Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 35/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 35/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:077._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ 14/a9
DECIZIA NR. 35
Ședința publică din data de 18.02.2016
Completul compus din:
Președinte – T. Z.
Grefier – Ț. M. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații T. I., fiul lui P. și L., născut la data de 28.12.1990 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_ și O. G., fiul lui P. și L., născut la data de 19.08.1988, în mun. Ploiești, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud Prahova, posesor al C.I. . nr._, CNP_, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Ploiești la data de 11.02.2016 în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul inculpat T. I. în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales avocat P. C. din cadrul Baroului Prahova și contestatorul inculpat O. G. în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales avocat G. T. M. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, contestatorii inculpați arată că își mențin contestațiile formulate.
Cu permisiunea instanței, apărătorii aleși au luat legătura cu contestatorii inculpați după care arată că aceștia își mențin contestațiile formulate .
Avocat P. C. pentru contestatorul inculpat T. I., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai sunt de formulat, consideră cercetarea judecătorească terminată și solicită cuvântul în susținerea contestației.
Avocat G. T. M. pentru contestatorul inculpat O. G., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai sunt de formulat, consideră cercetarea judecătorească terminată și solicită cuvântul în susținerea contestației
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că alte cereri nu mai sunt de formulat, consideră cercetarea judecătorească terminată și solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, față de susținerile părților, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. C. având cuvântul, solicită admiterea contestației desființarea încheierii din data de 11.02.2016 a Judecătoriei Ploiesti, iar în baza art.208 C.p.p., rap. la art. 207 alin. 5 Cpp, solicită să nu se mai mențină măsura arestării preventive față de acesta, arătând că, din punct de vedere al legalității luării acestei masuri, sunt îndeplinite condițiile legale, insa, în ceea ce privește temeinicia măsurii, arata ca nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea măsurii; în cauza nu exista dovezi ca inculpatul ar încerca sa zădărnicească aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cat persoana vătămata este un cetățean american de origine chineza.
Se mai arată că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea normelor legale însă la acest moment temeiurile nu își mai regăsesc corespondent, scopul măsurii a fost atins, urmărirea penală a fost finalizată, motiv pentru care solicită admiterea contestației desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și pe fond să nu se mai mențină măsura arestării preventive.
În subsidiar, solicita înlocuirea arestării preventive cu măsura prevăzute de art.202 alin. 4 lit. b, respectiv controlul judiciar, aceasta măsura fiind una apta pentru buna desfășurare a procesului penal, întrucât instanța ar impune inculpatului sa respecte o . obligații, potrivit art.215 alin. 7 Cpp. iar într-un subsidiar mai îndepărtat, solicita înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu, potrivit art.202 alin. 4 lit.d.
Avocat G. T. M. pentru contestatorul inculpat O. G., având cuvântul, arată că prezenta contestație vizează netemeinicia încheierii pronunțată de instanța de fond, în sensul că parchetul nu a specificat în mod concret că inculpatul aflat în stare de libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, mai mult solicită a se avea în vedere că inculpatul dorește ca judecarea prezentei cauze să aibă loc potrivit procedurii simplificate, acesta a depus diligențe în vederea acoperirii prejudiciului, totodată solicită a se avea în vedere că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală ci acesta a plecat în Anglia pentru a munci lucru pe care inculpatul l-a făcut de multe ori, acesta a plecat în Anglia cu forme legale.
Totodată, solicită a se avea învedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii în întreținere, pe perioada cât s-a aflat în stare de arest preventiv a conștientizat gravitaea faptelor comise și nu va mai săvârși alte fapte de natură penală, motiv pentru care solicită admiterea contestației desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și pe fond să nu se mai mențină măsura arestării preventive.
În subsidiar, solicita înlocuirea arestării preventive cu măsura prevăzute de art.202 alin. 4 lit. b, respectiv controlul judiciar, aceasta măsura fiind una apta pentru buna desfășurare a procesului penal, întrucât instanța ar impune inculpatului sa respecte o . obligații, potrivit art.215 alin. 7 Cpp. iar într-un subsidiar mai îndepărtat, solicita înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu, potrivit art.202 alin. 4 lit.d.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, având în vedere gravitatea acuzației, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei si cele personale ale inculpaților, instanța de fond în mod corect a apreciat că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea inculpaților în libertate, fiind astfel îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută cumulativ de lege pentru a se putea dispunea arestarea preventivă.
