Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 108/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 9470/1748/2014/a5
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 108/C
Ședința publică din data de 23.02.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - R. P.
GREFIER - C. I. R.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestator-inculpat M. S., împotriva încheierii de ședință din data de 16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 14.
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod de procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul-inculpat M. S., deținut la Arestul D.G.P.M.B., asistat de apărător ales - av. T. A., care depune împuternicirea avocațială . nr._/2014 la fila 22 dosar și de apărător din oficiu av. M. A., care depune delegația de substituire la fila 21 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației promovate de contestatorul-inculpat M. S., prin raportare la dispozițiile art. 206 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat M. S., având cuvântul, arată că situația de față este atipică, întrucât dosarul a gravitat, în principal, în jurul a trei persoane, respectiv M. C., M. T. și B. L. care sunt cercetate în stare de libertate, contestatorul-inculpat fiind singurul care se află în stare arest preventiv. Apărătorul mai arată că din rechizitoriul întocmit în cauză reiese că inculpatul a avut contribuția cea mai mică la săvârșirea faptei prin comparație cu ceilalți inculpați. Totodată, apărătorul ales expune situația de fapt astfel cum reiese din actul de sesizare a instanței, respectiv inculpatul M. S. era în mașină cu persoana vătămată H. A., aceasta fiind cunoscută în comunitate ca o persoană ușuratică, din statutul social al persoanei vătămate reiese acest aspect. În continuare arată că mașina în care se aflau inculpatul și persoana vătămată a fost blocată de o altă mașina în care se aflau inculpații M. C. și M. T., iar acești doi inculpați au luat persoana vătămată care se afla în mașină cu contestatorul-inculpat M. S.. De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta este unicul fiu la părinți și provine dintr-o familie bună, inculpatul ajungând în această situație pe nedrept în condițiile în care ceilalți participanți la săvârșirea faptei sunt cercetați sub măsura preventivă a controlului judiciar.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat solicită aplicarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, prevăzută la art. 202 alin. (4) lit. d) C.p.p., arătând că nu se va sustrage de la judecarea cauzei și nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât urmărirea penală s-a încheiat. Cu privire la faptul că judecătorul fondului a reținut că există presupunerea că inculpatul ar putea lua legătura cu persoana vătămată, arată că domiciliul inculpatului, respectiv ., este situat la o distanță considerabilă față de domiciliul persoanei vătămate care se află în partea de nord a orașului, respectiv în cartierul Băneasa.
De asemenea, apărătorul contestatorului-inculpat arată că în momentul în care s-a emis mandatul de arestare pe numele inculpatului, acesta s-a prezentat de bunăvoie în fața organelor judiciare, arătând că dorește să dea declarație în cauză.
Concluzionând, apărătorul ales al contestatorului-inculpat solicită în temeiul art. 206 alin. (7) raportat la art. 202 alin. (4) lit. d C.p.p., luarea față de inculpat a măsurii arestului la domiciliu, apreciind că această măsură este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de contestatorul-inculpat ca nefondată, apreciind că încheierea pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 16.02.2015 este legală și temeinică. În susținerea contestației mai arată că, deși inculpatul știa de faptul că a fost emis un mandat de arestare preventivă pe numele său, acesta s-a sustras urmăriri penale, ascunzând-se în casa unor rude din județul Ialomița.
Contestatorul-inculpat M. S., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 14, s-au dispus următoarele:
În baza art. 231 alin. 7 Cod procedură penală s-a confirmat arestarea preventivă a inculpatului M. S., zis „M.” (fiul lui I. și F., născut la data de 25.11.1990 în ., CNP_) și s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 26/U.P. din 17.10.2014 emis pe numele său de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cornetu.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
S-au respins cererile formulate de inculpatul M. S., prin avocat din oficiu, de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, I. D., în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 175 din 17.10.2014 pronunțată în camera de consiliu judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cornetu a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului M. S., zis „M.” pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare. Pe numele inculpatului a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 26/U.P. din 17.10.2014.
Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare la data de 16.02._.
