Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 25/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 25/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:077._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
Dosar nr._
DECIZIA NR.25
Ședința publică din data de 09 februarie 2016
PREȘEDINTE –I. P. D.
GREFIER –M. M. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul D. M., fiul lui A. și A., născut la data de 28.04.1980, deținut în Penitenciarul Ploiești, CNP_ împotriva sentinței penale nr. 19/12.01.2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat D. M., în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat D. C. în substituire avocat Ș. D., din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a permis apărătorului din oficiu avocat D. C. să ia legătura cu contestatorul condamnat D. M., aflat în stare de deținere.
Avocat D. C., pentru contestatorul condamnat D. M., având cuvântul,arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în susținerea contestației.
Tribunalul, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat în cauză, și față de actele și lucrările dosarului consideră cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat D. C., pentru contestatorul condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată, apreciind că sunt întrunite condițiile cerute de lege ,condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, a participat la activități socio-educative, a executat pedeapsa în regim semideschis, faptul că are antecedente penale nu reprezintă un impediment în acordarea liberării condiționate.
În subsidiar, solicită reducerea termenului de reiterare a cererii .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că în mod corect a fost respinsă cererea de liberare condiționată ,întrucât din caracterizarea depusă la dosar rezultă că pe perioada detenției nu a avut un comportament adaptat normelor impuse de viața carcerală, fiind sancționat disciplinar o dată, acesta a mai fost condamnat anterior fiind liberat condiționat de fiecare dată, însă nu a înțeles clemența de care a beneficiat prin liberarea condiționată, scopul pedepsei nefiind atins niciodată.
Contestatorul condamnat D. M., având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 19/12.01.2016 Judecătoria Ploiești, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat D. M., fiul lui A. și A., născut la data de 28.04.1980, în prezent încarcerat în Penitenciarul Ploiesti,în executarea pedepsei de 4 ani si 3 luni î chisoare aplicată prin sentința penală nr. 486/2013 a Judecătoriei Târgoviște, județul Dâmbovița, ca nefondata.
În baza art.587 alin. 2 C.proc. pen. s-a fixat termen de reiterare data de 29.04.2016.
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen.a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.486/2013 a Judecătoriei Târgoviște petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Prima instanță a analizat legea aplicabilă, având în vedere succesiunea mai multor legi penale, de la data comiterii infracțiunii și până la executarea pedepsei, respectiv a Codului penal din 1968 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 5 Cod penal instituind obligația de aplicare a legii penale mai favorabile.
De asemenea, instanța a avut în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
In consecința, având în vedere că instituția liberării condiționate constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, pedeapsa pronunțată si aplicata pana la acest moment potrivit codului penal din 1969, instanța a apreciat că legea aplicabilă și după care a analizat propunerea de liberare condiționata este cea prev.de art. 59 si urm. din codul penal din 1969.
A mai reținut prima instanță că petentul condamnat a muncit având considerate ca executate 15 zile executând pedeapsa în regim semideschis. Raportat la cuantumul pedepsei pe care o executa și regimul de executare instanța a apreciat ca aceasta condiție este îndeplinita.
Dovezile temeinice de îndreptare, a treia condiție, prevăzută de dispoziția din alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior, pentru acordarea liberării condiționate privește, de asemenea, comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei închisorii, dar sub aspectul redresării lui morale. Buna purtare manifestată de condamnat în mod statornic la locul de deținere, îndeplinirea întocmai a diferitelor sarcini- altele decât cele legate de muncă – ce i-au fost încredințate ( sarcini de ordin gospodăresc, sarcini neremunerate), participarea la activități educative, culturale, respectarea întocmai a regulamentului locului de deținere, obținerea de recompense și absența sancțiunilor disciplinare, toate acestea constituie dovezi temeinice de îndreptarea a celui condamnat.
Din caracterizarea depusă la dosar instanța a retinut că petentul condamnat nu a avut pe perioada detenției un comportament adaptat normelor impuse de viata carcerala fiind sancționat disciplinar o data și recompensat de 4 ori.
Instanța a constatat că petentul a mai fost condamnat anterior, fiind liberat condiționat de fiecare data, ceea ce demonstrează că petentul nu a înțeles clemența de care a beneficiat prin liberarea condiționată, scopul pedepsei nefiind atins niciodată.
Liberarea condiționată de care a beneficiat nu a constituit un stimulent suficient pentru îndreptarea și educarea în spiritul unei atitudini cinstite față de muncă, respectării legilor și a regulilor de conviețuire socială. Prin atitudinea adoptată față de normele sociale, săvârșind și alte infracțiuni, după ce anterior a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu executare, condamnatul nu a dovedit că îndreptarea sa este una reală și efectivă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că nu există suficiente și serioase indicii ca pedeapsa închisorii aplicate condamnatului și aflată în curs de executare și-a atins scopul, respingând astfel cererea ca neîntemeiată.
Față de aceste considerente, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., prima instanță a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul D. M., fiul lui A. și A., născut la data de 28.04.1980, în prezent încarcerat în Penitenciarul Ploiesti, ca nefondata și a menținut termenul de reiterare stabilit de comisie.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate și, pe fond, admiterea cererii de liberare condiționată, apreciind că îndeplinește condițiile cerute de lege, a executat fracția prevăzută de lege, a participat la activități socio-educative, a executat pedeapsa în regim semideschis, iar faptul că are antecedente penale nu reprezintă un impediment în acordarea liberării condiționate.
