Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-03-2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.1
Ședința publică din data de 12 martie 2013
E. E. - președinte
M. V. - judecător
Z. D. - grefier
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror B. M..
Pe rol, judecarea apelurilor penale declarate de inculpații M. D., C. S., C. C. M. și partea civilă S. Român – prin Agenția Națională de A. F. – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, împotriva sentinței penale nr.78 din 9 martie 2012, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Cauza a fost trimisă spre soluționare acestei instanțe, potrivit deciziei penale nr.1232/R din 18 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, prin care s-a declinat competența de judecare a apelurilor în favoarea Tribunalului Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul inculpat M. D. asistat de av.C. C., lipsind celelalte părți: apelanții inculpați C. S., C. C. M., ambii reprezentați din oficiu de av.F. V., intimata inculpată P. A. reprezentată din oficiu de av. F. V., apelanta - parte civilă S. Român – prin Agenția Națională de A. F. – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, intimatele-părți responsabile civilmente . – prin lichidator judiciar E. C. SPRL C., . SRL, ., prin lichidator judiciar B. Consult SPRL C., . A., . București.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că la dosar parte civilă S. Român – prin Agenția Națională de A. F. – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman a depus răspuns la adresa instanței, comunicând faptul că, în cadrul procedurii de executare silită pornită împotriva inculpatului C. C. M. s-au efectuat popriri asupra conturilor deschise pe numele acestuia la RAIFFEISEN BANK și BRD – Groupe Societe Generale SA, da nu s-a încasat nicio sumă de bani, iar pentru inculpata C. S. nu s-a primit decizie de atragere a răspunderii solidare.
Av.C. C. solicită încuviințarea probei cu efectuarea unei noi expertize contabile față de depozițiile inculpaților C. S., C. C. M. și P. A., date în fața instanței, din care rezultă că toate cumpărăturile s-au făcut de către aceștia, fiind înregistrate în contabilitatea proprie și vândute la .>
B. . există poziții radicale ale acestor inculpați, ceea ce conduce la existența unei alte valori a prejudiciului.
Av.F. V. nu se opune, în principiu, probei cu efectuarea unei noi expertize contabile; solicită efectuarea unei adrese către D.G.F.P Teleorman pentru precizări referitoare la executarea silită a inculpatei C. S. pentru ..
Procurorul solicită respingerea ca nefondată a probei solicitat de av.F. V. cu motivarea că: în ceea ce privește executarea silită, răspunsul instituției financiare este relevant, partea interesată având posibilitatea să administreze personal probe, iar în ce privește expertiza contabilă, solicită respingerea ca neutilă cauzei a probei solicitată de av.C. C., cu motivarea că la momentul judecării pe fond nu s-au formulat obiecțiuni și inculpații, prin apărător, au fost de acord cu expertiza contabilă efectuată în cauză.
Av.C. C. revine și arată că expertiza contabilă, a fost efectuată pe baza a 60 de facturi existente la . declarațiile făcute rezultă că inculpații au înregistrat întreaga cantitate în evidențele contabile; consideră că, pentru aflarea adevărului, este necesară studierea evidențelor contabile de la . infracțională începe la momentul achizițiilor mărfurilor, fiind necesară o corelație între contabilitățile celor patru firme și .> Tribunalul apreciază ca nefondată cererea formulată de av.F. V., cu motivarea că, în raport de răspunsul atașat la dosar de Ministerul Finanțelor - D.G.F.P. Teleorman nu se mai impune efectuarea unei noi adrese, deoarece în adresa de la dosar se precizează, cu certitudine, că nu s-a încasat nicio sumă de bani și nu s-au efectuat popriri asupra sumelor deținute de acesta la bănci; în ce privește efectuarea unei noi expertize contabile, instanța respinge cererea formulată de av.C. C. având în vedere că la momentul efectuării expertizei contabile nu s-au formulat obiecțiuni, în raport de momentul procesual de față și având în vedere lipsa unor elemente noi care să conducă la efectuarea unei noi expertize, instanța constatând că declarațiile inculpaților nu pot constitui asemenea elemente noi care să conducă la efectuarea unei alte lucrări.
