Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 64/2012. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2012 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 05-04-2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 64
RECURS
Ședința publică din data de 05 aprilie 2012
Tribunalul compus din :
PREȘEDINTE: T. I.
JUDECĂTOR: E. E.
JUDECĂTOR: M. V.
GREFIER: P. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror R. E. COCUȚA.
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de P. de pe lângă J. V., județul Teleorman, împotriva încheierii nr.41 din data de 04 aprilie 2012, pronunțată de J. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat C. I. N., zis „C.”, aflat în stare de arest preventiv la Arestul IPJ Teleorman, asistat de avocat oficiu C. G., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.234 din 05.04.2012, emisă de Baroul Teleorman, depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că au fost transmise prin fax la acest termen de judecată motivele de recurs formulate în cauză de P. de pe lângă J. V. – 2 ex.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, arată că nu sunt cereri de formulat.
Procurorul arată că nu sunt cereri de formulat în cauză.
Tribunalul aduce la cunoștință intimatului inculpat dispozițiile procesual penale potrivit cu care are dreptul de a da o declarație în calea de atac a recursului sau poate uza de dreptul la tăcere conferit de lege. În caz afirmativ, se atrage atenția inculpatului că, tot ceea ce declară, poate fi folosit împotriva acestuia.
Personal intimatul inculpat C. I. N. consimte să fie audiat de tribunal în această cale de atac, tribunalul procedând la ascultarea inculpatului în prezența apărătorului din oficiu, iar declarația a fost consemnată și atașată la dosar.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și nici alte probe de administrat, având în vedere înscrisurile aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în cauză P. de pe lângă J. V. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 41 din data de 04 aprilie 2012, pronunțată de J. V., încheiere pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică. Apreciază că, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a săvârșit la intervale scurte de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, mai multe fapte de furt calificat, care prezintă fiecare în parte conținutul infracțiunii prevăzute de art.208-209 alin.1 lit.a, g Cod penal, cu aplicarea art.41-42 Cod penal. Faptul că inculpatul a acționat împreună cu ceilalți inculpați în grup organizat, i-a dat acestuia o mai mare forță de acțiune, i-a creat posibilități mai mari de săvârșire și de ascundere a faptei și i-a făcut să acționeze cu mai multă siguranță și îndrăzneală. Precizează că, toate faptele comise de inculpatul C. I. N. și ceilalți inculpați au fost săvârșite pe timp de noapte, la ore târzii – 2200-2300, cu complicitatea evidentă a paznicului societății D. A.. De asemenea, inculpații au acționat o perioadă îndelungată de timp, inculpatul din cauză a participat la trei fapte de furt calificat, sustrăgând în mod repetat o cantitate de 54 tone îngrășăminte chimice. Totodată, solicită să fie avută în vedere lipsa de scrupule a acestui inculpat în săvârșirea faptei, profitând de faptul că administratorul societății a fost plecat din țară o perioadă de timp și cu complicitatea paznicului societății D. A., care a primit bunuri și sume de bani de la inculpata Neberează I., ceea ce face ca posibilitatea săvârșirii unei noi fapte să subziste în continuare. Consideră că există la dosar date că, prin punerea în libertate a inculpatului, acesta va săvârși alte fapte sau va zădărnici aflarea adevărului în cauză, prin influențarea unor părți sau martori.
Arată că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt infracțiuni de patrimoniu, ce au fost săvârșite în intervale de timp foarte scurte – 2-3 zile, faptele au fost comise pe timp de noapte și prin folosirea mijloacelor de transport adecvate – autoturismul inculpatei Neberează I. și autoduba folosită de inculpatul D. L. C., împărțirea exactă a sarcinilor infracționale, sustragerea unei cantități însemnate de îngrășăminte chimice și cunoașterea câmpului infracțional, prin prisma relațiilor de interese cu inculpata Neberează I..
În raport de toate probele administrate în cauză, procurorul apreciază că încheierea pronunțată în cauză de instanța de fond este netemeinică, nefiind avută în vedere gravitatea faptelor comise.
