Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 11086/4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.316/C
Ședința publică din data de 11.06.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul R. B., împotriva sentinței penale nr. 939 din data de 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul R. B., aflat in stare de detenție, asistat de av. of. Z. L., care depune la dosar delegația avocațială nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. Z. L., având cuvântul în apărarea condamnatului R. B., în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen. solicită admiterea contestatiei, desființarea sentinței penale contestate și, rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, având în vedere că acesta a executat fracția cerută de lege, a participat la activitățile desfășurate la nivelul locului de detenție, iar termenul de reietare stabilit de către instanța de fond este foarte apropiat.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul R. B., împotriva sentinței penale nr. 939 din data de 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată, și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică.
Condamnatul R. B., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea contestației, arată că nu a muncit din cauza problemelor de sănătate, că a executat 3 ani si 6 luni din cei 4 ani de închisoare la care a fost condamnat, nu a avut nicio abatere și a respectat toate regulile impuse.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 939 din data de 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat R. B..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 25.07.2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp, a fost obligat petentul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al petentului condamnat, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rol la data de 30.03.2015, sub nr._, petentul condamnat R. B. a solicitat liberarea condiționată din executarea unei pedepse cu închisoarea. Cererea nu a fost motivată.
La cerere s-au atașat procesul-verbal nr. 12/26.03.2015 al Comisiei pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului București Jilava și caracterizarea condamnatului.
Din procesul verbal menționat dresat de comisia amintită, prezidată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, reiese că deținutul execută o pedeapsă de 4 ani închisoare (pentru înșelăciune) aplicată prin sentința penală nr. 317/2011 a Judecătoriei Z. (MEPI nr. 456/2012) și că, pentru a putea fi liberat condiționat, acesta trebuie sa execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile închisoare, petentul executând în total 1162 zile închisoare în care s-au inclus 1159 zile efectiv executate și 3 zile considerate executate ca urmare a muncii prestate. Pedeapsa a început la data de 23.01.2012 și urmează a expira la 22.01.2016.
În caracterizarea atașată la procesul-verbal menționat s-a arătat că deținutul, aflat la a doua analiză, a avut un comportament corespunzător, nefiind sancționat. S-a mai arătat că deținutul a desfășurat activități productive în interesul locului de deținere în luna martie 2012, însă nu a participat la activitățile educative și de asistență psihosocială organizate în penitenciar. Pentru toate acestea, comisia a apreciat că timpul executat din pedeapsă este insuficient pentru reeducarea condamnatului, stabilind un termen de 4 luni în vederea rediscutării situației acestuia.
Analizând cererea în lumina prevederior legale în materia liberării condiționate și ținând seama de disp. art. 5 alin. 1 din Codul penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a reținut că, potrivit art. 59 VCp, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsă prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și examinând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă, a fost disciplinat și a prestat muncă, aceste împrejurări nu-i conferă un drept ci doar o vocație la liberarea conditionată, oportunitatea acordării acestui beneficiu fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Conform art. 59 VCp la aprecierea oportunității liberării condiționate trebuie să se țină seama de condiția „dovezi temeinice de îndreptare”. În acest sens, prin raportare și la durata medie a pedepsei, observăm că nu se poate reține că petentul a depus eforturi serioase pe calea formării unei atitudini corecte față de valorile sociale și ordinea de drept, neimplicându-se în nici un program socioeducativ. De asemenea, în cauză nu este îndeplinită nici condiția stăruinței în muncă, în contextul în care petentul a refuzat să mai desfășoare activități productive după luna martie 2012 (a se vedea caracterizarea).
Prin urmare, instanța a apreciat că se impune ca petentul să depună în mod constant eforturi pe calea reintegrării sociale (prin implicarea în activități educative și productive), pentru ca ulterior să se poată aprecia că acesta s-a reeducat și să poată fi redat societății.
Adăugând la cele de mai sus antecedentele penale ale petentului (4 condamnări anterioare pentru infracțiuni contra patrimoniului), instanța a apreciat că pentru moment nu este oportună acordarea liberării condiționate, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată. Pe cale de consecință, a fost fixat un termen de reiterare la data de 25.07.2015.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul R. B. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 29.05.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul R. B. a fost condamnat de Judecătoria Z., prin sentința penală nr.317/2011, la 4 ani închisoare, pentru înșelăciune prev. de art. 215 C.pen.; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (974 zile închisoare), până la data de 26.03.2015 având castigate si executate 1162 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 12/ 26.03.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, ca a avut un comportament necorespunzător,că nu a participat la activitățile de educație și de asistență socială organizate la nivelul secției de deținere, că a desfășurat activități productive în interesul locului de deținere în luna martie 2012, ulterior refuzând să mai participe, că nu a fost sancționat disciplinar și nici recompensat pe perioada detenției.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat că deținutul are o personalitate structurată atitudinal pe normele și valorile grupului de proveniență; perseverență infracțională cu debut în adolescență; de asemenea, interviul l-a prezentat ca fiind o persoană care minimalizează consecințele acțiunilor, că nu prezintă dificultăți semnificative pe domeniul asistenței psihologice specifice, iar comportamentul vizibil este adaptat normelor carcerale.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul R. B. este cunoscut cu antecedente penale, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul în detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator; pe de altă parte, se va avea în vedere că petentul- condamnat R. B. a avut un comportament necorespunzător pe perioada detenției.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul R. B., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. pr. pen., suma de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul R. B., fiul lui I. și I., născut la data de 15.03.1979 împotriva sentinței penale nr. 939 din data de 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 130 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 320/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 403/2015.... → |
|---|