Nemaifiind cereri de solicitat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Av.C. C. pentru inculpatul M. D. având cuvântul arată că acesta a fost trimis în judecată pentru fapta prev. de art.9 al.1 lit.c din Lege anr.241/2005; în cauză s-au administrat probe, dar consideră apărătorul ales că singura soluție este admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit.a Cod Procedură Penală rap.la art.10 lit.a Cod Procedură Penală, cu motivarea că din controalele efectuate de instituțiile financiare și din concluziile raportului de expertiză contabilă nu s-a lămurit valoarea prejudiciului; inculpatul a fost administrator la ., nu a înregistrat toate facturile în contabilitatea firmei, astfel încât „s-a speculat” că, în înțelegere cu ceilalți trei inculpați a înregistrat documente contabile de la societățile acestora, dar la urmărirea penală depozițiile inculpaților au dat o altă conotație faptelor reținute în sarcina acestora; face referire la declarațiile date de coinculpați, care se află la f.63, 64, 65, în care se arată că la toate activitățile de achiziții au participat inculpații, documentele achizițiilor au fost înregistrate în firme și apoi către . care se face vorbire au fost rezultatul unor activități comerciale personale și nu se pune problema unor înțelegeri infracționale cu inculpatul Mihora pentru a da banii și a diminua baza de impozitare; mai mult, fiecare inculpat avea sarcina de a vira impozitul pe profit și TVA pentru propria activitate de comerț, iar din actele contabile rezultă că firmele celor trei coinculpați ar fi plătit impozitul pe profit și TVA, la fel și inculpatul M., astfel încât consideră că baza
de impozitare nu a fost diminuată; în opinia apărătorului ales, depozițiile inculpaților sunt evidente și hotărâtoare în fața instanței, coroborate cu actele contabile; consideră că nu este vorba despre o infracțiune.
În subsidiar, dacă instanța va avea în vedere suma stabilită prin raportul de expertiză contabilă, și nu actele de control și concluziile instituțiilor financiare, solicită ca instanța să țină cont de elementele circumstanțiale – faptul că inculpatul este la prima abatere, de modalitatea de comitere a faptelor, de gradul redus la infracțiunii și că inculpatul nu le-a comis cu intenție și să aplice o sancțiune orientată către minimul general, iar ca modalitate de executare solicită suspendarea executării pedepsei.
Av.F. V. pentru inculpații C. S., C. C. M. și P. A. având cuvântul arată că aceștia au fost condamnați la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare, cu aplic.art.81 Cod Penal pentru infracțiunile prev.de art.26 Cod Penal rap.la art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, art.74 al.1 lit.a și c Cod Penal, art.76 al.1 lit.d Cod Penal și în baza art.346 rap.la art.14 Cod Procedură Penală, inculpații au fost obligați în solidar, la achitarea sumei de 100.868,71 lei despăgubiri civile către părțile responsabile civilmente; față de adresa D.G.F.P. Teleorman, consideră că este greu de stabilit care ar fi obligațiile inculpatului C. C. M., arătând că la momentul săvârșirii faptelor, acesta avea în cont suma de 60.000 lei; pe latură penală, consideră că elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005 sunt clar conturate, în sensul că cei trei inculpați au emis facturi fiscale, pe care le-au evidențiat în contabilitate, urmare inculpații erau obligați să plătească impozitul pe profit și TVA; din probele administrate nu rezultă faptul că în cauză ar fi vorba despre operațiuni fictive; în opinia sa nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, astfel încât solicită achitarea în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod Procedură Penală; în subsidiar, dacă instanța va concluziona că există vinovăția inculpaților, solicită reducerea pedepsei, pornind de la o culpă redusă constând în evidențierea în actele contabile a unor documente fiscale.
În ce privește apelul declarat de partea civilă, solicită respingerea ca nefondat.
Av.C. C. față de apelul declarat de partea civilă, solicită respingerea cu motivarea că suma stabilită ca prejudiciu este cea din expertiza contabilă efectuată în cauză.