Față de toate considerentele mai sus expuse, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. V., casarea încheierii nr. 41 din data de 04 aprilie 2012, pronunțată de J. V. și, pe fond, să se dispună revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Avocat oficiu C. G., pentru intimatul inculpat C. I. N., având cuvântul, apreciază că în mod corect J. V. a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, la pronunțarea încheierii bazându-se pe toate probele administrate în cauză, încheierea fiind legală și temeinică. Solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă J. V., ca nefundat și menținerea măsurii dispuse de instanța de fond.
Intimatul inculpat C. I. N., având ultimul cuvânt, regretă faptele și solicită tribunalului să fie cercetat în stare de libertate, pentru a-și petrece sărbătorile alături de familie.
TRIBUNALUL :
Asupra recursului, de față:
Prin încheierea nr. 41 din 04 aprilie 2012 pronunțată de J. V. în temeiul art. 160 ind. 2 Cod procedură penală, a fost admisăcererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de C. A., în calitate de părinte al inculpatului C. I. - N. zis „C.”, cerere formulată la data de 03 aprilie 2012 de părinte și însușită la data de 04 aprilie 2012 de inculpat personal, fiul lui A. și V., născut la data de 08.07.1987 în . Teleorman, domiciliat în ., ., posesor al C.I. . nr._, având CNP_, fără antecedente penale, cetățenie romană, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, cercetat în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicare art. 41 - 42 Cod penal.
S-a dispus punerea în liberate provizorie pe control judiciar a inculpatului C. I. - N., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/UP/2012 emis la data de 21 februarie 2012, în baza încheierii nr. 5 din 21 februarie 2012 a acestei instanțe, definitivă prin încheierea nr. 15/R din 23 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman și prelungită prin încheierea nr. 9/15 martie 2012, definitivă prin încheierea nr. 25/19 martie 2012 a Tribunalului Teleorman, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 160 ind. 2 alin. 3 Cod procedură penală s-a stabilit ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limitele teritoriului României, fără a avea încuviințarea instanței de judecată;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Postul de Poliție al comunei Tătărăștii de Jos, organ de poliție desemnat cu supravegherea de judecător, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura;
- să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei persoanei vătămate, martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu ia legătura cu ceilalți inculpați cercetați în cauză în nici o modalitate.
În temeiul art. 160 ind. 2 alin. 3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că trebuie să respecte obligațiile stabilite de instanță și că, în caz de încălcare cu rea - credință, a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
În temeiul art. 160 ind. 8a alin. 4 Cod procedură penală s-a dispus ca încheierea, rămasă definitivă, copia dispozitivului încheierii rămase definitive sau un extras al acesteia să se trimită administrației locului de deținere – Arestul IPJ Teleorman, Postului de Poliție Tătărăștii de Jos, Jandarmeriei, Poliției Comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin ordonanța din data de 20.02.2012, Poliția orașului V. a luat față de inculpatul C. I. - N., măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 20.02.2012, orele 23.oo până la data de 21.02.2012, orele 23.oo iar prin ordonanța nr. 180/P/2012 din data de 21.02.2012 a Parchetului de pe lângă J. V., a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acest inculpat alături de alți inculpați, dispunându-se față de aceștia aceeași măsură a privării de libertate preventiv prin încheierea nr.5 din 21 februarie 2012 a acestei instanțe, definitivă prin încheierea nr. 15 R din 23 februarie 2012 pronunțată în recurs de Tribunalul Teleorman.
Prin încheierea nr. 5 din 21 februarie 2012, J. V. a admis propunerea parchetului de pe lângă instanță privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, pentru o perioadă de 29 de zile, măsură prelungită pentru o perioadă de 30 de zile la data de 15.03.2012, prin încheierea nr. 9 din aceeași dată, defintivă.
