune fiscală) caracterizată printr-o gravitate socială deosebită, prin lipsă de respect față de valori esențiale, precum patrimoniul. Tribunalul apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acesteia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament corespunzător și, deși a participat la activități, a prestat activități productive în perioadele: octombrie 2005 – iunie 2006 și iulie 2014 – martie 2015, a fost recompensat de 2 ori cu suplimentarea drepturilor pentru stăruința în muncă și participare la activități de educație și nu a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției, este de natură a crea convingerea instanței că persoana condamnată nu este pregătită din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2014. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Aspectele invocate de apărare, în sensul că petentul a participat la activități educative și a fost recompensat, deși apar favorabile, raportat la toate motivele expuse anterior sunt insuficiente la acest moment, în vederea liberării condiționate. Aspectele pozitive trebuie continuate și consolidate.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art. 59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de M. Brătică împotriva sentinței penale nr. 1403 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de M. B. (fiul lui T. și Z., născut la 31 Decembrie 1971, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava) împotriva sentinței penale nr. 1403 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondul M.J. și rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. G.C. /2 ex./02.10.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. C.M.C.
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 446/2015.... → |
|---|