Procurorul solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpați și cel declarat de partea civilă, considerând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond, atât în reținerea vinovăției inculpaților, cât și pe latura civilă a procesului penal, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză, de la recunoașterea inculpaților, apărările acestora, prin care au confirmat că, la îndemnul inculpatului M., ceilalți trei inculpați, printr-o înțelegere, au acoperit scriptic o . achiziții pe care M. le-a făcut de la alte persoane, cu facturi fictive de la societăților celor trei inculpați; pe latură penală, în opinia procurorului sunt suficiente probe pentru a reține modalitatea de derulare a activității infracționale a inculpaților având în vedere că dispozițiile procedurale fiscale sunt rigide în ceea ce privește operațiunile fiscale, cu referire la faptul că facturile fiscale fictive nu pot fi luate în calcul la stabilirea obligațiilor fiscale; consideră procurorul că vinovăția inculpaților a fost în mod corect reținută de către instanța de fond, astfel încât solicită înlăturarea apărărilor inculpaților având în vedere sancțiunea blândă, în formă neprivativă de libertate, pe care a dispus-o instanța de fond.
Pe latură civilă solicită respingerea apărărilor formulate de partea civilă
Ministerul Finanțelor – D.G.F.P. Teleorman, cu motivarea că la instanța de fond au fost avute în vedere, în mod corect, concluziile expertizei contabile efectuate în cauză și suma de 100.868,71 lei reprezintă prejudiciul real cauzat de inculpați în solidar, astfel încât solicită menținerea soluției pronunțată de Judecătoria A..
Inculpatul M. D. având ultimul cuvânt arată că nu are nimic de spus.
TRIBUNALUL
Deliberând constată următoarele:
P. sentința penală nr.78 din 9.03.2012, Judecătoria A. în baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a condamnat pe inculpatul M. D., fiul lui I. și I., născut la data de 23.01.1969 în comuna B., ., cu același domiciliu, C.N.P._, la pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal pe o perioadă de 2 ( doi) ani.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeași durată.
În baza art. 359 Cpp a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal a condamnat pe inculpații C. S., fiica lui R. și A., născută la data de 29.05. 1948 în localitatea Orbeasca de Jos, județul Teleorman, cu domiciliul în municipiul A., .. 113, . B, parter, ., C.N.P._, C. C. M., fiul lui A. și S., născut la data de 04.12.1972 în municipiul A., județul Teleorman, cu domiciliul în aceeași localitate, . B, scara A, etaj 2, ., C.N.P._ și P. A., fiica lui G. și A., născută la data de 15.06. 1982 în municipiul A., județul Teleorman, cu domiciliul în ., C.N.P._, la o pedeapsă de câte 1 ( unu ) an și 6 ( șase ) luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 346 raportat la art. 14 Cod procedură penală coroborate cu art. 998 – 999, 1003 Cod civila admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Român prin Agenția Națională de A. F. și a obligat în solidar inculpații M. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.” B. .. B., prin lichidator judiciar „ E. ..,
C. S., în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C.”A. .. prin lichidator judiciar „ B. Consult „ SPRL și S.C.” I. „ S.R.L. Lăculețele, C. C. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.” T. 2001 „ S.R.L. și P. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.” R. G. „Pitești S.R.L. să plătească părții civile suma de 100.868, 71 lei cu titlu de despăgubiri civile, dobânda legală și penalitățile aferente până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005 a dispus ca o copie a prezentei sentințe să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului la data rămânerii definitive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul M. D. a fost administratorul S.C.” B. .. B., societate înregistrată la O.R.C. Teleorman sub nr. J_ având obiectul principal de activitate – comerțul cu amănuntul, în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, activitatea societății fiind coordonată în totalitate de inculpat, în calitate de administrator și asociat unic, până la data de 22 ianuarie 2008, când acesta a cesionat părțile sociale către numiții P. B. și E. S. așa cum rezultă din contractul de cesiune încheiat la data de 18.01. 2009 și Hotărârea nr. 1 din data de 22.01. 2008.
La data de 30.01.2008, lucrători de specialitate ai A.N.A.F. – Garda Financiară – Secția Teleorman eu efectuat un control tematic de specialitate la societatea administrată de inculpat, având ca tematică „ Comerțul cu cereale, morărit și panificație „ care a vizat perioada iunie – decembrie 2007.
Din verificările efectuate a rezultat că S.C.” B. .. B. a înregistrat în evidența contabilă aferentă perioadei supusă controlului, facturi fiscale fictive de aprovizionare cu cereale și plante textile, diminuând astfel baza de impozitare privind calculul impozitului pe profit și TVA cu suma de 314. 897, 85 lei.