Evaluând declarația inculpatului în contextul probelor administrate și al motivelor avute în vedere la luarea măsurii, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.10.2014 sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a solicitat, în temeiul art. 224 alin. 1 și 2 Cpp, art. 202 alin. 1 și 2 din C.p.p., art. 223 alin. 2 din C.p.p., art. 225 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 223 alin. 1 lit. a C.p.p., următoarele:
I. Luarea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 17.10.2014 până la data de 15.11.2014, inclusiv, față de inculpații:
M. C., zis „R.”, fiul lui C. și M., născut la data de 15.10.1993 în ., domiciliat în ., județul Ilfov, CNP_, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie calificată, săvârșite în concurs real, prev. și ped de art. 205 alin. 1 și alin. 3, lit. b din Codul penal și art. 233 – 234 alin. 1, lit. d, din Codul penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 din Codul penal;
M. T. B., fiul lui G. și Zanbila, născut la data de 15.01.1988 în ., domiciliat în ., ., județul Ilfov, CNP_, cercetat suspect sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie calificată, săvârșite în concurs real, prev. și ped de art. 205 alin. 1 și alin. 3, lit. b din Codul penal și art. 233 – 234 alin. 1, lit. d, din Codul penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 din Codul penal;
C. D. zis “F.”, fiul lui I. și T., născut la data de 24.03.1972 în București, sector 8, domiciliat în comuna 1 Decembrie, .. 37, județul Ilfov, CNP_, cercetat sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de instigare la favorizarea faptuitorului în formă continuată (trei acte materiale), fapte prev. de art. 47 rap. la art. 269 Cod Penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal și a două infracțiuni de influențarea declarațiilor, fapte prev. de art. 272 alin. 1 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod P. și
C. I. zis A., fiul lui V. și Lucreția, născut la data de 10.05.1989 în București, sector 1, domiciliat în comuna 1 Decembrie, ., județul Ilfov, CNP_, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, faptă prev. de art. 213 alin. 1 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal.
II. Luarea măsurii arestării preventive, pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă, față de inculpații:
M. S. zis M., fiul lui I. și F., născut la data de 25.11.1990 în ., domiciliat în ., județul Ilfov, CNP_, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 205 alin. 1 și alin. 3, lit. b din Codul penal;
M. I. zis P., fiul lui P. și Sibinca, născut la data de 14.10.1971 în ., domiciliat în ., ., județul Ilfov, CNP_, cercetat sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de favorizarea faptuitorului săvârșite în formă continuată (trei acte materiale), prev. de art. 269 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. art. 35 alin. 1 Cod Penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod Penal și
B. L. zis P., fiul lui D. și C., născut la data de 30.06.1993 în . G., domiciliat în comuna 1 Decembrie, .. 37, județul Ilfov, CNP_, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, faptă prev. de art. 213 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod Penal.
În sarcina inculpatului M. S., zis „M.” s-a reținut că, în noaptea de 05/06.06.2014, în jurul orelor 23,00, pe fondul unei înțelegeri prealabile cu inculpații M. C. și M. T. B., s-a deplasat cu autoturismul marca VW Golf cu numere de înmatriculare străine, în care se afla și persoana vătămată minoră H. A. G., pe . Sintești, . unde a fost blocat de autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare_ și, după ce inculpații M. C. și M. T. B. au luat-o din autoturism cu forța pe minoră și au dus-o pe câmpul din extravilanul satului, a mers la aceștia și au consumat alcool.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 223 Cod procedură penală, existând indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul M. S., zis „M.” ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, raportat la materialul probator administrat, respectiv: plângerea și declarațiile persoanei vătămate, minora H. A. G.; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; declarațiile martorilor P. A., B. I., M. I.-D., El Chehabi N. zisă “M.”, P. A. E. zisă “A.”; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice; declarațiile inculpaților M. T. B., C. D. și M. I..
Astfel, în legătură cu activitatea infracțională a inculpatul M. S., zis „M.”, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut următoarele:
Cu ocazia audierii martora P. A., a declarat faptul că în ceea ce privește aspectele reclamate de către fiica sa, H. A. G. în data de 06.06.2014, sunt adevărate, precum și că aceasta și-a schimbat declarația tot în urma presiunilor exercitate de către C. D. zis F., precizând că din discuțiile ulterioare a aflat că “Manșonică” a fost cel care a regizat întreaga situație. Cu ocazia audierii, P. A. a mai menționat că pe fondul discuțiilor telefonice purtate cu “Rino” acesta i-a spus că el personal i-a dat lui M. I. suma de_ lei, precum și că nu cunoaște dacă “B.” a dat vreun ban.