În subsidiar, a solicitat reducerea termenului de reiterare a cererii .
Tribunalul, examinând sentinta atacata prin prisma dispozitiilor legale aplicabile în materie, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 425/1 alin.4. cod procedură penala rap.la art. 417 cod procedură penală apreciaza conetstația condamnatului ca fiind nefondată, pentru considerente ce se vor arăta:
Contestatorul - condmanat se află în executarea unei pedepse de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.486/2013 a Judecătoriei Târgoviște pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, executarea pedepsei începând la data de 12.03.2013 si urmând să expire la data de 11.06.2017.
Din procesul verbal nr.427/30.12.2015 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Ploiești rezultă că transformată în zile pedepasa contestatorului este egală cu 1553 zile închisoare, iar de la data de 12.03.2013 și până la data de 30.12.2015( data discutării liberării condiționate în cadrul comisiei) acesta a executat efectiv un număr de 1024 zile închisoare, considerându-se ca executate pe baza muncii prestate 15 zile, fiind îndeplinită ca atare fracția legală de 2/3 din pedepasă necesară pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate.
Deși comisia a constatat ca fiind îndeplinită condiția referitoare la efectuarea fracției prevăzută de lege, s-a hotărât amânarea discutării liberării condiționate, având în vedere antecedentele penale ale condamnatului și comportamentul oscilant avut pe perioada executării pedepsei.
S-a mai arătat în cuprinsul procesului verbal că petentului condamnat i-au fost aplicate nenumărate pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen cu cel pentru care a fost condamnat prin sentința penală în a cărei executare se află, fiind de asemenea liberat condiționat de mai multe ori, iar pentru o pedeapsă liberându-se la termen.
Din caracterizarea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Ploiești precum și din procesul verbal nr 427/30.12.2015, s-a reținut că pe perioada executării pedepsei condamnatul a avut un comportament oscilant fiind sancționat în data de 13.05.2015 pentru deținere de obiecte interzise, dar și recompensat.
S-a mai reținut că a participat la un program de adaptare la viața carcerală, participând pentru o perioadă scurtă și la activități lucrative.
Potrivit dispozițiilor legale în materie la data analizării în comisie cât și la data soluționării cauzei pe fond, instanța de control judiciar apreciază că prima instanța în mod corect a respins cererea de liberare condiționata formulată de catre condamnat.
Din interpretarea dispozițiilor legale, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este o facultate a instanței de judecată învestită, iar nu un drept al condamnatului ce ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Mai mult de atât, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța de judecată poate aprecia asupra oportunității acordării liberării condiționate chiar și în situația în care condamnatul aflat în executarea pedepsei îndeplinește toate condițiile cuprinse în art.59 al.1 Cod penal, nefiind obligată să acorde liberarea condiționată ori de câte ori se face o propunere din partea comisiei special constituită la nivelul penitenciarului sau o cerere din partea condamnatului. În lipsa unor criterii legale, o astfel de apreciere se face de la caz la caz, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte, ținând bineînțeles seama de pedeapsa aplicată definitiv de instanța de judecată și de persoana condamnatului.
Întrucât la data analizării situației condamnatului de către instanța de fond, acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege, nu a dat dovezi temeinice de îndreptare ,iar anterior acesta a mai fost condamnat de mai multe ori, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de Penitenciarul Ploiești, în mod corect prima instanța de judecata a dispus respingerea propunerii de liberare condiționată a ca fiind netemeinică si nelegală.
De asemenea,instanța de fond a apreciat în mod legal și temeinic că liberarea condiționată de care a beneficiat anterior condamnatul nu a constituit un stimulent suficient pentru îndreptare și educare, iar după liberare a săvârșit și alte infracțiuni de același gen, împrejurare ce a condus la concluzia justă că acesta nu a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Totodată, tribunalul apreciază că termenul de reiterare a cererii a fost corect stabilit de instanța de fond, acesta fiind de altfel termenul stabilit de comisia formată de judecătorul de supraveghere, directorul locului de deținere, șeful serviciul educație si asistență psihosocială, consilierul de probațiune și responsabilul privind siguranța deținerii și regim penitenciar. Apreciind că această comisie este organismul în măsură să cunoască cel mai bine comportamentul avut de condamnat pe perioada executării, tribunalul apreciază că nu se impune reducerea termenului de reiterare fixat.
Constatand ca instanta de fond a pronunțat la data soluționării cauzei o sentinta legala si temeinică, instanta de control judiciar urmeaza ca în baza art. 4251 alin 7 pct.1 lit. b c.pr.pen. să respingă contestația formulată de condamnatul D. M., fiul lui A. și A., născut la data de 28.04.1980, deținut în Penitenciarul Ploiești, CNP_ împotriva sentinței penale nr.19/12.01.2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosar nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin 7 pct.1 lit. b c.pr.pen. respinge contestația formulată de condamnatul D. M., fiul lui A. și A., născut la data de 28.04.1980, deținut în Penitenciarul Ploiești, CNP_ împotriva sentinței penale nr. 19/12.01.2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosar nr._, ca nefondată.
Obligă condamnatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 februarie 2016 .
Președinte, Grefier,
I. P. D. M. M. C.
Red. IPD
Tehn. DC
4 ex. /03.03.2016
J.f. S. V. M.
d.f._ Judecătoria Ploiești Operator de date cu caracter personal 4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 67/2016.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