A mai reținut instanța de fond că art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală stabilește condițiile liberării, dispunând că „liberarea provizorie pe control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani”, cerință îndeplinită, limitele pedepsei cu închisoarea, stabilite de legiuitor pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, fiind de la 4 la 18 ani.
Aliniatul al doilea al aceluiași text al legii procesual penale stabilește situațiile în care liberarea provizorie pe control judiciar nu se acordă, respectiv atunci când „există date din care să rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea mijloace”.
Instanța învestită cu cererea de liberare provizorie analizează alte cerințe instituite de temeiurile legale reținute anterior decât cele care stau la baza propunerii de arestare preventivă și respectiv, la dispunerea măsurii detenției preventive. În lumina alineatului 2 al art. 160 ind. 2 Cod procedură penală, instanța trebuie să cerceteze dacă există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte fapte de natură penală sau încercarea acestuia de a zădărnici aflarea adevărului în modalitățile indicate de textul de lege.
În acest sens prima instanță a reținut că din declarațiile date de inculpat în cursul urmării penale, raportat la propria contribuție infracțională, acesta arată că a însoțit-o pe inculpata Neberează I. în trei rânduri din perioada de timp ce a făcut obiectul cercetării în care s-a săvârșit întreaga activitate infracțională, cunoscând relația apropiată pe care aceasta a avut-o cu partea vătămată și ajutorul dat personal de acesta inculpatei la treburile din gospodărie. Conform propriilor recunoașteri, inculpatul a ajutat la încărcarea sacilor cu azotat de amoniu, nu a ajutat la deplasările efectuate pentru transport fiind plătit pentru „munca depusă” de către inculpată. Ajutorul dat inculpatei ar fi fost determinat de susținerea de către aceasta a existenței unui acord dat de partea vătămată, acord ce a determinat participarea inculpatului la actele materiale de sustragere a îngrășămintelor și care pentru moment poate să nască presupunerea rezonabilă cu privire la conștientizarea caracterului penal al faptelor sale săvârșite prin prisma cunoașterii relației de apropiere și un presupus acord dat de cel vătămat.
Astfel, a apreciat instanța de fond, cât timp inculpatul a recunoscut fapta săvârșită încă de la debutul procesului penal, în fața organelor de poliție, a procurorului, în fața instanțelor de fond și recurs învestite cu soluționarea propunerii de arestare preventivă și prelungirea acesteia, nu există pericolul de a zădărnici aflarea adevărului sau de a împiedica aflarea acestui adevăr, în mod direct sau indirect.
Sub aspectul laturii penale, s-a reținut că, chiar dacă probele aferente urmării penale nu au fost finalizate, declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, în acest stadiu procesual, sunt suficiente ele fiind considerate probe chiar de instanța ierarhic superioară și contribuind astfel la adevărul despre comiterea faptei astfel cum rezultă din mărturisirile celor cercetați. Adevărul ce ar rezulta din declarațiile testimoniale, declarațiile celorlalte părți sau din alte mijloace de probă, nu poate schimba starea de fapt recunoscută de către inculpat.
De asemenea nu rezultă nici date că cel cercetat ar putea să împiedice în vreun fel stabilirea corectă a stării de fapt ce a îmbrăcat natură penală.
A mai apreciat prima instanță că nu este îndeplinită nici prima cerință a temeiului procesual, în sensul existenței datelor ce ar impune împiedicarea inculpatului să săvârșească alte infracțiuni ( cât timp este la prima abatere de acest fel, fiind puțin probabil că ar mai intenționa să mai săvârșească astfel de acte), reținând pentru inculpat, lipsa antecedentelor penale și lipsa unui trecut infracțional care să denote o periculozitate a acestuia.
Nu este înlăturată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul până la terminarea procesului penal și pronunțarea unei hotărâri penale definitive. În absența unei soluții de condamnare pentru o faptă de natură penală reținută în sarcina sa, prezumția de nevinovăție subzistă și trebuie acordată celui cercetat.