În vederea continuării verificărilor fiscale și stabilirii obligațiilor fiscale datorate, actul de control a fost înaintat la D.G.F.P. Teleorman care a întocmit procesul verbal de control din 23 aprilie 2008, prin care s-a stabilit în sarcina S.C.” B. .. B. obligații fiscale datorate bugetului de stat, în sumă totală de 405. 146 lei reprezentând: TVA – 161. 028 lei, impozit pe profit – 181. 855 lei și majorări de întârziere – 62. 263 lei.
Din probele administrate a rezultat că, în primăvara anului 2007, inculpatul M. D. a hotărât să extindă obiectul de activitate al societății, prin executarea de activități de intermediare comerț cu cereale, racolând-o în acest sens, pe inculpata P. A., care, la rândul său, în vederea desfășurării acestei activități a preluat S.C.” R. G. „ S.R.L. Pitești, devenind administrator al acestei societăți comerciale care avea ca obiect principal de activitate, activitatea de construcții, după preluare, inculpata executând activități în domeniul achizițiilor de cereale.
În cadrul colaborării dintre cei doi inculpați, la îndemnul inculpatului M. D., inculpata P. A. a emis în cursul anului 2007, 29 de facturi fiscale către S.C.” B. .. B., atestând efectuarea de operațiuni economice cu cereale, care nu au fost realizate în concret.
Pentru fiecare tranzacție consemnată în facturi, inculpata era recompensată cu un procent de 1 % din valoarea totală a acesteia iar achizițiile de produse, derulate numai scriptic, între cele două societăți, se efectuau în realitate de la alte persoane fizice sau juridice, neplătitoare de TVA, prețul produselor fiind
achitat de inculpată cu sume de bani primite în acest scop de la inculpatul M. D..
După încetarea relațiilor de colaborare, inculpata P. A. nu a mai desfășurat activități în cadrul societății pe care o administra, procedând la înstrăinarea S.C.” R. G. „ S.R.L. Pitești, prin cesionarea părților sociale așa cum rezultă din Hotărârea nr. 1 din 28.01.2009 și procesul verbal din 12.02.2009.
În vara anului 2009, inculpatul M. D., l-a contactat pe inculpatul C. C. M., administrator al S.C.” T. 2001 „ S.R.L. A., societatea având ca obiect principal de activitate, comerțul cu amănuntul de produse alcoolice și nealcoolice, în vederea desfășurării unor tranzacții comerciale cu produse agricole în același scop, astfel că, în perioada septembrie – octombrie 2007, această societate a derulat activități de intermediere vânzare cereale, în schimbul unor comisioane cuprinse între 0, 5 – 0, 7 % din valoarea totală a fiecărei tranzacții facturate.
În urma înțelegerii anterioare dintre cei doi inculpați, inculpatul M. D. a procedat la identificarea și ridicarea produselor agricole ce făceau obiectul intermedierii iar inculpatul C. C. M. a emis un nr. de 10 facturi fiscale către S.C.” B. .. B., ce atestau livrarea de cereale, valorile facturilor fiind achitate de primul inculpat prin instituțiile bancare, către S.C.” T. 2001 „ S.R.L. A., după care, administratorul acestei societăți comerciale, inculpatul C. C. M. restituia sumele de bani inculpatului M. D., după reținerea comisioanelor pentru ca, acesta din urmă să achite marfa adevăraților furnizori.
Aceleași modalități de derulare scriptică fictivă a unor tranzacții comerciale de intermediare vânzări produse agricole, au fost efectuate de inculpatul M. D. și cu S.C. „ I. „ S.R.L. Lăculețele – Dîmbovița și S.C.”A. .. A., ambele administrate de inculpata C. S. ( mama inculpatului C. C. M. ), care, în perioada octombrie – decembrie 2007 a emis 21 de facturi fiscale fictive, în numele celor două societăți comerciale către S.C.” B. .. B., în schimbul unor comisioane primite de la inculpatul M. D..
Din declarațiile inculpatei date în faza de urmărire penală C. S. a rezultat că, operațiunile de identificare, ridicare și transportare a mărfurilor de la adevărații furnizori erau efectuate de inculpatul M. D., care întocmea avize de expediție iar . pe care le administra a mărfurilor se făcea numai scriptic, în baza unor borderouri de achiziții de la persoane fizice sau a unor facturi fiscale, mărfurile nefiind preluate efectiv sau depozitate în spații comerciale.