În ceea ce îl privește pe inculpatul O. G. acesta a părăsit teritoriul țării la scurt timp după săvârșirea infracțiunii, după ce anterior s-a informat cu privire la cercetările efectuate în cauză, reținând astfel că inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Cu privire la inculpatul T. I. se reține că acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, atât ca minor cât și ca major, a executat o pedeapsă privativă de libertate, fiind liberat condiționat în octombrie 2013, având și două sancțiuni administrative pentru furt și furt calificat, precum și o renunțare la urmărirea penală din 11.08.2015.
Avocat G. T. M., având cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere că afirmația parchetului în sensul că inculpatul O. s-a sustras de la urmărirea penală nu poate fi reținută, faptul că acesta a plecat în Anglia să muncească cu acte legale nu înseamnă că a încercat să se sustragă.
Contestatorul inculpat T. I., personal având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Inculpatul O. G., personal având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestațiilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoriei Ploiești la data de 11.02.2016 în dosarul nr._ 15, în baza art. 362 alin 2 C pr pen rap la art 208, alin. 4 din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatii T. I., M. F. si O. G..
În baza art. 208, alin. 4 – Codul de procedură penală, a fost mentinută arestarea preventivă a inculpatilor:
- T. I., fiul lui P. și L., născut la data de 28.12.1990 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 Cod penal și
- M. F., fiul lui Natural și D., născut la data de 24.04.1969 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., nr. 36, jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 41 alin. 1 Cod penal., arestați preventiv prin încheierea nr. 119 din data de 16.10.2015, a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești, și
- O. G., fiul lui P. și L., născut la data de 19.08.1988 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal,, arestat preventiv în lipsă prin încheierea nr. 128 din data de 29.10.2015, a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților, T. I. și O. G. este legală si temeinică, iar temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică in continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea pentru care a fost trimiși în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Suspiciunea rezonabilă rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și analizat în încheierile prin care s-a dispus arestarea inculpaților.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, s-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, normala desfășurare a relațiilor sociale ce compun obiectul juridic al infracțiunii de care sunt acuzați aceștia.
În ceea ce-l privește pe inculpatul O. G., judecătorul de cameră preliminară a reținut că inculpatul O. G. a părăsit teritoriul țării la scurt timp după săvârșirea infracțiunii, după ce anterior s-a informat cu privire la cercetările efectuate în cauză, reținând astfel că inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Cu privire la inculpatul T. I. s-a reținut că acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, atât ca minor cât și ca major, a executat o pedeapsă privativă de libertate, fiind liberat condiționat în octombrie 2013, având și două sancțiuni administrative pentru furt și furt calificat, precum și o renunțare la urmărirea penală din 11.08.2015.
Instanța a apreciat că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea inculpatilor în libertate, fiind astfel îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută cumulativ de lege pentru a se putea dispunea arestarea preventivă.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a avut în vedere gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care inculpații provin, situația antecedentelor penale și alte aspecte privitoare la persoana acestora.
Instanța a considerat că la acest moment procesual inlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, neprivativă de libertate nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol al inculpatilor și a faptelor acestora, acestia prezentând un pericol concret pentru ordinea publică si nu ar asigura buna desfășurare a procesului penal, lăsarea lor în libertate nefiind bine venită la acest moment.
Instanța a considerat de asemenea că luarea unei măsuri mai puțin restrictive, nu este oportună în cauză la acest moment și nu constituie o garanție suficientă pentru protejarea societății, având în vedere și intervalul de timp foarte scurt care s-a scurs de la momentul arestării preventive și până în prezent.
Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru între masura privarii de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor împotriva comiterii de infractiuni, dedus din modul de savârsire al faptelor cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu participarea inculpatului. În conditiile spetei, la acest moment interesul general prevaleaza în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate.