În sarcina inculpatului s-a reținut de instanța care a soluționat propunerea sa de arestare preventivă alături de ceilalți inculpați, sustragerea unei cantități de îngrășăminte chimice, respectiv azotatul de amoniu, dintr-o magazie a Fermei Agricole .., administrată de B. M. - A. din comuna Trivalea Moșteni, ., dar s-a nuanțat de instanța învestită cu cererea de liberare provizorie atât elementul material al faptei cât și cel subiectiv, sub aspectul intenției, cunoașterii și asumării săvârșirii unei fapte care intră în sfera penalului, urmând a fi definitivate cercetările în această privință și lămurite susținerile contradictorii privind acordul dat de persoana vătămată.
Măsura alternativă de restrângere a libertății persoanei, cum este liberarea provizorie sub controlul judecătoresc, ca alternativă la măsurile principale de restrângere a libertății se poate lua și în raport de circumstanțele specifice ale cauzei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.
A mai reținut instanța de fond că lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală de recunoaștere și împrejurările în care s-au săvârșit faptele pot fi avute în vedere și la momentul soluționării acestei cereri, iar nici una din dispozițiile legale interne nu împiedică instanța să aibă în vedere și astfel de considerente, ce nu sunt aferente exclusiv deliberării și individualizării judiciare a pedepsei la finele procesului penal, ci trebuie avute în vedere pe tot parcursul acestuia, astfel cum a statuat și practica CEDO, prezentând garanții în sensul celor prevăzute de art.160 ind. 2 alin. 3 Cod procedură penală, motivează soluția instanței ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate îngrădit doar de obligațiile impuse.
S-a apreciat că scopul procesului penal prevăzut de art. 136 alin. 1 și 2 Cod procedură penală și buna sa desfășurare pot fi atinse și cu inculpatul cercetat în stare de liberare provizorie, față de considerentele reținute și instanța poate opta pentru măsura alternativă a instituirii controlului judecătoresc în timpul liberării acordate, garanțiile oferite de obligațiile impuse inculpatului a fi respectate fiind suficiente pentru asigurarea unei urmăriri penale fără influența în vreun fel a celor cercetați asupra actelor procesuale dispuse.
Menținerea stării de arest este o măsură ce produce o ruptură de mediul familial și nu există un interes public real care să aibă o greutate mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate (cauzele Labita c. Italiei, Neumeister c. Australiei), cu atât mai mult cu cât particularitățile personale și familiale ale inculpatului (salariat, părinte, rămas în afara coparticipării penale a celorlalți inculpați,comportamentul procesual și lipsa unor acte până în acest moment care să zădărnicească urmărirea penală,) pot conduce, coroborate cu celelalte motivații expuse, la soluția de admitere a cererii formulate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă J. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și casarea încheierii atacate iar pe fond respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. I. N..
În motivarea recursului s-a arătat că simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de dispozițiile art.l602alin.l.C.pr.pen., și posibila inexistență a cazurilor prevăzute de dispozițiile art.1602 C.pr.pen., nu obligă în mod automat instanța să admită cererea ci se impune să facă și o apreciere asupra temeiniciei.
În momentul pronunțării încheierii, instanța de judecată nu a avut în vedere că, fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de periculozitate socială și care este caracterizat astfel de legiuitor atât prin limitele de pedeapsă stabilite, dar și prin valorile sociale lezate de săvârșirea unei asemenea fapte, respectiv patrimoniul persoanei juridice.
Lăsarea în libertate a inculpatului, chiar sub control judiciar, prezintă un real pericol pentru ordinea publică, prin sentimentul de insecuritate pe care l-au creat și l-ar putea crea în continuare în raport de natura și modul de săvârșire a faptei.
Rezonanța în rândul opiniei publice, dar mai ales în rândul comunității din zonă, a faptelor reprobabile săvârșite este indubitabilă și duce la crearea unei stări de insecuritate pentru bunurile acestei comunități și totodată la scăderea încrederii aceleași opinii publice în reacția instituțiilor statului față de aceste infracțiuni cu grad ridicat de pericol social.