Ca urmare a celor de mai sus, s-a procedat la audierea persoanei vătămate H. A. G., ocazie cu care a revenit asupra declarației din data de 23.06.2014, menționâd că cele afirmate în aceasta sunt neadevărate. Persoana vătămată a susținut aspectele declarate de mama sa P. A. și a menționat că a dat declarații în favoarea numiților Rino, B. și Manșonică, ca urmare a presiunilor exercitate de către C. D. zis F., care îi spunea că vrea să o ducă în Franța pentru a se prostitua.
În data de 01.07.2014, ora 17.19., P. A., utilizatoare a postului telefonic nr._. interceptat și înregistrat în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. 59 din 24.06.2014 emis de Judecătoria Cornetu prin încheierea nr. 27 în dosarul penal_, este apelată de numitul M. C. zis „R.” utilizator al postului telefonic_. ocazie cu care are Rino o întreabă pe interlocutoarea sa dacă este adevărat că mai cere bai pentru a-și retrage plângerea pentru că așa a auzit de la M. I. zis P., iar întrucât aceasta neagă Rino presupune că Feghi este cel care cere banii. Totodată M. C. îi spune lui P. A. că I. zis P. afirmă că încă nu și-au retras plângerea și mai vor bani. P. A. afirmă că nu a vorbit cu M. I. și că nu a cerut bani. Pe fondul discuției P. A. îi spune lui Rino să nu mai dea bani la nimeni pentru că ea a vorbit cu „nevastă-sa” ca atunci când se termină totul să îi dea bani să plece cu A., și să nu se mai i-a după B.. În continuare P. A. îi mai spune că ar trage după al lui I. însă nu poate ierta doar unu ,trebuie să-i ierte pe toți trei. P. A. îi spune că, așa cum i-a spus și lui mama lui Rino, ea mai vrea decât 1500 euro și că M. I. când a mers la poliție a vorbit numai cu Feghii și nu a fost ea care a cerut cei 2000 lei, bani pe care i-a cerut Feghii de la I.. Rino afirmă că el este cel care a dat cei 2000 lei, întrucât a crezut că i-a cerut ea. P. A. îi spune lui Rino că M. I. s-a jurat că toți banii pe care i-a dat sunt de la el, afirmație la auzul căreia Rino afirmă că el este singurul care a dat bani și că nici M. I. și nici B. nu l-au ajutat cu vreo sumă de bani. În continuarea discuției P. A. îi redă lui Rino cei-au spus avocatele, precum și că avocatele care au asistat-o pe ea și pe fiica sa, H. A. G., la poliție au fost aduse de Feghii. În ceea ce privește afirmațiile lui P. A., cu privire la faptul că fiica sa a fost drogată, Rino îi spune că el personal nu știe nimic și că poate a drogat-o M. S., băiatul lui M. I., afirmând că au consumat cu toții o sticlă de whiski, pe care el personal a cumpărat-o. Numita P. A. se arată foarte nemulțumită de faptul că, din o sută de milioane cât a dat Rino, ea nu a primit decât 1900 lei, iar restul banilor i-a luat Feghi. Totodată, cei doi discută despre faptul că, M. S. zis M., care a participat la săvârșirea faptei urmează să fie chemat la poliție pentru a fi audiat, precum și că P. A. dorește să se răzbune pe Feghi.