Aceleași împrejurări, au fost recunoscute tot în faza de urmărire penală și de inculpații C. C. M. și P. A., aceștia descriindu-și activitatea de intermediere în schimbul unor comisioane și recunoscând că inculpatul M. D. avea relații directe cu furnizorii reali, pe cate îi cunoștea, efectuând transporturile de marfă chiar de la aceștia, deși operațiunile comerciale se derulau scriptic, prin firmele administrate de inculpați.
În faza de cercetare judecătorească, inculpații C. C. M., C. S. și P. A. deși au arătat că își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală nu au recunoscut că ar fi întocmit la îndemnul inculpatului M. D. facturi fictive pentru produse cerealiere, care nu au fost livrate efectiv menționând totodată că toate operațiunile comerciale efectuate se reflectă în documentele contabile ale societăților ai căror administratori sunt, documente puse la dispoziție organelor de control.
Aceeași atitudine de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, a avut-o după aducerea la cunoștință a învinuirii și, ulterior, cu ocazia audierii atât la procuror cât și în instanță, inculpatul M. D. deși în declarațiile olografe date fața reprezentanților Gărzii Financiare (filele 55 – 56, 60-63 d.u.p. ) precum și cele date în fața organelor de poliție ( filele 166-167 și 177 d.u.p. ), a recunoscut proveniența fictivă a mărfurilor aprovizionate.
Apreciind că declarațiile date în faza de cercetare judecătorească de inculpați nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și nu reflectă realitatea, instanța le-a înlăturat de la apreciere, la pronunțarea soluției ținând seama doar de declarațiile date de aceștia în faza de urmărire penală.
Faptele inculpatului M. D. care în calitate de administrator al S.C.” B. .. B., în complicitate cui ceilalți trei inculpați, administratori ai societăților comerciale S.C.” R. G. „ S.R.L., și S.C.”A. .. A., S .C. „ I. „ SR.L. Lăculețele Dîmbovița și S.C.”T. 2001 „ S .R.L. A., emitenți la îndemnul său de facturi fiscale fictive, purtătoare de TVA, în condițiile în care aprovizionările cu produse agricole s-au efectuat de la furnizori neplătitori de TVA, în perioada iunie – decembrie_, a procedat la disimularea repetată a produselor agricole achiziționate de la persoane fizice, altele decât cele menționate în jurnalele de cumpărături în vederea deducerii obținerii ilegale de TVA de la bugetul de stat, precum și sustragerile de la plata impozitului pe profit, fapte prin care s-a cauzat un prejudiciu total de 100.868, 71 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, sancționată cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Faptele inculpaților C. C. M., C. S. și P. A., care în calitate de administratori ai S.C.” R. G. „ S.R.L., S.C.”A. .. A., S .C. „ I. „ SR.L. Lăculețele Dîmbovița și S.C.”T. 2001 „ S .R.L. A., în cursul anului 2007, la îndemnul inculpatului M. D. au emis mai multe facturi fiscale fictive, atestând efectuarea unor operațiuni comerciale cu produse agricole, neefectuate în mod real, de societățile comerciale pe care le-au administrat, contribuind în acest mod, la diminuarea bazei de impozitate privind calculul impozitului pe profit și TVA datorate de S.C.” B. .. B. cu suma totală de 100.868, 71 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, forma continuată a infracțiunii mai sus menționate menținându-se având în vedere faptul că inculpații într-o perioadă relativ scurtă de timp, la intervale mici, au săvârșit infracțiunile descrise prin aceeași modalitate, ceea ce denotă existența aceleiași rezoluții infracționale.
În condițiile în care starea de fapt reținută prin rechizitoriu și constând per ansamblu în evidențierea în acte contabile a unor cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză și indică fără nici un dubiu existența activității ilicite și săvârșite cu vinovăție de către inculpați, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, neputându-se dispune achitarea inculpaților, așa cum s-a solicitat.
La alegerea pedepsei precum și la individualizarea cuantumului acesteia pentru fiecare inculpat, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia precum și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat – necunoscuți cu antecedente penale .