Astfel, din probatoriile administrate până în prezent, s-a reținut că inculpatul C. I. N. a săvârșit la intervale scurte de timp,dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, mai multe fapte de furt calificat, care prezintă fiecare în parte conținutul infracțiunii prev.de art.208-209 alin. 1 lit. a,g C.pen., cu aplic.art.41 -42 C.pen.
Acest inculpat a conștientizat în toate momentele activitatea infracțională ce o desfășoară cu ceilalți inculpați și a persistat în comiterea faptelor, fapt recunoscut cu ocazia audierii la procuror, fapt ce demonstrează pe deplin că inculpatul ar fi continuat activitatea infracțională, dacă nu ar fi fost depistat împreună cu ceilalți inculpați, de către organele de poliție.
Faptul că inculpatul a acționat împreună cu ceilalți inculpați în grup organizat, i-a dat acestuia o mai mare forță de acțiune, i-a creat posibilități mai mari de săvârșire și de ascundere a faptei și implicit l-a făcut să acționeze cu mai multă siguranță și îndrăzneală.
Toate faptele comise de inculpatul C. I. Nicolac și ceilalți inculpați, s-au petrecut în timpul nopții, la ore tîrzii (22°"" -2300), când protecția bunurilor nu mai este asigurată cu aceeași eficiență ca în timpul zilei, cu complicitatea evidentă a paznicului societății D. A., inculpat și acesta în dosarul penal, fapt ce demonstrează accesul facil al inculpaților în orice loc în care ar exista bunuri susceptibile de a fi sustrase, indiferent de locurile unde se găsesc acestea (spații private, locuri publice etc).
De asemenea, este evident că inculpatul a săvârșit faptele în coparticipație penală, după înțelegeri prealabile, organizându-se în grupuri infracționale ce au acționat o perioadă îndelungată de timp, inculpații împărțindu-și sarcinile (inculpații ce au încărcat cantitățile de îngrășăminte, inculpații ce au transportat cu autoturismul bunurile și le-au valorificat) și săvârșind aceste fapte succesiv, la intervale scurte de timp (2 zile), ceea ce denotă persistența activității infracționale a inculpatului C. I. N. și a celorlalți inculpați din acest dosar penal.
Din datele de anchetă rezultă că inculpatul C. I. N., a participat la cel puțin 3 fapte de furt calificat, alături de inculpata Neberează I. și ceilalți inculpați.
De asemenea, dacă se are în vedere obiectul material vizat, fapta inculpaților e cu atât mai gravă.
Sustragerea în mod repetat, a unei cantități apreciabile de îngrășăminte chimice (aproximativ 54 tone), profitându-se de faptul că administratorul societății a fost plecat din țară o perioadă de timp și cu complicitatea paznicului societății D. A., care a primit bunuri și sume de bani de la inculpata Neberează lrina, denotă lipsa de scrupule a inculpaților și absența oricăror repere valorice, ceea ce face ca posibilitatea săvârșirii unei noi astfel de fapte să subziste în continuare.
Acest fapt denotă persistența inculpaților în fapte de patrimoniu, aflate sub incidența legii penale și conturează din nou pericolul social exclusiv al persoanei inculpaților, față de care instanța de judecată nu trebuia să dispună punerea în libertate, chiar sub control judiciar.