Instanța a constatat că în acest stadiu procesual nu este depășită durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza B. c. Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauza Labita c. Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauza W. c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauza I.A. c. Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speță, fapta inculpaților care aduce atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și siguranței raporturilor juridice reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 NCPP., înlăturarea stării concrete de pericol pentru ordinea publică nu poate fi realizată doar prin măsura controlului judiciar, sau a arestului la domiciliu, ci tocmai prin înlăturarea temporară a inculpatilor din comunitatea afectată de ecoul presupuselor fapte penale si plasarea lor in mediul carceral.
Instanța a considerat că luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatilor și a faptei presupus savarsite, acestia prezentând un pericol concret pentru ceilalți membri ai societății, lăsarea sa în libertate nefiind bine venită la acest moment.
Nu în ultimul rind instanța a constatat faptul că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza anterioarei verificări a stării de arest, din data de 13.01.2016.
Analizând măsura arestării preventive a inculpaților și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, instanța a constatat că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților la acest moment procedural fiind legitimă.
În consecință, instanța, in temeiul art. 208, alin. 4 C pr pen a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luată față de inculpații T. I. și O. G.și a menținut măsura pe durata prevăzută de lege, până la următoarea verificare a stării de arest.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, au declarat contestații inculpații T. I. și O. G., solicitând admiterea contestației desființarea încheierii și să nu se mențină măsura arestării preventive întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.
A arătat inculpatul T. I. că nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea măsurii; în cauza nu exista dovezi ca inculpatul ar încerca sa zădărnicească aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cat persoana vătămata este un cetățean american de origine chineza.
A mai arătat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea normelor legale însă la acest moment temeiurile nu își mai regăsesc corespondent, scopul măsurii a fost atins, urmărirea penală a fost finalizată, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și pe fond să nu se mai mențină măsura arestării preventive, iar în subsidiar a se dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Inculpatul O. G. a arătat că a depus diligențe în vederea acoperirii prejudiciului, totodată solicită a se avea în vedere că nu s-a sustras de la urmărirea penală ci a plecat în Anglia pentru a munci lucru pe care acesta l-a făcut de multe ori, acesta a plecat în Anglia cu forme legale.
Totodată, a solicitat a se avea învedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii în întreținere, pe perioada cât s-a aflat în stare de arest preventiv a conștientizat gravitaea faptelor comise și nu va mai săvârși alte fapte de natură penală, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și pe fond să nu se mai mențină măsura arestării preventive iar în subsidiar a se dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Tribunalul, examinând contestația formulată, prin prisma susținerilor contestatorului, a actelor și lucrărilor dosarului, constată că aceasta este nefondată.
Astfel, se reține că prin rechizitoriul nr._/P/2015 din data de 06.11.2015 al Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpaților T. I., cercetat în stare de arest preventiv, fiul lui P. și L., născut la data de 28.12.1990, în mun. Ploiești, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud Prahova, posesor al CI. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cp., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și art. 77 lit. a C.p. și M. F., cercetat în stare de arest preventiv, fiul lui Natural și D., născut la data de 24.04.1969, în mun. Ploiești, domiciliat în mun. Ploiești, ., nr. 36, jud Prahova, posesor al CI. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cp., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și art. 77 lit. a C.p.precum și a inculpatului O. G., arestat preventiv în lipsă, fiul lui P. și L., născut la data de 19.08.1988, în mun. Ploiești, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud Prahova, posesor al CI. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cp., cu aplicarea art. 77 lit. a Cp.
Prin încheierea nr. 119/16.10.2015, emisă de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești, a fost dispusă arestarea preventivă a inculpaților M. F. si T. I. pentru 30 zile,începând cu 16.10.2015 si până la 14.11.2015inclusiv iar prin încheierea din 29.10.2015, emisă de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești, a fost dispusă arestarea preventivă în lipsă a inculpatului O. G. pentru 30 zile,începând cu data punerii în executare.
La luarea masurii arestarii preventive s-a reținut că, înziua de 04.10.2015, în jurul orei 11.50, inculpații M. F., T. I. și O. G. i-au sustras prin acte de violență persoanei vătămate Li Hulbert Chao Tai, un portofel ce conținea sumele de 500 dolari și 100 euro, în parcarea centrului comercial Afi Palace din mun. Ploiești..