Instanța a apreciat că în cauză nu se poate reține în ceea ce-l privește pe inculpatul M. D. dispozițiile art. 74 din Codul penal întrucât a dat eficiență acelor împrejurări cu prilejul aplicării dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului M. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal și să –l determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
Constatând îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 65 Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal pe o perioadă de 2 ( doi) ani .
Având în vedere că inculpații C. S., C. C. M. și P. A. au avut o conduită corespunzătoare în societate anterior faptelor, nu au antecedente penale, sunt la primul conflict cu legea penală, instanța reținând circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal i-a condamnat la o pedeapsă de câte 1 ( unu ) an și 6 ( șase) luni închisoare, pedeapsă aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Fiind condamnați la pedeapsa închisorii inculpaților li s-a interzis în temeiul art. 71 Cod penal drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
Nu le-a fost interzis inculpaților dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales având în vedere exigențele reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin Decizia S. și P. împotriva României că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta urmând să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Faptele care au făcut obiectul prezentei cauze reținută în sarcina inculpaților nu au conotații electorale sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În raport de criteriile stabilite de art. 71 alin. 3 Cod penal s-a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c, d și e Cod penal.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța apreciază în raport de circumstanțele faptei și cele personale ale inculpaților că nu este necesară executarea acesteia în regim închis, fiind suficient avertismentul pronunțării de condamnare pentru ca aceștia să manifeste o diligență sporită în viitor în vederea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Constatându-se îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și în baza art. 82 Cod penal s-a fixat fixa un termen de încercare pe o perioadă de 4 ani pentru inculpatul M. D. și 3 ani și 6 luni pentru ceilalți trei inculpații C. S., C. C. M. și P. A..
Conform dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că s-a constituit parte civilă în procesul penal S. Român prin Agenția Națională de A. F. cu suma de 405.168 lei cu titlu de despăgubiri civile ( TVA, majorări întârziere TVA, impozit pe profit, majorări întârziere impozit profit ).
Potrivit art. 62 din Codul de procedură penală, în vederea aflării adevărului instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe, sens în care, conform art. 67 din Codul de procedură penală pot propune probe și cere administrarea lor.
Instanța a apreciat că acțiunea civilă este în parte întemeiată, suma solicitată de S. Român – prin A.N.A.F. fiind nejustificată în raport de concluziile expertului contabil și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 998 – 999 Cod civil, a dispus în baza art. 1000 alin. 3 și art. 1003 cod civil obligarea în solidar a inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C.” B. .. B., S.C.”A. .. prin lichidator judiciar „ B. Consult „ SPRL, S.C.” I. „ S.R.L. Lăculețele S.C.” T. 2001 „ S.R.L. și S.C.” R. G. „Pitești S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 100.868, 71 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se adaugă dobânda legală și penalitățile aferente până la achitarea integrală a debitului, conform Codului de procedură fiscală, neavând relevanță împrejurarea că activitățile cu titlu de infracțiune nu sunt operațiuni comerciale ori fapte de comerț.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005 a dispus ca o copie a prezentei sentințe să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului la data rămânerii definitive.
Împotriva sentinței penale sus menționate au declarat recurs, recurenții inculpați M. D., C. S., C. C. M. și partea civilă S. Român, Agenția Națională de A. F. – D.G.F.P. Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea civilă a criticat sentința penală apreciind că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
A arătat partea civilă că prejudiciul constatat cu ocazia controlului efectuat este în sumă de 405.168 lei și în mod eronat instanța de fond a obligat inculpatul doar la plata sumei de 100.868,71 lei.
De asemenea, partea civilă a reiterat că instanța de fond nu a dispus instituirea de măsuri asiguratorii în vederea reparării pagubei.
Inculpatul M. D. a criticat sentința penală apreciind că se impune achitarea întrucât din probele administrate nu rezultă săvârșirea vreunei infracțiuni, iar valoarea prejudiciului nu a fost stabilită cu certitudine.
Totodată, inculpatul a criticat sentința penală și sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că aceasta este prea aspră în raport de gravitatea faptei.
Inculpații C. S., C. C. M. și P. A. au criticat sentința penală sub aspectul greșitei condamnări, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sar cina lor, iar în situația în care aceștia au fost condamnați, pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de gravitatea faptelor.