În momentul pronunțării încheierii, instanța de judecată nu a luat în considerare Faptul că, în această cauză penală există suficiente date, care justifică temerea că, prin punerea inculpaților în libertate, chiar sub control judiciar, există pericolul real de săvârșirea a unor noi infracțiuni de către aceștia sau că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori din dosarul penal.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată daca se face dovada că, asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Ori, având în vedere persistența inculpatului C. I.-N. în comiterea de fapte de patrimoniu, aflate sub incidența legii penale, cooptarea în câmpul infracțional și a celorlalți inculpați comiterea faptelor de către inc. C. I.-N. pe o perioadă lungă de timp și la intervale foarte scurte (2-3zile), accesul facil al inculpaților în orice loc în care ar exista bunuri susceptibile de a fi sustrase și numai pe timpul nopții, comiterea faptelor prin organizarea inculpaților în grup, prin folosirea de mijloace de transport adecvate (autoturismul inculpatei Nebereaza I. și autoduba folosită de inculpatul D. L.-C.), împărțirea exactă a „sarcinilor infracționale", sustragerea unei cantități însemnate de îngrășăminte chimice și cunoașterea câmpului infracțional prin prisma relațiilor de interese cu inculpata Nebereaza I., toate acestea demonstrează pe deplin raptul că, prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea un real pericol de săvârșirea a unor noi infracțiuni de către inculpați, fapt ce ar tulbura în mod real ordinea, publică și ar amplifica sentimentul de insecuritate pentru comunitate.
Se apreciază că încheierea instanței prin care s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului C. I.-N. este netemeinică, întrucât s-a bazat exclusiv pe îndeplinirea condițiilor permisă, pe comportamentul inculpatului cu ocazia judecării cererii de liberare provizorie sub control judiciar și nu a avut în vedere și aspecte legate de natura și gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor comise de inculpat, dar mai ales riscul real de săvârșirea a unor noi infracțiuni de către acesta.
Analizând recursul, potrivit dispozițiilor art. 3856 al. penală, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Constată tribunalul că în mod corect instanța de fond a analizat și a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ținând cont de dispozițiile art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani .
Inculpatul C. I. N. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicare art. 41 - 42 Cod penal, fapte sancționate cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Astfel, în mod corect a apreciat instanța de fond că cererea inculpatului îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege și pe cele referitoare la cuantumul pedepsei infracțiunii pentru care este cercetat, condiții prev. de art.1602 al. 1 Cod procedură penală pentru a fi liberat provizoriu sub control judiciar.
Sub aspectul temeiniciei, în mod just și argumentat instanța de fond a apreciat că cererea inculpatului este întemeiată, raportându-se la elementele care privesc atât faptele pentru care inculpatul este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana acestuia.
Astfel, deși inculpatul este cercetat pentru fapte de furt calificat care au un pericol social ridicat atât prin natura lor cât și prin modalitatea în care au fost săvârșite, totuși acesta nu are antecedente penale, a dat dovadă de sinceritate în fața instanței, recunoscând faptele pentru care este cercetat și nu a săvârșit fapte deosebit de periculoase care prin natura lor să justifice privarea de libertate și care să facă absolut necesară judecarea acestuia în stare de arest preventiv, pentru a preîntâmpina săvârșirea de alte infracțiuni.
Buna desfășurare a procesului penal, nu este împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului, deoarece acesta a declarat că recunoaște și regretă faptele pentru care este cercetat și, în acest context, nu există riscul ca acesta să încerce în vreun fel zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea părților sau a martorilor.
Criticile formulate de parchet sunt neîntemeiate, căci prima instanță a analizat gravitatea faptelor comise de inculpat și contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, precizând în mod justificat că menținerea în stare de arest a inculpatului nu poate fi examinată doar din această perspectivă.
Art.1602 alin. 2 Cod procedură penală indică cu claritate că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, ori prin alte asemenea fapte.
În cauza de față nu s-a dovedit existența vreuneia din aceste împrejurări, așa încât susținerile parchetului referitoare la riscul comiterii unor alte infracțiuni și la îngreunarea desfășurării procesului penal rămân la nivelul unor supoziții, ce nu pot fundamenta respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
D. urmare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de P. de pe lângă J. V. împotriva încheierii penale nr. 41 din 04.04.2012 pronunțată de J. V. ca nefondat.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. V. împotriva încheierii nr. 41 din 4.04.2012 pronunțată de J. V..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T. I. E. E. M. V. P. S.
Red. și tehnored. T.I.
05.04.2012/ 2 ex.
d.f. nr._
jud.fond D. L.C.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1/2013.... → |
|---|