În data de 01.07.2014, ora 17.19., P. A., utilizatoare a postului telefonic nr._. interceptat și înregistrat în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. 59 din 24.06.2014 emis de Judecătoria Cornetu prin încheierea nr. 27 în dosarul penal_, este apelată de numitul M. C. zis „R.” utilizator al postului telefonic_. ocazie cu care are Rino o întreabă pe interlocutoarea sa dacă este adevărat că mai cere bani pentru a-și retrage plângerea pentru că așa a auzit de la M. I. zis P., iar întrucât aceasta neagă Rino presupune că Feghi este cel care cere banii. Totodată M. C. îi spune lui P. A. că I. zis P. afirmă că încă nu și-au retras plângerea și mai vor bani. P. A. afirmă că nu a vorbit cu M. I. și că nu a cerut bani. Pe fondul discuției P. A. îi spune lui Rino să nu mai dea bani la nimeni pentru că ea a vorbit cu „nevastă-sa” ca atunci când se termină totul să îi dea bani să plece cu A., și să nu se mai i-a după B.. În continuare P. A. îi mai spune că ar trage după al lui I. însă nu poate ierta doar unu ,trebuie să-i ierte pe toți trei. P. A. îi spune că, așa cum i-a spus și lui mama lui Rino, ea mai vrea decât 1500 euro și că M. I. când a mers la poliție a vorbit numai cu Feghii și nu a fost ea care a cerut cei 2000 lei, bani pe care i-a cerut Feghii de la I.. Rino afirmă că el este cel care a dat cei 2000 lei, întrucât a crezut că i-a cerut ea. P. A. îi spune lui Rino că M. I. s-a jurat că toți banii pe care i-a dat sunt de la el, afirmație la auzul căreia Rino afirmă că el este singurul care a dat bani și că nici M. I. și nici B. nu l-au ajutat cu vreo sumă de bani. În continuarea discuției P. A. îi redă lui Rino cei-au spus avocatele, precum și că avocatele care au asistat-o pe ea și pe fiica sa, H. A. G., la poliție au fost aduse de Feghii. În ceea ce privește afirmațiile lui P. A., cu privire la faptul că fiica sa a fost drogată, Rino îi spune că el personal nu știe nimic și că poate a drogat-o M. S., băiatul lui M. I., afirmând că au consumat cu toții o sticlă de whiski, pe care el personal a cumpărat-o. Numita P. A. se arată foarte nemulțumită de faptul că, din o sută de milioane cât a dat Rino, ea nu a primit decât 1900 lei, iar restul banilor i-a luat Feghi. Totodată, cei doi discută despre faptul că, M. S. zis M., care a participat la săvârșirea faptei urmează să fie chemat la poliție pentru a fi audiat, precum și că P. A. dorește să se răzbune pe Feghi.
Prin urmare, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că datele și informațiile existente la dosarul cauzei se circumscriu noțiunii de „suspiciune rezonabilă”, în sensul oferit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpații să fi săvârșit aceaste fapte.
În aceeași ordine de idei, judecătorul a apreciat că sunt întrunite exigențele art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la noțiunea de suspiciuni, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării, anchetatorii să aibă suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale, obiectul preocupărilor, pe parcursul privării de libertate fiind acela de a a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării (în acest sens, CEDO, Cauza Brogan s.a contra Marii Britanii din 29.11.1988; Cauza Murray contra Marii Britanii din 28.10.1994, cauza O’H. contra Marii Britanii din 16.10.2001).
Judecătorul a mai constatat că infracțiunea de lipsire de libertate este înscrisă în categoria infracțiunilor pentru care nu este necesar un anumit cuantum al pedepsei.
Judecătorul de drepturi și libertăți a mai avut în vedere periculozitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, dată de împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a faptelor (mai multe persoane împreună, prin conivență, prin violență, aspecte ce caracterizează un comportament premeditat și, deopotrivă, periculos al participanților) și de natura și gravitatea infracțiunilor imputate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.
În consecință, în baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia și a circumstanțelor personale ale inculpaților, Judecatorul de drepturi și libertăți a apreciat că măsura arestării preventive în prezenta cauză este conformă dispozițiilor art. 223 alin.(2) C.proc.pen. raportat la 202 alin.(1) și (3) C.proc.pen. - necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică - și în consecință conformă jurisprudenței Curții EDO, care a statuat că prin gravitatea infracțiunii sau reacția publicului, unele infracțiuni pot determina un sentiment de insecuritate în rândul publicului, ce pot justifica arestarea preventivă a suspecților (Cauza Lettelier c. Franței par. 51).
Așadar, în privința inculpaților, judecătorul de drepturi și libertăți a concluzionat că este îndeplinită condiția caracterului necesar al luării măsurii privative de libertate, pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, în sensul art. 223 alin.(2), teza a II a, dar și caracterul proporțional al măsurii ce urmează a fi luată, față de gravitatea acuzațiilor aduse.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul M. S. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că, în noaptea de 05/06.06.2014, în jurul orelor 23,00, pe fondul unei înțelegeri prealabile cu inculpații M. C. și M. T. B., s-a deplasat cu autoturismul marca VW Golf cu numere de înmatriculare străine, în care se afla și persoana vătămată minoră H. A. G., pe ., județ Ilfov unde a fost blocat de autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare_ și, după ce inculpații M. C. și M. T. B. au luat-o din autoturism cu forța pe minoră și au dus-o pe câmpul din extravilanul satului, a mers la aceștia și au consumat alcool.
În acest sens au fost avute în vedere: plângerea și declarațiile persoanei vătămate, minora H. A. G.; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; declarațiile martorilor P. A., B. I., M. I.-D., El Chehabi N. zisă “M.”, P. A. E. zisă “A.”; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice; declarațiile inculpaților M. T. B., C. D. și M. I..