Analizând apelurile atât sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, potrivit disp.art.371 al.2 Cod Procedură Penală, tribunalul le apreciază ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o justă apreciere a probatoriilor administrate în cauză și a reținut corect situația de fapt constând în aceea că inculpatul M. D., în calitate de administrator al . B., a înregistrat în evidența contabilă aferentă perioadei iunie-decembrie 2007, facturi fiscale fictive de aprovizionare cu cereale și plante textile, diminuând astfel baza de impozitare privind calculul impozitului pe profit și TVA cu suma de 344.894,85 lei.
În primăvara anului 2007, inculpatul M. D. a hotărât să extindă obiectul de activitate al societății prin executarea de activități de intermediere comerț cu cereale, racolând-o în acest sens pe inculpata P. A., care a preluat . Pitești.
La îndemnul inculpatului M. D., inculpata P. A. a emis în cursul anului 2007, 29 de facturi fiscale către . B., atestând efectuarea de operațiuni economice cu cereale, care nu au fost realizate în comerț, fiind recompensat cu un procent de 1% din valoarea totală a acestora, iar achizițiile de produse, derulate numai scriptic, între cele două societăți se efectuau în realitate de la alte persoane fizice sau juridice neplătitoare de TVA.
În vara anului 2009, inculpatul M. D. l-a contactat pe inculpatul C. C. M., administrator al . A. și în perioada septembrie-octombrie 2007 a derulat activități de intermediere vânzare cereale în schimbul unor comisioane cuprinse între 0,5-0,7% din valoarea totală a fiecărei tranzacții facturate, inculpatul C. C. M. emițând un număr de 10 facturi fiscale către .>
Aceleași modalități de derulare fictivă a unor tranzacții comerciale de intermediere vânzări produse agricole au fost efectuate de inculpatul M. D. și cu . și . A., ambele administrate de inculpata C. S., care în perioada octombrie-decembrie 2007 a emis 21 de facturi fictive în numele celor două societăți comerciale către . B. în schimbul unor comisioane.
Faptele inculpaților M. D., C. C. M., C. S. și P. A. întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, așa încât tribunalul nu poate primi motivele de apel invocate de către inculpații M. D., C. C. M. și C. S. referitoare la achitarea acestora.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a dat eficiența cuvenită disp.art.52 și 72 Cod Penal, astfel că nici motivele de apel privitoare la reducerea acestora nu sunt fondate.
Cu referire la motivele de apel invocate de către partea civilă, tribunalul constată că instanța în mod corect a soluționat latura civilă a cauzei, ținând cont de concluziile expertului contabil care a stabilit cuantumul prejudiciului la 100.868,71 lei, la care a adăugat dobânda legală și penalitățile aferente până la achitarea integrală a debitului, iar primul motiv de apel apare ca nefondat.
Și cel de-al doilea motiv de apel se privește ca fiind nefondat având în vedere că prin încheierea din 21 octombrie 2011, Judecătoria A., în temeiul art.163 Cod Procedură Penală, în mod corect a respins cererea de instituire a măsurilor asiguratorii formulate de partea civilă întrucât nu s-a făcut dovada că inculpații sau părțile responsabile civilmente ar deține bunuri asupra cărora să se instituie măsura asiguratorie și nici că bunurile aparținând inculpaților sau părților responsabile civilmente, care ar fi putut garanta repararea pagubei ar urma să fie înlăturate sau ascunse, în scopul sustragerii de la răspunderea civilă.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca în baza art.379 al.1 pct.1 lit.b Cod Procedură Penală să respingă ca nefondate apelurile declarate de inculpații M. D., C. S., C. C. și de partea civilă S. Român prin ANAF București, DGFP Teleorman, împotriva sentinței penale nr.78 din 9 martie 2012 pronunțată de Judecătoria A., cu consecința obligării fiecărui apelant la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art.192 al.2 Cod Procedură Penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații M. D., C. S., C. C. și de partea civilă S. Român prin ANAF București, DGFP Teleorman, împotriva sentinței penale nr.78 din 9 martie 2012 pronunțată de Judecătoria A..
Obligă pe fiecare apelant la plata a câte 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E.E. M.V. Z.D.
Red.E.E.la 1.04.2013
Tehnored.Z.D.la 1.04.2013
exemplare 2*
d.f._
j.f.D.N.M.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... |
|---|