Prin încheierile din 11.11.2015, 07.12.2015 și 21.12.2015 judecătorul de cameră preliminară a menținut masura preventivă.
Potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 4 C.p.p., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat.
Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 4 C.p.p., la care art. 208 alin. 3 C.p.p. face trimitere în mod expres, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
În cauza de față se constată, în acord cu instanța de fond, faptul că sunt incidente în privința contestatorilor dispozițiile alineatului 4, citate anterior, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistând și în prezent.
În primul rând, Tribunalul constată, din analizarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, că reiese suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, menționate anterior.
Tribunalul reține că prin existența unei suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze (C.E.D.O., hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii).
Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (C.E.D.O., hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).
Totodată, în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 223 alin. 2 C.p.p., în sensul că inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani, iar privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică este evaluată prin prisma criteriilor expres prevăzute de legiuitor în textul legal, instanța având în vedere primordial natura și modalitatea de comitere a infracțiunii, respectiv prin violență, asupra unei persoane în vârstă, turist, cu posibilități reduse de apărare, de către 3 persoane împreună.
De asemenea, Tribunalul, făcând propria apreciere a probatoriului administrat constată că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv că înziua de 04.10.2015, în jurul orei 11.50, inculpații M. F., T. I. și O. G. i-au sustras prin acte de violență persoanei vătămate Li Hulbert Chao Tai, un portofel ce conținea sumele de 500 dolari și 100 euro, în parcarea centrului comercial Afi Palace din mun. Ploiești..
În privința circumstanțelor personale ale inculpaților instanța reține că inculpatul O. G., a părăsit teritoriul țării la scurt timp după săvârșirea infracțiunii, după ce anterior s-a informat cu privire la cercetările efectuate în cauză, reținând astfel că inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. Nu sunt dovedite susținerile că a plecat să lucreze legal atâta timp cât cunoștea că se fac cercetări cu privire la o faptă penală la care participase.
Cu privire la inculpatul T. I. tribunalul reține că acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, atât ca minor cât și ca major, a executat o pedeapsă privativă de libertate, fiind liberat condiționat în octombrie 2013, având și două sancțiuni administrative pentru furt și furt calificat, precum și o renunțare la urmărirea penală din 11.08.2015.
Instanța apreciază că infracțiunea pentru care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpați prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice arestarea preventivă fiind îndeplinite astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
În condițiile expuse în precedent, nu se poate afirma că inculpații nu prezintă și un anumit grad de pericol social pentru ordinea publică.
Este adevărat că acest pericol nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, dar de acesta din urmă nu se poate face abstracție la analiza dispunerii unei măsuri procesuale, întrucât un pericol social abstract al infracțiunii reliefat de legiuitor prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege creionează, de regulă și o anumită periculozitate a inculpatului.
Totodată, măsura preventivă are și scopul de a întrerupe lanțul delictuos al activității inculpaților, precum și acela de a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
În raport de aceste considerente, instanța consideră că nu este oportună în acest stadiu procesual judecarea inculpaților în stare de libertate, atât sub aspectul momentului procesual actual al cercetării judecătorești, cât și față împrejurarea că de la data luării măsurii arestării preventive împotriva inculpaților și până în prezent, nu a trecut un interval de timp care poate fi considerat nerezonabil și nu au intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care inițial au impus arestarea
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondate contestațiile formulate de inculpați, care vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în temeiul art. 275 alin. 2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații T. I., fiul lui P. și L., născut la data de 28.12.1990 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_ și O. G., fiul lui P. și L., născut la data de 19.08.1988, în mun. Ploiești, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud Prahova, posesor al C.I. . nr._, CNP_, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Ploiești la data de 11.02.2016 în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, obligă contestatorii-inculpați la plata sumei de 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
T. Z. Ț. M. C.
RED.TZ.ȚMC.
4 EX.-18.02.2016
Dosar fond –_ 15/a8 – Judecătoria Ploiești
Judecător fond – G. I.
Operator de date cu caracter personal 4058
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 25/2016.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 57/2016.... → |
|---|