Totodată, s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu este inclusă în categoria infracțiunilor pentru care este necesar un anumit cuantum al pedepsei.
De asemenea, s-a constatat că măsura preventivă a fost luată cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: inculpatului i-a fost asigurată asistența juridică, i s-a adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și a avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalității armelor, nefiind prezent la soluționarea propunerii de arestarea preventivă, însă reprezentat de avocat.
Instanța a apreciat că, la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpatului M. S. este nu numai oportună, ci și necesară.
Judecătorul a avut în vedere gravitatea faptei – de natură a pune în pericol libertatea de mișcare și acțiune a persoanei vătămate; modul și circumstanțele în care faptele se presupune că s-au întâmplat –pe timp de noapte, în baza unei înțelegeri prealabile cu alți inculpați, asupra unei minore; anturajul și a mediul din care inculpatul provine – inculpatul nu este căsătorit, nu are loc de muncă, nu are ocupație, nu poate justifica resursele financiare necesare ducerii traiului zilnic, împrejurările privitoare la persoana inculpatului– nu a cooperat cu organele judiciare și antecedentele penale ale inculpatului care este cercetat într-o altă cauză pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere.
Judecătoria a avut în vedere și faptul că, după emiterea mandatului de arestare pe numele său, inculpatul M. S., deși știa acest lucru, s-a sustras de la efectuarea urmăririi penale și a evitat încarcerarea sa, fugind de la domiciliu și ascunzându-se (potrivit propriilor susțineri) la rude ale sale, în județul Ialomița.
Asupra inculpatului planează bănuiala că ar fi comis, cu intenție, o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social (complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 205 alin. 1 și alin. 3, lit. b Cod penal); raportat și la criteriile evaluate anterior, Judecătorul a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică, privarea de libertate a acestuia fiind necesară tocmai pentru a înlătura acest pericol.
De asemenea, punerea în libertate a unui inculpat care s-a sustras încarcerării după ce pe numele sau a fost emis un mandat de arestare preventivă, în scopul evitării răspunderii penale, ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății, având in vedere atât gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de care acesta este acuzat, cât și modalitatea și circumstanțele comiterii acesteia.
Analizând posibilitatea luării față de inculpatul M. S. a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea sa, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza incipientă a procesului penal, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, Judecătoria a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri, astfel că a respins cererile formulate de inculpatul M. S., prin avocat din oficiu, de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În concluzie, evaluând declarația dată de inculpat în fața instanței în contextul probelor administrate și al motivelor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța a apreciat, în baza art. 231 alin. 7 Cod procedură penală, necesitatea confirmării măsurii preventive și a executării acesteia.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, I. D., în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul M. S., criticând soluția pronunțată în cauză pentru motivele expuse pe larg în practicaua prezentei.
Examinând încheierea contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunal reține că, raportat la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, cu siguranță gravitatea faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publică. Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsura excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei, trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate, însă prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică.
Tribunalul constată că este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect Tribunalul constatând că, în speță, existența pericolului public rezultă și din pericolul social al infracțiunii pentru care este judecat inculpatul, caracterul deosebit de grav al acesteia, avându-se totodată în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori ai unor asemenea fapte.
Față de aceste aspecte, Tribunalul apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi perturbată în cazul în care inculpatul ar fi judecat în stare de libertate, iar măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu nu conferă suficiente garanții că buna desfășurare a procesului penal nu ar putea fi perturbată sub acest aspect. D. fiind situația expusă, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, acest pericol fiind relevat de sentimentul de insecuritate în rândul societății civile determinat de cercetarea în stare de libertate a inculpatului care a săvârșit fapte penale.
Tribunalul apreciază că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Pentru considerentele anterior expuse, Tribunalul, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, constată că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și nu se impune la acest moment înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, motiv pentru care va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Față de cele ce preced, constatând că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Tribunalul va respinge contestația ca nefondată, făcând totodată, aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-inculpat M. S. fiul lui I. și F., născut la data de 25.11.1990 în ., CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 150 lei (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. cod fiscal_), din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum 50 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. C. I. R.
Red. și tehnored. jud. R.P. /28.04.2015
Jud. Cornetu M.N.C.
| ← Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 87/2015.... | Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Decizia nr. 67/2015.... → |
|---|
